ICCJ. Decizia nr. 3047/2012. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3047/2012

Dosar nr. 5055/101/2011

Şedinţa publică din 27 septembrie 2012

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 249 din 20 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 5055/101/2011, a fost respinsă cererea formulată de inculpatul C.E.A. referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia, din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.E.A., la o pedeapsă principală de 7 (şapte) ani închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. şi art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reţinerea şi arestul preventiv de la 14 iunie 2011 şi până la pronunţare şi s-a menţinut starea de arest.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a cantităţii de 42,41 grame de MDMA rămasă din proba expertizată, aceasta urmând a fi distrusă, în condiţiile art. 18 din Legea nr. 143/2000.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.E.A. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 3.000 RON din care 2.000 RON reprezintă cheltuieli judiciare aferente urmăririi penale şi stabilite prin rechizitoriu, iar diferenţa o reprezintă cheltuielile judiciare aferente judecării cauzei în primă instanţă, inclusiv suma de 100 RON acordată apărătorului desemnat din oficiu prin încheierea din data de 07 septembrie 2011.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 53 D/P/2011 din 07 iulie 2011, întocmit de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinţi, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului C.E.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În fapt, s-a reţinut că la data de 25 mai 2011, prin intermediul investigatorului sub acoperire T.S. şi a colaboratorului sub acoperire T.G., s-a procurat „ca şi probă” o cantitate de 0,10 grame de substanţă pulverulentă de culoare crem ambalată într-o foiţă de hârtie de culoare argintie care, în urma analizelor de laborator s-a stabilit că reprezintă 3,4 methylenedioxymetamfetamină (MDMA) ce face parte din tabelul anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului de droguri. S-a mai reţinut că în data de 14 iunie 2011, inculpatul a fost prins în flagrant după ce i-a vândut unui colaborator sub acoperire droguri de mare risc (MDMA) în schimbul sumei de 1540 de euro şi că la data de 25 mai 2011, ofiţeri din cadrul S.C.C.O. Mehedinţi s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că, inculpaţii C.E.A. şi U.C.G. „au în preocupări introducerea în ţară şi vânzarea de droguri de mare risc.

Pentru justa soluţionare a cauzei s-a procedat, potrivit art. 224¹ C. proc. pen. şi art. 17 din Legea nr. 143/2000, la folosirea unui investigator sub acoperire şi a unui colaborator(investigator sub acoperire T.S. şi colaborator T.G.

Astfel, la data de 25 mai 2011, prin intermediul investigatorului sub acoperire T.S. şi a colaboratorului sub acoperire T.G., s-a procurat „ca şi probă” o cantitate de 0,10 gr. de substanţă pulverulentă de culoare crem ambalată într-o foiţă de hârtie de culoare argintie.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 31 mai 2011 întocmit de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor a concluzionat în urma expertizării drogurilor că proba de 0,10 gr. reprezintă 3,4 methylenedioxymetamfetamină (MDMA) care face parte din tabelul anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului de droguri. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

Existând date certe că inculpaţii se ocupă cu vânzarea de droguri de mare risc unor tineri pe raza judeţului Mehedinţi, în ziua de 14 iunie 2011 s-a organizat prinderea acestora în flagrant.

Aşa fiind, în jurul orelor 19,00, inculpaţii, conform unei înţelegeri anterioare s-au întâlnit cu colaboratorul sub acoperire la restaurantul C. din comuna Ş. judeţul Mehedinţi şi i-au adus acestuia o cantitate de aproximativ 50 gr. de substanţă pulverulentă solidă sub formă de cristale de culoare alb-crem, pe care i-a oferit-o acestuia în schimbul sumei de 1540 euro.

În maşina inculpaţilor, respectiv marca B. cu număr de înmatriculare MH-xxx s-a găsit suma de 1540 euro, iar în maşina colaboratorului s-a găsit cantitatea de aproximativ 50 gr. de droguri ce a fost predată de acesta organelor de anchetă.

În timpul anchetei s-a emis în regim de urgenţă ordonanţa de interceptare a convorbirilor purtate în mediu ambiental din care rezultă cu certitudine că inculpatul C.E.A. a vândut colaboratului sub acoperire aproximativ 50 gr. droguri de mare risc contra sumei de 1540 euro.

Convorbirile purtate în mediul ambiental confirmă oferirea de către inculpatul C.E.A., anterior prinderii în flagrant, drept probă, cantitatea de 0,10 gr. droguri de mare risc, colaboratorului sub acoperire.

Prin raportul de constatare preliminar din 15 iunie 2011, s-a concluzionat că în cantitatea de 44,22 grame substanţă granulată de culoare crem, ambalată în 4 punguţe din material plastic s-a pus în evidenţă - MDMA - (3,4 - methylenedioxymetamfetamine - substanţă de mare risc).

Inculpatul C.E.A. a fost audiat şi nu şi-a recunoscut fapta comisă. Cu prilejul soluţionării propunerii de arestare preventivă, inculpatul a recunoscut că i-a dat colaboratorului sub acoperire 10 gr. drog de mare risc cu titlu de împrumut.

S-a reţinut că faptele, aşa cum au fost expuse au fost dovedite cu: procesul - verbal de prindere în flagrant, notele de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental, rapoartele de analiză tehnico-ştiinţifică a drogurilor şi recunoaşterea parţială a inculpatului şi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

Latura obiectivă s-a realizat prin mai multe acţiuni-livrare, trimitere, transport, procurare, oferire vânzare, punere în vânzare-însă, pentru existenţa infracţiunii este necesară îndeplinirea uneia singure. Din modul de desfăşurare a acţiunii, surprinsă în flagrant de organele de anchetă, a rezultat cu certitudine că latura obiectivă a infracţiunii s-a realizat prin vânzare.

Astfel, inculpatul C.E.A. s-a întâlnit cu colaboratorul la restaurantul C. din comuna Ş. şi după o conversaţie scurtă, primul a ieşit din local, a mers la maşina acestuia, a lăsat cantitatea de droguri acolo, a luat banii şi s-a întors la maşina aparţinând celuilalt inculpat. Prin urmare, acţiunea de vânzare s-a consumat în momentul în care inculpatul C.E.A. a intrat în posesia banilor, iar cumpărătorul, în posesia drogurilor.

Întrucât anterior, acelaşi inculpat a oferit aceleiaşi persoane 0,10 gr. MDMA, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la un interval scurt de timp s-au reţinut dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a mai arătat că în prima declaraţie, la data de 14 iunie 2011, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei, însă cu prilejul soluţionării propunerii de arestare preventivă a declarat că: „Eu cumpărasem plicul despre care am vorbit în urmă cu o săptămână de la numitul C. din Timişoara. Ştiu că acel plic conţinea 10 gr. de praf de culoare albă, pentru care am plătit 1000 RON. Eu nu am consumat nimic din acel plic întrucât urma să îl consum de ziua mea pe 18 iunie 2011, însă întreaga cantitate i-am oferit-o numitului F. la 14 iunie 2011.

Suma de 1540 euro a fost preluată de la inculpat şi predată la S.C.C.O. Mehedinţi.

Faţă de inculpatul C.E.A. s-a luat măsura arestării preventive pentru 29 zile, măsură care expiră la 13 iulie 2011.

Întrucât din probele administrate în cauză nu a rezultat că inculpatul C.E.A. a adus drogurile din străinătate, s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală pentru infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faţă de inculpatul U.C.G. s-a reţinut că, deşi l-a însoţit cu maşina personală pe inculpatul C.E.A. la restaurantul C. din comuna Ş. unde a avut loc vânzarea, banii ce au format obiectul vânzării au fost găsiţi în maşina acestuia, iar din conversaţia purtată în mediul ambiental a rezultat că a intervenit şi el în discuţia celor doi cu privire la calitatea drogurilor ce urma a fi vândută - „era verde domne, verde de Paris” nu sunt probe certe pentru trimiterea sa în judecată.

În urma înregistrării dosarului la instanţă, pe parcursul cercetării judecătoreşti, în baza art. 300¹ alin. (1) şi (3) C. proc. pen. şi art. 160 alin. (2) C. proc. pen., a fost constatată legală şi temeinică arestarea preventivă a inculpatului C.E.A., dispusă prin încheierea nr. 18 din 15 iunie 2011 a Tribunalului Mehedinţi, în Dosarul nr. 4457/101/2011.

Măsura preventivă a fost menţinută şi a fost respinsă cererea de înlocuire a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpat.

Analizând întregul material probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut că starea de fapt expusă în rechizitoriu este conformă probelor cauzei.

Astfel, în data de 25 mai 2011 inculpatul C.E.A. a oferit - ca probă, în vederea unei vânzări ulterioare - colaboratorului investigatorului sub acoperire o cantitate de 0,10 grame de substanţă pulverulentă, de culoare crem, ambalată într-o foiţă de hârtie de culoare argintie, în urma analizelor de laborator stabilindu-se că reprezintă 3,4 grame methylenedioxy - metamfetamină (MDMA) - care face parte din tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului de droguri.

Ulterior, în data de 14 iunie 2011, inculpatul C.E.A. a vândut colaboratorului investigatorului sub acoperire cantitatea de 44,22 grame de substanţă granulată, de culoare crem, ambalată în 4 punguţe din material plastic transparent, în urma analizelor de laborator stabilindu-se că reprezintă 3,4 methylenedioxymetamfetamină (MDMA) - care face parte din tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului de droguri.

În drept, s a reţinut că faptele comise de inculpatul C.E.A., constând în aceea că în perioada 25 mai 2011 - 14 iunie 2011 a cumpărat, a deţinut în vederea vânzării, a oferit şi a vândut droguri de mare risc, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, săvârşită în formă continuată, în condiţiile art. 41 alin. (2) C. pen.

La stabilirea situaţiei de fapt, instanţa de fond a avut în vedere următoarele probe: - procesul-verbal întocmit conform art. 22 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 de investigatorul sub acoperire şi colaboratorul acestuia şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 31 mai 2011 eliberat de L.C.A.P.D. din cadrul I.G.P.R. din care rezultă că în data de 25 mai 2011, inculpatul i-a oferit colaboratorului investigatorului sub acoperire cantitatea de 0,10 grame de 3,4 methylenedioxymetamfetamină (MDMA) - care face parte din tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri; - procesul-verbal întocmit conform art. 22 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 de investigatorul sub acoperire şi colaboratorul acestuia şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 21 iunie 2011 eliberat de L.C.A.P.D. din cadrul I.G.P.R. din care rezultă că în data de 14 iunie 2011 inculpatul i-a vândut colaboratorului investigatorului sub acoperire cantitatea de 44,22 grame de 3,4 methylenedioxymetamfetamină (MDMA) - care face parte din tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri; - procesul-verbal de înseriere a bancnotelor şi procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante şi planşa foto anexă din care rezultă că în data de 14 iunie 2011, în jurul orelor 19.15, colaboratorul investigatorului sub acoperire, sub supravegherea acestuia şi a organelor de poliţie, a oprit în parcare şi a coborât din autoturismul marca O. cu care venise, a intrat în restaurantul C. din comuna Ş., jud. Mehedinţi, unde a aşteptat aproximativ 20 de minute. În parcarea din faţa restaurantului a oprit un autoturism marca B., condus de inculpatul C.E.A., în partea dreaptă faţă aflându-se martorul U.C.G. Inculpatul a coborât din maşină, a intrat în restaurant, a discutat câteva minute cu colaboratorul investigatorului sub acoperire, a ieşit din restaurant, s-a deplasat la autoturismul marca O., a deschis portiera din faţă din stânga, a scos drogurile din buzunar şi le-a pus în „buzunarul” portierei şi a intrat în autoturismul său. Colaboratorul investigatorului sub acoperire a ieşit din restaurant, a urcat în maşina sa - care era parcată lângă maşina inculpatului, dar orientată în sens invers - şi, după ce a verificat drogurile, pe geam, i-a dat inculpatului o sumă de bani. S-a intervenit, în maşina inculpatului fiind găsită suma de 1540 de euro, seriile bancnotelor fiind corespunzătoare celor cuprinse în procesul-verbal anterior întocmit, iar colaboratorul investigatorului sub acoperire a predat drogurile primite de la inculpat, respectiv o pungă din material transparent în care se aflau patru pliculeţe de material transparent ce conţineau o substanţă de culoare alb-crem; - procesul verbal, întocmit potrivit art. 91⁴ rap. la art. 91³ alin. (2) C. proc. pen., de transcriere a înregistrărilor efectuate în mediul ambiental, înregistrare autorizată provizoriu prin ordonanţa nr. 53 D/P din 14 iunie 2011 şi confirmată prin încheierea nr. 36 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi la 16 iunie 2011 din care rezultă discuţiile purtate de inculpatul C.E.A. şi colaboratorul investigatorului sub acoperire în parcarea din faţa restaurantului, după vânzarea drogurilor şi înainte de intervenţia organelor de poliţie; declaraţia martorului cu identitate protejată T.G. - colaboratorul investigatorului sub acoperire - din care rezultă că inculpatul i-a oferit o cantitate de droguri de mare risc, în data de 25 mai 2011 şi i-a vândut, în data de 14 iunie 2011, cantitatea de aproximativ 50 de grame de droguri de mare risc; declaraţia martorului cu identitate protejată T.S. - investigator sub acoperire - din care rezultă că inculpatul i-a oferit colaboratorului său o cantitate de droguri de mare risc, în data de 25 mai 2011 şi i-a vândut colaboratorului, în data de 14 iunie 2011, cantitatea de aproximativ 50 de grame de droguri de mare risc, contra sumei de 1540 de euro; declaraţia martorului U.C.G. - din care rezultă că acesta a fost împreună cu inculpatul la momentul realizării flagrantului, că inculpatul a discutat cu colaboratorul investigatorului sub acoperire şi a observat suma de bani pe podeaua maşinii, în dreptul scaunului pe care stătuse inculpatul; declaraţiile inculpatului C.E.A. (date cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă şi la cercetarea judecătorească din care rezultă că în data de 14 iunie 2011 i-a oferit, cu titlu de împrumut, colaboratorului investigatorului sub acoperire cantitatea de aproximativ 10 grame de droguri despre care ştia că sunt etnobotanice şi pe care colaboratorul urma să le vândă la Craiova.

Cu privire la forma de vinovăţie, s-a reţinut că inculpatul C.E.A. a acţionat cu intenţie directă, în sensul art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen.

La stabilirea şi aplicarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere criteriile de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., reţinând următoarele: - limitele pedepsei prevăzute de lege sunt între 10 şi 20 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi; - inculpatul a comis o singură infracţiune, în formă continuată, chiar dacă, în concret a comis mai multe acte materiale dintre cele prevăzute de lege ca modalităţi alternative, respectiv a cumpărat, a oferit, a deţinut în vederea vânzării şi a vândut droguri de mare risc; - cantitatea relativ mare de droguri de mare risc vândute şi felul drogurilor, respectiv o concentraţie de aproximativ 94,63% MDMA; - atitudinea nesinceră a inculpatului care, iniţial, a negat comiterea vreunei fapte penale în legătură cu drogurile, apoi a declarat că a oferit, cu titlu de împrumut, cantitatea de aproximativ 10 grame de droguri despre care ştia că sunt etnobotanice şi că urmează a fi vândute; - referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi care este favorabil, reliefând, printre alte aspecte pozitive, că inculpatul se află la prima abatere de la normele penale, anterior săvârşirii infracţiunilor a avut o conduită bună, de conformare faţă de normele şi valorile sociale, nu a creat probleme în familie sau în comunitate - aspecte reţinute ca circumstanţă atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Nu au fost reţinute ca întemeiate, aspectele invocate de apărătorul inculpatului privind: -încălcarea principiului loialităţii administrării probelor întrucât s-a folosit în calitate de colaborator sub acoperire o persoană cunoscută de inculpat, care pentru a scăpa de o datorie foarte mare ce o avea faţă de inculpat, l-a determinat pe acesta să comită infracţiunea de trafic de droguri; -faptul că inculpatul nu se face vinovat de infracţiunea de trafic de droguri întrucât acesta nu a vândut droguri la alte persoane, ci a procurat un plic de etnobotanice pentru consumul propriu, aspect pe care inculpatul l-a şi recunoscut; -înlăturarea din probatoriu a declaraţiei colaboratorului investigatorului sub acoperire având în vedere că este o persoană cunoscută inculpatului şi care îi datora acestuia o sumă mare de bani şi a procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante întrucât nu cuprinde explicaţiile inculpatului cu privire la droguri, nu se menţionează ce s-a întâmplat cu drogurile confiscate, iar obiectele confiscate nu au fost însemnate pentru neschimbare; -ilegalitatea obţinerii probelor care au fost expertizate şi au pus în evidenţa existenţa MDMA, ca drog; - schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului, în infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 bazată pe necunoaşterea de către inculpat a faptului că drogurile conţineau MDMA - ca drog de mare risc, el cunoscând că drogurile erau etnobotanice; - aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiţionată a executării.

În primul rând, s-a constatat că s-a încercat crearea unei apărări care să conducă la ideea că inculpatul este un consumator de droguri uşoare, că a cumpărat şi deţinut pentru a consuma de ziua sa cantitatea de 10 grame de droguri de risc şi că nu ar fi oferit sau vândut droguri, iar oferirea, cu titlu de împrumut, a cantităţii deţinute pentru consum propriu a fost provocată de numitul S.F. - despre care inculpatul şi-a format convingerea că este colaboratorul investigatorului sub acoperire - care ar fi avut să-i dea o sumă de aproximativ 10.000 RON.

S-a reţinut că această apărare este în totală contradicţie cu probele administrate în cauză.

Astfel, din transcrierea înregistrărilor efectuate în mediu ambiental în data de 14 iunie 2011 - în parcarea din faţa restaurantului, după ce inculpatul lăsase drogurile în maşina colaboratorului investigatorului sub acoperire şi mai înainte de efectuarea plăţii - a rezultat, în principal, că: - inculpatul se ocupa în mod constant de traficarea de droguri de mare risc, afirmând că „lucrează” de aproximativ doi ani de zile, după normele europene, că a investit 12.000 de euro, că face acest lucru pentru bani, că drogurile sunt de calitate şi concentrate, la fel ca şi cele dintr-o tranzacţie anterioară, că vrea să lucreze în continuare, să nu-şi piardă „combinaţia”; - inculpatul îl cunoştea pe colaboratorul investigatorului sub acoperire ca fiind „F.”, între ei neexistând nici-o datorie, inculpatul afirmând că s-au calculat şi la zece euro; - tranzacţia în derulare se referea la 50 de grame, iar suma negociată ca preţ a fost de 1540 de euro; - inculpatul cunoştea că drogurile urmau a fi duse la Craiova; - inculpatul i-a solicitat lui „F.” că după ce tranzacţionează cele 50 de grame de droguri să vină „cu una mai serioasă”, fapt ce demonstrează că iniţiativa traficării drogurilor a aparţinut inculpatului, acesta chiar propunându-i lui „F.” să se împrumute de bani - aşa cum a făcut şi el -, pentru a realiza tranzacţii mai „serioase”.

Aceste înregistrări sunt probe în procesul penal, în conformitate cu dispoziţiile art. 91¹ şi urm. C. proc. pen., nu au fost contestate de inculpat şi se coroborează cu celelalte probe mai sus expuse.

Referitor la încălcarea principiului loialităţii administrării probelor s-a invocat faptul că inculpatul a fost provocat de către colaboratorul investigatorului sub acoperire să comită infracţiunea de trafic de droguri, în sensul că acesta din urmă l-ar fi condiţionat pe inculpat să comită infracţiunea pentru a-i restitui o sumă de bani.

Din înregistrările mai sus citate rezultă, aşa cum s-a arătat, că inculpatul avea ca preocupare constantă traficarea drogurilor de mare risc, investind bani şi urmărind să obţină câştiguri materiale, iar iniţiativa tranzacţiei nu a aparţinut colaboratorului, ci inculpatului, acesta solicitându-i colaboratorului să depună eforturi pentru realizarea unor tranzacţii viitoare mai „serioase”.

Mai mult, deşi colaboratorul a pus în discuţie eventuala renunţare la tranzacţie din cauza faptului că drogurile primite nu erau la fel cu cele date anterior ca probă, inculpatul a insistat, garantând calitatea acestora şi identitatea cu cele dintr-o tranzacţie anterioară.

Pe de altă parte, chiar atitudinea procesuală a inculpatului a făcut dovada că acesta se ocupa cu traficarea drogurilor de mare risc.

În acest sens s-a constatat că, iniţial, inculpatul nu a recunoscut că i-a dat colaboratorului vreo cantitate de droguri, ulterior declarând că i-a oferit cantitatea de 10 grame cu titlu de împrumut, drogurile fiind cumpărate de inculpat pentru a le consuma cu ocazia aniversării zilei sale de naştere.

Chiar şi în situaţia în care s-ar considera că această din urmă variantă ar fi sinceră, s-a reţinut că subzistă infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, în modalitatea normativă a „oferirii”.

Este evident că inculpatul nu a oferit drogurile cu titlu gratuit sau cu împrumut, din conţinutul înregistrărilor rezultând că drogurile au fost vândute, preţul fiind negociat „şi la zece euro”, iar cantitatea tranzacţionată a fost de „50 de…”.

De altfel, nu s-a dovedit că inculpatul este consumator de droguri, iar în situaţia în care acesta ar fi consumator, ar fi evident că nu ar fi cumpărat drogurile şi le-ar fi deţinut fără să consume din ele - conform declaraţiei sale, a cumpărat drogurile în jurul datei de 10 - 12 iunie 2011 şi ar fi intenţionat să le consume în data de 18 iunie 2011.

Cu privire la înlăturarea din probatoriu a declaraţiei colaboratorului investigatorului sub acoperire pe motiv că acesta este o persoană cunoscută inculpatului şi care îi datora acestuia o sumă mare de bani, că procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante nu cuprinde explicaţiile inculpatului cu privire la droguri și nici ce s-a întâmplat cu drogurile confiscate, iar obiectele confiscate nu au fost însemnate pentru neschimbare, s-au constatat următoarele:

Declaraţia colaboratorului investigatorului sub acoperire dată în cursul cercetării judecătoreşti, în condiţiile art. 86² alin. (6) C. proc. pen., poate, potrivit art. 86¹ alin. (6) C. proc. pen., să servească la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Or, declaraţia martorului cu identitate protejată se coroborează cu celelalte aspecte rezultate din probele care au fost anterior expuse şi, chiar dacă nu este esenţială, nu poate fi înlăturată din ansamblul probelor;

Procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante corespunde cerinţelor art. 91 C. proc. pen. şi art. 467 C. proc. pen. şi constituie mijloc de probă potrivit art. 90 C. proc. pen. Din conţinutul acestuia rezultă că „persoanele în cauză, U.C.G. şi C.E. declară că nu au cunoştinţă de cele întâmplate şi că la întâlnire au venit pentru a-şi recupera o datorie de la colaboratorul sub acoperire”, precum şi faptul că „martorii asistenţi şi persoanele în cauză nu au de făcut obiecţii cu privire la cele constatate şi consemnate în prezentul proces-verbal”.

Criticile formulate sunt neîntemeiate şi pentru faptul că referitor la droguri s-a încheiat un proces-verbal separat, act care potrivit art. 22 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 90 C. proc. pen. constituie mijloc de probă, iar menţiunile privind însemnarea spre neschimbare a obiectelor confiscate au o reglementare distinctă în cadrul procedurii percheziţiei, respectiv în art. 107-108 C. proc. pen., potrivit cărora, recunoaşterea şi însemnarea trebuie făcute de persoana de la care se ridică şi de cele care asistă la percheziție, aspecte care nu au legătură cu procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante în discuţie.

Referitor la ilegalitatea obţinerii probelor care au fost expertizate şi au pus în evidenţa existenţa MDMA s-a constatat că atât actele întocmite de către investigatorul sub acoperire cât şi declaraţia acestuia - alături de înregistrările în mediu ambiental - fac dovada obţinerii probelor fără încălcarea dispoziţiilor legale. Faptul că inculpatul a declarat că a oferit doar 10 grame de droguri, atestă doar nesinceritatea acestuia, din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 21 iunie 2011 eliberat de L.C.A.P.D. din cadrul I.G.P.R. rezultând că proba examinată a fost ambalată, sigiliul a fost intact, cantitatea de 44,22 grame de 3,4 methylenedioxymetamfetamină (MDMA) supusă expertizării a fost rezultatul omogenizării conţinuturilor celor 4 punguţe în care se aflau drogurile, proba medie rezultată având o puritate de aproximativ 94,63% concentraţie care ar fi fost imposibil de realizat dacă o pătrime din substanţe erau de altă calitate.

În ceea ce priveşte cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului, în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 întemeiată pe necunoaşterea de către inculpat a faptului că drogurile conţineau MDMA - drog de mare risc, a fost respinsă întrucât din conţinutul înregistrărilor rezultă că inculpatul cunoştea felul şi calitatea drogurilor traficate, neexistănd astfel temeiuri pentru a se putea reţine incidența disp. art. 51 alin. (2) C. pen.

Cu referire la fapta din data de 25 mai 2011 s-a constatat că probele mai sus menţionate fac dovada existenţei aceleiaşi infracţiuni, cea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi a fost comisă în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, neputând fi înlăturată aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei, solicitarea de aplicare a suspendării condiţionate a executării s-a apreciat că este nefondată, pe de o parte, întrucât pedeapsa aplicată este mai mare decât cuantumul maxim prevăzut de art. 81 alin. (1) lit. a) C. pen. sau art. 86¹ alin. (1) lit. a) C. pen., iar pe de altă parte, pentru că nu s-a putut aprecia că scopul pedepsei poate fi atins chiar şi fără executarea acesteia sau că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat şi nu va mai comite infracţiuni chiar dacă nu execută efectiv pedeapsa pronunţată. S-a avut în vedere comportamentul inculpatului după săvârşirea faptelor, în special, atitudinea nesinceră a acestuia, precum şi aspectele rezultate din conţinutul referatului de evaluare relative la factorii de natură să favorizeze dezvoltarea comportamentului infracţional. În consecință, instanţa de fond a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins prin condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 7 ani închisoare cu executare efectivă.

Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul C.E.A. care, invocând critici de nelegalitate a solicitat desfiinţarea sentinţei şi, în rejudecare, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, precum şi achitarea pentru această infracţiune, motivând că : nu a tranzacţionat droguri de mare risc, ci substanţe substanţe etnobotanice, fără a percepe vreo sumă de bani, substanţele respective fiind doar împrumutate numitului F. care era cunoştinţa sa, atât inculpatul cât şi respectivul fiind consumatori de droguri; probele administrate în cauză sunt nelegale, deoarece procesul verbal încheiat la 25 mai 2011 pare semnat de aceeaşi persoană atât la rubrica „investigator” cât şi la rubrica „colaborator sub acoperire”, iar în ce priveşte procesul verbal de prindere în flagrant din 14 iunie 2011 s-a susţinut că a existat o acţiune de provocare din partea colaboratorului sub acoperire. În subsidiar, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei prin aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. şi stabilirea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, cu schimbarea modalităţii de executare, în suspendare cu supraveghere sau condiţionată.

Prin decizia penală nr. 211 din 20 iunie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat în parte sentinţa apelată sub aspectul laturii penale şi a redus pedeapsa aplicată acestuia pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei, a dedus în continuare detenţia de la 20 decembrie 2011 la zi şi a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.

În privinţa criticilor referitoare la situaţia de fapt, din perspectiva legalităţii probelor administrate în faza de urmărire penală şi subsecvent de stabilire a conţinutului constitutiv al infracţiunii de trafic de droguri, sub aspectul laturii subiective şi încadrării juridice în modalitatea continuată, prin aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanţa de prim control judiciar a constatat următoarele:

Referitor la inculpatul C.E.A. s-au consemnat date operative din care rezulta, anterior începerii urmăririi penale, că este implicat în activităţi de trafic de droguri, respectiv operaţiuni de deţinere şi comercializare, pe raza mun. Drobeta Turnu Severin (conform procesului verbal de sesizare din oficiu întocmit de D.G.C.C.O. Craiova - Serviciul de Combatere a Criminalităţii Organizate Mehedinţi), situaţie în care s-a autorizat, de către procuror, folosirea unui investigator sub acoperire şi a unui colaborator conform art. 224¹ C. proc. pen. (ordonanţa nr. 10 A/2011 din 25 mai 2011, emisă în Dosarul nr. 53D/P/2011).

Din materialul probator existent la dosarul cauzei, rezultă că la data de 25 mai 2011 a avut loc o întâlnire între colaborator şi inculpat, prilej cu care inculpatul a oferit colaboratorului o mostră din drogurile pe care i le-a propus spre vânzare, respectiv cantitatea de 0,10 g metamfetamină (MDMA-stabilită prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 31 mai 2011), pentru ca potenţialul cumpărător al drogului să-i verifice calitatea, consumând-o, iar în situaţia în care colaboratorul ar fi fost satisfăcut de calitatea drogului, inculpatul i-a făcut oferta de a procura şi a-i vinde o cantitate mai mare, respectiv 50 grame.

Despre această tranzacţie s-a încheiat procesul verbal din 25 mai 2011, în condiţiile art. 224³ alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 224 alin. (3) C. proc. pen., astfel că, în mod corect prima instanţă l-a reţinut ca mijloc de probă ce se coroborează cu aspectele declarate de investigatorul sub acoperire şi de colaborator cu ocazia audierii din data de 30 noiembrie 2011, precum şi cu datele ştiinţifice care atestă cantitatea şi natura drogului. În consecinţă, prima instanţă a reţinut întemeiat că la data de 25 mai 2011, inculpatul C.E.A. a săvârşit fapta de oferire a unui drog de mare risc în scopul de a fi consumat, acţiune incriminată în conţinutul obiectiv al infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

Critica apelantului inculpat, care a contestat procesul verbal din 25 mai 2011 privitor la persoanele care au executat semnăturile de la rubricile „colaborator” şi „investigator sub acoperire”, s-a reţinut a fi nefondată, întrucât persoanele în discuţie au fost audiate nemijlocit de către instanţa de judecată în condiţii de publicitate şi contradictorialitate, inculpatul fiind prezent şi asistat de apărătorul ales, iar evenimentele relatate de martorii respectivi corespund în totalitate celor consemnate în procesul verbal (declaraţiile din 30 noiembrie 2011 aflate la dosar fond).

În privinţa tranzacţiei din 14 iunie 2011, planificată de inculpat şi colaborator cu ocazia discuţiilor din 25 mai 2011 s-a constatat că prima instanţă a reţinut că este dovedită atât cu procesul verbal de prindere în flagrant a inculpatului, la care sunt ataşate planşe foto ce indică prezenţa drogurilor ambalate în 4 punguţe din material transparent, care aparent, conţineau o substanţă solidă sub formă de cristale de culoare alb-crem şi a bancnotelor din cupiura de 50 euro şi 20 euro, totalizând 1540 euro - respectiv 14 bancnote din cupiura de 50 euro şi 50 bancnote din cupiura de 20 euro, ale căror serii coincid cu cele menţionate în procesul verbal din 14 iunie 2011 întocmit de organele de urmărire penală, cât şi cu procesul verbal de transcriere a convorbirilor dintre inculpat şi colaborator, interceptate în mediu ambiental şi nu în ultimul rând, cu raportul de constatare tehnico-ştiinţific din 21 iunie 2011, care atestă că plicurile în discuţie conțin cantitatea de 44,22 grame metamfetamină - MDMA - (mijloace de probă aflate la dosar fond).

Din procesul verbal de transcriere a convorbirilor înregistrate în mediul ambiental - în faza cercetării judecătoreşti în apel procedându-se la ascultarea înregistrării convorbirii de pe suporţii magnetici ataşaţi la dosar - rezultă că discuţiile dintre inculpat şi colaborator au vizat negocierea cantităţii de droguri şi a preţului de vânzare: „s-a plătit şi 3 milioane, cât sunt? 70 euro se dă gramu”.... „marfa e cântărită”....”eu nu mai număr banii „de asemenea, inculpatul a indicat colaboratorului modul de utilizare a drogului, astfel: „pune un bobuleţ mic într-un pahar, ţii 20 minute”(...).

S-a concluzionat că inculpatul cunoştea natura substanţelor tranzacţionate, respectiv că sunt droguri şi nu substanţe etnobotanice, şi totodată, că a vândut cantitatea respectivă, negociind preţul și nu că a oferit drogurile pentru consum cu titlu de împrumut.

În ce privește apărarea inculpatului că ar consuma ocazional cannabis s-a reţinut că nu se confirmă şi în consecinţă, că reprezentarea sa în timpul tranzacţiei din 14 iunie 2011 a fost aceea de comercializare de droguri de mare risc, pentru a obţine profit.

Totodată, criticile referitoare la pretinsa acţiune de provocare din partea investigatorului sub acoperire s-a apreciat că nu sunt fondate, chiar din susținerile inculpatului din timpul discuţiei din 14 iunie 2011 (al cărei transcris se află la dosar şi a fost citat anterior), rezultănd că era implicat în activitatea de trafic de droguri la o dată anterioară celor investigate în prezenta cauză. Astfel, inculpatul se prezintă drept o persoană cu experienţă în domeniu, traficul de droguri fiind conceput ca o veritabilă activitate comercială bazată pe investiţie şi profit. În susţinerea seriozităţii activităţii sale, inculpatul spune „să vezi ce cuvânt am (...) eu lucrez după normele europene”, iar în timpul negocierii preţului pretins de la colaborator sugerează acestuia „mai bagă-te şi tu dator, că şi eu m-am băgat dator, am plătit 12 000 de euro”.

În consecință,, reţinând că inculpatul a săvârşit la datele de 25 mai 2011 şi 14 iunie 2011, acte materiale distincte dar incriminate ca modalităţi alternative de comitere în conţinutul infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, s-a constatat că instanţa de fond a încadrat corect faptele inculpatului ca reprezentând infracţiunea de trafic de droguri în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi în consecinţă, critica inculpatului apelant de schimbare a încadrării juridice prin înlăturarea aplicării art. 41 alin. (2) C. pen. a fost respinsă ca nefondată.

Referitor la criticile vizând individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea a reţinut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 deoarece legiuitorul a instituit beneficiul reducerii limitelor speciale minimă şi maximă cu jumătate, pentru oricare dintre infracţiunile incriminate din Legea nr. 143/2000 numai în situaţia în care în faza de urmărire penală, inculpatul furnizează date care servesc la descoperirea şi trimiterea în judecată a altor participanţi la aceste fapte. Or, din analiza declaraţiilor date de inculpat la procuror la datele de 14 iunie 2011 şi 15 iunie 2011 rezultă că nu a recunoscut implicarea sa în activitatea de trafic de droguri şi nici nu a indicat alte persoane, motivând primirea sumei de bani drept restituire a unei datorii pe care ar fi avut-o colaboratorul la el, iar în declaraţia dată în faţa judecătorului, cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă, inculpatul a arătat că a remis colaboratorului o substanţă etnobotanică, achiziţionată din Timişoara, de la numitul „C.” deoarece, inculpatul şi colaboratorul - despre care afirmă că îi era cunoscut - consumaseră anterior, ocazional, droguri uşoare. Aceste împrejurări nu au semnificaţia furnizării de date utile anchetei, având caracter imprecis şi, în consecință, nu sunt de natură a duce la rezultatul cerut de lege - descoperirea altor participanţi în cazul cărora să fie iniţiată procedura urmăririi penale sau trimiterii în judecată - pentru ca inculpatul să beneficieze de art. 16 din Legea nr. 143/2000.

S-a apreciat că apelul este fondat în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei sub aspectul cuantumului, raportat la datele ce caracterizează favorabil persoana inculpatului care nu are antecedente penale, este integrat social, provine dintr-o familie organizată, părinţii săi au formulat numeroase memorii ataşate la dosarul cauzei în care au invocat aplicarea unei sancţiuni mai blânde deoarece sunt în vârstă, locuiesc şi se gospodăresc împreună cu inculpatul, iar în ultimul cuvânt, inculpatul şi-a modificat poziţia procesuală arătând că regretă faptele comise și le recunoaşte.

În aceste condiţii, s-a constatat că este justificată aplicarea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., motiv pentru care apelul inculpatului a fost admis şi s-a redus pedeapsa principală stabilită de instanţa de fond de la 7 ani la 5 ani închisoare.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul C.E.A. care invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14, 17² şi 18 C. proc. pen. a solicitat, în principal, casarea sentinţei şi a deciziei şi în conformitate cu dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din cele două acte materiale de trafic de droguri de mare risc pentru care a fost trimis în judecată, în două infracţiuni distincte de trafic de droguri, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 (presupusa faptă săvârşită în data de 25 mai 2011) şi respectiv, de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 (fapta din data de 14 iunie 2011) şi achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în conformitate cu dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În subsidiar, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 (fapta din data de 14 iunie 2011) prin reţinerea prevederilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi reducerea cuantumului acesteia sub limita minimă prevăzută de lege, iar ca modalitate de executare a pedepsei a cerut aplicarea art. 81 sau art. 86¹ C. pen.

În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul a arătat că în privinţa primului act material, cel din data de 25 mai 2011, singura probă care susţine învinuirea este procesul-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire şi colaboratorul acestuia, proces-verbal ce este lovit de nulitate deoarece nu prezintă caracteristicile obligatorii din punct de vedere legal; că în mod greşit a fost atribuită numitului S.F. calitatea de „colaborator al poliţiei” în condiţiile în care inculpatul îl cunoştea pe acesta de aproximativ 3 ani de zile şi împreună consumau droguri şi că din probele existente la dosar nu reiese faptul că fără intervenţia investigatorului sub acoperire şi a colaboratorului său ar fi comis infracţiunile deduse judecăţii.

A mai arătat recurentul inculpat că pedeapsa ce i-a fost aplicată este mult prea severă şi că la individualizarea acesteia, instanţele nu au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. şi nici împrejurarea că pe parcursul cercetărilor penale a indicat organelor de urmărire penală persoana de la care a procurat substanţele psihotrope ceea ce justifică reţinerea în favoarea sa a prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu consecinţa reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă.

Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor invocate de inculpat care se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14, 17² şi 18 C. proc. pen., cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 385⁹ alin. ultim C. proc. pen., se constată că recursul este fondat numai în ceea ce priveşte critica vizând individualizarea judiciară a pedepsei.

Situaţia de fapt, vinovăţia recurentului inculpat şi încadrarea juridică a infracţiunii pentru care acesta a fost cercetat şi trimis în judecată au fost corect reţinute de instanţa de fond şi de instanţa de prim control judiciar în urma coroborării probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii incriminate în art. 2 din Legea nr. 143/2000 constă în activităţile enumerate de textul incriminator, desfăşurate fără drept, şi anume: cultivarea, producerea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea şi orice alte operaţii privind circulaţia drogurilor.

Din punct de vedere subiectiv, pentru existența infracţiunii prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000, făptuitorul trebuie să acționeze cu intenţie (directă sau indirectă). Intenţia presupune cunoaşterea de către făptuitor a naturii produselor sau substanţelor la care se referă acţiunea sa.

Raportând consideraţiile teoretice susmenţionate la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine din probele administrate în cauză, expuse pe larg în considerentele sentinţei şi deciziei, că la data de 25 mai 2011 a avut loc o întâlnire între colaboratorul investigatorului sub acoperire şi recurent, ocazie cu care acesta i-a oferit colaboratorului o mostră din drogurile pe care i le-a propus spre vânzare, respectiv, cantitatea de 0,10 g metamfetamină (MDMA) pentru ca potenţialul cumpărător să le consume, iar în situaţia în care va fi mulţumit de calitatea acestora, inculpatul s-a angajat să-i ofere spre vânzare o cantitate mai mare, respectiv 50 de grame.

Tranzacţia dintre recurent şi colaborator s-a consemnat în procesul-verbal încheiat la data de 25 mai 2011 în conformitate cu prevederile art. 224³ alin. (1) coroborat cu art. 224 alin. (3) C. proc. pen. care constituie mijloc de probă şi contrar celor susţinute de inculpat prin apărător, nu reprezintă singura probă pe care s-a fundamentat trimiterea sa în judecată, ci se coroborează cu declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti de către martorii cu identitate protejată T.S. - investigatorul sub acoperire - şi T G. - colaboratorul investigatorului sub acoperire (dosar instanţă fond).

Prin urmare, în mod întemeiat instanţa de fond şi cea de apel au reţinut că la data de 25 mai 2011 recurentul inculpat a comis primul act material ce intră în conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în modalitatea oferirii - care reprezintă una din modalităţile normative de realizare a elementului material al laturii obiective a infracţiunii menţionate - celor 10 grame metamfetamină (MDMA), drog de mare risc.

Și cea de-a doua tranzacţie - din data de 14 iunie 2011 - planificată de recurent şi colaboratorul investigatorului sub acoperire cu ocazia discuţiilor din data 25 mai 2011 constând în vânzarea de către inculpat colaboratorului investigatorului sub acoperire a cantităţii de 46,75 grame MDMA contra sumei de 1540 euro este pe deplin dovedită cu probele administrate în cauză şi anume: procesul-verbal de prindere în flagrant a inculpatului la care sunt ataşate planşele foto ce indică prezenţa drogurilor ambalate în 4 punguţe din material transparent care aparent, conţineau o substanţă solidă sub formă de cristale de culoare alb-crem şi a unor bancnote din cupiură de 50 şi 20 euro totalizând 1540 euro (14 bancnote din cupiură de 50 euro şi 50 bancnote din cupiură de 20 euro ale căror serii coincid cu cele menţionate în procesul-verbal întocmit de organele de urmărire penală la data de 14 iunie 2011); procesul-verbal de redare a convorbirilor dintre inculpat şi colaboratorul investigatorului sub acoperire interceptate în mediu ambiental, necontestate de recurent din care rezultă că discuţiile dintre cei doi vizau negocierea cantităţii de droguri, a prețului de vânzare şi modalitatea de utilizare a drogurilor de către colaborator: „s-a plătit şi 3 milioane, cât sunt? 70 euro se dă gramu” … „marfa e cântărită” … „eu nu mai număr banii” … „pune un bobuleţ mic într-un pahar, ţii 20 minute”; raportul de constatare tehnico-ştiinţific din 21 iunie 2011 care atestă că cele 4 punguţe conţin cantitatea de 44,22 grame metamfetamină (MDMA).

Rezultă, contrar celor afirmate de apărare, că recurentul inculpat cunoştea natura substanţelor tranzacţionate, respectiv că sunt droguri şi nu substanţe etnobotanice şi că sub aspectul laturii subiective, acesta a acţionat cu intenţie directă, formă de vinovăţie cerută de lege pentru existența infracţiunii prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000.

În consecinţă, fiind pe deplin dovedit faptul că la datele de 25 mai 2011 şi de 14 iunie 2011, recurentul inculpat a săvârşit două acte materiale distincte (oferirea, respectiv vânzarea de droguri), dar incriminate ca modalităţi normative alternative de comitere a infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. referitoare la infracţiunea continuată au fost în mod corect reţinute în cauză, împrejurare faţă de care cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice este nefondată şi în mod corect a fost respinsă de instanţa de apel.

Apărarea recurentului inculpat în sensul că este consumator ocazional de cannabis nu este confirmată de materialul probator administrat în cauză care, dimpotrivă, susţine acuzaţia adusă inculpatului în sensul că la data de 14 iunie 2011 a acţionat cu intenţia de a comercializa droguri de mare risc pentru a obţine profit.

Susţinerea recurentului inculpat că fără intervenţia investigatorului sub acoperire şi a colaboratorului acestuia nu ar fi comis faptele pentru care a fost trimis în judecată este neîntemeiată şi în mod corect a fost înlăturată de instanţele de fond şi apel în condiţiile în care din probele administrate în cauză rezultă că acesta era implicat în activitatea de trafic de droguri la o dată anterioară celor investigate în prezenta cauză. În acest sens, relevante sunt chiar propriile afirmaţii ale inculpatului din timpul discuţiei din data de 14 iunie 2011 când se prezintă ca fiind o persoană serioasă, cu experienţa în domeniu, care concepe traficul de droguri ca pe o veritabilă activitate comercială bazată pe investiţie şi profit („să vezi ce cuvânt am ... nu lucrez după normele europene”... „mai bagă-te şi tu dator, că şi eu m-am băgat dator, am plătit 12000 de euro”).

În ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte constată, contrar celor susţinute de recurent şi în acord cu concluzia la care au ajuns instanţa de fond şi instanţa de prim control judiciar că dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 nu sunt incidente în cauză.

Legiuitorul a instituit beneficiul reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă pentru oricare dintre infracţiunile incriminate de Legea nr. 143/2000 numai în situaţia în care în faza de urmărire penală, inculpatul furnizează date care servesc la descoperirea şi trimiterea în judecată a altor participanţi la aceste fapte. Or, din analizarea declaraţiilor date în cursul urmăririi penale rezultă, cum corect a constatat şi instanţa de apel, că recurentul inculpat nu a recunoscut implicarea sa în activitatea de trafic de droguri şi nici nu a indicat alte persoane participante la această activitate, motivând primirea sumei de 1540 euro de la colaboratorul investigatorului sub acoperire drept restituire a unei datorii pe care acesta ar fi avut-o la el.

Având însă în vedere datele ce caracterizează favorabil persoana recurentului inculpat şi anume: lipsa antecedentelor penale, faptul că este integrat social, provine dintr-o familie organizată, Înalta Curte apreciază că se impune a se da o mai mare eficienţă prevederilor art. 74 lit. a) C. pen. şi a se reduce pedeapsa aplicată acestuia la un cuantum apropiat de minimul special prevăzut de lege.

Nu se justifică însă - raportat la gravitatea faptelor deduse judecăţii - aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau 86¹ C. pen. care reglementează suspendarea condiţionată, respectiv, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, perioada executată în detenţie până în prezent (1 an şi 3 luni) nefiind suficientă pentru a crea convingerea că inculpatul a conştientizat consecinţele faptelor sale şi că reeducarea sa poate avea loc fără executarea efectivă a pedepsei.

În consecinţă, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. se va admite recursul declarat de inculpatul C.E.A., se va casa în parte decizia penală atacată, numai în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei principale aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. care va fi redusă de la 5 ani la 3 ani şi 6 luni închisoare.

Neconstatându-se din oficiu alte motive de nelegalitate şi netemeinicie a deciziei recurate se vor menţine în rest dispoziţiile acesteia.

Potrivit art. 385¹⁷ alin. (4) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată recurentului inculpat se va deduce prevenţia de la data de 14 iunie 2011 la data de 27 septembrie 2012.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 300 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul C.E.A. împotriva deciziei penale nr. 211 din 20 iunie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală atacată numai în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei şi rejudecând:

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului C.E.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., de la 5 ani închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

Deduce prevenţia de la 14 iunie 2011 la 27 septembrie 2012.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 300 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 septembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2964/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3057/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3057/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3087/2012. Penal