ICCJ. Decizia nr. 3056/2012. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3056/2012
Dosar nr. 1793/2/2012
Şedinţa publică din 27 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 125/F din 21 martie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins ca inadmisibilă contestaţia împotriva executării sentinţei penale nr. 575 din 15 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, formulată de contestatorul D.C.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, la data de 02 martie 2012, a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. 1793/2/2012 contestaţia formulată de D.C. împotriva executării sentinţei penale nr. 575 din 15 decembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin care a solicitat să-i fie comunicat actul normativ conform căruia a fost calculat cuantumul cheltuielilor judiciare la plata cărora a fost obligat prin hotărârea contestată.
S-a mai reţinut că, în speţă, aspectele invocate de contestator nu se încadrează în niciunul din cazurile prev. de art. 461 lit. a) - d) C. proc. pen.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs contestatorul D.C. pentru motivele invocate în contestaţia formulată, precizând în faţa instanţei de recurs că îşi modifica temeiul contestaţiei din lit. f) în lit. d), şi invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., în raport de care a susţinut că instanţa nu s-a pronunţat pe adresa Ministerului Justiţiei în care se arată că nu există act normativ cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată, asupra prevederilor constituţionale invocate.
A mai arătat că sunt incidente disp. art. 461 lit. c) C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului şi exonerarea sa de la plata cheltuielilor, arătând că nu există nici o prevedere legală de apreciere a acestora de către instanţă, fiind stabilite arbitrar.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa recurată, prin prisma motivului de recurs invocat, Curtea constată că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică.
Astfel, în mod corect, prima instanţă a respins ca inadmisibilă contestaţia la executarea formulată de contestatorul D.C., cu motivarea că aspectele invocate de contestator nu se încadrează în niciunul din cazurile prev. de art. 461 lit. a) - d) C. proc. pen.
În acest context juridic, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor prev. în art. 343 alin. (3) C. proc. pen., este instituită obligaţia completului să delibereze şi asupra cheltuielilor judiciare, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 349 C. proc. pen., „instanţa se pronunţă prin hotărâre şi asupra cheltuielilor judiciare, potrivit dispoziţiilor prevăzute în art. 189 - 193”.
Totodată, conform prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. „în cazul declarării apelului ori a recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul sau cererea”.
Ca urmare, în cazul respingerii unor astfel de cereri, în speţă plângeri, întemeiate pe dispoziţiile art. 278 C. proc. pen., persoana care le-a formulat nu poate fi exonerată de obligaţia de a plăti cheltuielile judiciare avansate de stat, obligaţie ce este impusă de caracterul nejustificat al iniţiativei sale procesuale.
Într-o asemenea situaţie culpa procesuală a persoanei care a formulat în mod nejustificat cererea constituie temei pentru suportarea cheltuielilor judiciare, chiar dacă aceasta nu presupune şi existenţa relei-credinţe.
În privinţa cheltuielilor judiciare efectuate de stat în legătură cu soluţionarea plângerilor întemeiate pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., prin decizia nr. 82 din 10 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, pronunţată in interesul legii, s-a statuat că „dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se interpretează în sensul că: „în cazul respingerii plângerii formulate în condiţiile art. 2781 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată ori a dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea acesteia vor fi suportate de către persoana căreia i s-a respins plângerea.”
Cum în faţa instanţei de recurs, contestatorul nu a invocat nici un motiv pe baza căruia să se constate nelegalitatea sau netemeinicia sentinţei pronunţate, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul D.C., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul D.C. împotriva sentinţei penale nr. 125/F din 21 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3055/2012. Penal. Falsul în înscrisuri sub... | ICCJ. Decizia nr. 3125/2012. Penal. Trafic internaţional de... → |
|---|
