ICCJ. Decizia nr. 3057/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3057/2012
Dosar nr. 1393/44/2011
Şedinţa publică din 27 septembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 677 din 14 decembrie 2010, Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpatul T.V.M. la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) şi b) C. pen.
A fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 12 (doisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) şi b) C. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 33 lit. a), art. 34 şi art. 39 alin. (1) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului prin hotărârea recurată cu pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare aplicată inculpatului T.V.M. prin sentinţa penală nr. 465 din 12 martie 2008 pronunţată de Judecătoria Galaţi şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 408/R din 12 iunie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, dispunându-se ca inculpatul T.V.M. să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 12 (doisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale sporită la 13 (treisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului T.V.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului T.V.M., iar potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 15 martie 2010 (arest provizoriu în penitenciarul Regina Coeli din Roma-Italia în vederea extrădării - adresele nr. 2385269/INS din 19 aprilie 2010 Ministerul Afacerilor Interne - Serviciul Naţional Interpol şi nr. 31483 din 14 iunie 2010 Serviciul Cooperare Judiciară Internaţională în Materie Penală) şi începând cu data de 02 iulie 2010 când prin încheierea de şedinţă din 02 iulie 2010, Tribunalul Galaţi a confirmat punerea în executare a mandatului de arestare preventivă nr. 98/U din 03 septembrie 2009 emis de Tribunalul Galaţi în baza încheierii din 03 septembrie 2010 pe numele inculpatului T.V.M. la zi.
A fost condamnat inculpatul F.A. la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.
A fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 12 (doisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.
Conform art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului F.A. dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 12 (doisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) după executarea pedepsei principale sporită la 13 (treisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 61 C. pen. s-a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1131 zile închisoare din total pedeapsă de 12 (doisprezece) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 43 din 08 februarie 1999 a Tribunalului Galaţi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4029 din 19 octombrie 2000 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi s-a dispus ca acest rest să fie contopit cu pedeapsa aplicată inculpatului F.A. prin hotărârea recurată dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 13 (treisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale sporită la 14 (paisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului F.A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 28 iulie 2009 la zi.
S-a menţinut măsura de aplicare a sechestrului asigurător prin ordonanţa nr. 160/D/P/2009 din 14 septembrie 2009 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi asupra unui motoscuter (moped) marca P., înregistrat la Primăria mun. Galaţi, proprietatea inculpatului T.V.M.
S-a menţinut măsura de indisponibilizare prin instituirea unui sechestru asigurător asupra sumelor de 800 euro şi 724 RON ridicate de la inculpatul F.A., sume de bani ce au fost depuse la C. Bank cu chitanţele seria TTC nr. C1 şi seria TTC nr. C2, măsură dispusă prin ordonanţa nr. 160/D/P/2009 din 18 august 2009 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi.
În conformitate cu dispoziţiile art. 118 lit. f) C. pen. coroborate cu disp. art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii totale de 155,1 grame rezină de cannabis şi 114,5 grame cocaină provenind de la inculpatul F.A. şi respectiv 0,60 gr. rezină de cannabis şi 0,90 grame cocaină provenind de la inculpatul T.V.M. rămase în urma efectuării constatărilor tehnico-ştiinţifice şi aflate în custodia Inspectoratului General al Poliţiei Române - Direcţia cazier Judiciar - Serviciul Evidenţă Operativă cu dovezile seria H nr. D1, seria H nr. D2 şi seria H nr. D3.
Conform art. 118 lit. e) C. pen. coroborat cu art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea sumelor de 200 euro şi 100 RON de la inculpatul T.V.M. respectiv şi a sumelor de 800 euro şi 4500 RON de la inculpatul F.A. sume de bani ce au fost dobândite în mod vădit de aceştia din vânzarea de droguri de risc şi de mare risc.
Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpaţii T.V.M. şi F.A. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.).
Conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 s-a adus la cunoştinţă inculpaţilor că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, inculpatul T.V.M., în perioadele februarie - iulie 2009, respectiv octombrie 2008 - iulie 2009, acţionând în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a deţinut, comercializat, livrat spre comercializare ori a instigat pe inculpatul F.A. să comercializeze diferite cantităţi de haşiş şi cocaină, droguri de risc şi respectiv de mare risc.
Situaţia de fapt astfel şi vinovăţia inculpatului T.V.M. au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: procesele-verbale de certificare a convorbirilor telefonice, planşele foto, ordonanţe delegare, ordonanţele de efectuare a expertizei fizico-chimice, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, autorizaţii percheziţie domiciliu, ordonanţe instituire sechestru, declaraţii martori C.C.M., F.N., P.I. şi T.M.C. audiaţi atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată, declaraţia martorului cu identitate protejată T.G.M., toate coroborate cu declaraţiile de recunoaştere a faptelor infracţionale reţinute în sarcina inculpatului F.A. şi de nerecunoaştere a infracţiunilor săvârşite de către inculpatul T.V.M.. La aceste probe care au atestat indubitabil că inculpaţii se fac vinovaţi de infracţiunile reţinute prin actul de inculpare se adaugă interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicaţiilor telefonice ale inculpatului F.A. purtate de pe un post telefonic mobil cu numărul T1 în baza autorizaţiei nr. 345/2009 emisă de Tribunalul Galaţi cu un anume client D. De pe acelaşi post telefonic la data de 22 iulie 2009, inculpaţii F.A. şi T.V.M. au purtat discuţii referitoare la comercializarea de droguri.
Prin decizia penală nr. 146/A din 30 mai 2011, pronunţată în Dosarul nr. 5261/121/2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au admis apelurile declarate de inculpaţii T.V M. şi F.A. şi în consecinţă:
S-a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 677 din 14 decembrie 2010 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare:
S-a redus de la 5 ani închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului T.V.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) şi b) C. pen., reţinând în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (2) în referire la art. 76 lit. c) C. pen.
S-a redus de la 12 ani închisoare la 6 ani închisoare pedeapsa principală aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) şi b) C. pen., reţinând în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (2) în referire la art. 76 lit. c) C. pen.
În baza disp. art. 33 lit. a), art. 34 şi art. 39 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor principale aplicate inculpatului prin prezenta decizie cu pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 465 din 12 martie 2008 pronunţată de Judecătoria Galaţi şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 408/R din 12 iunie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, urmând ca inculpatul T.V.M. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale sporită la 7 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
S-a redus de la 5 ani închisoare la 1 an şi 6 luni închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului F.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., reţinând în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (2) în referire la art. 76 lit. c) C. pen.
S-a redus de la 12 ani închisoare la 5 ani închisoare pedeapsa principală aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., reţinând în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (2) în referire la art. 76 lit. c) C. pen.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului F.A., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, sporită la 5 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
S-a menţinut revocarea liberării condiţionate stabilită de instanţa de fond pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1131 zile închisoare din totalul pedepsei de 12 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 43 din 8 februarie 1999 a Tribunalului Galaţi, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4029 din 19 octombrie 2000 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, urmând ca acest rest să fie contopit cu pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului F.A. prin prezenta hotărâre, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare, sporită la 6 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului T.V.M. şi s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 15 martie 2010 (arest provizoriu în Penitenciarul Regina Coeli din Roma-Italia, în vederea extrădării) şi începând cu data de 2 iulie 2010 când prin încheierea de şedinţă din 2 iulie 2010, Tribunalul Galaţi a confirmat punerea în executare a mandatului de arestare preventivă nr. 98/U din 3 septembrie 2009 emis de Tribunalul Galaţi, la zi.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului F.A. şi s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reţinerii şi arestării preventive începând de la 28 iulie 2009 la zi.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Galaţi şi inculpatul T.V.M.
Prin decizia nr. 3509 din 10 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Galaţi şi de inculpatul T.V.M. împotriva deciziei penale nr. 146/A din 30 mai 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
S-a casat decizia atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare în apel la aceeaşi instanţă a Curţii de Apel Galaţi.
S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor T.V.M. şi F.A.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. 1393/44/2011.
Prin decizia penală nr. 99/A din 2 mai 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi şi de inculpaţii T.V.M. şi F.A. împotriva sentinţei penale nr. 677 din 14 decembrie 2010 a Tribunalului Galaţi.
A desfiinţat, în parte, sentinţa penală nr. 677 din 14 decembrie 2010 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare:
A redus de la 5 ani închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului T.V.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) şi b) C. pen., reţinând în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) în referire la art. 76 lit. c) C. pen.
A redus de la 12 ani închisoare la 6 ani închisoare pedeapsa principală aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) şi b) C. pen., reţinând în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) în referire la art. 76 lit. c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., a dispus contopirea pedepselor principale aplicate inculpatului T.V.M. prin prezenta hotărâre şi a pedepselor complementare aplicate prin sentinţa apelată şi a dispus ca acesta să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 6 ani închisoare, sporită la 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 39 alin. (1) C. pen., a dispus contopirea pedepsei de 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 465 din 12 martie 2008 pronunţată de Judecătoria Galaţi, definitivă prin decizia penală 408/R din 12 iunie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, cu pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, sporită la 7 ani şi 2 luni închisoare, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art. 383 alin. (11) în referire la art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului T.V.M.
Conform art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 15 martie 2010 (arest provizoriu în Penitenciarul Regina Coeli din Roma - Italia, în vederea extrădării) şi începând cu data de 02 iulie 2010, când prin încheierea de şedinţă din 02 iulie 2010, Tribunalul Galaţi a confirmat punerea în executare a mandatului de arestare provizorie nr. 98/U din 03 septembrie 2009 emis de Tribunalul Galaţi, la zi (02 mai 2012).
A redus de la 5 ani închisoare Ia 1 an şi 2 luni închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului F.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., reţinând în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) în referire la art. 76 lit. c) C. pen.
A înlăturat din sentinţa penală apelată dispoziţia prin care s-a aplicat inculpatului F.A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) C. pen.
A redus de la 12 ani închisoare la 4 ani şi 6 luni închisoare pedeapsa principală aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., reţinând în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) în referire la art. 76 lit. c) C. pen.
Conform art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. şi 35 C. pen., a dispus contopirea pedepselor principale aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre şi a pedepsei complementare aplicată prin sentinţa apelată, urmând ca acesta să execute pedeapsa principală cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
A menţinut revocarea liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1131 zile închisoare din totalul pedepsei de 12 (doisprezece) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 43 din 08 februarie 1999 a Tribunalului Galaţi, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4029 din 19 octombrie 2000 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi a dispus ca acest rest să fie contopit cu pedeapsa aplicată inculpatului F.A. prin prezenta hotărâre, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare sporită la 6 ani închisoare la care se adaugă şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art. 383 alin. (11) în referire la art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului F.A.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la 28 iulie 2009 la zi.
A înlăturat din sentinţa penală apelată dispoziţia prin care conform art. 191 C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la câte 1200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul T.V.M. la plata sumei de 120 RON şi pe inculpatul F.A. la plata sumei de 140 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ocazionate de soluţionarea cauzei la fond.
Suma de 200 RON, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu (av. V.M.) pentru inculpatul F.A. la instanţa de fond, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Galaţi.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Prin încheierea din data de 2 iunie 2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 195 C. proc. pen., a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei penale nr. 99 din 02 mai 2012 pronunţată în Dosarul nr. 1393/44/2011, în sensul că a menţinut revocarea liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1131 zile închisoare din totalul pedepsei de 12 (doisprezece) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 43 din 08 februarie 1999 a Tribunalului Galaţi, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4029 din 19 octombrie 2000 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi a dispus ca acest rest să fie contopit cu pedeapsa aplicată inculpatului F.A. prin prezenta hotărâre, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare sporită la 6 ani închisoare, la care se adaugă şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Împotriva deciziei penale nr. 99/A din 2 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Galaţi şi de inculpatul T.V.M.
Procurorul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. susţinând că instanţa de apel a redus în mod nejustificat pedepsele aplicate inculpatului, în raport de gradul de pericol social al faptelor şi de persoana inculpatului, raportat şi la circumstanţele reale ale săvârşirii faptei.
A mai arătat că din actele materiale desfăşurate a rezultat forma continuată a infracţiunii, în care au fost angrenate mai multe persoane.
Totodată a solicitat a se avea în vedere că inculpatul nu a desfăşurat o activitate licită ca sursă de venit, traficul de droguri fiind o sursă ilicită de venituri, iar în ceea ce priveşte persoana acestuia a arătat că este recidivist şi s-a sustras cercetării.
În raport de relaţiile de la locul de detenţie procurorul a suplimentat motivele de recurs aflate în scris la dosar, cu cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. şi a solicitat contopirea pedepselor şi anularea vechiului mandat de executare.
Inculpatul a invocat în recursul acestuia cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. susţinând că s-a făcut o greşită individualizare a pedepselor aplicate, în raport de pericolul social al faptelor.
Astfel, în mod greşit s-a reţinut în sarcina sa şi instigarea la săvârşirea infracţiunii care îl are ca autor pe celalalt inculpat, întrucât acesta din urmă pentru a beneficia de clemenţa legii a declarat că el i-a spus să comercializeze drogurile, însă această afirmație coroborată cu alte mijloace de probă în susţinerea infracţiunii de instigare duc la concluzia că această infracţiune nu există, nefiind alte probe în susţinerea celor declarate de F.A.
A mai arătat că achiziţiile de droguri au fost supravegheate fiind consemnate în procesele-verbale aflate la dosar şi coroborate cu percheziţiile domiciliare, arată că activitatea infracţională desfăşurată excede celor afirmate de coinculpatul F.A. astfel că nu se justifică sancţiunile aplicate şi în raport de cantităţile foarte mici de droguri, apreciind că se poate aplica o pedeapsă la minimul prevăzut de lege.
Nu în ultimul rând, a solicitat a se avea în vedere actele în circumstanțiere aflate la dosar, respectiv faptul că are un minor în întreținere, a avut o conduită bună în familie şi societate şi nu a impietat buna desfăşurare a procesului penal, existând documente la dosar care arată că nu s-a sustras de la cercetare, ci era plecat în Spania la muncă şi nu a avut cunoştinţă de acest dosar.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate atât de procuror, cât şi de inculpat, vizând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de control judiciar este legală şi temeinică.
Astfel, cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei rezultante sub aspectul cuantumului aplicat inculpatului, Înalta Curte constată că la stabilirea pedepselor s-au avut în vedere gradul de pericol social al acestui gen de fapte, împrejurările concrete în care acestea au fost comise, modalitatea de săvârşire, recrudescenţa lor, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului.
În mod corect, judecătorul apelului a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile Părţii generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în Partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, precum şi persoana şi conduita inculpatului.
Fără a mai relua motivarea instanţei de control judiciar, Înalta Curte constată că instanţa de apel în mod corect a considerat că prima instanţă nu a realizat o corectă individualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi.
Astfel, s-a apreciat că pedepsele aplicate inculpaţilor de câte 13 ani închisoare pentru faptele deduse judecăţii sunt prea aspre, în raport de cantitatea relativ redusă de droguri de risc şi de mare risc traficate de inculpaţi (157,8 grame haşiş şi 115 grame cocaină) şi s-a considerat că această cantitate relativ redusă de droguri deţinută de inculpaţi în vederea comercializării poate constitui o circumstanţă atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. cu consecinţa reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, apreciindu-se că aplicarea unor pedepse mai mici, dar cu executare prin privare de libertate vor fi în măsură să asigure scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.
Împrejurarea că infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor sunt încadrate într-o lege specială vizând criminalitatea organizată, nu poate conduce în mod automat la aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai ridicat, prin minimalizarea celorlalte criterii de individualizare.
S-a constatat astfel, că la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de fond a avut în vedere într-o mare măsură doar gravitatea infracţiunilor privită în mod generic, considerându-se de către instanţa de apel că aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus decât cele stabilite de prima instanţă nu afectează scopul preventiv-educativ al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că pedepsele la care a fost condamnat inculpatul T.V.M., în apel, sunt rezultatul procesului de individualizare, cu luarea în considerare a activităţii infracţionale concrete comisă de inculpat, a gravităţii faptelor imputate, fapte ce presupun un risc imediat şi major faţă de recrudescenţa răspândirii substanţelor interzise, şi a posibilităţii reiterării comportamentului infracţional, al limitelor de pedeapsă reţinute de lege, precum şi a circumstanţelor personale ale inculpatului, conduita adoptată pe parcursul procesului penal.
Toate aceste elemente au fost avute în vedere de către instanţa de control judiciar la cuantificarea pedepselor stabilite inculpatului şi care sunt de natură să înfăptuiască în concret atribuţiile funcţionale ale sancţiunii penale.
Prin urmare, temeinicia şi legalitatea hotărârii judecătoreşti de condamnare este dată de existenţa proporţiei juste dintre riposta socială, determinată în procesul de stabilire şi aplicare a pedepsei şi culpabilitatea şi periculozitatea relevate de probatoriul administrat în cauză.
Prin raportarea acestor împrejurări la modalitatea concretă în care au fost comise faptele, prin introducerea drogurilor în ţară, traficarea lor, implicarea şi a altor persoane în activitatea ce ţine de traficul de droguri şi, având în vedere posibilităţile reale de reeducare şi reinserţie socială ale inculpatului, de diminuare a riscului încălcării repetate a relaţiilor sociale ocrotite de lege, în mod corect s-a apreciat că prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. şi aplicarea unui spor de pedeapsă se va realiza o individualizare corectă a pedepsei rezultante, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen.
Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare. Cu toate că pedeapsa este întotdeauna o măsură cu caracter represiv, de natură să provoace infractorului o anumită suferinţă, atât de ordin moral, cât şi de ordin fizic ea are în mod firesc şi un puternic rol şi efect educativ.
Realizarea scopului pedepsei include atât preîntâmpinarea săvârşirii de noi infracţiuni de către cel condamnat, cât şi de către alte persoane predispuse să săvârşească fapte penale.
Examinând decizia recurată şi prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. invocat de către procuror, Înalta Curte constată că hotărârea atacată nu se impune a fi reformată prin prisma acestuia motiv, critica invocată de către Parchet ținând de executarea hotărârilor judecătoreşti, motiv pentru care o apreciază ca nefondată.
De asemenea, Înalta Curte nu va mai analiza nici solicitarea inculpatului invocată prin apărătorul ales, avocat F.V., privind cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. pentru faptele legate de coinculpatul F.A., întrucât acesta a revenit asupra concluziilor sale şi a susţinut că în ceea ce priveşte faptele reţinute în sarcina inculpatului T.V.M. a invocat tot cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând coborârea pedepsei ce i-a fost aplicată, motiv de recurs ce a fost anterior analizat.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursurile fiind nefondate, Curtea urmează a le respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Galaţi şi de inculpatul T.V.M. împotriva deciziei penale nr. 99/A din 02 mai 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata prevenţiei de la 15 martie 2010 la 27 septembrie 2012.
Obligă recurentul intimat inculpat T.V.M. la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchet rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3047/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3087/2012. Penal → |
|---|
