ICCJ. Decizia nr. 3169/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3169/2012
Dosar nr. 885/85/2010
Şedinţa publică din 5 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 29 din 22 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 885/85/2010 s-a dispus:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. şi art. 48 C. pen., a achitat pe inculpatul V.V.I. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
În baza art. 114 C. pen. s-a luat faţă de inculpat măsura internării într-un institut medical de specialitate până la însănătoşire.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. combinat cu art. 998-999 C. civ. şi art. 313 din Legea nr. 95/2006, a obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu, suma de 7.708,80 RON şi părţii civile Serviciul de Ambulanţă Sibiu, suma de 469 RON cu titlu de despăgubiri civile, sumă la care se vor calcula dobânzi şi penalităţi până la data stingerii datoriei.
S-a luat act că partea vătămată V.V. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea cuţitului - corp delict folosit de inculpat la comiterea faptei, înregistrat în Registru Corpuri delicte al Tribunalului Sibiu.
În baza art. 192 pct. 1 lit. c) C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească suma de 3.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 252 RON reprezintă taxă de nouă expertiză medico-legală psihiatrică.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 RON a fost suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
În considerente instanţa a reţinut că:
Inculpatul V.V.I. suferă din copilărie de epilepsie şi retard mental uşor, frecventând învăţământul special.
Conform probatoriului administrat în cauză, inculpatul a fost în permanenţă în relaţii tensionate cu tatăl său - victima V.I., sursa acestor relaţii fiind comportamentul şicanator, autoritar şi uneori agresiv al tatălui inculpatului.
În data de 30 noiembrie 2009, în jurul orelor 17.30, pe fondul acestor relaţii, între inculpat şi tatăl său a avut loc iniţial un conflict verbal determinat de refuzul lui V.I. de a-i permite inculpatului V.V.I. să vizioneze programul dorit la televizor.
În continuare, V.I. l-a lovit cu pantoful pe fiul său, fapt ce a determinat o reacţie violentă a acestuia din urmă, care a aplicat tatălui său o lovitură cu un cuţit în zona pectorală stângă.
Intensitatea loviturii şi zona corpului în care a fost aplicată, au determinat, în pofida îngrijirilor medicale de specialitate acordate, decesul victimei la data de 26 decembrie 2009.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul V.V.I. şi a solicitat desfiinţarea hotărârii atacate numai sub aspectul măsurii de siguranţă luată faţă de inculpat, şi luarea faţă de acesta a măsurii obligării la tratament medical. S-a arătat că această măsură ar fi suficientă pentru inculpat, raportat la împrejurarea că fapta a fost comisă pe fondul provocării inculpatului de victimă.
Prin decizia penală nr. 53/A/2012 din 24 aprilie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul V.V.I. împotriva sentinţei penale nr. 29 din 22 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu.
A obligat apelantul să achite statului suma de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 50 RON reprezentând onorariul parţial acordat apărătorului desemnat din oficiu urmând să se avanseze din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că în mod just s-a luat faţă de inculpat măsura de siguranţă a internării medicale prevăzută de art. 114 C. pen. fiind îndeplinite condiţiile acestui text de lege. Raportat la actele medico-legale existente la dosar s-a considerat că măsura internării medicale a fost instituită în mod corect fiind singura aptă să asigure scopul măsurii de siguranţă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul V.V.I. Apărătorul acestuia invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. a pus concluzii de admitere a recursului solicitând ca faţă de inculpat să se ia măsura de siguranţă a obligării la tratament medical.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Art. 114 C. pen. prevede că atunci când făptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman şi se află într-o stare care prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-un institut medical de specialitate, până la însănătoşire.
În cauză s-a reţinut că la data de 30 noiembrie 2009 în locuinţa din comuna L., judeţul Sibiu, pe parcursul altercaţiei avută cu tatăl său, victima V.I., inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuţitul în urma căreia victima a fost spitalizată şi, în pofida îngrijirilor medicale acordate a decedat la data de 26 decembrie 2009.
Înalta Curte apreciază că în mod just s-a luat faţă de inculpat măsura de siguranţă a internării medicale prevăzută de art. 114 C. pen., fiind îndeplinite condiţiile acestui text de lege.
Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că expertiza medico-legală psihiatrică efectuată de Serviciul de Medicină Legală Judeţean Sibiu, în faza de cercetare judecătorească, a concluzionat că faţă de fapta imputată, inculpatul V.V.I. a acţionat având discernământul diminuat recomandându-se instituirea măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical.
Noua expertiză psihiatrică efectuată de I.M.L. Cluj Napoca.
Conform concluziilor raportului de nouă expertiză psihiatrică inculpatul prezintă tulburare organică de personalitate; encefalopatie infantilă sechelară; hemipareză dreaptă, retard mintal uşor. S-a apreciat că inculpatul are discernământul general diminuat, iar discernământul pentru faptă abolit.
Urmare a concluziilor contradictorii a celor două instituţii sanitare de medicină legală instanţa de fond a solicitat Comisiei Superioare Medico-Legale din cadrul I.N.M.L. „Mina Minovici” ca în temeiul art. 24 alin. (1) din O.G. nr. 1/2000 să avizeze una din cele două expertize.
Comisia Superioară de Medicină Legală a recomandat efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice la I.N.M.L. Bucureşti, urmând ca după efectuarea raportului de nouă expertiză medico-legală să se pronunţe.
Concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală efectuat la I.N.M.L. „Mina Minovici” Bucureşti au stabilit că inculpatul V.V.I. nu a avut capacitate psihică de apreciere critică asupra conţinutului şi consecinţelor social-negative ale faptei pentru care este judecat acţionând fără discernământ.
Văzând conţinutul acestor concluzii, se constată că în mod corect instanţa de fond a apreciat că inculpatul V.V.I. a acţionat fără vinovăţie atunci când a comis fapta de omor acţionând în stare de iresponsabilitate, cauză care înlătură caracterul penal al faptei, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. şi art. 48 C. pen. l-a achitat pe acesta pentru comiterea faptei reţinute în sarcina sa.
Astfel cum rezultă din raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I.N.M.L. „Mina Minovici” afecţiunea psihică de care suferă inculpatul, periculozitatea socială şi absenţa discernământului în raport de fapta comisă impun aplicarea măsurii de siguranţă prevăzută de art. 114 C. pen. cu tratament obligatoriu intraspitalicesc.
Raportat la actele medico-legale depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a instituit măsura internării medicale a inculpatului prevăzută de art. 114 C. pen. apreciindu-se că aceasta este o măsură eficientă şi aptă să asigure realizarea scopului eminamente preventiv al măsurii de siguranţă constând în înlăturarea stării de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte prevăzute de legea penală.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.V.I. împotriva deciziei penale nr. 53/A din 24 aprilie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 5 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3043/2012. Penal. Traficul de persoane (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3039/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
