ICCJ. Decizia nr. 3125/2012. Penal. Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Organizarea, conducerea sau finanţarea unor operaţiuni privitoare la droguri (Legea 143/2000 art. 10). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3125 /20 13
Dosar nr. 49957/3/2012
Şedinţa publică din 15 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 57 din 25 ianuarie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 3 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul S.C. la pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 3 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul S.C. la pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare.
în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele şi aplică inculpatului S.C. pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 8 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
Pedeapsa se execută în regim de detenţie conform art. 57 C. pen.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare durata reţinerii şi arestării preventive de la 3 octombrie 2012 la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpat telefonul mobil marca N.S. depus la Camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B., S.C.J.S.E.V.O., conform dovezii din 12 octombrie 2012.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul din data de 29 octombrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bucureşti, înregistrat pe rolul acestei instanţe, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor S.C. sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi B.L.C. sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În fapt, s-a reţinut, în esenţă, că la data de 3 octombrie 2012, inculpatul B.L.C. a procurat din Bulgaria, de la numitul „I.”, cantitatea de 512,3 grame carmabis, pe care a introdus-o în ţară prin P.T.F. Giurgiu, fiind depistat în aceeaşi zi pe teritoriul ţării transportând cele 512,3 grame cannabis.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul S.C., prin acelaşi rechizitoriu s-a reţinut că a organizat o serie de activităţi, începând cu racolarea inculpatului B.L.C., prezentarea acestuia numitului „I.”, promisiunea plăţii unui comision pentru transportul la data de 3 octombrie 2012 a cantităţii de 512,3 grame cannabis pe ruta Bulgaria-România, monitorizarea coinculpatului, din momentul ieşirii acestuia din ţară şi până la ora când a preluat de la numitul „I.” cele 512,3 grame cannabis.
La termenul de judecată din data de 21 decembrie 2012, inculpatul B.L.C. a recunoscut în totalitate săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu, solicitând ca judecata să se facă potrivit procedurii simplificate de la art. 3201 C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 1094 din 21 decembrie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a fost condamnat inculpatul B.L.C. pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată şi s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpatul S.C., cu consecinţa formării Dosarului cu nr. 49957/3/2012.
La termenul de judecată din data de 11 ianuarie 2013, inculpatul S.C. a recunoscut în totalitate săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu, solicitând să nu se mai administreze alte probe în faţa instanţei, ci judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care a arătat că le cunoaşte şi le însuşeşte, respectiv: denunţul formulat de M.M., procesele-verbale de verificări şi investigaţii, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, procesele-verbale de redare a declaraţiilor colaboratorului „M.A.”, procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere de pe planşe foto, procesul-verbal de prindere în flagrant, procesul-verbal de depistare a inculpatului S.C., raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţii martori T.M.C., S.V., M.S., declaraţiile coinculpatului B.L.C.
Instanţa de fond a reţinut că la data de 2 octombrie 2012, inculpatul S.C. şi cetăţeanul bulgar „I.” au stabilit telefonic detaliile unei întâlniri ce urma să aibă loc a doua zi pe teritoriul Bulgariei, între acesta din urmă şi coinculpatul B.L.C. în scopul achiziţionării unei cantităţi de cannabis.
La aceeaşi dată, inculpatul S.C. i-a dat coinculpatului B.L.C. suma de 2.000 de euro ce urma a fi înmânată cetăţeanului bulgar şi suma de 400 RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor de deplasare.
La 3 octombrie 2012, în jurul orelor 09:15, inculpatul B.L.C. a ieşit din ţară prin P.T.F. Giurgiu, cu un autoturism marca D.L., inscripţionat taxi P., continuându-şi deplasarea spre Bulgaria, unde urma să se întâlnească cu numitul „I.”.
În acelaşi timp, inculpatul S.C. i-a trimis un mesaj numitului „I.”, prin care îi comunica că i-a trimis „500 din datorie. Şi să nu mă mai arzi k te ucid”, ceea ce reprezintă o plată a contravalorii unei cantităţi de droguri pe care a cumpărat-o anterior. De asemenea, inculpatul S.C. îl atenţiona pe numitul „I.” să nu-i mai trimită cantităţi de cannabis mai mici decât cele convenite.
Întrucât întâlnirea dintre „I.” şi inculpatul B.L.C. ar fi trebuit să aibă loc în jurul orelor 10-11, iar acesta din urmă nu ajunsese, la ora 11:51, „I.” a purtat o discuţie telefonică cu inculpatul S.C. în care îşi exprima nemulţumirea cu privire la întârzierea coinculpatului. La interval de 4 minute, inculpatul B.L.C. l-a apelat pe numitul „I.”, confirmându-i faptul că se află în incinta hotelului şi că îl aşteaptă.
În jurul orelor 12:00, inculpatul B.L.C. s-a întâlnit cu numitul „I.”, a preluat de la acesta drogurile de risc, ce erau ambalate în 5 pachete şi i-a înmânat suma de 2.000 de euro, pe care o primise în ziua precedentă de la inculpatul S.C. Pentru a asigura transportarea în siguranţă a drogurilor, inculpatul B.L.C. a ascuns cele 5 pachete în plafonul portbagajului autoturismului său.
După ce a preluat drogurile de la numitul „I.”, la orele 13:18 inculpatul B.L.C. i-a confirmat coinculpatului S.C. finalizarea tranzacţiei.
De asemenea, la ora 13:19 inculpatul S.C. l-a sunat pe numitul „I.”, iar acesta din urmă i-a spus că „ hai, că a plecat băiatul (...). Vezi că ţi-am băgat ceva, cu 20 de ţigări mai mult”.
În jurul orei 16:50, conducând autoturismul D.L., inculpatul B.L.C. a intrat în ţară prin P.T.F. Giurgiu şi la scurt timp a fost oprit de lucrătorii de poliţie din cadrul Serviciului Antidrog.
În prezenţa martorului asistent S.V., a fost verificat autoturismul ocazie cu care, în plafonul portbagajului au fost găsite cele 5 pachete ce conţineau o substanţă vegetală, probă ce a fost sigilată şi predată laboratorului pentru analize.
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 18 octombrie 2012, cele 5 pachete cu substanţă ridicate din autoturismul inculpatului B.L.C. cântăreau 512,3 grame cannabis. Cantităţile de 5,46 grame cannabis prelevate drept contraprobă ş 342,66 grame cannabis rămase din proba litigiu, au fost sigilate şi depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.-D.C.J.S.E.O, conform dovezii din 22 octombrie 2012.
În autoturism au mai fost găsite două chitanţe emise la data de 3 octombrie 2012 ce reprezentau taxa de pod România-Bulgaria şi retur, înscrisuri ce au fost ataşate la dosar.
Fiind percheziţionat corporal, asupra inculpatului B.L.C. a fost găsit telefonul mobil marca N., ce conţinea cartela SIM C., având numărul de apel X1 telefon ce a fost ridicat şi depus la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B.-S.C.J.S.E.O, conform dovezii din 12 octombrie 2012.
În paralel, o altă echipă de lucrători de poliţie a procedat la imobilizarea inculpatului S.C. în timp ce acesta se afla cu autoturismul său pe str. B., în sectorul 3.
În prezenţa martorului T.M.C. şi a martorului asistent M.S., s-a procedat la perchezitionarea inculpatului S.C. şi la verificarea autoturismului acestuia.
În autoturismul marca S.I., ce era utilizat de inculpatul S.C. au fost găsite: un telefon marca N.S., ce conţinea o cartelă C., având numărul de apel X2; un ambalaj de cartelă SIM C. ce aparţinea cartelei cu seria şi numărul mai sus menţionate şi un ambalaj de cartelă C., ce conţinea cartelă SIM C. cu numărul de apel X3, bunuri ce au fost ridicate şi depuse la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B.-S.C.J.S.E.O., conform dovezii din 12 octombrie 2012. De asemenea, în autoturismul inculpatului S.C. a mai fost găsită suma de 350 RON, sumă care prin ordonanţa din 22 octombrie 2012 ce a fost consemnată la dispoziţia D.I.I.C.O.T.
Tot în autoturism, a mai fost găsită o chitanţă în limba bulgară, emisă la 29 septembrie 2012, reprezentând taxa de pod Bulgaria-România, ce a fost ridicată şi ataşată la dosar.
S-a reţinut, sub aspectul laturii obiective, că faptele inculpatului S.C. care a organizat o serie de activităţi privind traficul de droguri, începând cu determinarea inculpatului B.L.C. să transporte droguri pe ruta Bulgaria-România, prezentarea acestuia numitului „I.”, promisiunea plăţii unui comision pentru transportul la data de 3 octombrie 2012 a cantităţii de 512,3 grame cannabis, monitorizarea coinculpatului, din momentul ieşirii acestuia din ţară şi până la ora când a preluat de la numitul „I.” cele 512,3 grame cannabis realizează conţinutul infracţiunilor prevăzute de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
S-a constatat că sub aspectul laturii subiective inculpatul a acţionat cu intenţie directă.
Au fost avute în vedere la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., şi anume dispoziţiile din partea generală a C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute în legea specială pentru infracţiunile săvârşite de inculpat, gradul de pericol social al faptelor dat de împrejurările în care au fost comise, persoana şi conduita inculpatului.
S-a reţinut că situaţia inculpatului S.C. diferă substanţial de cea a coinculpatului B.L.C. în favoarea căruia au fost reţinute circumstanţe atenuante.
Astfel, în privinţa inculpatului B.L.C. s-au avut în vedere lipsa antecedentelor penale, colaborarea cu organele de urmărire penală încă de la momentul depistării prin indicarea locului unde erau ascunse drogurile, comportarea sinceră în tot cursul procesului, precizări ample cu privire la contribuţia coinculpatului S.C. necesare pentru completarea probatoriului cu privire la acesta din urmă.
Spre deosebire de situaţia coinculpatului B.L.C., referitor la inculpatul S.C., Tribunalul nu a reuşit să identifice circumstanţe atenuante care să conducă la aplicarea unor pedepse sub minimul special redus în condiţiile art. 3201 C. proc. pen.
S-a constatat astfel: „conduita bună”, în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., presupune, între altele, absenţa antecedentelor penale, or, din fişa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a suferit condamnări atât în România cât şi în Austria; „stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită”, în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., nu se regăseşte în prezenta cauză; „atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor”, în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu poate fi valorificată în favoarea inculpatului, întrucât acesta a negat în mod constant comiterea faptelor până la momentul începerii cercetării judecătoreşti, nu a colaborat cu organele de urmărire penală şi nici nu a întreprins vreun fel de activităţi care s-ar putea încadra în textul de lege menţionat.
Pe de altă parte, în conformitate cu jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reflectată în principal în decizia penală nr. 754 din 15 martie 2012 în conformitate cu care în situaţia aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoaşterea săvârşirii faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei, nu poate fi valorificată ca circumstanţă atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. pen., întrucât recunoaşterii săvârşirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valenţă juridică.
De asemenea, nu s-ar putea considera că cele 512,3 grame cannabis ar reprezenta o cantitate neînsemnată astfel încât să fie aplicabile dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. proc. pen.
În consecinţă, în baza art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 3 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului S.C. la pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare, iar în ceea ce priveşte modalitatea de executare, raportat la natura şi gravitatea faptei, circumstanţele reale şi personale, instanţa de fond a apreciat că scopul prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins doar prin executarea în regim de detenţie a pedepsei de către inculpat.
În raport de elementele menţionate mai sus (natura şi gravitatea infracţiunii, circumstanţe reale şi personale), ţinând cont şi de pronunţarea prezentei hotărâri de condamnare, instanţa de fond a apreciat că prin lăsarea în libertate a inculpatului s-ar crea pericol pentru ordinea publică, astfel că, în baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat telefonul mobil marca N.S. depus la Camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B., S.C.J.S.E.O. conform dovezii din 12 octombrie 2012, folosit în mod efectiv la comiterea faptei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul S.C. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Parchetul a criticat hotărârea pentru greşita condamnare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 din Legea nr. 143/2000, fără a se indica şi aliniatul al acestui articol care cuprinde două aliniate şi care au regim sancţionator diferit, iar prin rechizitoriul de trimitere în judecată s-a prevăzut la alin. (1) al acestui text de lege.
S-a mai solicitat să se dispusă şi confiscarea sumei de 350 RON de la inculpat, măsură care a fost omisă de prima instanţă, sumă obţinută de inculpat ca urmare a comiterii faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
Inculpatul a solicitat reducerea cuantumului pedepsei ce i-a fost aplicată prin reţinerea circumstanţelor personale favorabile şi faţă de natura drogului, canabis, care nu creează dependenţă.
Prin decizia penală nr. 111/A din 5 aprilie 2013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală nr. 57 din 25 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, şi, rejudecând în fond a făcut aplicarea alin. (1) la infracţiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000, a menţinut pedeapsa aplicată şi celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
S-a respins, ca nefondat, apelul inculpatului S.C., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 3 octombrie 2012 la zi.
S-a constatat că pe baza probelor administrate în cauza penală de faţă în cursul urmăririi penale şi a poziţiei procesuale adoptată de inculpat în faţa primei instanţe înainte de citirea a actului de sesizare, în mod legal prima instanţă a făcut în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi a dispus condamnarea acestuia.
S-a reţinut cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000 că prin actul de inculpare inculpatul S.C. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, două fapte, iar prin hotărârea pronunţată în cauză prima instanţă a dispus condamnarea acestuia, reţinând ca încadrare juridică pentru aceste fapte, art. 3 din Legea nr. 143/2000, în mod vădit greşit, avându-se în vedere că natura drogului importat din Bulgaria, canabis, este un drog de risc, ceea ce impune reţinerea alin. (1) al acestui text de lege la cele două infracţiuni.
Faţă de critica formulată de parchet privind omisiunea confiscării de la inculpat a sumei de 350 RON s-a reţinut că nu este întemeiată, întrucât, această sumă de bani a fost identificată în autoturismul condus de inculpat, într-un suport de sub volanul maşinii, sumă despre care inculpatul a susţinut că îi aparţine, iar în cauză nu există niciun mijloc de probă care să facă dovada obţinerii acestei sume de bani de către inculpat ca urmare a săvârşirii infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, situaţie în care în mod legal prima instanţă nu a dispus confiscarea acesteia.
În ceea ce priveşte critica formulată de inculpat s-a constatat că nu este întemeiată, pedepsele aplicate inculpatului au fost just individualizate în raport de toate criticile prevăzute de art. 72 C. pen. şi persoana inculpatului, astfel că pedeapsa rezultantă aplicată este de natură a-şi realiza scopul, aşa cum acesta este circumscris în art. 52 C. pen.
În raport de circumstanţele reale în care inculpatul a comis faptele reţinute în sarcina sa şi natura drogului adus în ţară, s-a reţinut că faptele comise şi recunoscute de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, astfel că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei rezultante aplicate acestuia.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi în temeiul cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., s-a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. şi restituirea sumei de 350 RON şi a cartelei SIM C. şi inculpatul S.C. care a invocat cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 3859 pct. 172 şi pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepsei în sensul aplicării dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi lit. c) C. pen. raportat la art. 74 alin. (2) din acelaşi cod.
Examinând recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpatul S.C. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că recursurile sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 3859 din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 3859 C. proc. pen.
În cauză, se observă că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 5 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege, referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării, vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăseşte în speţă.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3859 pct. 172C. proc. pen., hotărârea este supusă casării când este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Dispoziţiile legale enunţate au în vedere situaţiile în care instanţa nu aplică prevederi legale (penale sau civile) obligatorii, aplică dispoziţii legale neprevăzute de lege, sau aplică greşit prevederi legale care trebuiau aplicate.
În speţă, cu ocazia percheziţiei efectuate în cauză, în autoturismul, utilizat de inculpat a fost găsită printre altele suma de 350 RON şi un ambalaj sigilat ce conţinea o cartelă SIM C., cu nr. de apel X3.
Prin ordonanţa din 22 octombrie 2012 a fost instituită măsura sechestrului asigurător asupra sumei de 350 RON, iar cartela SlM menţionată a fost ridicată şi depusă la camera de corpuri delicte.
Se constată că este incident cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., întrucât instanţele de fond şi apel au omis să dispună restituirea către inculpat a sumei de 350 RON şi a cartelei SIM C. cu nr. de apel X3, având în vedere dispoziţiile art. 357 alin. (2) lit. c) şi lit. e) C. proc. pen., care prevăd că instanţa. trebuie să se pronunţe cu privire la măsurile asigurătorii dispuse şi cu privire la restituirea lucrurilor care nu sunt supuse confiscării.
În ceea ce priveşte criticile recurentului inculpat S.C., acestea se referă la netemeinicia pedepsei în raport cu prevederile art. 72 C. pen., la mijloacele de individualizare judiciară a pedepsei prin neaplicarea dispoziţiilor art. 74 C. pen.
Examinarea acestora nu se poate realiza însă prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172C. proc. pen., pentru că nu se integrează în niciuna din situaţiile enumerate.
O astfel de analiză se putea realiza anterior modificării dispoziţiilor art. 3859 C. proc. pen., prin Legea nr. 2/2013, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În actuala reglementare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a fost modificat şi prevede că hotărârea este supusă casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege (nelegale), or, în speţă, pedeapsa aplicată inculpatului S.C. de 6 ani şi 8 luni închisoare se află în limitele prevăzute de lege.
Constatând întemeiate criticile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cu privire la restituirea către inculpat a sumei de 350 RON, şi a cartelei SIM C. şi, totodată, că motivele invocate de recurentul inculpat nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 172 C. proc. pen. în baza art. 38515 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 111/A din 5 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală.
Va casa, în parte, decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 57 din 25 ianuarie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi, rejudecând va dispune restituirea către inculpat a sumei de 350 RON, ridicată cu ocazia percheziţiei efectuată în data de 3 octombrie 2012 şi a cartelei SIM C. cu nr. de apel X3.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 3 octombrie 2012 la 15 octombrie 2013.
În baza art. 192 alin. (6) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 111/A din 5 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează, în parte, decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 57 din 25 ianuarie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală şi, rejudecând:
Dispune restituirea către inculpat a sumei de 350 RON, ridicată cu ocazia percheziţiei efectuată în data de 3 octombrie 2012 şi a cartelei SIM C. cu nr. de apel X3.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 3 octombrie 2012 la 15 octombrie 2013.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 15 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3056/2012. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 3352/2012. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
