ICCJ. Decizia nr. 3075/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3075/2012
Dosar nr. 770/39/2012
Şedinţa publică din 1 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar:
Prin sentinţa penală nr. 109 din data de 21 septembrie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 107 alin. (1) coroborat cu art. 103 alin. (13) din Legea 302/2004 republicată, a fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare emis de către Judecătoria de Primă Instanţă Landau-Germania, nr. dosar GS1115/02, la data de 28 octombrie 2002, împotriva persoanei solicitate M.P.
S-a dispus predarea persoanei solicitate M.P., autorităţilor judiciare emitente ale statului german.
În temeiul art. 97 alin. (2) din aceeaşi lege, s-a dispus ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România, pentru executarea pedepsei.
În baza art. 103 alin. (10) din Legea 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate M.P., împotriva căreia s-a emis mandatul european de arestare de către Judecătoria de Primă Instanţă Landau-Germania, nr. dosar GS1115/02, la data de 28 octombrie 2002, în vederea predării, pe o durată de 28 de zile, începând cu data de 21 septembrie 2012 şi până la data de 18 octombrie 2012, inclusiv.
În baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus emiterea mandatului de arestare.
Instanţa a constatat încetate efectele mandatului de arestare nr. 22 din data de 20 septembrie 2012, emis de Curtea de Apel Suceava în baza încheierii nr. 12 din aceeaşi dată.
S-a luat act că persoana solicitată nu a renunţat la regula specialităţii.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele :
La data de 20 septembrie 2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat acestei instanţe, ca autoritate judiciară competentă de executare, propunerea de luare a măsurii arestării persoanei solicitate M.P., pe baza semnalării transmise de către Biroul SIRENE naţional, urmare emiterii mandatului european de arestare de către Judecătoria de Primă Instanţă Landau-Germania, nr. dosar GS1115/02, la data de 28 octombrie 2002.
Persoana solicitată a fost reţinută pentru 24 ore prin ordonanţa nr.1 din data de 19 septembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
S-a reţinut în semnalare că persoana solicitată s-a aliat cu un alt cetăţean român cu scopul de a comite infracţiuni şi pentru a-şi procura o sursă de venit din vânzarea bunurilor furate şi, pentru a îndeplini acest plan, au intrat pe proprietăţile altor persoane (în principal cu forţa) şi au furt bani, unelte, anvelope şi telefoane mobile în 10 cazuri între 14 octombrie şi 15 noiembrie 2000. În alte şase cazuri au deschis cu forţa autovehicule şi le-au furat (în unele cazuri inclusiv încărcătura). Valoarea bunurilor furate este de aproximativ 600.000 mărci germane.
Mandatul european de arestare a fost emis la data 28 octombrie 2002, conform căruia persoana solicitată este cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de furt grav săvârşit în bandă organizată, prev. de art. 242, art. 243 alin. (1), seria 1 nr. 1, 244A par.1, 25 par. 2, 53 din Codul penal german.
Prin încheierea nr. 12 din data de 20 septembrie 2012 a Curţii de Apel Suceava s-a dispus arestarea persoanei solicitate M.P. pe o durată de 5 zile, respectiv de la 20 septembrie 2012 până la 24 septembrie 2012, inclusiv.
Prin adresa nr. 886/11/5/2012 din data de 21 septembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a înaintat instanţei mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare germane împotriva numitului M.P., solicitându-se totodată luarea măsurii arestării persoanei solicitate.
În fapt, se reţine că persoana solicitată M.P. s-a aliat cu alţi cetăţeni români pentru a comite împreună furturi ca să-şi asigure prin vânzarea bunurilor furate o sursă de venit. Pentru a îndeplini acest plan, au intrat pe proprietăţile altor persoane în perioada 14 octombrie 2000 şi 15 noiembrie 2000. fiind comise în comun 16 acţiuni independente juridic, respectiv:
1. În noaptea spre 15 octombrie 2000, împreună cu S., G. şi U., urmăriţi separat, au pătruns în încăperile de birou ale firmei de grădinărit „G.F. - J.K.";, Berg, Im Bruch 1, după ce au spart în prealabil un geam de fereastră, au furat printre altele un ferăstrău cu motor, un ciocan pentru beton cu anexe, un burghiu pentru beton cu anexe, precum şi două aparate de nivelmetru cu stativ, în valoare totală de 6.000 mărci germane;
2. În noaptea spre 14 octombrie 2000, împreună cu aceleaşi persoane au pătruns prin uşa de pivniţă neîncuiată în clădirea Ludwig - şi au furat de acolo bani, o carte de credit şi 3 şei de cal, în valoare totală de 1.200 mărci germane;
3. În noaptea spre 20 octombrie 2000, au furat autoturismul Opel Omega cu nr. de circulaţie al martorului R.Z., parcat în faţa clădirii Maxburgring 29a în Bad Bergzabern;
4. În noaptea spre 20 octombrie 2000, acelaşi grup a spart o uşă a magazinului de specialitate „Fachmark Klein";, Bad Bergzabern, Kufurstenstrade 17, şi au furat de acolo un camcorder marca Canon, diferite maşini de găurit prin percuţie, flexuri, aparate de amestecare, drujbe şi pompe submersibile în valoare totală de 80.000 mărci germene;
5. În noaptea spre 22 octombrie 2000, şi-au procurat acces în încăperile unei firme de piese auto, după ce au înlăturat în prealabil un element dintr-un gard plasă de metal şi au furat seiful, precum şi diferite piese auto, plăcuţe de frână, şaibe de ambreiaj, amortizoare şi bujii în valoare totală de 38.715 mărci germane;
6. În noaptea spre 23 octombrie 2000, acelaşi grup a pătruns într-un magazin cu îmbrăcăminte din blană şi piele şi au furat aproximativ 380 haine şi paltoane în valoare totală de 203.478 mărci germane;
7. În noaptea spre 28 octombrie 2000, a furat rulota marca Adria cu nr. de circulaţie a martorului J.G. în valoare de aproximativ 4.000 mărci germane, care staţiona într-un loc îngrădit în apropierea serviciului de întreţinere a drumurilor în Kandel;
8. În aceeaşi noapte, aceleaşi persoane au furat autoturismul Opel Omega cu nr. de circulaţie al martorului D.N., în valoare de 3.000 mărci germane, care era parcat încuiat în Kandel;
9. În noaptea spre 30 octombrie 2000, a pătruns în încăperi comerciale şi de locuit şi după ce a forţat uşa dintre atelier şi partea locuită, a furat două telefoane mobile Nokia 5110, împreună cu încărcător,precum şi 2 laptop-uri în valoare totală de aprox. 6.000 mărci germane;
10. În noaptea spre 28 octombrie 2000, a furat autoturismul Mazda cu nr. de circulaţie al martorei A.S. parcat încuiat vizavi de clădirea Blumenring 19 în Jockgrim;
11. În noaptea spre 07 noiembrie 2000, împreună cu B., P., G. şi U., a deschis cu pârghia uşa din metal spre o magazie de anvelope şi a furat pneuri de mărci şi mărimi diferite în valoare totală de 140.000 mărci germane;
12. În noaptea spre 10 noiembrie 2000, împreună cu B., G. şi U., a intrat cu forţa în încăperile comerciale ale unei firme, şi după ce au deschis o fereastră cu pârghia, au furat diferite obiecte în valoare totală de aprox. 4.000 mărci germane;
13. În noaptea spre 10 noiembrie 2000, împreună cu aceleaşi persoane, după ce a spart două geamuri, a intrat într-o încăpere a unei firme şi a furat bani şi unelte în valoare totală de aprox. 2.5000 mărci germane;
14. În noaptea spre 10 noiembrie 2000, împreună cu acelaşi grup, a intrat printr-o fereastră al cărei geam l-au spart în prealabil şi au furat de acolo printre altele un telefon celular marca Ericson în valoare de aprox. 800 mărci germane;
15. În noaptea spre 15 noiembrie 2000, a furat camionul cu nr. de circulaţie al martorului M.R. care staţiona încuiat lângă clădirea Landkommissarstrade 3 în Landau, în valoare de aprox. 15.000 mărci germane, care era încărcat cu pneuri marca Michelin în valoare totală de 92.236,60 mărci germane;
16. În noaptea spre 06 noiembrie 2000, a furat autoturismul Opel Kadett cu nr. de circulaţie al martorului M.E.J. care era parcat încuiat în Heidelberg, în valoare de aprox. 3.000 mărci germane.
Persoana solicitată nu a consimţit la predare şi fiind audiată, nu a recunoscut faptele reţinute în sarcină în mandatul emis pe numele său, susţinând că nu el este autorul.
Au fost ataşate la dosar fotografii de către autorităţile germane privind persoana solicitată.
Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 republicată, mandatul european de arestare este o hotărâre prin care autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea către un alt stat membru a unei persoane solicitate în vederea efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate.
Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 modificată.
Conform art. 103 alin. (7) din aceeaşi lege prevede că în cazul în care persoana solicitată nu consimte la predare, poate formula opoziţie numai pentru existenţa unei erori cu privire la identitatea acesteia sau a unui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare.
În speţă, analizând actele şi lucrările dosarului, curtea de apel a constatat că mandatul european de arestare îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 86 Legea 302/2004 republicată, că faptele reclamate se regăsesc printre faptele enumerate în art. 96 pct. 18 din acelaşi act normativ, instanţa neputându-se pronunţa cu privire la temeinicia urmăririi penale.
S-a reţinut că mandatul european de arestare îndeplineşte condiţiile de formă în conformitate cu dispoziţiile naţionale şi conţine pe fond datele prevăzute de lege pentru valabilitatea sa. Cât priveşte mandatul de arestare preventivă emis în baza unei hotărâri din data de 28 octombrie 2002, legalitatea şi temeinicia acestuia nu poate fi pusă în discuţie în acest cadru procesual, excedând limitelor în care instanţa poate analiza o astfel de cerere. Cu privire la eventualele garanţii, care în opinia persoanei solicitate lipsesc sau sunt insuficiente, în speţă nu este vorba de o rejudecare, având în vedere că aceasta este solicitată în vederea efectuării actelor de urmărire penală şi nu este necesară precizarea expresă a unor garanţii suplimentare legate de faza judecăţii. Având în vedere că mandatul european de arestare nu este emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate, situaţia persoanei solicitată nu este identică cu cea reglementată de art. 4a din decizia menţionată mai sus pentru a fi analizată.
Potrivit art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 300/2004 republicată, autoritatea judiciară română poate refuza executarea mandatului european de arestare când, conform legislaţiei române, răspunderea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul ori executarea pedepsei aplicate s-au prescris, dacă faptele ar fi fost de competenţa autorităţilor române.
Curtea de apel a reţinut că faptele ce se impută persoanei solicitate prin mandatul european de arestare, astfel cum mai sus au fost descrise, sunt fapte grave potrivit legislaţiei germane, care nu reglementează instituţia prescripţiei răspunderii penale, invocată în cauză de persoana solicitată. Potrivit legislaţiei române, faptele persoanei solicitate s-ar încadra în dispoziţiile art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen.
La stabilirea prescripţiei răspunderii penale se are în vedere pedeapsa prevăzută de legea română pentru faptele reţinute în sarcina persoanei solicitate şi nu cea prevăzută de legea străină (a statului solicitant), având în vedere că astfel s-ar ajunge la o combinaţie de legi. Aşadar, termenul de prescripţie se calculează potrivit legii române şi care în speţă nu este îndeplinit, având în vedere disp. art. 122 alin. (1) lit. b) rap. la art. 124 C. pen.
Instanţa a constatat că în cauză nu există motive de refuz al executării mandatului, în accepţiunea art. 98 din Legea 302/2004 republicată, şi nici de predare amânată sau condiţionată, în accepţiunea art. 112 din acelaşi act normativ. în plus, nu există nicio dovadă că persoanei solicitate nu i se vor garanta, de către autoritatea solicitantă, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, cu tot ce acesta include.
Constatând că mandatul european de arestare îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 86 Legea 302/2004 modificată, că faptele reclamate sunt sancţionate cu pedeapsa închisorii şi că se regăsesc printre faptele enumerate în art. 96 din acelaşi act normativ, punctul 18, în temeiul art. 107 alin. (1) coroborat cu art. 103 alin. (13) din Legea 302/2004 republicată, curtea de apel a admis cererea de executare a mandatului european de arestare emis de către Judecătoria de Primă Instanţă Landau-Germania, nr. dosar GS1115/02, la data de 28 octombrie 2002, împotriva persoanei solicitate M.P. şi a dispus predarea ei autorităţii judiciare emitente.
În temeiul art. 97 alin. (2) din aceeaşi lege, a dispus ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România, pentru executarea pedepsei.
Împotriva sentinţei penale sus-menţionate, persoana solicitată a declarat recurs, pentru motivele arătate în partea introductivă a hotărârii.
Examinând recursul declarat, Înalta Curte constată că nu este fondat.
În ce priveşte criticile referitoare la încălcarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil, Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate, întrucât din actele dosarului, rezultă că persoana solicitată a avut un apărător ales de la momentul luării declaraţiei şi a reţinerii sale, acelaşi apărător asigurându-i asistenţa juridică şi în faţa instanţei. Drept urmare, în condiţiile în care apărătorul avea cunoştinţă de actele dosarului şi a fost înştiinţat cu privire la termenul stabilit de Curtea de Apel Suceava, termenul de o oră în vederea pregătirii apărării era suficient pentru asigurarea unei apărări efective,în ce priveşte criticile pe fondul cauzei:
Din examinarea conţinutului faptelor descrise în mandatul european de arestare şi în raport cu motivele de refuz ale executării acestuia, enumerate de art. 98 din Legea nr. 302/2004, se constată că, într-adevăr, în cauză nu este incident nici unul din aceste motive obligatorii sau facultative, care să facă inadmisibilă executarea mandatului.
Astfel, se constată că este îndeplinită condiţia dublei incriminări, întrucât infracţiunile reţinute în sarcina persoanei solicitate, de furt grav săvârşit în bandă organizată, prev. de art. 242, art. 243 alin. (1), seria 1 nr. 1, 244A par.1, 25 par. 2, 53 din Codul penal german au corespondent în legislaţia română, în infracţiunile prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. şi, totodată, nu este incidenţă vreuna dintre situaţiile care, conform art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, constituie un motiv obligatoriu de refuz al executării.
În ce priveşte susţinerea apărării, în sensul că instanţa nu a efectuat toate diligentele cu privire la motivele de refuz a executării, pentru a fi precizate momentul săvârşirii faptei şi dacă, raportat la aceasta, furt grav în bandă, a intervenit prescripţia răspunderii penale, se constată că nu este întemeiată.
Dispoziţiile art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, reglementează un motiv facultativ în care autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare, respectiv când, conform legislaţiei române, răspunderea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-au prescris, dacă faptele ar fi fost de competenţa autorităţilor române.
Aşa cum rezultă din interpretarea textului de lege sus-menţionat, la stabilirea prescripţiei răspunderii penale se are în vedere pedeapsa prevăzută de legea română pentru faptele reţinute în sarcina persoanei solicitate în mandatul european de arestare, şi nu cea prevăzută de legea străină, în cauză nefiind împlinit termenul de prescripţie, conform disp. art. 122 alin. (1) lit. b) rap. la art.124 C. pen.
Nici criticile privitoare la omisiunea instanţei de a solicita garanţii de la autorităţi, conform art.103 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, nu pot fi primite.
Prima instanţă a apreciat corect că în cauză nu se impune solicitarea de informaţii sau garanţii suplimentare autorităţii judiciare emitente, raportat la împrejurarea că persoana este solicitată în vederea efectuării actelor de urmărire penală şi nu este necesară precizarea expresă a unor garanţii suplimentare legate de faza judecăţii.
Cât priveşte susţinerile apărării, că ar fi o eroare în identitatea persoanei solicitate, din examinarea actelor dosarului, rezultă că, cu prilejul întocmirii procesului-verbal din 19 septembrie 2012, persoana solicitată, nu a avut nicio obiecţie asupra menţiunilor din procesul-verbal sau alte menţiuni. în ce priveşte alte obiecţiuni cu privire la temeinicia mandatului european de arestare, acestea sunt chestiuni ce ţin de fondul cauzei, care nu intră în competenţa instanţei sesizate cu punerea în executare a unui mandat european de arestare.
Având în vedere şi celelalte argumente, prezentate de Curtea de Apel Suceava, în considerentele sentinţei, se constată că recursul este nefondat şi, în consecinţă, el va fi respins, ca atare, cu obligarea recurentului persoană solicitată M.P. la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată M.P. împotriva sentinţei penale nr. 109 din data de 21 septembrie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 280 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 01 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3052/2012. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 3188/2012. Penal → |
|---|
