ICCJ. Decizia nr. 3188/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3188/2012

Dosar nr. 416/32/2012

Şedinţa publică din 8 octombrie 2012

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 97/D din 05 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul penal nr. 416/32/2012 s-a dispus:

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 75 lit. a), art. 74 lit. c) şi art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.I recidivist, aflat în Penitenciarul Bacău, la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav (fapta din 3 dec.2010).

În baza art. 61 alin. (2) C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate privind restul de 1.114 zile (3 ani şi 99 zile) rămas neexecutat din pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 831 din 23 decembrie 2004 a Tribunalului Constanţa, care a fost contopit în pedeapsa aplicată pentru fapta supusă judecăţii, la care s-a aplicat un spor de 6 (şase) luni închisoare, pedeapsa de executat fiind de 4 (patru) ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a scăzut din pedeapsa aplicată perioada executată, prin reţinere şi arest preventiv, începând din 7 decembrie 2010, la zi.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., coroborat cu art. 181 C. pen., au fost achitaţi pentru complicitate la tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., pentru că fapta nu prezintă gradul de pericol social al infracţiunii, următorii inculpaţi:

- I.V., fără antecedente penale (reabilitat);

- I.D.A., zis „D.";, fără antecedente penale;

- L.V.I., zis „T.";, fără antecedente penale.

În baza art. 91 C. pen., s-a aplicat fiecărui inculpat achitat câte o amendă administrativă de 500 lei.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus luarea faţă de inculpaţii achitaţi (I.V., I.D.A. şi L.V.I.) a măsurii restrictive de libertate privind interdicţia de a părăsi ţara, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara, fiecare inculpat a fost obligat să respecte următoarele obligaţii:

- să se prezinte la instanţele de judecată ori de câte ori vor fi citaţi;

- să se prezinte la Postul de Poliţie Filipeşti, conform programului de supraveghere întocmit sau ori de câte ori vor fi chemaţi;

- să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei de judecată;

- să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme.

S-a atras atenţia inculpaţilor că în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii restrictive de libertate, aceasta va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 1381 C. civ., s-a luat act că partea vătămată D.I.G. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A fost obligat inculpatul I.I. să plătească Serviciului Judeţean de Ambulanţă Bacău, suma de 411,2 lei, actualizată la data executării, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de transport.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul I.I. să plătească Spitalului Judeţean de Urgenţă Bacău suma de 3.080,54 lei, actualizată la data executării, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

S-a constatat că inculpaţii au fost asistaţi de avocaţi desemnaţi din oficiu.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul I.I. să plătească statului 4000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 192 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat achitat la plata a câte 1500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţa a avut în vedere următoarele:

La data de 3 decembrie 2010, ora 23,44, Postul de Poliţie al comunei Filipeşti a fost înştiinţat prin SNUAU 112 că la ora 23,40, D.I.G. din satul Cârligi, judeţul Bacău a fost victima unei agresiuni, fiind transportat de urgenţă cu ambulanţa la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău, unde a rămas internat cu diagnosticul: plagă înjunghiată, intestin gros şi subţire perforat (fila 10 dosar urmărire penală).

În aceeaşi noapte de 3/4 decembrie 2010, a mai fost chemată o dată ambulanţa în satul Cârligi, comuna Filipeşti, judeţul Bacău, de data aceasta fiind ridicat şi transportat la Spitalul din Bacău, I.V., în vârstă de 43 de ani. La data de 4 decembrie 2010, acesta din urmă a fost transferat la Spitalul „Sf. Spiridon"; din Iaşi, secţia de chirurgie maxilo-facială, cu diagnosticul de fractură dublă de mandibulă (fila 189 dosar urmărire penală).

Numitul D.I.G., în vârstă de 23 de ani, a fost internat cu diagnosticul de plagă înjunghiată abdominală perforată cu dublă leziune jejunală, dublă leziune colon descendent, hemoperitoneu masiv, şoc. hipovolemic, peritonita fecaloidă, iar la data de 4 decembrie 2010, susnumitul a intrat în operaţie (chirurgicală), impunându-se rezecţie şi anastomoză T - T în două planuri, în cavitate, sânge 1,5 1, care a fost evacuat, peritonita fecaloidă şi hematom retroperitoneal stg. S-a practicat enterectomie segmentară şi lavaj al cavităţii peritoneale, fiindu-i astfel salvată viaţa.

S-a reţinut că s-a ajuns la deznodământul descris mai sus în următoarele împrejurări:

Satul Cârligi, comuna Filipeşti, se află în partea de nord a judeţului Bacău, la graniţa cu satul Ruptura, comuna Bahna, judeţul Neamţ, cele două sate fiind legate printr-un drum.

În seara zilei de 3 decembrie 2010, patru tineri din comuna Bahna, judeţul Neamţ, veniseră cu autoturismul cu număr de înmatriculare în satul Cârligi, comuna Filipeşti, judeţul Bacău, pentru a juca biliard, într-o crâşmă din acest din urmă sat : C.N.C., M.I.D., M.C.I. şi L.O. În acest local au intrat şi fraţii D.(I.G. şi C.), care au jucat biliard.

În seara respectivă a intrat în local I.V. împreună cu fratele (I.I.), cu fiul (I.D.A., zis „D.";) şi cu un nepot (L.V.I., zis ";Ţ."; ), toţi fiind din satul Cârligi, la fel ca şi fraţii D.

Cei din familia I. locuiau în aproprierea barului ap a reţinând familiei M., pe o uliţă.

Numitul I.V. muncise cu ziua la un consătean şi cu banii primiţi a intrat mai întâi în magazinul A.L.X. SRL al viceprimarului comunei. Cum se apropia ora de închidere, a trebuit să plece, fiind posibil ca şi acolo unde a lucrat cu ziua să fi fost servit cu alcool.

La crâşma lui M., I.V. a cumpărat vin şi ţigări, lăsând impresia că are bani, motiv pentru care, D.I.G. i-a cerut împrumut câteva ţigări, însă a fost refuzat într-un mod categoric, primul fiind un bărbat la vârsta maturităţii, cu copii majori, iar cel de-al doilea era cu 20 de ani mai tânăr.

În vara anului 2010, fraţii D. au avut un conflict cu fraţii I., când s-au şi bătut. Deşi s-au împăcat ulterior, prieteni n-au mai fost şi atunci când se aflau sub influenţa alcoolului, relaţiile dintre ei deveneau încordate, aşa cum s-a întâmplat şi în seara de 3 decembrie 2010.

I.V. i-a spus fiului său I.D.A. că D.I.G. i-a cerut ţigări împrumut şi că 1-a refuzat.

După aceasta, fraţii D. s-au mutat de la masa la care s-au aşezat iniţial cu cei din familia I., aşezându-se la masa la care se aflau tinerii din comuna Bahna, judeţul Neamţ.

Cum cei din familia I. se aflau într-o stare de ebrietate mai avansată în comparaţie cu fraţii D. au văzut în gestul acestora din urmă un semn de ostilitate, pregătindu-se astfel de ripostă.

Fraţii D. (I.G. şi C.) şi tinerii din judeţul Neamţ au jucat biliard şi au consumat bere, cu excepţia lui C.N.C., care nu a consumat alcool, fiind şofer.

Împreună cu fraţii D. au fost şi fraţii I., tot din satul Cârligi, distrându-se împreună.

Membrii familiei I., locuind în apropriere, au intrat şi au ieşit de mai multe ori din bar, fiind agitaţi, negăsindu-şi locul.

În jurul orelor 22,00, martorul M.C.I., ieşind afară, s-a întâlnit pe terasa localului cu I.D.A. zis „D.";, care 1-a ameninţat cu un cuţit şi cu o bâtă, pe care a aruncat-o înspre el, dar care a căzut pe maşina din judeţul Neamţ, cu care venise. Ameninţarea nu a fost însoţită de o explicaţie ori de vreun reproş. Cei doi se cunoşteau doar din vedere.

Acest incident şi ora înaintată i-au determinat pe tinerii din judeţul Neamţ să plece la casele lor. Cum nu aveau suficient carburant, s-au hotărât să se deplaseze mai întâi la o benzinărie de pe E.85, pentru a cumpăra ce aveau nevoie pentru maşină.

Astfel, toţi patru s-au urcat în autoturism, îndreptându-se spre benzinărie.

Cum n-au găsit motorină acolo unde s-au dus prima oară, s-au deplasat la o altă benzinărie, astfel că a durat ceva timp alimentarea maşinii cu ceea ce aveau nevoie.

Din localul familiei M. au plecat şi cei din familia I..

La sugestia martorei M.D., de serviciu în noaptea de 3/4 decembrie 2010 la barul SC M.M. SRL Cârligi, al cărei patron era soţul său, fraţii D. şi fraţii I. au rămas pe loc, până când s-a făcut linişte pe drum, ceea ce însemna că şi cei din familia I. se dusese la casele lor. Martora a dat acest sfat pentru că simţea pericolul unei confruntări violente pe drumul sătesc şi, fiind din satul Cârligi, îşi cunoştea bine clienţii. I.I., care abia fusese liberat condiţionat din executarea unei pedepse privative de libertate pentru omor, inspira teamă în comunitate.

După aproximativ 30 de minute, în jurul orelor 23,00, au ieşit din localul SC M.M. SRL Cârligi situat în imobilul cu nr. 112, fraţii D.(2 persoane) şi fraţii I. ( 2 persoane). în urma lor, martora a închis poarta casei, inclusiv a localului.

Fraţii D. (I.G. şi C.) şi fraţii I. (G.S. şi C.C.) au plecat împreună către casele lor, doi câte doi.

Fraţii D., mergând mai încet, au rămas în urmă, când au fost atacaţi prin surprindere de cei din familia I., care ii aşteptau în acest scop, înarmaţi după cum urmează: I.I. cu o coasă, I.V. cu o furcă, I.D.A. cu un topor şi L.V.I. cu o secure.

Cel care şi-a mobilizat rudele (fratele, fiul şi nepotul) să se înarmeze, să aştepte pe o uliţă din aproprierea barului „M.M."; SRL şi să iasă la drumul mare (strada principală) pentru a aplica o corecţie fraţilor D. a fost I.V., care, pentru a-i convinge, le-a spus că anterior ar fi fost bătut de unu dintre aceştia. Inculpatul I.V. părea credibil, întrucât avea buza crăpată, care sângera. Deşi era vizibilă starea avansată de ebrietate, nimeni din familia sa nu a pus la îndoială cele aflate.

Cel mai convins de necesitatea aplicării unei corecţii a fost I.I., care urma să se ocupe de unul din fraţii D., iar I.V. de celălalt. Fraţii D. au fost lăsaţi să treacă de uliţa respectivă, fiind atacaţi din spate. Atacul a fost simultan. în timp ce I.V. a ridicat furca pentru a-1 lovi pe D. C., inculpatul I.I. s-a ocupat de D.I.G.

Numitul D. C. a reuşit să se apere în mod eficient, astfel încât nu a fost înţepat cu furca de către I.V. şi nici înjunghiat cu coasa de către I.I.. Acesta din urmă însă i-a „cosit"; abdomenul lui D.I.G., dintr-un şold spre celălalt.

Din probe nu a rezultat că din aceeaşi lovitură I.I. ar fi vrut să-1 înjunghie cu coasa şi pe D. C. şi nici că ar fi aplicat o a doua lovitură pentru a-1 înjunghia pe acesta din urmă. Sigur s-a creat învălmăşeală, fiind şi întuneric. Susţinerile martorului D. C. potrivit cărora, cu o mână ar fi ţinut de coasă şi cu cealaltă de furcă pentru a se apăra, dar că ar fi scăpat coasa, deoarece a fost lovit peste mână, cu muchia toporului ori a securii, nu s-au confirmat atâta vreme cât expertiza medico-legală nu a putut certifica existenţa leziunilor de violenţă (fila 29 dosar urmărire penală). Nimic nu 1-a împiedicat pe D. C. să se prezente la S.M.L. Bacău pentru expertiză imediat după agresiune, nu trebuia să aştepte ca să fie trimis la S.M.L. de către procuror. Şi apoi, chiar dacă s-ar fi constatat o leziune la mână, nu constituia o probă certă că ar fi fost împiedicat de L.V.I. ori de I.D.A., să-1 apere în mod eficient şi pe fratele său D.I.G.. Nu a fost pierdută din vedere nici împrejurarea că fraţii D. au fost atacaţi prin surprindere şi nu au apucat să intervină în favoarea lor nici fraţii I., deşi s-au întors din drum.

Inculpatul I.I. a precizat că următoarele lovituri au fost aplicate cu coasa în „asfaltul drumului"; pentru că zgomotul produs să conducă la aplanarea conflictului.

Susţinerile inculpatului I.I. sunt credibile pentru că partea metalică a coasei s-a desprins de coada din lemn şi, ceea ce este mai important, L.V.I. şi I.D.A., tineri are abia trecuseră pragul majoratului, s-au intimidat în aşa măsură încât n-au lovit pe nimeni cu uneltele cu care se înarmaseră (secure şi topor).

S-a reţinut că s-a produs gălăgie, dar nimeni dintre săteni nu a ieşit în drum datorită orei înaintate.

Acest episod al conflictului a avut loc pe drumul sătesc, strada principală, în dreptul imobilului cu nr. 115, deci într-un loc public (D.J.207 F).

După ce i-a fost tăiat abdomenul, D.I.G. s-a deplasat pe picioarele sale, până în dreptul barului „M.M.„ SRL , la nr. 112, unde a strigat la poartă după ajutor, timp în care fratele său a continuat scandalul cu cei din familia I.

Martora M.D. , ieşind în drum, l-a găsit pe D.I.G. aşezat pe banca de la poarta casei, palid, abia putând să vorbească. Văzându-l în ce stare se afla, martora a sunat la 112, după ajutor.

Între timp, lângă victimă a sosit şi fratele său D. C., cei doi aşteptând împreună maşina salvării.

Fraţii D. nu au fost loviţi de către L.V.I. cu securea şi nici de I.D.A., cu toporul, aceştia din urmă făcând doar gesturi, zgomot cu aceste corpuri contondente.

În acest interval de timp, tinerii din judeţul Neamţ au reuşit să cumpere combustibil pentru maşină, îndreptându-se spre satul lor. Pentru a ajunge la casele lor, ei trebuiau să revină în satul Cârligi, pentru a se întoarce pe drumul pe care veniseră.

În momentul în care au ajuns la intersecţia cu uliţa spre cimitir, în aproprierea celuilalt local din sat (A.L.X.), au fost obligaţi să oprească maşina, întrucât le-a fost interzisă înaintarea de către I.D.A. zis „D."; înarmat cu un topor, I.V. înarmat cu o furcă, I.I. înarmat cu o bâtă (posibil coadă de coasă) şi L.V.I. cu o secure în mână.

Deşi atunci când s-au aflat în crâşma „M.M.";, cei din familia I. fuseseră serviţi cu bere de către tinerii din comuna Bahna, fără nici o explicaţie, I.V. 1-a lovit cu furca pe L.O.. Acesta a reuşit să-1 dezarmeze, trântindu-1 la pământ. Cu acel prilej, lui I.V. i-a fost ruptă mandibula.

Gălăgia produsă de scandal a scos-o din casă şi pe A., o nepoată a fraţilor I., care a sunat la 112 pentru a sosi o ambulanţă.

Lovitura în zona feţei nu a fost aplicată de unul din fraţii D., ci de L.O., care a acţionat în condiţii de legitimă apărare, pentru a îndepărta atacul injust cu furca, de care era ameninţat în cel mai serios mod cu putinţă. în timpul conflictului, s-a desprins partea metalică a furcii cu patru coarne de coada de lemn.

A urmat un alt conflict violent (episodul 2), zgomotos, timp în care tinerii din judeţul Neamţ au reuşit să le ia din mâini celor doi din familia I., furca, securea şi un rest din toporişca (coada de coasă). în cadrul acestuia conflict, lui M.C.I. i-a fost secţionat un deget al mânii drepte (fila 30 dosar urmărire penală). La spitalul din municipiul Roman, judeţul Neamţ, susnumitul a fost operat, având nevoie de 23-25 zile de îngrijiri medicale.

În timp ce membrii familiei I. au rămas pe loc în aşteptarea ambulanţei, tinerii din judeţul Neamţ s-au urcat în maşină şi au pornit spre satul lor, Ruptura, comuna Bahna.

Când au ajuns în dreptul barului „M.M.";, unde jucaseră biliard, cu câtva timp înainte, i-au găsit pe fraţii D. aşteptând ambulanţa, I.G. fiind aşezat pe bancă, aproape leşinat.

În noaptea respectivă (3/4 decembrie 2010), au fost duşi la Spitalul de Urgenţă Bacău, cu ambulanţe diferite, atât D.I.G., cât şi I.V.

S-a apreciat, iniţial, că primul va avea nevoie de 25 - 30 zile de îngrijiri medicale, ulterioare intervenţiei chirurgicale (fila 28 dosar urmărire penală), însă a intervenit o complicaţie care a impus o nouă internare pe 20 decembrie 2010, cu diagnosticul de sindrom subocluziv şi supuraţie parietală, majorându-se astfel numărul de zile de îngrijiri medicale la 30 - 40 zile (fila 27 dosar urmărire penală).

La rândul său, I.V. a avut nevoie de 53 - 55 zile de îngrijiri medicale (fila 188 dosar urmărire penală).

Susnumitul nu a avut alte leziuni, iar numărul mare al zilelor de îngrijiri medicale se datorează unei lovituri unice, aplicate în zona mandibulară, cu mare intensitate, cu un corp contondent, de către L.O., nicidecum de fraţii D.

După conflict, I.I. s-a dus la domiciliul său cu partea metalică a coasei, pe care a aşezat-o într-o magazie, de unde a fost luată de organele de urmărire penală, obiectele ridicate de tinerii din judeţul Neamţ au fost predate organelor de urmărire penală, fiind depuse în Camera de Copuri Delicte.

Partea vătămată M.C.I. nu a depus plângere prealabilă împotriva celui care i-a secţionat degetul de la mâna dreaptă.

Cum toporul cu care se înarmase I.D.A. era pătat de sânge, s-a ajuns la concluzia că el a fost cel care i-a secţionat degetul de la mâna dreaptă a lui M.C.I.

Lipsa plângerii prealabile a atras neînceperea urmăririi penale împotriva lui I.D.A. pentru art. 181 alin. (1) C. pen., dispusă prin rechizitoriu.

Tot prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale şi împotriva lui L.O. pentru art. 181 alin. (1) C. pen., întrucât a intervenit una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei - legitima apărare.

I.V., în calitate de parte vătămată, nu a formulat plângere potrivit art. 2781 C. proc. pen. împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată din cuprinsul rechizitoriului.

La data de 7 decembrie 2010 au fost reţinuţi, pe o durată de 24 ore, numiţii I.I., I.D.A. şi L.V.I., începând cu ora 15,30. I.I. a fost arestat preventiv pe o durată de 9 zile, în calitate de învinuit, în baza mandatului de arestare preventivă nr. 14 din 13 decembrie 2010 al Curţii de Apel Bacău, emis în dosarul nr. 8872/110/2010 şi apoi în calitate de inculpat, pe o durată de 23 zile, pe numele său fiind emis un al doilea mandat de arestare preventivă, nr. 103 din 14 decembrie 2010, de către Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 9007/110/2010 (fila 136,137 dosar urmărire penală).

Propunerea procurorului de arestare preventivă a inculpaţilor I.D.A. şi L.V.I. a fost respinsă, împotriva acestora luându-se măsura restrictivă de libertate a obligării de a nu părăsi ţara, prin încheierea Tribunalului Bacău din 8 decembrie 2010, pronunţată în dosarul nr. 8872/110/2010.

Arestarea preventivă a inculpatului I.I. a fost apoi prelungită şi menţinută in condiţiile legii.

În timpul anchetei, s-a constatat că L.V.I. nu avea acte de identitate, prin sentinţa civilă 3343/14 aprilie 2011 dispunându-se înregistrarea tardivă a naşterii sale (fila 159,160 dosar urmărire penală), la data de 24 mai 2011 eliberându-se certificatul de naştere şi atribuindu-i-se CNP-ul (fila 200 dosar urmărire penală).

Inculpatul I.I. a fost expertizat din punct de vedere psihiatric de către Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici";, care prin raportul A. 1/122 din 4 februarie 2011 a stabilit că susnumitul are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care era cercetat (omor deosebit de grav) - filele 180,181 dosar urmărire penală.

Au fost expertizaţi psihiatric şi inculpaţii I.V., I.D.A. şi L.V.I. de către S.M.L. Bacău, constatându-se că toţi au avut discernământ (filele 185 -187 dosar urmărire penală).

Partea vătămată D.I.G. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În schimb, atât Serviciul Judeţean de Ambulanţă, cât şi Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău s-au constituit părţi civile în cauză, solicitând obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de transport şi, respectiv, a cheltuielilor prilejuite cu spitalizarea victimei D.I.G. (fila 63 dosar fond, fila 32 dosar urmărire penală).

În faţa instanţei, inculpatul I.I. a pledat vinovat. De altfel, şi în cursul urmăririi penale a recunoscut comiterea faptei, pe care a regretat-o. Pe toată durata procesului penal, susnumitul a avut o bună comportare.

Ceilalţi inculpaţi, respectiv I.V., fiul său, inculpatul I.D.A. zis „D."; şi nepotul său, L.V.I. zis „Ţ.";, au pledat nevinovat, având şi ei o bună comportare în timpul procesului, astfel încât nu s-a impus înlocuirea măsurii restrictive de libertate cu măsura arestării preventive.

În cursul urmăririi penale, încadrarea juridică a faptelor a fost schimbată prin ordonanţele procurorului din 7 decembrie 2010, 27 ianuarie 2011 şi 25 mai 2011.

Inculpatul I.I. a fost trimis în judecată pentru tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, atrasă de împrejurarea că prin lovitura de coasă aplicată victimei D.I.G., i-a pus viaţa în primejdie. S-a reţinut că la data de 20 mai 2010, inculpatul fusese liberat condiţionat din pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată de Tribunalul Constanţa pentru comiterea infracţiunii de omor. Restul rămas neexecutat la data liberării condiţionate era de 1114 zile ( 3 ani şi 19 zile), după cum rezultă din cazierul de la fila 126 dosar urmărire penală.

Având în vedere că fapta supusă judecăţii a fost comisă în cursul termenului de încercare, s-a reţinut recidiva prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., impunându-se şi aplicarea art. 61 C. pen.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului I.I. constituie tentativă la infracţiunea de omor având în vedere că numai intervenţia de urgenţă a medicilor a împiedicat decesul victimei, leziunile fiind grave, atât prin întinderea, cât mai ales prin profunzimea lor. S-a reţinut că încadrarea faptei din rechizitoriu este corectă în ceea ce-1 priveşte.

Tot pentru tentativă de omor au fost trimişi în judecată şi ceilalţi inculpaţi, fără ca prin rechizitoriu să se arate în ce a constatat fapta acestora, descrierea fiind globală, pentru toţi cei patru.

Instanţa a pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice, din autorat în complicitate la tentativă la omor calificat, faptă săvârşită într-un loc public, pentru că nici I.V., nici fiul său, I.D.A. şi nici nepotul L.V.I., nu l-au lovit pe D.I.G., ci prezenţa lor acolo, înarmaţi cu furcă, topor, secure a constituit doar un ajutor.

Reţinându-se complicitatea, a fost exclusă instigarea la tentativa de omor calificat, putând fi reţinută ori una ori alta.

S-a mai reţinut că prezenţa ultimilor trei inculpaţi înarmaţi în drum, cu gălăgia aferentă, constituie în acelaşi timp un ultraj contra bunelor moravuri, însă schimbarea încadrării juridice în această infracţiune nu a fost cu putinţă pentru că cele două infracţiuni nu se înrudesc, nefăcând parte nici măcar din acelaşi capitol C. pen. S-a avut în vedere împrejurarea potrivit căreia condamnarea ultimilor trei inculpaţi pentru ultraj ar fi fost cu putinţă doar prin extinderea procesului penal, însă procurorul nu a cerut acest lucru şi, în lipsa unei astfel de cereri, instanţa nu a putut extinde procesul penal.

Totodată, s-a reţinut că ar fi prezentat gradul de pericol social al infracţiunii de complicitate la tentativa de omor calificat, fapta ultimilor trei inculpaţi dacă aceştia ar fi ţinut calea tinerilor din judeţul Neamţ, oprind maşina cu nr. de înmatriculare , ca să nu poată să se intervină în ajutorul victimei, ori această ipoteză nu s-a confirmat, deoarece în momentul în care a fost oprit autoturismul susmenţionat, era deja consumat primul episod al conflictului, victima D.I.G. fusese deja înjunghiat şi aştepta ambulanţa.

Instanţa a acordat o atenţie deosebită cronologiei evenimentelor, constatându-se că nu a fost un conflict etnic, chiar dacă persoanele din familia I. sunt ceva mai brunete, cele întâmplate datorându-se beţiei, lipsei de educaţie şi civilizaţie.

Iniţial, în cursul urmăririi penale, s-a apreciat că I.V., I.D.A. şi L.V.I. s-ar fi făcut vinovaţi de lovire (fila 8 dosar urmărire penală), însă a fost schimbată încadrarea juridică în tentativă la infracţiunea de omor calificat datorită intenţiei.

S-a reţinut că numai intenţia, care este discutabilă, nu este suficientă în lipsa existenţei măcar a unei încercări de a pune în executare hotărârea luată, de a comite o crimă, iar în privinţa intenţiei, chiar şi prin rechizitoriu s-a arătat că a fost posibil ca L.V.I. să fi acţionat cu intenţie indirectă. Prin urmare, s-a constatat că procesul a pornit cu îndoială sub acest aspect.

Instanţa a apreciat că L.V.I., fiind un tânăr emotiv, s-a aflat acolo înarmat, din întâmplare.

De asemenea, s-a reţinut că inculpatul I.D.A. a folosit toporul împotriva lui M.C.I., căruia i-a tăiat un deget, iar tatăl său, I.V., a întrebuinţat violenţa împotriva lui L.O., pe care l-a obligat să riposteze şi care 1-a trântit la pământ, fracturându-i mandibula.

Totuşi, s-a constatat că prezenţa celor trei inculpaţi cu furcă, topor, secure în drum, pe timp de noapte, nu poate rămâne fără semnificaţie penală, chiar dacă fapta lor nu prezintă gradul de pericol social al infracţiunii de care au fost acuzaţi, mai ales că s-au făcut şi cheltuieli judiciare importante.

S-a reţinut că nu este cu putinţă condamnarea inculpaţilor I.V., I.D.A. şi L.V.I. pentru complicitate la tentativă la infracţiunea de omor calificat privind participarea lor la primul episod al conflictului, astfel că s-a dispus achitarea acestora pentru că faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, fiind amendaţi administrativ şi obligaţi la plata de cheltuieli judiciare către stat.

Schimbarea încadrării juridice a fost pusă în discuţia părţilor la termenul din 28 februarie 2012.

În schimb, s-a reţinut că vinovăţia inculpatului I.I. a fost pe deplin dovedită, astfel că s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii.

Chiar dacă este recidivist, în favoarea sa a fost reţinută circumstanţa atenuantă a bunei purtări, ulterioară faptei, aplicându-se o pedeapsă sub minimul special. Atitudinea victimei în proces a confirmat buna comportare a inculpatului şi faţă de el, ulterioară comiterii faptei.

Pe lângă pedeapsa principală, inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie şi complementară prevăzută de lege.

Din pedeapsa ce i-a fost aplicată, a fost scăzută perioada executată prin reţinere şi arest preventiv, menţionându-se totodată prevenţia.

Împotriva inculpaţilor achitaţi s-a luat măsura interdicţiei de a părăsi ţara, pentru a fi asigurată prezenţa acestora la toate termenele care vor urma, până la soluţionarea definitivă a cauzei, pentru că scopul desfăşurării procesului penal în bune condiţii şi într-un termen rezonabil nu poate fi pierdut din vedere. Au fost stabilite aceleaşi obligaţii în sarcina inculpaţilor, aşa cum s-a procedat şi în cursul urmăririi penale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi inculpatul I.I.

Prin decizia penală nr. 92 din 7 august 2012, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva sentinţei penale nr. 97/D din 05 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 416/32/2012.

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată, în ceea ce priveşte omisiunea pronunţării asupra schimbării încadrării juridice a faptelor cu privire la inculpaţii I.V., I.D.A. şi L.V.I., cuantumul pedepsei principale şi al pedepsei principale rezultante, reţinerea de circumstanţe atenuante, precum şi modalitatea de aplicare a pedepsei complementare faţă de inculpatul I.I., soluţia de achitare a inculpaţilor I.V., I.D.A. şi L.V.I., precum şi măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpaţii I.V., I.D.A. şi L.V.I. şi, rejudecând în fond: în temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor I.V., I.D.A. şi L.V.I., astfel cum a fost reţinută în rechizitoriu, în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 20 şi art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., aplicată inculpatului I.I., în pedepsele de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată pentru tentativă la săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) – art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen. şi restul de 1.114 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 831/2004 a Tribunalului Constanţa, cu privire la care s-a revocat beneficiul liberării condiţionate. A înlăturat sporul de 6 luni închisoare.

A înlăturat aplicarea pedepsei complementare la pedeapsa principală rezultantă.

A înlăturat prevederile art. 74 lit. c) şi art. 76 alin. (2) C. pen.

A majorat pedeapsa aplicată pentru tentativă la săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) - 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. la 7 ani şi 6 luni închisoare şi a aplicat inculpatului pentru săvârşirea acestei infracţiuni pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

A contopit pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare cu restul de 1.114 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 831/2004 a Tribunalului Constanţa, cu privire la care s-a revocat beneficiul liberării condiţionate, în pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, pedeapsa de executat pentru inculpatul I.I. fiind de 8 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a şi b) C. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 383 alin. (1)l C. proc. pen. coroborat cu art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a apelantului inculpat I.I.

În conformitate cu dispoziţiile art. 381 alin. (1) C. proc. pen., s-a dedus în continuare arestarea preventivă a apelantului inculpat I.I., de la 05 aprilie 2012 la zi.

Prin aceeaşi decizie, a fost condamnat fiecare dintre inculpaţii I.V., I.D.A. şi L.V.I. (toţi cu date de stare civilă cunoscute), pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 20 şi art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen., la câte o pedeapsă de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În temeiul art. 86l C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor principale aplicate inculpaţilor inculpaţii I.V., I.D.A. şi L.V.I.

În temeiul art. 862 C. pen., s-au fixat termene de încercare de câte 6 ani pentru fiecare dintre inculpaţii I.V., I.D.A. şi L.V.I.

În temeiul art. 863 C. pen., pe durata termenelor de încercare, s-a dispus că inculpaţii I.V., I.D.A. şi L.V.I. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

S-a atras atenţia inculpaţilor asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere, prevăzute de art. 864 C. pen.

S-a înlăturat aplicarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă faţă de inculpaţii I.V., I.D.A. şi L.V.I.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Totodată, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul I.I. împotriva sentinţei penale nr. 97/D din 05 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 416/32/2012.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat I.I. să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.

Procedând la verificarea sentinţei apelate în raport de actele şi lucrările dosarului şi de motivele de apel invocate, curtea de apel a reţinut că, deşi la termenul de judecată din data de 28 februarie 2012 instanţa a pus în discuţie, din oficiu, schimbarea încadrării juridice cu privire la inculpaţii I.V., I.D.A şi L.V.I., în sensul reţinerii prevederilor art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) cu privire la care atât apărătorii inculpaţilor, cât şi reprezentantul parchetului au formulat concluzii la termenul următor, atunci când au avut loc dezbaterile asupra fondului, în sarcina inculpaţilor menţionaţi a fost reţinută infracţiunea de complicitate la infracţiunea de tentativă de omor calificat, fără însă a se proceda la schimbarea încadrării juridice în temeiul art. 334 C. proc. pen.

În dezvoltarea motivelor de apel, sentinţa a fost criticată şi sub aspectul greşitei reţineri a prevederilor art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) cu privire la inculpaţii I.V., I.D.A. şi L.V.I., apreciindu-se că încadrarea juridică reţinută în rechizitoriu, aceea de autorat la infracţiunea de tentativă de omor calificat ar fi cea corectă. Această critică nu a fost însă primită de către instanţa de apel întrucât reţinerea săvârşirii infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav în forma de participaţie a complicităţii este justificată în raport de împrejurările de fapt ale săvârşirii infracţiunilor.

Astfel, s-a constatat că din situaţia de fapt reţinută de către prima instanţă, în conformitate cu probele administrate în cauză, a rezultat că inculpaţii I.V., I.D.A. şi L.V.I. nu au întreprins acţiuni concrete de agresiune asupra victimei infracţiunii de tentativă de omor deosebit de grav, respectiv partea vătămată D.I.G., atacul asupra victimei fiind materializat de către inculpatul I.I.

S-a avut în vedere, însă, că în condiţiile în care inculpaţii I.V., I.D.A. şi L.V.I. s-au înarmat cu o furcă, un topor şi o secure şi au pornit în urmărirea victimei şi a rudelor acesteia alături de coinculpatul I.I., manifestând o atitudine violentă, de potenţială agresivitate faţă de aceştia, inculpatul I.I. a fost încurajat să pună în executare intenţia de ucidere a victimei D.I.G., astfel că faptele inculpaţilor I.V., I.D.A. şi L.V.I. reprezintă acte de complicitate morală la infracţiunea de tentativă de omor calificat săvârşită de inculpatul I.I., pentru acesta din urmă reţinându-se infracţiunea de omor deosebit de grav faţă de incidenţa circumstanţei personale prevăzute de art. 176 lit. c) C. pen.

Prin urmare, instanţa de apel a suplinit omisiunea primei instanţe, dispunând schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor I.V., I.D.A. şi L.V.I., în sensul celor mai sus menţionate, respectiv reţinând forma de participaţie penală a complicităţii.

S-a reţinut, de asemenea, că sentinţa apelată se impune a fi reformată şi sub aspectul faptului că prima instanţă a aplicat inculpatului I.I. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe lângă pedeapsa rezultantă, iar nu pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru infracţiunea dedusă judecăţii.

O a treia critică de nelegalitate s-a referit la greşita dispunere de către prima instanţă a măsurii obligării de a nu părăsi ţara faţă de inculpaţii I.V., I.D.A. şi L.V.I., motiv de apel care, de asemenea, a fost luat în considerare de către instanţa de control judiciar. Astfel, s-a reţinut că, în condiţiile în care faţă de aceşti inculpaţi nu a fost luată nici o măsură preventivă pe parcursul procesului penal, prima instanţă a apreciat ca necesară obligarea inculpaţilor de a nu părăsi ţara, în condiţiile în care a dispus şi achitarea acestora, aşadar a dispus o măsură în evidentă contradicţie cu soluţia dispusă pe fondul cauzei faţă de inculpaţi.

Sub aspectul netemeiniciei, s-a apreciat că apelul parchetului este, de asemenea, fondat.

Cu privire la inculpatul I.I., s-a reţinut că pedeapsa aplicată este în evidentă neconcordanţă cu scopul educativ-preventiv al acesteia, astfel cum este prevăzut de dispoziţiile art. 52 C. pen., în procesul de individualizare prima instanţă neţinând seama în mod corespunzător de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), modul şi mijloacele de săvârşire a faptei de către inculpatul I.I. indicând un grad de pericol social concret deosebit de ridicat.

S-a reţinut că inculpatul I.I. a acţionat cu intenţia directă de a ucide victima, prin atacarea acesteia cu un obiect apt de a produce decesul (o coasă), într-o zonă vitală şi cu o intensitate deosebită, chiar prima instanţă reţinând că inculpatul a „ cosit"; victima, aplicându-i acesteia o tăietură în plan orizontal pe întreaga suprafaţă a abdomenului.

Pe de altă parte, s-a constatat că inculpatul şi-a materializat intenţiile agresive cu o insistenţă şi într-o modalitate deosebite, respectiv s-a înarmat împreună cu mai multe persoane şi a pornit în urmărirea victimei în locuri publice de pe raza satului Cârligi, comuna Filipeşti, judeţul Bacău şi nu a renunţat la intenţiile agresive nici după ce victima şi apropriaţii acesteia au suportat un prim atac, neezitând ca, alături de ceilalţi coinculpaţi, să oprească autoturismul în care se afla victima cu scopul vădit de a continua acţiunile de violenţă extremă.

În ceea ce priveşte circumstanţele personale, s-a reţinut că şi acestea sunt net defavorabile inculpatului I.I. întrucât acesta a săvârşit fapta în condiţiile recidivei postcondamnatorii, la puţină vreme după ce fusese eliberat din penitenciar din executarea unei pedepse de 9 ani închisoare, aplicată tot pentru săvârşirea unei infracţiuni de omor calificat.

Astfel, s-a apreciat că toate aceste împrejurări nu impuneau în nici un caz aplicarea unei pedepse într-un cuantum sub minimul special prevăzut de lege, nefiind justificată reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., în condiţiile in care inculpatul a recunoscut circumstanţial faptele, respectiv nu a negat participarea sa la conflict şi agresarea victimei, însă a invocat faptul că a fost provocat de către aceasta, aspect neconfirmat de probele administrate.

Prin urmare, s-a apreciat că se impune ca pedeapsa aplicată inculpatului I.I. să fie majorată, prin înlăturarea circumstanţelor atenuante, fiind avută în vedere şi conduita inculpatului ulterioară săvârşirii faptei, de cooperare cu autorităţile judiciare, motiv pentru care cuantumul pedepsei a fost orientat spre minimul special prevăzut de lege.

Referitor la inculpaţii I.V., I.D.A. şi L.V.I., s-a apreciat că soluţia dispusă de către prima instanţă, aceea de achitare întrucât faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, este criticată pe deplin justificat de către parchet.

S-a reţinut că, în seara zilei de 03 decembrie 2010, inculpaţii I.V., I.D.A. şi L.V.I., alături ele coinculpatul I.I., au manifestat în public acte de violenţă extremă, împrejurările comiterii faptelor indicând un grad de pericol social deosebit de ridicat al acestora. Chiar dacă faţă de victima infracţiunii de tentativă de omor deosebit de grav inculpaţii nu şi-au materializat intenţiile agresive, s-a constatat că aceştia au atacat în mod efectiv, cu corpuri contondente, alte persoane. S-a reţinut că pentru aceste fapte nu s-a dispus trimiterea în judecată pentru lipsa plângerii prealabile, însă săvârşirea actelor de agresiune, în aceleaşi împrejurări cu activităţile de susţinere a coinculpatului I.I. cu privire la tentativa de ucidere a victimei D.I.G., relevă o periculozitate crescută a inculpaţilor. Astfel, s-a reţinut că inculpatul I.D.A. a ameninţat pe unul dintre tinerii din grupul victimei cu un cuţit şi a secţionat cu un topor degetul arătător al mâinii drepte a martorului M.C.I., iar inculpatul I.V. a agresat pe martorul D.C. În ceea ce priveşte pe inculpatul L.V.I., s-a reţinut că acesta a fost prezent pe întreaga perioadă a conflictului în grupul format cu ceilalţi coinculpaţi, înarmat cu o secure, manifestând o atitudine de iminentă agresiune faţă de victimă şi apropriaţii acesteia.

Cu privire la faptele deduse judecăţii, s-a constatat că acţiunea concretă a inculpatului I.I., care a tăiat cu o coasă în zona abdomenului pe victima D.I.G., a fost înlesnită de prezenţa coinculpaţilor înarmaţi, de natură a elimina opoziţia victimei şi de a încuraja pe autorul faptei.

Faţă de aceste împrejurări, s-a apreciat că soluţia de achitare a inculpaţilor pe lipsa pericolului social concret al unei infracţiuni este în contradicţie vădită cu prevederile art. 181 alin. (1) C. pen. întrucât, prin faptele comise, atingerea adusă valorilor sociale referitoare la fapta persoanei nu este în nici un caz lipsită de importanţă, iar urmările produse au fost dintre cele mai grave, viaţa victimei fiind salvată doar în urma intervenţiilor medicilor.

Prin urmare, a fost admis apelul şi sub acest aspect, urmând ca, prin rejudecarea cauzei, faţă de inculpaţii I.V., I.D.A. şi L.V.I. să fie pronunţată o soluţie de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tentativă la omor calificat prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 20 şi art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor, instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social concret ridicat al faptelor, însă şi comportamentul anterior pozitiv al inculpaţilor (dintre aceştia, doar inculpatul I.V. a suferit condamnări anteriore, pentru care însă s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească), motiv pentru care au fost aplicate pedepse în cuantum sub minimul special, prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 76 alin. (2) C. pen.

Apreciindu-se că scopul pedepselor poate fi atins şi fără executarea efectivă a acestora, în principal faţă de comportamentul pozitiv anterior, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării acestora.

În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpatul I.I., acesta a fost apreciat ca fiind neîntemeiat.

Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul I.I., solicitând, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, admiterea căii de atac promovate şi reducerea pedepsei aplicate de instanţa de apel, care a fost apreciată ca fiind prea aspră, criticile fiind circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.

Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar este în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa şi pentru care a fost condamnat, respectiv tentativă la săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) - 176 alin. (1) lit. c) C. pen.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de către recurentul inculpat nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speţă s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză negăsindu-şi astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reţine că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului de către instanţa de apel - la care s-a adăugat restul de 1.114 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 831/2004 a Tribunalului Constanţa, cu privire la care s-a. revocat beneficiul liberării condiţionate, la care s-a adăugat şi un spor de 6 luni închisoare - a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunii, precum şi circumstanţelor personale ale recurentului inculpat, care se află în stare de recidivă, fiind condamnat anterior pentru omor şi furt calificat.

De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Este neîndoielnic că fapta săvârşită prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru această infracţiune, precum şi împrejurările în care a fost comisă şi modul de acţionare.

Existenţa uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen. sau a altora asemănătoare nu obligă instanţa de judecată să le considere circumstanţe atenuante şi să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art. 74 C. pen. rezultă că recunoaşterea unor astfel de împrejurări drept circumstanţe atenuante este lăsată la aprecierea instanţei de judecată. în această apreciere se va ţine seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârşit infracţiunea, de urmările produse, ca şi de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului.

Recunoaşterea circumstanţelor atenuante este atributul instanţei de judecată, fiind deci lăsată la aprecierea acesteia.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de prim control judiciar a apreciat că nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea inculpatului, cu consecinţa reducerii pedepsei, având în vedere gradul de pericol social sporit al faptei comise de inculpat, care rezultă din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, modul concret în care a fost derulată activitatea infracţională, urmările produse, precum şi datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Ca atare, apreciind că în cauză nu se justifică reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., pedeapsa aplicată apare ca fiind temeinică şi legală, circumstanţele personale ale inculpatului fiind deja avute în vedere de instanţă cu prilejul aplicării sancţiunii.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, de 8 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., se încadrează în limitele prevăzute de lege, fiind aptă să răspundă scopului preventiv şi de reeducare al pedepsei, consfinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., cât şi principiului proporţionalităţii între gravitatea concretă a faptei şi datele personale ale inculpatului, pe de o parte şi sancţiunea aplicată, pe de altă parte, modalitatea de executare a pedepsei, respectiv cea în regim de detenţie, fiind, de asemenea, corect stabilită, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru schimbarea modalităţii de executare.

În lumina acestor consideraţii, criticile formulate de recurentul inculpat apar ca nefiind întemeiate, astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 38517 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 07 decembrie 2010 la 08 octombrie 2012.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.I. împotriva deciziei penale nr. 92 din 7 august 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 07 decembrie 2010 1a 08 octombrie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 octombrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3075/2012. Penal  ICCJ. Decizia nr. 3190/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3188/2012. Penal