ICCJ. Decizia nr. 3129/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3129/2012

Dosar nr. 4422/109/2010

Şedinţa publică din 4 octombrie 2012

Asupra recursurilor penale de faţă,

Prin Sentinţa penală nr. 323 din 30 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Argeş, au fost condamnaţi inculpaţii O.E.D., P.G.P., Ş.A.G., Ş.S., D.F., M.J., M.I. şi B.C. la câte:

- 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. disp. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

- 1 an şi 6 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 republicată, cu aplic. disp. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

- 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 296¹ lit. l) din Legea nr. 571/2003 cu aplic. disp. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele, şi s-a dispus ca inculpaţii să execute pedepsele cele mai grele, de câte 3 ani şi 6 luni închisoare, sporite cu câte 6 luni, în total câte 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. pe durata executării pedepselor, s-au interzis inculpaţilor exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-au dedus din pedepse perioadele executate după cum urmează: O.E.D. 21 septembrie 2010 - 14 octombrie 2010; P.G.P. 21 septembrie 2010 - 13 octombrie 2010 şi M.J. 11 octombrie 2010 - 15 octombrie 2010.

În baza art. 160⁵ alin. (6) C. proc. pen., la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe s-a dispus încetarea stării de libertate provizorie a inculpaţilor O.E.D. şi P.G.P., precum şi măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prev. de art. 145 C. proc. pen., instituită în sarcina inculpatului M.J.

S-a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului O.E.D. privind înlocuirea măsurii prev. de art. 145 C. proc. pen. cu măsura prev. de art. 145¹ C. proc. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. i¹) C. proc. pen. şi art. 260 alin. (2) C. pen, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A.I. pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 C. pen.

În baza art. 14 C. pen. rap. la art. 998 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii O.E.D., P.G.P., Ş.A.G., Ş.S., D.F., M.J., M.I. şi B.C. să plătească în solidar suma de 3.691.835, 911 RON părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova, la care s-au adăugat dobânzile aferente până la data achitării creanţei fiscale principale.

S-a menţinut sechestrul asigurător asupra sumelor de 10.000 euro şi 9.300 RON ridicaţi de la numita Ş.E. (soacra inculpatei P.G.P.) şi a sumei de 3.550 RON ridicaţi de la inculpatul O.E.D. în vederea acoperirii prejudiciului.

Au fost obligaţi inculpaţii O.E.D., P.G.P., D.F., M.J., M.I. şi B.C. la câte 1.400 RON cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpaţii Ş.A.G. şi Ş.S. la câte 1.800 RON cheltuieli judiciare către stat, din care câte 400 RON, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, s-a dispus a fi avansaţi din fondurile M.J.L.C.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, prin Rechizitoriul nr. 21D/P din 25 noiembrie 2010, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Piteşti, a trimis în judecată pe inculpaţii O.E.D., P.G.P., P.G., D.N., Ş.A.G., Ş.S., D.F., M.J., M.I., B.C. şi C.V., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 R, art. 296¹ lit. l din Legea nr. 571/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi A.I., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 260 C. pen.

În esenţă, în actul de sesizare s-a reţinut, că în cursul anului 2010, până la data surprinderii, respectiv 21 septembrie 2010, au constituit un grup infracţional organizat în scopul obţinerii de venituri din comercializarea ţigărilor de contrabandă, au transportat, depozitat şi comercializat ţigări care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă, în valoare de 139.108 RON, au deţinut astfel de produse în afara antrepozitarilor autorizaţi pentru produsele din tutun prelucrat.

La termenul din 16 iunie 2011, s-a disjuns cauza faţă de inculpaţii P.G., D.N. şi C.V., formându-se un nou dosar.

Ceilalţi inculpaţi au solicitat, în baza art. 320¹ C. proc. pen., ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Având în vedere aceste probe, tribunalul a reţinut, că la data de 11 martie 2010, lucrătorii Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate Piteşti - Serviciul de Combatere a Finanţării Terorismului şi Spălării Banilor, pornind de la informaţii de notorietate publică, s-au sesizat din oficiu, cu privire la faptul că în municipiul Piteşti există reţele implicate în vânzarea ţigărilor de contrabandă.

Prin mijloace specifice informative s-a reuşit identificarea mai multor persoane care aprovizionează reţelele respective (distribuitori), printre aceştia aflându-se şi inculpatul O.E.D.

Tot în urma investigaţiilor şi verificărilor efectuate de organele de urmărire penală au fost identificaţi şi inculpaţii P.G.P., P.G., D.N., Ş.A.G., Ş.S., D.F. şi învinuitul B.C., care îl ajuta pe inculpatul O.E.D. în transportarea, ascunderea, depozitarea, comercializarea ţigărilor de contrabandă. Responsabili cu aprovizionarea reţelei cu marfă erau inculpatul M.J. şi învinuitul M.I., care o aduceau de pe raza judeţului Galaţi.

Din actele dosarului, coroborate (note de redare a convorbirilor telefonice, procese-verbale de investigaţie, declaraţii inculpaţi, procese-verbale de percheziţie domiciliară şi procese-verbale de supraveghere operativă şi filaj), rezultă implicarea tuturor inculpaţilor şi învinuiţilor într-o activitate infracţională organizată, continuitatea legăturilor dintre ei, precum şi împrejurarea că aceştia acţionau în mod coordonat, fiecare având roluri prestabilite şi foarte clar determinate.

Din dosarul cauzei, rezultă că, inculpatul O.E.D. era cel care avea legături directe atât cu furnizorii (M.J., M.I.), cât şi cu ceilalţi membrii ai grupării. Aceştia din urmă îndeplineau activităţi bine determinate, respectiv soţii Ş.A.G. şi Ş.S., proprietarii imobilului situat în municipiul Piteşti, str. S., judeţul Argeş, erau depozitarii ţigărilor de contrabandă, inculpatele P.G.P. şi D.F. vindeau marfa unui număr mare de clienţi atât cu amănuntul, cât şi en-gros. De asemenea, inculpatul P.G. desfăşura activităţi de transport a mărfurilor atât în scop de aprovizionare, cât şi de vânzare către clienţi, conform ordinelor directe ale inculpatului O.E.D., fiind plătit de acesta din urmă. Inculpatul D.N. şi învinuiţii C.V. şi B.C. achiziţionau cantităţi mari de ţigări de contrabandă de la inculpatul O.E.D., iar ulterior le distribuiau altor persoane.

De asemenea, în sprijinul dovedirii unei activităţi infracţionale comune, este declaraţia dată de martorul T.V., care a arătat, că le cunoaşte pe D.F. şi P.G.P. şi ştie că acestea "se ocupă, în Piaţa C., de mai mulţi ani, cu comercializarea de ţigări, iar în ultimul an cu ţigări din Moldova şi Ucraina" (...) "uneori, P.G.P. era ajutată de Ş.A.G. şi Ş.S. să care ţigările din curtea imobilului la maşină". Martorul N.V.S. arată că "în drumurile mele i-am cunoscut, din vedere, pe numiţii O.E.D., P.G.P. şi P.G., iar cu ultimul chiar am discutat despre vânzarea de ţigări".

Legătura dintre persoanele cercetate rezultă şi din declaraţia inculpatului D.N., care a arătat, că a cumpărat atât el, cât şi soţia sa, învinuita C.V., ţigări de contrabandă de la inculpatul O.E.D., uneori marfa fiind adusă de inculpatul P.G.

Cu prilejul audierii, inculpatul B.C. a declarat că, în mai multe rânduri, a achiziţionat ţigări de contrabandă de la inculpatul O.E.D., pe care le depozita la domiciliul său în comuna B.M. şi unde, la data de 4 august 2010, cu ocazia percheziţiei domiciliare, au fost identificate 90.000 bucăţi ţigarete aparţinând mărcilor V., P.M., S., K.M., K.F. Declaraţia acestuia se coroborează cu procesul-verbal întocmit de organele de cercetare penală din care rezultă că, în data de 1 august 2010, inculpaţii O.E.D. şi P.G. s-au deplasat la Bucureşti de unde au achiziţionat cantitatea de 35 baxuri ţigări contrabandă, din care 5 baxuri au fost transportate personal de către inculpatul O.E.D. la domiciliul învinuitului B.C.

La data de 10 august 2010 a avut loc, conform procesului-verbal de supraveghere operativă, o altă întâlnire dintre O.E.D., P.G. şi M.J., ocazie cu care au procurat 10 baxuri ţigări contrabandă, din care o parte au ajuns la inculpatul D.N.

În data de 18 august 2010, organele de cercetare penală, care efectuau supravegherea operativă a inculpaţilor P.G.P. şi P.G., i-au surprins pe aceştia în timp ce au intrat în imobilul de pe str. S., ce aparţinea inculpaţilor Ş.A.G. şi Ş.S., au luat un pachet ce conţinea ţigări şi l-au vândut unui bărbat neidentificat, în vârstă de 55 - 60 ani. Întreaga operaţiune a fost surprinsă prin fotografiere.

În data de 30 august 2010, inculpatul O.E.D. a luat legătura telefonic cu posesoarea postului telefonic X1, învinuita C.V., ocazie cu care i-a cerut banii pentru două baxuri de ţigări marca M., livrate anterior de către inculpatul P.G.

În data de 9 septembrie 2010, în timp ce organele de cercetare penală efectuau supravegherea operativă a inculpatului O.E.D., acesta s-a întâlnit în parcarea E.P. cu inculpatul D.N., ocazie cu care acesta din urmă a achiziţionat două baxuri de ţigări. Ulterior, inculpatul D.N. l-a contactat telefonic pe învinuitul A.I. (discutând cu privire la preţul ţigărilor de contrabandă) şi pe învinuita C.V. (spunându-i să sune oamenii pentru "arătură" - ţigări P.).

Conform procesului-verbal de supraveghere operativă, în data de 14 septembrie 2010, inculpaţii P.G. şi D.N. s-au întâlnit în parcarea O.P. Mioveni, ocazie cu care primul i-a dat celui de-al doilea mai multe bagaje voluminoase cu ţigări de contrabandă. Detaliile întâlnirii au fost înregistrate de camerele video ale staţiei O.P. şi depuse la dosar.

În data de 17 septembrie 2010, inculpaţii O.E.D. şi M.J. s-au întâlnit în parcarea Complexului O.B. din cartierul Militari Bucureşti, ocazie cu care, după ce au încărcat mai mulţi saci voluminoşi din plastic de culoare neagră, ce conţineau ţigări de contrabandă, în autovehiculul celui dintâi, inculpatul O.E.D. i-a înmânat inculpatului M.J. un teanc de bani.

Inculpatul O.E.D. s-a deplasat în Piteşti, str. S., unde a descărcat întreaga marfă împreună cu inculpaţii P.G. şi P.G.P., care îl aşteptau. Întreaga activitate descrisă mai sus a fost surprinsă prin filmări video şi fotografii judiciare.

În data de 21 septembrie 2010, organele de cercetare penală au procedat la supravegherea operativă a imobilului de pe str. S., ocazie cu care s-a stabilit că la ora 16:07 a sosit un taxi, din care a coborât inculpata P.G.P. Aceasta a intrat în imobil şi a ieşit la scurt timp având asupra sa o sacoşă de culoare albă. Cu ocazia verificărilor efectuate de organele de poliţie a rezultat faptul că aceasta conţine ţigări de contrabandă mărcile D., P., V., W. Fiind întrebată în legătură cu provenienţa ţigărilor, aceasta a declarat că le-a luat de la imobilul mai sus-menţionat, ocazie cu care a şi predat o cheie care, susţine că deschide lacătul de la magazia de sub scară. Întreaga activitate a fost surprinsă prin fotografii judiciare.

La percheziţia efectuată la domiciliul inculpaţilor Ş.S. şi Ş.A.G. a fost găsită cantitatea de 17.699 pachete de ţigări de contrabandă, aparţinând mărcilor D., P., C., K., V., W., S., P.M., depozitată în beciul casei şi în anexa de sub scară, în valoare totală de 139.108 RON. Conform Adresei nr. A1 a Gărzii Financiare Argeş, în imobil a fost identificată cantitatea de 353.980 ţigarete, având aplicate timbre de marcaj din Republica Moldova şi Ucraina, iar prejudiciul cauzat bugetului de stat a fost stabilit la suma de 107.344,4 RON.

Au fost identificate cantităţi modice de ţigări de contrabandă de acelaşi tip şi la domiciliile inculpaţilor D.F., M.J., aspect ce dovedeşte legătura existentă între aceştia şi ceilalţi inculpaţi.

De asemenea, la domiciliul inculpaţilor P.G. şi P.G.P. au fost găsite două caiete în care erau consemnate operaţiunile de vânzare-cumpărare a mărfurilor de contrabandă, rulate în perioada 7 octombrie 2009 - 20 octombrie 2010. Conform Procesului-verbal nr. 4309 din 15 octombrie 2010 a Gărzii Financiare Argeş, în perioada mai sus menţionată au fost comercializate 3.937.220 ţigarete provenind din contrabandă, dintre care 1.385.320 doar în perioada iulie - septembrie 2010, aducându-se un prejudiciu bugetului de stat de 1.132.119 RON, din care 420.098 RON în perioada iulie - septembrie 2010.

Inculpaţii au recunoscut în totalitate săvârşirea infracţiunilor aşa cum au fost reţinute în actul de sesizare, invocând disp. art. 320¹ C. proc. pen.

Faţă de această împrejurare, tribunalul a constatat că faptele inculpaţilor O.E.D., P.G.P., Ş.A.G., Ş.S., D.F., M.J., M.I. şi B.C. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, republicată şi de art. 296¹ lit. l din Legea nr. 571/2003, texte în baza cărora s-au pronunţat condamnările. Întrucât inculpaţii au comis faptele mai înainte de condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele, s-au reţinut faţă de aceştia disp. art. 33 lit. a) C. pen., privind concursul real de infracţiuni.

La stabilirea pedepselor, s-a procedat la reducerea limitelor speciale cu 1/3, aşa cum cer disp. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., dat fiind că inculpaţii au uzat de disp. alin. (1) al aceluiaşi text de lege.

După reducerea limitelor de pedeapsă, au fost avute în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., reţinându-se, pe lângă gradul sporit de pericol al faptelor în contextul recrudescentei fenomenului contrabandei, cu consecinţe negative asupra bugetului de stat, împrejurarea că toţi inculpaţii sunt infractori primari.

În raport de aceste circumstanţe, tribunalul a apreciat, că scopul preventiv şi educativ prev. de art. 52 C. pen. va fi realizat prin condamnarea inculpaţilor la pedepse cu închisoarea, situate către minimul special aşa cum a fost redus, în condiţii privative de libertate, potrivit art. 57 C. pen., o altă modalitate de executare nefiind posibilă, date fiind limitele de pedeapsă chiar şi reduse şi concursul de infracţiuni.

În ce-l priveşte pe inculpatul A.I., în rechizitoriu s-a reţinut că acesta a declarat că "nu a cumpărat niciodată marfă personal de la soţii D.", susţinere contrazisă atât de declaraţiile inculpatului D.N. şi a inculpatei C.V., cât şi de conţinutul convorbirii purtate în data de 9 septembrie 2010 de A.I. cu D.N., în care cei doi negociau preţul ţigărilor de contrabandă.

La termenul de azi inculpatul a învederat tribunalului că îşi retrage mărturia mincinoasă.

Având în vedere că retragerea mărturiei s-a făcut înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluţie ca urmare a mărturiei mincinoase, tribunalul a apreciat că în speţă se regăseşte cauza de nepedepsire prev. de art. 260 alin. (2) C. pen.

De altfel, de acelaşi tratament a beneficiat, în faza de urmărire penală, martorul M.M.

Aşa fiind, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art 10 lit. i¹) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A.I., pentru infracţiunea prev. de art. 260 C. pen.

Sub aspectul laturii civile, tribunalul a constatat că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. - Direcţia pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova s-a constituit parte civilă cu suma de 3.691.853,911 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat.

Având în vedere că prin faptele lor inculpaţii au cauzat prejudiciul reclamat, precum şi împrejurarea că aceştia au acţionat ca grup organizat, în baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ., aceştia au fost obligaţi, în solidar, la plata sumei menţionate, la care s-au adăugat dobânzile şi penalităţile de întârziere calculate până la data plăţii integrale a prejudiciului.

Întrucât cu ocazia percheziţiei domiciliare s-au ridicat de la numita Ş.E., soacra inculpatei P.G.P., sumele de 10.000 euro şi 9.300 RON, iar de la inculpatul O.E.D. suma de 3.550 RON, bani proveniţi din comiterea infracţiunilor deduse judecăţii, s-a menţinut sechestrul asigurător instituit asupra acestor sume în vederea acoperirii prejudiciului.

Împotriva acestei sentinţei au declarat apel Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Piteşti, inculpaţii M.J., M.I., B.C., P.G.P., D.F., Ş.A.G., Ş.S., O.E.D., petenţii Ş.E. şi V.A., şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor, invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie, după cum urmează:

1. În apelul formulat în scris, parchetul a susţinut un singur motiv în favoarea inculpaţilor, ce priveşte greşita aplicare a pedepsei accesorii, menţionate la art. 64 lit. a) C. pen., în sensul că în mod greşit prima instanţă a interzis inculpaţilor şi teza I lit. a) din textul citat, respectiv dreptul de a alege.

2. Apelanta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a criticat hotărârea primei instanţe, sub aspectul faptului că nu a dispus, în conformitate cu art. 163, 167 C. proc. pen., luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpaţilor, în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune, deşi prin cererea de constituire parte civilă depusă la dosar a fost solicitat expres acest lucru.

3. Un prim motiv comun de apel, pe care inculpaţii prin apărători l-au susţinut, se referă la greşita individualizare a pedepselor, atât sub aspectul cuantumului prea mare, cât şi a modalităţii de executare, ţinând seama şi de împrejurarea că inculpaţii au recunoscut faptele, beneficiind în faţa primei instanţe de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

Particular, inculpaţii au adus şi alte critici sentinţei apelate, după cum urmează:

- Inculpaţii O.E.D. şi P.G.P. au arătat că în cursul urmăririi penale au formulat denunţuri în legătură cu comiterea de către alte persoane a acestui gen de infracţiuni, însă instanţa de fond, greşit, nu a reţinut dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, cu consecinţa reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă şi apoi, urmând să aplice a doua reducere, cea prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen.

- Inculpata D.F. are probleme majore de sănătate, fiind bolnavă de cancer, iar din acest punct de vedere executarea pedepsei în regim de detenţie reprezintă o sancţiune excesiv de severă.

- Inculpaţii M.J. şi M.I. apreciază că sporul de pedeapsă aplicat nu se justifică, în contextul tuturor particularităţilor ce caracterizează infracţiunile comise şi atitudinea inculpaţilor, fiind, dimpotrivă, evident că instanţa ar fi trebuit să reţină circumstanţele atenuante menţionate de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.

În ceea ce priveşte prejudiciul civil greşit reţinut de prima instanţă, datorită cuantumului mult prea mare, neefectuându-se o minimă analiză a înscrisurilor depuse la dosar, pentru dovedirea acestuia.

Greşit, instanţa a menţionat în hotărâre, faţă de inculpatul M.J. că măsura obligării de a nu părăsi localitatea încetează de drept la data rămânerii definitive a sentinţei de condamnare.

- Inculpatul B.C. a solicitat schimbarea încadrării juridice din cele două infracţiuni menţionate în actul de inculpare, într-o singură infracţiune prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, republicată, apreciind că aceasta este o infracţiune absorbantă, care le include pe celelalte.

În subsidiar, consideră că ar fi trebuit ca acesta să beneficieze de circumstanţe atenuante, fiind singura persoană care a achitat prejudiciul infracţional.

- Inculpata P.G.P. a solicitat, de asemenea, schimbarea încadrării juridice din art. 7 din Legea nr. 39/2003, în art. 323 alin. (1) C. pen.

4. Apelanţii-petenţi Ş.E. şi V.A., în legătură cu sumele de 10.000 euro şi 9.300 RON, indisponibilizate prin sechestru, arată că acestea nu au nicio legătură cu activitatea infracţională a inculpaţilor, măsură fiind abuzivă, deoarece banii proveneau din cesionarea unor acţiuni la F.P. de către numitul V., concubinul numitei Ş.E.

Prin Decizia penală nr. 117/A din 24 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Piteşti, inculpaţii M.J., M.I., B.C., P.G.P., D.F., Ş.A.G., Ş.S., O.E.D., Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională A Vămilor.

S-a desfiinţat în parte sentinţa şi rejudecând:

1. Au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpaţii B.C. şi P.G.P.;

2. A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpaţilor, în pedepsele componente şi înlătură sporul de 6 luni închisoare;

3. A fost redusă de la 3 ani şi 6 luni la 3 ani pedeapsa aplicată inculpatului O.E.D. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Conform disp. art. 33, 34 C. pen., s-au recontopit pedepsele, urmând ca inculpatul O.E.D. să execute pedeapsa cea mai mare, de 3 ani închisoare, în condiţiile prevăzute de art. 57 C. pen.;

4. Au fost reduse la 3 ani închisoare pedepsele aplicate inculpaţilor: P.G.P., Ş.A.G., Ş.S., M.J., M.I. şi B.C., pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi înlăturate dispoziţiile art. 57 C. pen.

Conform art. 33 şi 34 C. pen., s-au recontopit pedepsele, urmând ca fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai mare, de 3 ani închisoare.

În baza disp. art. 86¹, 86² C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor pe o durată de 5 ani, ce constituie termen de încercare.

Pe durata termenului de încercare, inculpaţii sunt obligaţi să se supună măsurilor de supraveghere menţionate de dispoziţiile art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen., urmând ca fiecare inculpat să se prezinte la serviciul de probaţiune de pe lângă tribunalul în raza căruia se află localitatea de domiciliu.

S-a atras atenţia inculpaţilor asupra disp. art. 86⁴ C. pen.;

5. A fost redusă la 2 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatei D.F., pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Conform disp. art. 33 şi 34 C. pen., s-au recontopit pedepsele, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza disp. art. 81, 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare.

S-a atras atenţia inculpatei asupra disp. art. 83 C. pen.

6. S-a înlăturat pentru fiecare inculpat pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza I C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare pentru inculpaţii: P.G.P., Ş.A.G., Ş.S., M.J., M.I. şi B.C.

7. S-a constatat că inculpatul B.C. a achitat suma de 27.293 RON din contravaloarea prejudiciului.

8. Au fost reduse despăgubirile la care au fost obligaţii inculpaţii către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, la suma de 1.941.385,958 RON, la care se adaugă accesoriile aferente calculate la data plăţii efective.

9. În baza art. 163 alin. (1) C. proc. pen., s-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor.

10. Au fost respinse ca nefondate apelurile petiţionarilor Ş.E. şi V.A., împotriva aceleiaşi sentinţe.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Curtea de Apel a apreciat întemeiate apelurile declarate în cauză, având în vedere următoarele argumente:

1. După cum rezultă din hotărârea primei instanţe, într-adevăr, în ceea ce priveşte pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., se observă, aşa cum susţine şi parchetul în motivul de apel, că inculpaţilor li s-au interzis ambele teze ale art. 64 lit. a) C. pen., respectiv atât dreptul de a alege cât şi cel de a fi ales în autorităţile publice sau funcţii elective publice.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 74/2007, a stabilit că această interdicţie a drepturilor pe care o presupune pedeapsa accesorie, menţionată de art. 71 C. pen., nu poate opera în bloc cu privire la toate drepturile menţionate în art. 64 C. pen., ci de la caz la caz, instanţa, având în vedere natura infracţiunii săvârşite şi persoana făptuitorului, stabileşte şi pedeapsa accesorie cea mai potrivită, care trebuie, în orice caz, să aibă legătură cu fapta comisă.

În mod greşit, prin urmare, prima instanţă a interzis inculpaţilor ca pedeapsă accesorie şi exerciţiul dreptului de a alege, fără ca această interdicţie, după cum s-a arătat mai sus, să aibă cea mai mică legătură cu faptele comise.

2. Dispoziţiile art. 163 C. proc. pen., stabilesc măsuri de asigurare în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune, ori pentru a garanta executarea pedepsei amenzii, sens în care legiuitorul a pus la dispoziţia instanţei de judecată, în cursul procesului penal, posibilitatea de a indisponibiliza prin sechestru bunurile mobile şi imobile ale celor răspunzători de producerea pagubei, de regulă într-un proces penal este vorba de inculpaţi.

Cu toate că apelanta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în primul ciclu procesual, prin intermediul cererii de constituire parte civilă depusă la dosarul cauzei, a solicitat instanţei să dispună o asemenea măsură de asigurare, cererea a rămas fără nici un fel de rezultat.

Curtea apreciază, însă, având în vedere dimensiunea deloc lipsită de importanţă a prejudiciului cauzat statului prin faptele inculpaţilor şi pericolul probabil ca patrimoniul acestora să se diminueze când asupra lui apasă o asemenea obligaţie de plată, aplicarea unui sechestru, în aceste circumstanţe, ar fi trebuit privită ca o necesitate.

Cum apelul are un efect integral devolutiv, fiind menit să rezolve în sens larg toate "scăpările" primei instanţe, Curtea găseşte că este imperativ să aplice un asemenea sechestru asupra bunurilor inculpaţilor, considerând criticile părţii civile, din această perspectivă, întemeiate.

3. În legătură cu motivul comun invocat de inculpaţi, referitor la severitatea pedepselor aplicate, Curtea îl apreciază întemeiat.

Individualizarea judiciară reprezintă o operaţiune realizabilă doar în cadrul criteriilor stabilite de legiuitor în art. 72 C. pen., care sunt imperative.

Din acest punct de vedere este necesar ca instanţa să pună în balanţă, pe lângă aspectele ce privesc pericolul social al faptelor, urmările produse ori care s-ar fi putut produce şi toate celelalte circumstanţe ce pot contribui la agravarea ori atenuarea răspunderii penale.

Este vorba, altfel spus, de o analiză amănunţită atât a criteriilor mai sus precizate cât şi a activităţii grupului în ansamblul său, dar şi a contribuţiei particulare a fiecărui inculpat în acest cadru infracţional, ţinând seama, în acelaşi timp, de datele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat, lipsa antecedentelor penale, probleme de sănătate, vârstă, atitudine procesuală.

În speţă, situaţia de fapt gravitează în jurul unui grup infracţional, unde O.E.D. avea o contribuţie semnificativă, cea mai importantă, aprovizionând cu ţigarete pe ceilalţi membrii, constituindu-se şi un depozit în imobilul din Piteşti, str.S., administrat de inculpaţii Ş.A.G. şi Ş.S.

Grupul avea nevoie şi de un transportator în persoana lui P.G., iar cei care vindeau marfa en-gross sau en-detail erau P.G.P. şi D.F.

Reţeaua era aprovizionată de M.J. şi M.I., care aduceau marfa de pe raza judeţului Galaţi.

La grupul astfel format au aderat ulterior B.C. şi D.N., care cumpărau ţigări de la O.E.D., vânzându-le, la rândul lor, altor persoane.

După cum arată sintetic structura grupului, este limpede că membrii acestuia nu au avut aceeaşi contribuţie la comiterea faptelor, nici aceleaşi caracteristici personale şi, prin urmare, nu pot fi apreciaţi cu aceeaşi unitate de măsură, aşa cum greşit a procedat prima instanţă.

Tabloul sancţionator la care s-a oprit instanţa de fond arată, în opinia Curţii, un dezechilibru în direcţia unui regim prea exigent, şi nediferenţiat de executare a pedepselor prin privare de libertate, care nu ţine seama, aşa cum s-a arătat, de circumstanţele personale ale inculpaţilor, atitudinea acestora în faţa organelor judiciare şi contribuţia lor concretă la comiterea faptelor ce li se reţin.

Reindividualizând pedepsele, prin prisma criteriilor stabilite de art. 72 C. pen. şi a scopurilor stabilite de legiuitor în art. 52 C. pen., Curtea apreciază că este necesară o amplificare a efectelor art. 320¹ C. proc. pen., cu consecinţa reducerii pedepselor aplicate şi înlăturarea sporului ce apare nejustificat, având în vedere atitudinea constant sinceră a tuturor, lipsa antecedentelor penale cât şi atitudinea de regret pe care au manifestat-o în faţa instanţelor de judecată.

În acelaşi timp însă, Curtea este de părere, ţinând seama de contribuţia determinantă pe care inculpatul O.E.D. a avut-o în constituirea grupului şi administrarea activităţii acestuia, pedeapsa ce i-a fost aplicată îşi va atinge scopurile numai în condiţiile executării ei în regim de detenţie, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta.

În legătură cu ceilalţi inculpaţii, respectiv P.G.P., Ş.A.G., Ş.S., M.J., M.I. şi B.C., datorită contribuţiei reduse, respectiv de vânzători cu amănuntul, intermediari între O.E.D. şi alte persoane, depozitari ai mărfurilor, a atitudinii sincere, aşa cum s-a arătat, de regret, a lipsei antecedentelor penale, Curtea apreciază că pedepsele îşi vor atinge scopul chiar şi fără executarea în regim de detenţie, urmează să beneficieze de suspendarea condiţionată sub supraveghere a executării pedepselor, având obligaţia să se supună, pe termenul de încercare, tuturor măsurilor de supraveghere stabilite de legiuitor în art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen., respectiv: să se prezinte la datele fixate la serviciul de probaţiune de pe lângă tribunalul din localitatea de domiciliu; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă, locuinţă şi orice deplasare mai mare de 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

Totodată, în ceea ce o priveşte pe inculpata D.F., pe lângă datele ce caracterizează pozitiv persoana acesteia şi care au fost precizate deja şi în privinţa celorlalţi inculpaţi, Curtea reţine din actele medicale depuse la dosar, că aceasta suferă de cancer ovarian în evoluţie, fiind posibil ca în mediul penitenciar să nu beneficieze de măsurile cele mai adecvate de tratament.

Pe de altă parte, restricţiile pe care le impune suspendarea sub supraveghere ar putea să obstaculeze posibilităţile inculpatei de a se prezenta la diverse instituţii sanitare din ţară ori străinătate pentru îmbunătăţirea sănătăţii sale, astfel încât Curtea, fără a ignora aceste aspecte esenţiale ce privesc persoana inculpatei, urmează să-i aplice acesteia o pedeapsă cu suspendare simplă, în condiţiile art. 81, 82 C. pen., fiind încredinţată că şi în acest caz sancţiunea îşi va atinge scopul.

În ceea ce privesc susţinerile inculpaţilor O.E.D. şi P.G.P., în legătură cu denunţurile formulate, Curtea arată că, potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, persoana care a comis una din faptele de la art. 7 alin. (1) sau (3) şi care în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membrii ai unui grup infracţional organizat, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Aşadar legiuitorul stabileşte o dublă condiţie ce se cere a fi îndeplinită într-o asemenea ipoteză, astfel încât, potrivit textului citat, nu este suficient numai denunţul, ci trebuie suplimentar ca autorul denunţului să faciliteze identificarea şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membrii ai unui grup infracţional.

Pentru a beneficia de reducerea pedepsei, aşa cum solicită cei doi inculpaţi, ar fi trebuit să denunţe şi să faciliteze identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor inculpaţi, membrii ai unui grup infracţional organizat, aspecte care nu rezultă în nici un caz din probele administrate în dosar.

Mai mult decât atât, referatul întocmit de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Piteşti şi depus la dosar în apel, arată explicit că la sediul unităţii de parchet precizate nu este înregistrat nici un denunţ formulat de inculpatul O.E.D., Curtea apreciind în consecinţă, că în asemenea circumstanţe, nefiind îndeplinite cerinţele art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, cei doi inculpaţi nu pot beneficia de reducerea la jumătate a pedepselor ce li s-au aplicat.

În legătură cu starea de sănătate a inculpatei D.F. şi modul cum aceasta ar trebui să influenţeze individualizarea pedepsei, Curtea şi-a exprimat deja punctul de vedere în alin. (15) al pct. 3 de mai sus, la care face trimitere.

În ce priveşte criticile susţinute de inculpaţii M.J. şi M.I. legate de sporul nejustificat de pedeapsă şi nereţinerea circumstanţelor atenuante de către prima instanţă, Curtea arată că, un asemenea spor este neraţional, de vreme ce prima instanţă ar fi avut posibilitatea să se oprească la nişte sancţiuni orientate spre maximul special prevăzut de legiuitor şi numai dacă această alternativă rămânea insuficientă, sporul de pedeapsă ar fi avut o justificare obiectivă.

În altă ordine de idei, în condiţiile unei reevaluări a regimului sancţionator din perspectiva tuturor circumstanţelor şi a contribuţiilor ce îi caracterizează pe inculpaţi ca persoane şi ca atitudine în cadrul grupului infracţional, sporul de 6 luni pe care l-a aplicat prima instanţă la pedeapsa rezultantă, rămâne lipsit de substanţă, în acest context în care instanţa de apel s-a orientat la un regim sancţionator ceva mai indulgent.

În fine, reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare reprezintă o opţiune exclusivă a instanţei de judecată, în acel proces privind individualizarea judiciară a pedepselor şi, după cum se poate observa, aceste împrejurări ce pot determina un regim sancţionator atenuant au fost deja avute în vedere şi s-au concretizat în sancţiunile aplicate cât şi în modalitatea lor de executare, critica fiind nefondată din această perspectivă.

De asemenea, în legătură cu prejudiciul civil greşit reţinut de prima instanţă, aspect invocat tot de inculpaţii M.J. şi M.I., Curtea observă că acesta se reflectă din două acte de control, respectiv două Procese-verbale, nr. 4179 din 4 octombrie 2010, şi nr. 4309 din 15 octombrie 2010, ce se află la dosar fond.

În conţinutul acestor două înscrisuri, se evidenţiază contravaloarea accizei din anul 2009, fiind greşit reţinute aceste sume de bani de către prima instanţă, deoarece faptele ce li se impută inculpaţilor au fost comise la începutul anului 2010 şi până la 21 septembrie 2010, aşa cum rezultă din actul de inculpare.

Este evident, prin urmare, că acciza datorată de inculpaţi în anul 2009, înainte de epoca faptelor, excede cadrului procesual de faţă şi urmează să fie înlăturată, iar prejudiciul efectiv suferit de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ce rezultă din calculele matematice, după înlăturarea accizei, este de 1.941.385,958 RON, la care se adaugă accesoriile aferente calculate la data plăţii efective, aşa încât susţinerile inculpaţilor, în legătură cu acest aspect, sunt întemeiate.

În ce priveşte dispoziţia prin care prima instanţă constată încetată de drept, la data rămânerii definitive a hotărârii, măsura prevăzută de art. 145 C. proc. pen., faţă de inculpatul M.J., Curtea arată că încetarea de drept a măsurilor preventive intervine, aşa cum însăşi denumirea o sugerează, prin efectul legii şi în conformitate cu dispoziţiile imperative ale art. 140 C. proc. pen., indiferent dacă acest lucru este ori nu constatat printr-o hotărâre judecătorească.

Altfel spus, efectele juridice care intervin în ipoteza încetării de drept a unei măsuri preventive nu sunt determinate printr-o dispoziţie a instanţei de judecată, astfel încât nu are nici un fel de relevanţă împrejurarea dacă instanţa a constatat o asemenea situaţie, de vreme ce din punct de vedere al textului legal, nu este incidentă ori s-a împlinit cu mai mult timp înainte, aşadar, Curtea apreciază că susţinerile inculpatului pe această temă nu sunt de natură a conduce la reformarea hotărârii atacate.

În legătură cu solicitarea inculpatului B.C. de a schimba încadrarea juridică a faptelor menţionate în actul de inculpare, respectiv art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 şi art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, într-o singură infracţiune prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, apreciind că este o infracţiune absorbantă, Curtea o apreciază lipsită de temei, în raport cu următoarele considerente:

Conform art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, sunt asimilate infracţiunii de contrabandă, colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau mărfurilor ce trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că ele provin din contrabandă ori sunt destinate comiterii acesteia.

De asemenea, textul art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, incriminează ca infracţiune deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate ori marcate necorespunzător sau cu marcaje false (fiind vorba despre ţigarete, tutun de fumat, ţigări de foi, băuturi spirtoase sau produse intermediare de alcool, toate în anumite cantităţi determinate de lege).

Doar o analiză sumară a articolelor de lege precizate relevă deosebiri de substanţă între acestea, care pornesc chiar de la obiectul ocrotirii juridice pe care îl vizează normele penale în discuţie.

Incriminarea de la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, urmăreşte ocrotirea relaţiilor sociale, care se referă la securitatea operaţiunilor descrise în text, respectiv colectarea, deţinerea, transportul, desfacerea şi vânzarea, etc, toate acestea în legătură cu bunuri sau mărfuri ce trebuiesc plasate sub un regim vamal.

Pe de altă parte, art. 296¹ din Legea nr. 571/2003, protejează relaţiile sociale ce privesc antrepozitul fiscal şi comercializarea produselor accizabile pe teritoriul României.

De asemenea, obiectul juridic al infracţiunii prevăzut de art. 270 alin. (3) se referă la mărfuri ce provin din contrabandă ori sunt destinate săvârşirii acesteia şi care ar fi trebuit supuse unui regim vamal, pe când, obiectul juridic al infracţiunii incriminată de art. 296¹ este format din produse accizabile supuse marcării, referindu-se în genere la alcool şi tutun, şi numai în cantităţile precizate de textul incriminator.

Modalităţile normative prin care se realizează infracţiunea prev. de art. 270 alin. (3), sunt mult mai numeroase în comparaţie cu infracţiunea prev. de art. 296 alin. (1) lit. l), care poate fi comisă doar în varianta deţinerii.

De principiu, în cazul unităţii legale de infracţiune, se pune problema coexistenţei în cadrul aceleiaşi incriminări a mai multor infracţiuni, prin voinţa legiuitorului şi datorită unor raţiuni ce ţin de legătura indisolubilă dintre faptele componente, în acest mod ajungându-se la împrejurarea că una dintre infracţiuni, de regulă cea cu efecte mai ample, o absoarbe în conţinutul său pe cealaltă, însă această ipoteză nu este în nici un caz posibilă când este vorba de incriminări din acte normative diferite.

În fine, cele două infracţiuni reprezintă incriminări în legi speciale diferite, prima în C. vam. iar cealaltă în C. fisc., ceea ce înseamnă de la început că prin aceste acte normative legiuitorul a înţeles să reglementeze în domenii diferite ale vieţii sociale.

De asemenea, în ce priveşte schimbarea încadrării juridice solicitată de inculpata P.G.P. din art. 7 din Legea nr. 39/2003 în art. 323 alin. (1) C. pen., Curtea o apreciază neîntemeiată, considerând că şi în această ipoteză sunt în discuţie infracţiuni deosebite, prima referindu-se la iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, iar cea de-a doua în iniţierea sau constituirea unei asocieri.

Noţiunea de grup infracţional organizat este explicitată de Legea nr. 39/2003, şi, spre deosebire de asociere, reprezintă o grupare de 3 sau mai multe persoane cu structură ierarhică şi atribuţiuni specifice fiecărui nivel, care acţionează după un plan bine determinat.

Cauza de faţă tocmai problema unui asemenea grup infracţional pune în discuţie, care era coordonat de O.E.D., ce se ocupa şi cu aprovizionarea reţelei, P.G. era cel ce transporta ţigările ce se depozitau în imobilul din Piteşti, str. S., administrat de Ş.A.G. şi Ş.S., fiind apoi vândute de P.G.P. şi D.F., iar M.J. şi M.I. intermediau aprovizionarea grupului cu marfa adusă din Galaţi.

Se observă, aşadar, o structură ierarhică cu atribuţii pe fiecare palier, coordonată de un lider, acţionând după un plan determinat, exact aşa cum menţionează textul art. 7 din Legea nr. 39/2003, astfel încât nu se pune problema greşitei încadrări juridice, aşa cum susţine inculpata.

4. În ce priveşte apelul petenţilor Ş.E. şi V.A., prin care solicită restituirea sumelor de 10.000 euro şi 9.300 RON indisponibilizate prin sechestru, Curtea îl apreciază neîntemeiat.

În acest sens, Curtea reţine că apelanţii petenţi Ş.E. şi V.A. sunt părinţii inculpatului P.G., între aceştia existând o relaţie de concubinaj.

Într-adevăr, din actele depuse la dosar, reiese că numitul V.A. a cedat numitei A.L. 302.827 acţiuni la F.P. SA, pentru suma de 28.550 euro.

În declaraţia autentică de la dosar este menţionată ca dată a tranzacţiei 16 august 2010, însă întocmirea declaraţiei a avut loc la 12 octombrie 2010, prin urmare aproape la 2 luni ulterior.

Aşa cum rezultă din actele dosarului, în ziua de 21 septembrie 2010, organele de urmărire penală, cu ocazia percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatei Ş.S., au ridicat sumele de bani în discuţie, instituind asupra lor sechestru, observându-se din comparaţia datelor, că autentificarea declaraţiei prin care se constată că tranzacţia cu acţiuni ce stă la baza apărării petenţilor, a avut loc ulterior.

Faptul că petenţii au aşteptat 2 luni de la încheierea tranzacţiei pentru a îmbrăca această operaţiune în formă autentică, ridică serioase semne de întrebare, având în vedere suma importantă de bani, care a fost tranzacţionată.

Discutabilă este şi împrejurarea că, deloc întâmplător, data autentificării tranzacţiei este ulterioară ridicării sumelor de bani de către organele de anchetă, iar aceste două aspecte unite cu relaţia de rudenie între petenţi şi inculpatul P.G., conduc inevitabil la concluzia că banii confiscaţi provin dintr-o sursă ilicită, Curtea urmează, în aceste context, să respingă solicitarea petenţilor.

În ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a constatat că inculpatul B.C. a achitat suma de 27.293 RON, din contravaloarea prejudiciului, însă, având în vedere caracterul indivizibil al obligaţiei şi deci, solidaritatea dintre inculpaţi la plata întregului prejudiciu nu se poate reţine că această sumă de bani reprezintă o cotă parte ce-i revine inculpatului, partea civilă având posibilitatea să urmărească pe oricare dintre aceştia pentru plata integrală a prejudiciului.

Se vor reduce despăgubirile la care au fost obligaţi inculpaţii către partea civilă, ca urmare a înlăturării din cuantumul acestora a contravalorii accizei reţinute greşit pentru anul 2009, la prejudiciul efectiv rezultat adăugându-se accesoriile aferente calculate la data plăţii efective.

Conform dispoziţiilor art. 163 alin. (1) C. proc. pen., s-a instituit sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor, în vederea garantării plăţii prejudiciului produs prin infracţiune.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Piteşti, inculpaţii O.E.D., P.G.P., Ş.A.G., Ş.S., M.J., M.I. şi B.C., partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională Pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova şi petiţionarii Ş.E. şi V.A.

Parchetul a invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 şi 17² C. proc. pen., criticând decizia pentru următoarele motive:

- nelegalitatea pedepselor aplicate inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, prin raportare la disp. art. 320¹ C. proc. pen.;

- greşita individualizare a pedepselor, cu referire la modalitatea de executare a acestora privind în special pe inculpaţii M.J., P.G.P., Ş.A.G., Ş.S. şi D.F.;

- greşita aplicare a pedepsei complementare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, prin raportare la cuantumul pedepsei principale;

- omisiunea deducerii reţinerii în privinţa inculpaţilor Ş.A.G., Ş.S. şi D.F.;

- greşita instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor.

Partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională Pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova a invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9, 10 şi 17² C. proc. pen., susţinându-se în esenţă că nu rezultă cum s-a ajuns la suma acordată ca şi despăgubiri civile în decizia atacată şi că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii de constituire ca parte civilă.

Inculpatul O.E.D. a invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 10 şi 14 C. proc. pen., susţinând că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unei cauze legale de reducere a limitelor de pedeapsă (prin raportare la denunţul formulat de inculpat şi aflat în lucru la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Piteşti) şi că nu a ţinut cont de criteriile de individualizare a pedepsei, solicitând redozarea acesteia şi schimbarea modalităţii de executare.

Inculpata P.G.P., fără a indica vreun caz de casare, a criticat încadrarea juridică a faptelor (susţinând că nu a cunoscut decât o parte din membri grupului infracţional) şi cuantumul pedepsei aplicate, solicitând redozarea acesteia.

Inculpaţii M.J. şi M.I. au invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepselor.

Inculpatul B.C. a criticat doar latura civilă a cauzei, invocând cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. şi solicitând înlăturarea obligării sale de la plata despăgubirilor civile şi ridicarea sechestrului asigurător, întrucât în sarcina sa a fost reţinut un singur act material, pentru care a achitat integral prejudiciul.

Inculpaţii Ş.A.G. şi Ş.S. au invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând redozarea pedepselor.

Petenţii Ş.E. şi V.A. au criticat greşita aplicare a sechestrului asupra unor sume de bani care le aparţineau, susţinând că instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la plângerea pe care au formulat-o.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare invocate, Curtea reţine următoarele:

A. Referitor la criticile ce vizează latura penală a cauzei:

În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., invocat de inculpatul O.E.D. şi vizând nepronunţarea asupra unei cauze legale de reducere a limitelor de pedeapsă (prin raportare la denunţul formulat de inculpat şi aflat în lucru la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată Şi Terorism - Serviciul Teritorial Piteşti), Curtea constată că instanţa de apel a analizat, în considerentele deciziei, această solicitare a inculpatului, reţinând că din referatul întocmit în cauză de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism rezultă explicit că la sediul Parchetului nu este înregistrat nici un denunţ formulat de acest inculpat.

Prin urmare, instanţa s-a pronunţat asupra cererii inculpatului, modul de soluţionare a acesteia (negativ, în speţă) necăzând sub incidenţa cazului de casare invocat.

De altfel, la solicitarea inculpatului, chiar şi instanţa de recurs a emis o adresă către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Piteşti, răspunsul fiind identic cu cel avut în vedere de instanţa de apel.

Împrejurarea că în alte cauze se fac referiri la un presupus denunţ formulat de inculpat, nu este suficientă pentru ca inculpatul să beneficieze de o reducere suplimentară a limitelor de pedeapsă, cu atât mai mult cu cât din hotărârile judecătoreşti prezentate nu rezultă date concrete referitoare la un asemenea denunţ.

În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., în care formal s-ar încadra una din criticile formulate de inculpata P.G.P., Curtea constată că prin aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., aceasta şi-a însuşit situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare.

Or, din aceasta rezultă implicarea tuturor inculpaţilor într-o activitate infracţională organizată, continuitatea legăturilor dintre ei şi împrejurarea că aceştia acţionau în mod coordonat, în baza unor roluri prestabilite şi clar determinate, inculpata P.G.P. ocupându-se cu vânzarea mărfii atât en-gros, cât şi cu amănuntul, sens în care asupra sa şi a tatălui său au fost găsite două caiete în care erau consemnate operaţiunile de vânzare - cumpărare a mărfurilor de contrabandă.

Pe de altă parte, existenţa grupului infracţional organizat nu este condiţionată de cunoaşterea tuturor membrilor grupării, ci doar de întrunirea cerinţelor prevăzute în art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, ceea ce s-a şi realizat în speţă.

Prin urmare, această critică a inculpatei este nefondată.

În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., Curtea reţine că acesta este incident în cauză, pentru următoarele motive:

Referitor la criticile de nelegalitate, Curtea constată că acestea sunt întemeiate atât în privinţa pedepsei principale aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cât şi a pedepsei complementare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

Astfel, ca urmare a aplicării disp. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., minimul special pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 erau de 3 ani şi 4 luni închisoare, iar instanţa de apel a redus pedepsele aplicate inculpaţilor pentru această infracţiune la câte 3 ani închisoare (2 ani în cazul inculpatei D.N.), fără a reţine în favoarea acestora vreo circumstanţă atenuantă.

În privinţa pedepselor complementare, Curtea constată că, deşi a înlăturat interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza I C. pen, ca pedeapsă accesorie, a păstrat fără vreo justificare legală această interdicţie, ca pedeapsă complementară.

Pe de altă parte, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au omis să constate că, prin raportare la cuantumul pedepsei stabilite pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, de de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicarea unei pedepse complementare nu mai este posibilă, decât cu încălcarea disp. art. 65 C. pen.

Toate aceste aspecte de nelegalitate vizate de recursul Parchetului şi care, în parte, sunt favorabile tuturor inculpaţilor, urmează a fi înlăturate, consecutiv admiterii recursurilor declarate în cauză.

În privinţa aspectelor de netemeinicie, Curtea constată a fi întemeiate doar criticile cuprinse în recursul Parchetului.

Astfel, Curtea apreciază că, exceptând pe inculpaţii B.C. şi D.F., în cauză nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante judiciare, în condiţiile în care conduita lor procesuală a fost deja valorificată prin aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., iar lipsa antecedentelor penale nu este prin ea însăşi o dovada a bunei conduite, ci doar un aspect de normalitate într-o societate civilizată.

În acelaşi context, Curtea constată că inculpaţii (mai puţin B.C.) nu au făcut nici un demers pentru a acoperi prejudiciul considerabil produs prin activitatea lor infracţională, în ciuda faptului că (exceptându-l pe inculpatul M.J.) toţi sunt apţi să desfăşoare activităţi legale, aducătoare de venituri.

Toate aceste circumstanţe personale, alături de gradul de pericol social al infracţiunilor comise şi de urmările acestora (lipsirea bugetului de stat de importante resurse necesare susţinerii unor domenii esenţiale, ca sănătatea sau educaţia), nu justifică în opinia Curţii reducerea pedepselor sub limita stabilită de instanţa de fond, condiţie necesară pentru a se putea dispune ulterior o altă modalitate de executare a pedepsei.

În cazul inculpatului B.C., Curtea constată că acesta a depus stăruinţă pentru a acoperi paguba pricinuită, achitând încă din faza de urmărire penală suma de 27.293 RON, astfel încât în favoarea sa poate fi reţinută circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 74 lit. b) C. pen., cu consecinţa stabilirii unei pedepse sub minimul special pentru toate cele trei infracţiuni reţinute în sarcina sa.

În mod corespunzător, urmează a reţine în favoarea inculpatei D.F. ca şi circumstanţă atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., starea sa gravă de sănătate dovedită cu actele aflate la dosar, cu consecinţa reducerii tuturor pedepselor ce i-au fost aplicate sub minimul special.

În cazul acestor doi inculpaţi, Curtea constată întemeiată aprecierea instanţei de apel în ce priveşte modalitatea neprivativă de libertate de executare a pedepselor, pe care o va menţine.

Este de asemenea întemeiată şi critica parchetului vizând omisiunea deducerii duratei reţinerii pe 24 de ore în cazul inculpaţilor Ş.A.G., Ş.S. şi D.F., aspect de nelegalitate circumscris cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. şi care urmează a fi înlăturat.

B. Referitor la criticile ce vizează latura civilă a cauzei:

Curtea constată că instanţa de fond i-a obligat, în solidar, pe inculpaţi la plata sumei de 3.691.835,911 RON la care se adaugă dobânzile aferente până la data achitării creanţei fiscale principale, admiţând astfel cererea de constituire ca parte civilă, astfel cum a fost precizată la 16 iunie 2011.

Admiţând apelurile declarate în cauză, instanţa de apel a redus despăgubirile la care au fost obligaţi inculpaţii, întrucât acciza datorată de inculpaţi în anul 2009 excede cadrul procesual de faţă, în condiţiile în care faptele ce li se impută inculpaţilor au fost comise la începutul anului 2010 şi până la 21 septembrie 2010.

Astfel, instanţa de apel a stabilit că prejudiciul efectiv suferit de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, "ce rezultă din calcule matematice", după înlăturarea respectivei accize, este de 1.941.385,958 RON, la care se adaugă accesoriile aferente calculate la data plăţii efective.

Pentru a ajunge la acest cuantum al prejudiciului, instanţa de apel a făcut trimitere la Procesele-verbale nr. 4179 din 4 octombrie 2010 şi nr. 4309 din 15 octombrie 2010, aflate la dosarul de fond.

Examinând cele două înscrisuri, Curtea constată că accizele pentru anul 2009 au fost în cuantum total 351.144,82 RON (67.133 RON în Procesul-verbal nr. 4309 şi 284.311,82 RON în Procesul-verbal nr. 4179).

Or, deducând această sumă din valoarea prejudiciului astfel cum a fost reţinut de instanţa de fond, se obţine un alt cuantum al daunelor decât cel menţionat în dispozitivul deciziei recurate.

În acelaşi timp, examinând cererea de constituire ca parte civilă, Curtea constată că nivelul accizelor şi al obligaţiilor accesorii este diferit de cel menţionat în fiecare dintre cele două procese-verbale invocate de instanţa de apel, rezultând prin urmare un alt cuantum al prejudiciului decât cel avut în vedere de cele două instanţe.

În concluzie, Curtea constată că motivarea hotărârii instanţei de apel contrazice dispozitivul, impunându-se totodată lămurirea contradicţiilor existente în actele aflate la dosar, astfel încât în cauză este incident cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen.

Aşa fiind, recursul părţii civile este fondat şi va fi admis, iar cauza trimisă instanţei de apel pentru rejudecarea laturii civile conform art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen.

Cu ocazia rejudecării vor fi reanalizate şi celelalte critici vizând latura civilă, respectiv instituirea sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor şi înlăturarea obligării inculpatului B.C. la plata despăgubirilor civile.

În privinţa recursurilor declarate de petenţii Ş.E. şi V.A., Curtea constată că acestea sunt nefondate.

Dincolo de împrejurarea că actele invocate de recurenţi au fost întocmite pro-causa (după efectuarea percheziţiei şi instituirea sechestrului), Curtea reţine că ele sunt şi contradictorii.

Astfel, pe de o parte, din Declaraţia notarială autentificată la 12 octombrie 2010, rezultă că încă din 16 august 2010 între petentul V.A. şi numita A.L. a avut loc o cesiune a unui număr de 302.827 acţiuni contra sumei de 28.550 euro.

Pe de altă parte, din actele emise de A.N.R.P. şi Depozitarul Central S.A., rezultă că abia la 7 septembrie 2010 s-a realizat conversia în acţiuni a despăgubirilor cuvenite petentului, iar la 14 septembrie 2010, aceste acţiuni au intrat în contul petentului, ieşind a doua zi, dar în urma unei cesiuni către o altă persoană decât cea invocată de petent, numita M.M.

La aceste inadvertenţe se adaugă lipsa oricăror dovezi privind legătura dintre petentul V.A. şi petenta Ş.E. asupra căreia s-au găsite sumele de bani ulterior sechestrate.

Prin urmare, în cauză nu s-a dovedit, chiar prin actele depuse de petenţi, că sumele indisponibilizate ar aparţine petentului V.A. şi că ar proveni din vreo tranzacţie legală efectuată anterior de acesta, astfel încât criticile celor doi petenţi şi, implicit, recursurile acestora, sunt neîntemeiate şi vor fi respinse conform art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În concluzie, în limitele menţionate anterior, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Piteşti, de inculpaţii O.E.D., P.G.P., Ş.A.G., Ş.S., M.J., M.I. şi B.C. şi de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională Pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova, sunt fondate şi vor fi admise, cu consecinţa rejudecării cauzei, (parţial în ce priveşte latura penală) de către instanţa de recurs şi parţial de instanţa de apel (în ce priveşte latura civilă).

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Piteşti, de inculpaţii O.E.D., P.G.P., Ş.A.G., Ş.S., M.J., M.I. şi B.C. şi de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională Pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova, împotriva Deciziei penale nr. 117/A din 24 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează în parte decizia atacată şi Sentinţa penală nr. 323 din 30 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Argeş şi rejudecând:

1. Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului O.E.D., de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

Majorează pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen., de la 3 ani închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare.

Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza I C. pen.

Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen., inculpatul va executa 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Face aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

2. Înlătură disp. art. 86¹ - 86⁴ C. pen., în cazul inculpatului Ş.A.G.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului Ş.A.G., de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza I C. pen.

Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen., inculpatul va executa 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Face aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., deduce reţinerea pe 24 de ore, de la 21 septembrie 2010.

3. Înlătură disp. art. 86¹ - 86⁴ C. pen., în cazul inculpatei Ş.S.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei Ş.S., de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

Majorează pedeapsa principală aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen., de la 3 ani închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare.

Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza I C. pen.

Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen., inculpatul va executa 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Face aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., deduce reţinerea pe 24 de ore, de la 21 septembrie 2010.

4. Înlătură disp. art. 86¹ - 86⁴ C. pen. în cazul inculpatului M.J.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului M.J., de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza I C. pen.

Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen., inculpatul va executa 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Face aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

5. Înlătură disp. art. 86¹- 86⁴ C. pen. în cazul inculpatei P.G.P.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei P.G.P., de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza I C. pen.

Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

În baza art. 33 lit. a), 34. lit. b) şi 35 C. pen., inculpatul va executa 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Face aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

6. Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului B.C., de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

Reţine în favoarea inculpatului prevederile art. 74 lit. b) C. pen. şi menţine pedeapsa principală aplicată acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen., de 3 ani închisoare.

Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza I C. pen.

Reţine în favoarea inculpatului prevederile art. 74 lit. b) C. pen. şi reduce pedeapsa principală aplicată acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen., de la 1 an şi 6 luni închisoare la 1 an şi 2 luni.

Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

Reţine în favoarea inculpatului prevederile art. 74 lit. b) C. pen. şi reduce pedeapsa principală aplicată acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 296¹ lit. l) din Legea nr. 571/2003 cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen., de la 10 luni închisoare la 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen., inculpatul va executa 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Face aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Menţine aplicarea art. 86¹ - 85⁴ C. pen., precum şi art. 71 alin. (5) C. pen. în cazul acestui inculpat, termenul de încercare fiind de 5 ani.

7. Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei D.F., de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

Reţine în favoarea inculpatei prevederile art. 74 alin. (2). C. pen. şi menţine pedeapsa principală aplicată acesteia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen., de 2 ani închisoare.

Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza I C. pen.

Reţine în favoarea inculpatei prevederile art. 74 alin. (2) C. pen. şi reduce pedeapsa principală aplicată acesteia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen., de la 1 an şi 6 luni închisoare la 1 an şi 2 luni.

Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

Reţine în favoarea inculpatei prevederile art. 74 alin. (2) C. pen şi reduce pedeapsa principală aplicată acesteia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 296¹ lit. l) din Legea nr 571/2003 cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen., de la 10 luni închisoare la 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen., inculpata va executa 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Face aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., deduce reţinerea pe 24 de ore, de la 21 septembrie 2010.

Menţine aplicarea art. 81 - 83 C. pen., precum şi art. 71 alin. (5) C. pen., în cazul acestei inculpate, termenul de încercare fiind de 4 ani.

8. Înlătură disp. art. 86¹ - 86⁴ C. pen. în cazul inculpatului M.I.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului M.I., de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza I C. pen.

Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen., inculpatul va executa 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Face aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Trimite cauza la Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pentru rejudecarea laturii civile a cauzei.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de petiţionarii Ş.E. şi V.A. împotriva aceleiaşi decizii.

Constată că recurentul inculpat M.J. este arestat în altă cauză.

Obligă recurenţii petiţionari Ş.E. şi V.A. la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi Ş.A.G. şi Ş.S. şi pentru intimaţii inculpaţi C.V., A.I., P.G. şi D.N., în sumă de câte 400 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi O.E.D., P.G.P., M.J., M.I. şi B.C. în sumă de câte 100 RON, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 octombrie 2012.

Procesat de GGC - MI

← ICCJ. Decizia nr. 3119/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 4200/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3129/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs