ICCJ. Decizia nr. 3043/2012. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012


R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3043/2012

Dosar nr. 1994/105/2010

Şedinţa publică din 26 septembrie 2012

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 122 din 29 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Prahova, în temeiul disp. art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 74, art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.C.M., la pedeapsa de pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege după executarea pedepsei.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiu lui drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Totodată, s-a dedus din pedeapsă, durata reţinerii şi arestării preventive, de la 23 martie 2010 până la 16 decembrie 2010, inclusiv.

Prin aceeaşi sentinţă, în temeiul disp. art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei comisă de inculpatul T.F., din infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74, 76 lit. b) C. pen., faptă din perioada octombrie 2009-martie 2010, text de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiu lui drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Conform disp. art. 861 şi respectiv, art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 8 ani, calculat potrivit art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul urmează să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova, desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Potrivit disp. art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispozițiilor privind revocarea suspendării în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de încercare sau a neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

Totodată, s-a dedus din pedeapsă, durata reţinerii şi arestării preventive, de la 23 martie 2010 până la 16 decembrie 2010, inclusiv.

De asemenea, în temeiul disp. art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei comisă de inculpatul B.M.A. din infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 99 din acelaşi Cod în art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 99 C. pen., faptă din perioada noiembrie 2009 - martie 2010, text de lege în baza căruia a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Conform disp. art. 861 şi respectiv, art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 7 ani şi 6 luni, calculat potrivit art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul urmează să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova, desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Potrivit disp. art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de încercare sau a neîndeplinirii cu rea credinţă a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

În latură civilă, s-a dispus obligarea inculpaţilor, în solidar, la plata despăgubirilor civile reprezentând daune morale către părţile civile, după cum urmează: - 2.000 euro către partea civilă R.A.G. şi 1.500 euro către partea civilă I.C.G., în echivalent în RON la cursul Băncii Naţionale a României, la data plăţii.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut pe baza actelor şi lucrărilor cauzei, următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 111 D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

I. G.C.M., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în perioada septembrie 2009 - martie 2010, prin şantaj şi ameninţare, a recrutat, transportat şi găzduit în vederea exploatării sexuale victimele R.A.G., I.C.G. şi S.E., minore, eleve la liceu, după care le-a constrâns să întreţină raporturi sexuale contra cost cu diverşi bărbaţi în diferite imobile din Ploieşti (hoteluri sau locuinţele coautorilor), inclusiv într-o cameră din incinta unui liceu din municipiul Ploieşti.

II. T.F. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 67812001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în perioada octombrie 2009 - martie 2010 a participat la exploatarea sexuală a victimelor R.A.G., I.C.G. şi S.E., minore, eleve la liceu, determinându-le să întreţină raporturi sexuale, contra cost, cu diverşi bărbaţi în diferite imobile din Ploieşti (hoteluri sau locuinţele coautorilor), inclusiv într-o cameră din incinta unui liceu din municipiul Ploieşti.

III. B.M.A., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 99 C. pen., constând în aceea că în perioada noiembrie 2009 - martie 2010, prin şantaj şi ameninţare a participat la exploatarea sexuală a victimelor R.A.G. şi S.E., toate acestea fiind minore, eleve la liceu, determinându-le să întreţină raporturi sexuale contra cost, cu diverşi bărbaţi în diferite imobile din Ploieşti (hoteluri sau locuinţele coautorilor), inclusiv într-o cameră din incinta unui liceu din municipiul Ploieşti.

Situaţia de fapt, astfel cum a fost expusă anterior, a fost stabilită pe baza administrării în faza de urmărire penală a următoarelor probatorii: plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate I.C.G., R.A.G., S.E., rapoarte de informare privind evaluarea părţilor vătămate, declaraţiile martorilor Z.M., P.E.M., P.M.D., D.T.A., L.F., C.Ş.O., Z.V.I., C.I.D., G.M.A., procesele-verbale de efectuarea a percheziţiilor domiciliare, declaraţiile inculpaţilor G.C.M., T.F., B.M.A., autorizaţie interceptări telefonice, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, alte înscrisuri.

În faza de cercetare judecătorească au fost luate declaraţii părţilor vătămate I.C.G. şi R.A.G., S.E., au fost reaudiaţi inculpaţii G.C.M., T.F., B.M.A., au fost luate declaraţii martorilor Z.M., P.E.M., P.M.D., D.T.A., Z.V.I., C.I.D., G.M.A.

Totodată, au fost depuse acte în circumstanţiere de către inculpatul G.C.M., astfel: adeverinţa medicală din 10 mai 2010 eliberată de Spitalul de Pediatrie, adeverinţa medicală din 07 mai 2010 eliberată de medicul de familie, fişa de consultaţii medicale, fişa medicală pentru deţinuţi din 25 martie 2010, scrisoare medicală din 13 mai 2010, caracterizare, fişa de caracterizare psiho-pedagogică a elevului G.C.M., două note raport din 28 aprilie 2010 şi din 22 mai 2010 încheiate de Birou Detectivi Particulari Z.I.S., licenţă de funcţionare din 23 noiembrie 2006 emisă de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Inspectoratul General al Poliţiei Române şi un set de fotografii, scrisoare medicală, declaraţiile extrajudiciare ale numiţilor D.I.G., partea vătămată S.E.A., T.N., M.A.N.

Inculpatul B.M.A. a depus scrisoarea medicală din 14 februarie 2011 emisă de Spitalul Judeţean Ploieşti - Secţia Psihiatrie, caracterizare de la locul de muncă şi adeverinţa de elev eliberată de Colegiul S.H. - Ploieşti iar la propunerea inculpatului T.F. a fost audiat martorul în circumstanţiere N.I., acesta depunând şi acte în circumstanţiere, respectiv, adeverinţa de salariat din 14 februarie 2011 emisă de Colegiul S.H. din Ploieşti, caracterizare şi adeverința, de elev din 16 februarie 2011 eliberată de Liceul T.S. din care rezultă că T.F. este în anul II învățământ seral la Şcoala de Maiştri.

În timpul cercetării judecătoreşti, respectiv la termenul de judecată din data de 14 februarie 2010, prima instanţă a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată faţă de inculpaţii G.C.M. şi T.F. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art. 145 C. proc. pen.

În urma examinării întregului material probator administrat în cauză, Tribunalul a reținut următoarele:

La data de 02 februarie 2010, s-a prezentat la sediul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Ploieşti partea vătămată R.A.G., în vârstă de 15 ani, născută la data de 10 mai 1994, care a sesizat că, începând cu luna noiembrie 2009 şi până la sfârşitul lunii ianuarie 2010, prin ameninţări şi violenţă, a fost obligată să întreţină raporturi sexuale cu mai mulţi bărbaţi, de către inculpaţii G.C.M., T.F. şi B.M.A., contra unor sume de bani primite şi însuşite de către inculpaţi.

Având în vedere cele declarate de partea vătămată, pentru a proba activitatea infracţională, s-a solicitat Tribunalului Prahova emiterea unei autorizaţii privind interceptarea şi înregistrarea de convorbiri ori comunicări telefonice, inclusiv SMS cu privire la telefonul utilizat de inculpatul G.M.C., fiind emisă în acest sens autorizația din 03 februarie 2010.

În urma efectuării de cercetări, pe lângă partea vătămată R.A.G., în vârstă de 15 ani, au mai fost identificate alte două părţi vătămate, minore, respectiv S.E.A. în vârstă de 16 ani şi I.C.G., în vârstă de 17 ani.

Pe baza acestora a rezultat că I.C.G. a fost exploatată sexual în perioada septembrie 2009 - decembrie 2009, aceasta declarând că l-a cunoscut pe inculpatul G.C.M. în anul 2008, după care a mai discutat cu acesta pe internet până în luna septembrie 2009, ulterior au început să se întâlnească, deplasându-se şi la domiciliul inculpatului, unde au întreţinut raporturi sexuale.

După ce partea vătămată a întreţinut raporturi sexuale cu inculpatul G.C.M., aceasta a fost sunată de inculpat care i-a comunicat, printre altele, că în momentul în care au întreţinut relaţii sexuale au fost înregistraţi video, înregistrare vizionată şi de tatăl său şi că părinţilor ei nu le-ar cădea bine să vadă acest filmuleţ.

La aproximativ o săptămână, partea vătămată I.C.G. a fost sunată de inculpatul G.C.M. care i-a spus că trebuie să întreţină raporturi sexuale cu un băiat pe nume A.

Partea vătămată I.C.G. a declarat că „deoarece îmi era foarte teamă, gândindu-mă că J. ar putea arăta acea filmare în care eu întreţineam relaţii sexuale cu el părinţilor şi prietenilor mei şi pentru că acesta îmi spusese "să am mare grijă ce fac, să nu-i trag ţeapă", nu l-am putut refuza gândindu-mă la consecinţe”.

După aproximativ două săptămâni de la întâlnirea cu A., partea vătămată I.C.G. a fost sunată de inculpatul G.C.M. care i-a propus o întâlnire, propunere cu care aceasta a fost de acord. S-a întâlnit cu inculpatul G.C.M. în zona magazinului B. din municipiul Ploieşti, la întâlnire a venit şi inculpatul B.M.A.şi partea vătămată R.A.G. Toţi patru s-au deplasat la Liceul S.H., iar la un moment dat cei doi inculpaţi le-au spus celor două părţi vătămate că trebuie să urce într-o cameră a unui cămin al liceului situată la ultimul etaj.

Aici cele două părţi vătămate, respectiv I.C.G. şi R.A.G. au întreţinut raporturi sexuale cu doi bărbaţi, identificaţi ca fiind inculpaţii T.F. şi martorul C.I.D.

Partea vătămată I.C.G. a declarat că cele întâmplate în acea cameră de cămin au reprezentat un lucru zguduitor, de atunci şi până în prezent, având coşmaruri, trezindu-se din somn şi plângând.

Din declaraţiile martorului C.I.D. a rezultat că acest episod a avut loc în cursul lunii decembrie 2009.

A doua victimă recrutată şi exploatată sexual a fost partea vătămată R.A.G., aceasta fiind exploatată sexual în perioada noiembrie 2009 - sfârşitul lunii ianuarie 2010. Aceasta a sesizat organele de poliţie asupra faptelor comise de inculpaţi la data de 02 februarie 2010.

Partea vătămată R.A.G. a declarat că este elevă în clasa a X-a şi începând cu luna noiembrie 2009 a început să aibă o relaţie de prietenie cu inculpatul G.C.M. pe care l-a cunoscut şi sub numele de J., iar la scurt timp a început să întreţină raporturi sexuale cu inculpatul G.C.M., la domiciliul acestuia.

Spre sfârşitul lunii noiembrie 2009 a fost luată de inculpaţii G.C.M. şi T.F. şi dusă la domiciliul inculpatului G.C.M. cu autoturismul inculpatului T.F. Aici a fost ameninţată de inculpatul G.C.M. care i-a zis că „dacă nu mă dezbrac eu, mă va dezbrăca el şi voi avea de ales între viața mea sau să întrețin relații sexuale cu cei trei". Partea vătămată R.A.G. a declarat: „de teamă am întreţinut raporturi sexuale cu cele patru persoane de sex masculin, nu am primit nici o sumă de bani”.

Aceasta a arătat că a fost şantajată de inculpatul B.M.A. în sensul că împreună cu inculpatul G.C.M. vor posta pe internet un filmuleţ cu ea.

Înainte ca partea vătămată R.A.G. să fie exploatată sexual, inculpatul B.M.A., la propunerea inculpatului G.C.M., i-a filmat pe aceştia, cu telefonul mobil, când întreţineau raporturi sexuale, fapt confirmat şi de inculpatul G.C.M. în declaraţiile sale.

Partea vătămată R.A.G. a început să fie exploatată sexual, în folosul inculpaţilor.

S-a reţinut de prima instanţă că cel care racola clienţii era inculpatul T.F., cel mai în vârstă dintre inculpaţi, care avea numeroase cunoştinţe. Acesta era fochist la Liceul S.H. din Ploieşti şi a avut posibilitatea să găsească şi o cameră în căminul liceului S.H., ce aparţinea martorului L.F., unde partea vătămată R.A.G. a întreţinut raporturi sexuale cu mai mulţi bărbaţi.

Partea vătămată R.A.G. a menţionat locaţiile unde a fost dusă pentru a întreţine raporturi sexuale, în afara căminului de la liceu sau imobilul inculpatului G.C.M., a mai fost într-un imobil de pe str. M.C., Hotel S. un apartament de pe B-dul R., toate din municipiul Ploieşti.

Pe parcursul cercetărilor penale o parte din locurile unde aceasta a fost dusă pentru a întreţine raporturi sexuale precum şi persoanele cu care a întreţinut raporturi sexuale au fost identificate.

Aceasta a declarat că în această perioadă a întreţinut raporturi sexuale cu aproximativ 20-30 de bărbaţi şi că nu a primit nici o sumă de bani.

De asemenea, această parte vătămată a arătat în declaraţiile sale că pe întreaga perioadă a fost ameninţată de inculpatul G.C.M., astfel: "dacă nu întreţin raporturi sexuale mă va bate, îmi va tăia mâna, îmi va tăia degetele, îl va omorî pe fratele meu cel mic de aproximativ 3 ani, îmi va omorî toată familia, că mă va omorî pe mine" .

În legătură cu cea de-a treia victimă, respectiv partea vătămată S.E., prima instanţă a reţinut că începând cu luna decembrie 2009 partea vătămată S.E. a devenit prietenă cu inculpatul G.C.M., după care este exploatată sexual în perioada ianuarie 2010 - martie 2010.

În luna ianuarie 2010 aceasta a început să întreţină raporturi sexuale cu inculpatul G.C.M.

În timp ce se afla la domiciliul inculpatului G.C.M., a apărut şi inculpatul B.M.A. care a întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată, fiind obligată de către inculpatul G.C.M.

După aceasta, partea vătămată a fost dusă în diverse locuri de către inculpaţii G.C.M. şi T.F., respectiv zonele M.R., M., str. M.C., B-dul R., în incinta camerei de cămin de la Liceul S.H., str. U.N., toate din municipiul Ploieşti, transportată fiind de inculpatul T.F., cu autoturismul său marca C.

Partea vătămată S.E. a declarat că a întreţinut raporturi sexuale cu aproximativ 30 de bărbaţi, care plăteau pentru un raport sexual normal 50 RON iar pentru un raport sexual oral 30 RON.

Potrivit actelor dosarului, partea vătămată a împlinit vârsta de 18 ani la data de 31 ianuarie 2010.

Până la această dată, inculpaţii le-au exploatat sexual pe părţile vătămate I.C.G. şi R.A.G. iar după împlinirea vârstei de 18 ani pe partea vătămată S.E.

S-a reţinut de instanţa de fond că părţile vătămate iniţial au fost prietenele inculpatului G.C.M. care întreţineau raporturi sexuale cu acestea iar apoi prin diferite metode (înregistrarea momentelor când întreţineau raporturi sexuale cu telefonul mobil, filmări cu camera video ş.a.) le şantaja în scopul întreţinerii de raporturi sexuale contra cost, în folosul său şi al celorlalţi inculpaţi.

Pentru a proba activitatea infracţională a inculpatului G.C.M., s-a procedat la interceptarea convorbirilor telefonice ale acestuia, Tribunalul Prahova dispunând emiterea autorizației din 03 februarie 2010.

În ceea ce priveşte pe inculpatul T.F., prima instanţă a reţinut că acesta era fochist la Liceul S.H. din municipiul Ploieşti, unde erau elevi şi inculpatul B.M.A. şi partea vătămată R.A.G., inculpatul fiind acela care găsea persoanele dornice să întreţină cu părţile vătămate raporturi sexuale în schimbul unor sume de bani, transporta părţile vătămate cu autoturismul său la locurile unde întreţineau raporturi sexuale cu clienţii, avea ca locaţie şi o cameră a căminului din incinta liceului unde se consumau raporturile sexuale. De asemenea, s-a reţinut că şi acesta a întreţinut cu cele trei părţile vătămate raporturi sexuale.

Referitor la inculpatul B.M.A. s-a reţinut că aceasta a săvârşit faptele în stare de minoritate, fiind implicat în exploatarea sexuală a părţilor vătămate R.A.G., care a fost şi prietena sa, şi S.E., întreţinând cu ambele raporturi sexuale, având un rol de control şi supraveghere atât asupra lui R.A.G., cu aceasta fiind şi coleg de clasă cât şi faţă de S.E.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor comise de inculpaţii B.M.A. şi T.F., prima instanţă a reţinut următoarele:

Din materialul probator efectuat în prezenta cauză nu rezultă că cei doi inculpaţi au săvârşit infracţiunea, sub aspectul laturii obiective, prin modalitatea de ameninţare, respectiv violenţă, asupra părţilor vătămate minore, prevăzute ca forme agravate ale infracţiunii din cuprinsul alin. (2) al art. 13 din Legea nr. 678/2001.

Nici una din părţile vătămate, cu excepţia unei singure menţiuni în cuprinsul declaraţiei dată în faţa instanţei de partea vătămată S.E., nu au arătat că au fost ameninţate sau lovite de cei doi inculpaţi.

De altfel, atât din declaraţiile martorilor cât şi din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, nu rezultă că acestea au acţionat în vreun fel asupra psihicului, respectiv, fizicului părţilor vătămate, prin lovituri sau alte acte de amenințare.

S-a apreciat că susţinerile părţii vătămate S.A. referitoare la palma primită de la inculpatul T.F. şi respectiv, ameninţările în cazul în care ar fi refuzat să întreţină raporturi sexuale cu acesta, nu sunt susţinute de nici o altă probă existentă la dosar, că între declaraţiile acesteia există contradicţii, la data de 23 aprilie 2010 într-o declaraţie în faţa notarului relatând că doreşte să se căsătorească cu inculpatul G.C.M.

Reţine instanţa de fond că singurul care a exercitat o presiune asupra părţilor vătămate este, într-adevăr, inculpatul G.C.M., care prin ameninţările referitoare la înregistrările video efectuate, a determinat părţile vătămate la întreţinerea de raporturi sexuale cu alte persoane.

Referitor la susţinerile din actul de acuzare cu privire la însuşirea sumelor de bani de către inculpaţii T.F. şi B.M.A., s-a reţinut că nu au suport probator în condiţiile în care chiar părţile vătămate menţionează că sumele de bani pe care le primea T.F. erau date ulterior lui G.C.M., această stare de fapt fiind confirmată şi de împrejurarea că inculpatul T.F. achita, la rândul său, contravaloarea serviciilor sexuale tot inculpatului G.C.M.

În acelaşi sens, martorii audiaţi în faţa instanţei nu au menţionat că inculpatul T.F. sau B.M.A., atunci când le însoţeau pe părţile vătămate ar fi exercitat ameninţări sau violenţe la adresa acestora, cu atât mai mult cu cât în unele cazuri martorii au discutat cu părţile vătămate şi au întreţinut raporturi sexuale cu acestea, chiar şi când inculpatul G.C.M. le însoţea, fără a remite vreo sumă de bani.

Mai reţine Tribunalul că în faza de cercetare judecătorească apărătorii inculpaţilor au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunile reţinute în sarcina acestora în infracţiunile de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., şi respectiv, act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (2) C. pen.

S-a motivat că potrivit dispoziţiilor legale, săvârşirea infracţiunii de proxenetism, sub aspectul laturii obiective, se înfăptuieşte prin îndemnul ori prin înlesnirea practicării prostituţiei, sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei.

După cum se poate observa însă, latura obiectivă a infracţiunii în cauza de faţă nu a fost de înlesnire sau de îndemn la practicarea prostituţiei, ci de recrutare a unor părţi vătămate minore în vederea practicării prostituţiei, neexistând acordul acestora în acest sens, acord obţinut doar în urma ameninţărilor inculpatului G.C.M. că va da publicităţii înregistrările video ale raporturilor sexuale întreţinute cu părţile vătămate.

De asemenea, s-a motivat că cele două tipuri de infracţiuni, respectiv de proxenetism şi trafic de persoane apără relaţii sociale de tip diferit, unele vizând viaţa intimă iar celelalte posibilitatea exprimării în mod liber a acordului de voinţă al persoanei referitoare la întreţinerea de relaţii intime.

În raport de aceste considerente, în baza disp. art. 334 C. proc. pen., Tribunalul a respins cererile formulate de inculpaţi, ca neîntemeiate.

Având în vedere situaţia de fapt stabilită în urma cercetării judecătoreşti, prima instanţă, în baza disp. art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpaţii T.F. şi B.M.A. din infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, reţinând modalitatea de săvârşire a infracţiunilor prin transportul şi supravegherea părţilor vătămate iar nu prin exercitarea de violenţe şi ameninţări, aşa cum au fost reţinute în cuprinsul actului de sesizare al instanţei.

La individualizarea pedepselor, Tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, dispoziţiile generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în legile speciale pentru infracţiunile săvârşite, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana inculpaţilor şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În raport de aceste considerente, în temeiul disp. art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului G.C.M. la pedeapsa închisorii şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege după executarea pedepsei pe o durată de 2 ani, reţinând în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prev. de art. 74 C. pen., respectiv că nu are antecedente penale, este o persoană tânără, a recunoscut parţial săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată iar după înlocuirea măsurii arestării preventive nu a zădărnicit în nici un mod aflarea adevărului, respectând obligaţiile impuse de instanţa de judecată, motive în raport de care a aplicat o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiu lui drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege pe perioada executării pedepsei.

Potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 23 martie 2010 până la 16 decembrie 2010, inclusiv.

II. Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei inculpatului T.F. din infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., faptă din perioada octombrie 2009 - martie 2010, în infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii şi la pedeapsa complementară de 2 ani constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei.

Având în vedere că faptele au fost săvârşite în baza unei singure rezoluţii infracţionale, s-a făcut aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, reţinând că inculpatul nu are antecedente penale, este o persoana tânără, a recunoscut parţial săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, după înlocuirea măsurii arestării preventive nu a zădărnicit în nici un mod aflarea adevărului, respectând obligaţiile impuse de instanţă de judecată, Tribunalul a reţinut circumstanţele atenuante prev. de art. 74, 76 lit. b) C. pen. şi a aplicat acestuia o pedeapsă în cuantum diminuat, sub minimul special prevăzut de lege.

Aceluiaşi inculpat i-a fost aplicată şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe perioada executării pedepsei.

Ţinând seama de gradul de pericol social al faptelor, de persoana inculpatului, de modalitatea de săvârşire a infracţiunilor, respectiv aceea de oferire a transportului şi cazării părţilor vătămate în scopul întreţinerii de relaţii sexuale, de întreaga atitudine a inculpatului, atât înainte cât şi după momentul săvârşirii infracţiunii, acesta fiind reîncadrat de unitatea şcolară în funcţia deţinută anterior arestării sale, de împrejurarea că cercetat în stare de libertate nu a încercat să zădărnicească în nici un mod aflarea adevărului, prima instanţă a apreciat că scopul preventiv - educativ al pedepsei poate fi atins şi fără executarea în regim de detenţie, motiv pentru care în baza disp. art. 861 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Potrivit disp. art. 863 C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare stabilit conform art. 862 din acelaşi Cod, inculpatul urmează să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova, desemnat cu supravegherea sa

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

Totodată, s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de încercare sau a neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

Conform disp. art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 23 martie 2010 până la 16 decembrie 2010, inclusiv.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe durata termenului de încercare.

III. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului B.M.A. din infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 99 C. pen. în infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 99 C. pen., faptă din perioada noiembrie 2009 - martie 2010, text de lege în baza căruia a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii.

Având în vedere că faptele au fost săvârşite în baza unei singure rezoluţii infracţionale, s-a făcut aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen.

Faţă de împrejurarea că inculpatul a săvârşit faptele în stare de minoritate, instanţa a redus limitele de pedeapsă prevăzute pentru această infracţiune în raport de situația inculpatului.

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe perioada executării pedepsei.

Având în vedere gradul de pericol social al faptelor, persoana inculpatului, modalitatea de săvârşire a infracţiunii, respectiv de transport şi uneori de supraveghere a victimelor fără a obţine foloase materiale din faptele săvârşite, de împrejurarea că acesta este minor, nu are antecedente penale, a recunoscut parţial săvârşirea infracţiunii, că după înlocuirea măsurii arestării nu a încercat în nici un fel zădărnicirea aflării adevărului şi a respectat obligaţiile impuse de instanţă, Tribunalul a apreciat că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi realizat şi fără executarea în regim de detenţie, motiv pentru care în baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, impunând inculpatului ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 C. pen.

Totodată, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare şi s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de încercare sau a neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

În soluţionarea laturii civile s-a dispus obligarea inculpaţilor, în solidar, la despăgubiri reprezentând daune morale către părţile civile, după cum urmează:

- 2.000 euro, în echivalent în RON la cursul Băncii Naţionale a României la data plăţii către partea civilă R.A.G.;

- 1.500 euro în echivalent în RON la cursul Băncii Naţionale a României la data plăţii către partea civilă I.C.G., apreciind că în raport de perioada de săvârşire a faptelor penale împotriva lor, de modalitatea de comitere, despăgubirile acordate sunt de natura să repare, în mod echitabil, prejudiciul moral suferit de cele două părţi vătămate.

Împotriva sentinţei penale nr. 122 din 29 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Prahova au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpaţii G.C.M. şi T.F. care au criticat hotărârea primei instanţe de nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea căii de atac, Parchetul a criticat sentinţa de nelegalitate, susţinând, sub un prim aspect, că în mod greşit prima instanţă a schimbat încadrarea juridică a infracţiunilor comise de inculpaţii T.F. şi B.M A. din art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., arătând că printr-o interpretare eronată a probatoriilor s-a stabilit că cei doi inculpaţi nu ar fi săvârşit infracţiunea, sub aspectul laturii obiective, prin modalitatea de ameninţare, respectiv violenţă asupra părţilor vătămate minore, deşi din declaraţiile acestora rezultă contrariul.

De asemenea, sentinţa a fost criticată de nelegalitate, susţinându-se că încadrarea juridică corectă pentru faptele comise de inculpaţi este cea prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) tezele I şi II din Legea nr. 678/2001, respectiv prin ameninţare, violenţă sau alte forme de constrângere şi de două sau mai multe persoane împreună, susţinând că instanţa de fond era datoare să procedeze la schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor săvârşite de cei trei inculpaţi.

Ultima critică vizează netemeinicia sentinţei, susţinându-se că pedepsele aplicate inculpaţilor, în cuantumul şi modalitatea de executare sunt prea blânde, raportat la faptele comise şi persoana fiecărui inculpat, fiind, de asemenea, nejustificată reţinerea circumstanţelor judiciare în cazul inculpaţilor T.F. şi G.C.M.

Pentru motivele invocate s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice.

Apelantul inculpat G.C.M. a criticat sentinţa ca fiind netemeinică şi nelegală, susţinând, în principal, că soluţia primei instanţe se bazează pe un probatoriu incomplet, întrucât, în mod greşit i-a fost respinsă cererea de administrare a probei cu expertiză medico-legală psihiatrică faţă de înscrisurile noi prezentate şi cea privind audierea martorului L.F., motiv pentru care, în principal, a solicitat admiterea căii de atac şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.

În subsidiar, sentinţa a fost criticată ca nelegală, sub aspectul greşitei condamnări pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, susţinând că în cauză operează dispoziţiile cuprinse în art. 48 C. pen. având în vedere că discernământul său era abolit.

De asemenea, hotărârea instanţei de fond a fost criticată şi sub aspectul greşitei respingeri a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracţiunea prev. de art. 329 C. pen., pentru omisiunea reţinerii disp. art. 99 C. pen., faţă de împrejurarea că numai una dintre victime a fost traficată după ce acesta a împlinit 18 ani, precum şi sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, susţinând că pedeapsa aplicată este prea aspră, atât în cuantum cât şi în privinţa modalităţii de executare în raport de persoana sa, necunoscută cu antecedente penale, tânără şi bolnavă, având în vedere maladiile de care suferă.

Apelantul inculpat T.F. nu şi-a motivat calea de atac formulată, iar în şedinţa publică din 24 noiembrie 2011 acesta a declarat că îşi retrage apelul formulat împotriva sentinţei penale nr. 122 din 29 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Prahova, motiv pentru care Curtea, având în vedere dispoziţiile cuprinse în art. 369 alin. (1) C. pen. a luat act de manifestarea de voinţă liber exprimată a inculpatului.

Prin decizia penală nr. 188 din 7 decembrie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație şi Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești, a desființat hotărârea atacată, în latura penală, în sensul că a schimbat încadrările juridice stabilite de instanța de fond, din art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74, 76 alin. (1) lit. b) C. pen. în art. 13 alin. (1), (2), (3) teza II raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen. pentru inculpatul G.C.M., în baza căruia l-a condamnat la o pedeapsa de 5 ani închisoare.

A schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor din art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 99 C. pen., în art. 13 alin. (1), (3) teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 99 C. pen., pentru inculpatul B.M.A. şi din art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 şi art. 76 lit. b) pentru inculpatul T.F. şi a menținut pedepsele aplicate acestora de către instanța de fond.

A menținut restul dispozițiilor sentinței.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G.C.M. împotriva aceleiași sentințe.

A luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul T.F.

În motivarea acestei decizii instanța de apel a reținut următoarele:

Pe baza probelor şi mijloacelor de probă administrate în timpul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, respectiv: plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate I.C.G., R.A.G., S.E., procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, legal interceptate, declaraţii martorilor Z.M., P.E.M., P.M.D., D.T.A., L.F., C.S.O., Z.V.I., C.I.D., G.M.A., N.I., procesele-verbale de efectuarea a percheziţiei domiciliare, adeverinţa medicală din 10 mai 2010 eliberată de Spitalul de Pediatrie, adeverinţa medicală din 07 mai 2010 eliberată de medicul de familie, fişa de consultaţii medicale, fişa medicală pentru deţinuţi din 25 martie 2010, scrisoare medicală din 13 mai 2010, caracterizare, fişa de caracterizare psiho - pedagogică a elevului G.C.M., două note raport din 28 aprilie 2010 şi din 22 mai 2010 încheiate de Biroul Detectivi Particulari Z.I.S., licenţă de funcţionare din 23 noiembrie 2006 emisă de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Inspectoratul General al Poliţiei Române şi un set de fotografii, scrisoare medicală, declaraţiile extrajudiciare ale numiţilor D.I.G., T.N., M.A.N., scrisoarea medicală din 14 februarie 2011 emisă de Spitalul Judeţean Ploieşti - Secţia Psihiatrie, caracterizare de la locul de muncă şi adeverinţa de elev eliberată de Colegiul S.H. - Ploieşti, adeverinţa de salariat din 14 februarie 2011 emisă de colegiul S.H. din Ploieşti, caracterizare şi adeverinţa de elev din 16 februarie 2011 eliberată de Liceul T.S. din care rezultă că T.F. este în anul II învăţământ seral la Şcoala de Maiştri, prima instanţă a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt, astfel cum a fost expusă pe larg anterior, necontestată de inculpatul B.M.A., prin nepromovarea apelului şi însuşirea acesteia, prin retragerea căii de atac, de către inculpatul T.F.

Printr-o interpretare corespunzătoare a probatoriilor administrate pe parcursul procesului, ce se constituie în probe concludente, pertinente şi utile soluţionării cauzei, în mod corect s-a stabilit că în perioada septembrie 2009 - martie 2010, prin lovire, ameninţare şi şantaj, inculpatul G.C.M. a recrutat, transportat şi găzduit în vederea exploatării sexuale victimele minore R.A.G., I.C.G. şi S.E., pe care le-a constrâns să întreţină raporturi sexuale contra cost cu mai multe persoane de sex masculin, sumele obţinute de acestea, fiind însuşite în totalitate de către inculpat.

De asemenea, în perioada noiembrie 2009 - martie 2010, inculpatul B.M.A., minor, a recrutat în vederea exploatării sexuale pe părţile vătămate R.A.G. şi S.E., minore, determinându-le să întreţină raporturi sexuale contra cost cu mai multe persoane de sex masculin, situaţia de fapt, împrejurările comiterii infracţiunii şi vinovăţia nefiind contestate de către acesta.

Referitor la inculpatul T.F., în mod corect s-a reţinut că în perioada octombrie 2009 - martie 2010 a participat la exploatarea sexuală a victimelor minore R.A.G., I.C.G. şi S.E., prin asigurarea transportului acestora cu autoturismul proprietate personală în locaţiile în care se consumau raporturile sexuale cu clienţii, situaţie de fapt, de asemenea, necontestată de către inculpat.

Aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, deşi prin actul de acuzare, inculpaţii G.C.M., T.F. şi B.M.A. au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, în formă continuată, în privinţa inculpatului minor şi cu aplicarea disp. art. 99 C. pen., din probatoriul administrat atât în cursul urmăririi penale cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti a rezultat că, sub aspectul laturii obiective, numai inculpatul G.C.M. a comis infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în modalitatea prevăzută în alin. (2) al aceluiaşi art., respectiv, prin obţinerea consimţământului prin ameninţare, violenţă şi şantaj, stare de fapt ce rezultă atât din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice legal interceptate cât şi din declaraţiile victimelor S.E., R.A.G. şi I.C., ultimele făcând referire la o înregistrare video deţinută de inculpatul G.C.M., în timp ce acesta întreţinea raporturi sexuale cu partea vătămată R.A.G., aspectele fiind confirmate şi de către inculpatul B.M.A.

În declaraţiile date partea vătămată R.A.G. a susţinut în mod constant că după ce în luna octombrie 2009 a fost prezentată de către inculpatul B.M.A., colegul său de clasă, inculpatului G.C.M., acesta din urmă manifestând iniţial intenţii de prietenie, a obligat-o să întreţină raporturi sexuale cu mai mulţi bărbaţi, că zilnic era contactată telefonic de acesta şi sub ameninţare, îi comunica că urmează să fie transportată de inculpatul T.F. în diverse locaţii pentru întreţinerea de raporturi sexuale.

Aceeaşi victimă a declarat că se temea de agresiunea fizică a inculpatului G.C.M., iar într-o zi în timp ce era la cursuri, acesta a încercat să o ia cu forţa, a lovit-o cu pumnii în zona coastelor, însuşi inculpatul recunoscând atât incidentul din ianuarie 2010 petrecut în incinta Liceului S.H. cât şi împrejurarea că a deţinut un filmuleţ realizat cu telefonul mobil de către inculpatul B.M.A. în timp ce întreţinea raporturi sexuale cu victima R.A.G. în domiciliul său, înregistrare despre care relatează că a şters-o.

La rândul său, partea vătămată S.E. a declarat că numai inculpatul G.C.M. a lovit-o cu palmele şi a exercitat acte de ameninţare asupra sa în cazul în care ar fi refuzat să întreţină raporturi sexuale cu alţi bărbaţi, iar nu şi inculpaţii B.M.A. şi T.F., în privinţa acestuia din urmă, relatând că asigura transportul său.

În plus, aceasta a declarat că niciodată nu a primit bani de la cei cu care întreţinea raporturi sexuale, toate sumele fiind înmânate inculpatului G.C.M.

Şi martora Z.M., mama victimei S.E. a susţinut că fiica sa a dispărut de acasă şi a fost găsită după două săptămâni într-un bar împreună cu inculpatul G.C.M. şi de la aceasta cunoaşte că numai acest inculpat a exercitat acte de amenințare asupra sa.

În fine, martorii P.E.M., D.T., Z.V.I., G.M.A., C.I.A., beneficiari ai serviciilor sexuale oferite de victimele minore, nu au adus relaţii suplimentare care să conducă la ideea că şi inculpaţii B.M.A. ori T.F. ar fi exercitat acte de violenţă sau de ameninţare faţă de părţile vătămate în scopul traficării acestora, mai mult, unii dintre ei au declarat că îl cunoşteau numai pe inculpatul G.C.M.

Este real că în faţa primei instanţe partea vătămată S.E. a declarat că şi inculpatul T.F. a exercitat ameninţări la adresa sa în cazul în care ar fi refuzat să întreţină relaţii sexuale cu acesta, însă susţinerile sale nu au fost confirmate de alte probatorii, aşa încât în mod corect s-a apreciat că încadrarea reținută prin rechizitoriu nu are suport probatoriu.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul B.M.A., nici în sarcina acestuia nu poate fi reţinută agravanta cuprinsă în alin. (2) al art. 13 din Legea nr. 678/2001, întrucât, aşa cum rezultă din chiar declaraţia părţii vătămate R.A.G., deşi acesta i-a relatat că are nişte filmuleţe cu ea şi o să le posteze pe net, partea vătămată a declarat că nu îi este frică de el şi că în realitate nu există nici-o înregistrare video.

Drept urmare, având în vedere argumentele reţinute de prima instanţă, astfel cum au fost completate prin prezenta, Curtea a apreciat că în mod temeinic şi legal, făcându-se aplicarea disp. art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor B.M.A. şi T.F. din art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în privinţa primului şi cu aplicarea disp. art. 99 C. pen., având în vedere starea de minoritate în care se afla la data comiterii faptei, aşa încât, prima critică invocată de procuror nu se justifică, apelul declarat fiind, sub acest aspect, nefondat.

În ceea ce priveşte critica vizând omisiunea schimbării încadrării juridice din art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 13 alin. (1), (2), (3) tezele I şi II din Legea nr. 678/2001, aceasta s-a apreciat ca fiind întemeiată, reţinându-se următoarele:

Este real că în conformitate cu art. 334 C. proc. pen. „dacă în cursul judecăţii se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea”, însă în cauza dedusă judecăţii se constată că pe parcursul judecăţii o astfel de cerere nu a fost formulată, aşa încât nu se poate vorbi de omisiunea schimbării încadrării juridice a infracţiunilor reţinute prin rechizitoriu.

Ca atare, deşi a fost formulată ca şi critică la adresa sentinţei, Curtea apreciază că o astfel de cerere se întemeiază pe dispoziţiile cuprinse în art. 334 C. proc. pen. şi neexistând nici un impediment legal faţă de momentul procesual la care a fost formulată, urmează a fi analizată în contextul materialului probator administrat în cauză, inclusiv în faţa primei instanțe de control judiciar.

Într-adevăr, una din formele agravate ale infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 este cea comisă în condiţiile prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din acelaşi act normativ, respectiv de două sau mai multe persoane împreună, situaţie în care fapta se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (1) şi închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (2).

Aşa cum s-a arătat anterior, inculpaţii G.C.M., B.M.A. şi T.F., pe anumite perioade timp au recrutat, găzduit şi transportat, după distincţiile anterior făcute, victimele minore R.A.G., S.E. şi I.C.G., aşa încât, fiind incidente dispoziţiile cuprinse art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, Curtea apreciază că cererea formulată de Parchet este temeinică şi legală, motiv pentru care în baza disp. art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul şi în temeiul disp. art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii comisă de inculpatul G.C.M. din art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 74, 76 alin. (1) lit. b) C. pen. în art. 13 alin. (1), (2), (3) teza II rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi (76) lit. a) C. pen., text în baza căruia îl va condamna la o pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social ridicat al faptei şi persoanei acestuia.

Totodată, a schimbat încadrarea juridică a infracţiunilor din art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 99 C. pen. în art. 13 alin. (1), (3) teza 1 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 99 C. pen. pentru inculpatul B.M.A. şi din art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în art. 13 alin. (1), (3) teza I rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 şi art. 76 lit. b) pentru inculpatul T.F.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a sancţiunilor, Curtea, reevaluând criteriile cuprinse în art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor în raport de noua încadrare juridică, persoana fiecărui inculpat, aflat la prima încălcare a legii penale, natura şi întinderea activităţii infracţionale desfăşurată de aceştia, consecinţele produse asupra victimelor, îndeosebi sub aspectul suferinţelor psihice încercate, impune concluzia că faţă de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul inculpatului G.C.M., fiind închisoarea de la 10 la 20 de ani, iar în cazul inculpatului T.F., închisoarea de la 7 la 18 ani, reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. este pe deplin justificată.

Astfel, conduita bună avută anterior săvârşirii infracţiunilor, atitudinea procesuală corespunzătoare prin prezentarea lor în faţa autorităţilor după înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea şi nu în ultimul rând, situaţia socio-familială a inculpatului T.F., căsătorit, cu un minor în întreţinere şi loc de muncă oferit de aceeaşi unitate la care a lucrat anterior arestării, conduc la ideea că aplicarea unor pedepse sub limita minimă prevăzută de textele de lege incriminatorii este temeinică şi legală, aşa încât nu se justifică critica invocată de procuror, apelul fiind, sub acest aspect, nefondat.

Aşa cum rezultă din art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni astfel că, dacă în privinţa inculpatului G.C.M., care a avut rolul determinant în săvârşirea infracţiunilor de către ceilalţi inculpaţi şi a beneficiat de toate sumele de bani obţinute de victime, se impune aplicarea unei pedepse mai aspre, faţă de noua încadrare juridică ca şi executarea acesteia în regim de detenţie, în cazul celorlalţi inculpaţi, sancţiunile aplicate de prima instanţă, în cuantumul şi modalitatea de executare, sunt pedepse juste şi nu se impune sporirea cuantumului acestora ori executarea lor în regim privativ de libertate, modificarea pedepselor în sensul solicitat de unitatea de Parchet având un pronunţat rol de constrângere şi mai puţin de reeducare, mai ales că inculpatul B.M.A. a comis fapta în stare de minoritate, iar inculpatul T.F., deşi major, a avut sarcina de a transporta părţile vătămate, activitate care în raport de cea reţinută în sarcina inculpatului G.C.M., se apreciază ca fiind de gravitate mai redusă.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul G.C.M., după cum s-a arătat mai sus, acesta este o persoană tânără, necunoscută cu antecedente penale, cu atitudine procesuală corespunzătoare însă a avut rol determinant în recrutarea şi găzduirea părţilor vătămate, exercitând violenţe, ameninţări şi şantaj în scopul traficării sexuale a acestora, beneficiind de sumele de bani obţinute de victime. În egală măsură însă, se au în vedere durata activităţii infracţionale, de circa 5 luni, apreciată ca fiind relativ restrânsă, numărul persoanelor traficate, respectiv 3 şi nu în ultimul rând, persoana sa, cunoscută cu afecţiuni ale stării de sănătate conform înscrisurilor medicale depuse, astfel că se impune concluzia că aplicarea unei pedepse de 5 ani închisoare, prin urmare, cu mult sub limita prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza II din Legea nr. 678/2001, în regim privativ de libertate, este o pedeapsă justă, aptă să răspundă cerinţelor impuse de art. 52 C. pen., motiv pentru care critica invocată de Parchet se priveşte ca fondată în aceste limite.

Referitor la apelul declarat de inculpatul G.C.M., Curtea apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Prima critică invocată de inculpat se referă la împrejurarea că sentinţa prin care s-a dispus condamnarea se bazează pe un probatoriu incomplet, solicitându-se, urmare admiterii căii de atac, trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Sub un prim aspect, se impune precizarea că cererea astfel formulată nu poate fi primită în raport de dispoziţiile cuprinse în art. 379 C. proc. pen. şi faţă de cele prev. de art. 371 alin. (2) şi art. 378 C. proc. pen., având în vedere caracterul devolutiv al căii de atac a apelului şi posibilitatea oferită primei instanţe de control judiciar de administrare de probe noi ori de câte ori aflarea adevărului impune această măsură.

În cauză se constată însă că cererea formulată de inculpatul G.C.M. privind administrarea probei cu o nouă expertiză medico-legală psihiatrică nu se impune întrucât, aşa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat după internarea inculpatului, deşi acesta prezintă diagnosticul de personalitate de tip instabil emoţional, intelect în limite normale, rezultă că acesta a avut discernământ integru la data comiterii faptelor pentru care a fost cercetat.

Ca atare, câtă vreme a fost administrată proba solicitată şi din concluziile formulate de Comisia de expertiză medico-legală psihiatrică nu rezultă dubii în legătură cu discernământul inculpatului la data comiterii faptelor se impune concluzia că nu se justifică efectuarea unei noi expertize medico-legale şi nici avizarea prezentei, nefiind în nici-una dintre situaţiile reglementate de art. 117 alin. (1) teza II C. proc. pen., de art. 125 din acelaşi Cod şi nici cele cuprinse în art. 24, 25 din O.U.G. nr. 1/2000.

Împrejurarea că după comiterea faptei şi chiar trimiterea sa în judecată, inculpatul a fost supus mai multor investigaţii inclusiv în plan psihologic, relevând anumite deficienţe de personalitate nu constituie, în opinia instanţei de control judiciar, temeiuri pentru efectuarea unei noi expertize, atâta timp cât pe baza examinării directe a inculpatului şi stabilirea diagnosticului de tulburare de personalitate de tip instabil emoţional, s-a concluzionat, cu certitudine, că faptele au fost săvârşite cu discernământ integru.

Pentru aceleaşi motive şi având în vedere natura infracţiunii de care a fost acuzat inculpatul nu se impune nici achitarea acestuia în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen., apreciindu-se că invocarea dispoziţiilor cuprinse în art. 47 C. pen., ca şi cauză ce înlătură caracterul penal al faptei, nu are suport probator.

Nici critica vizând greşita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001 în art. 329 C. pen., nu poate fi primită.

Astfel, aşa cum rezultă din decizia nr. XVI/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în interesul legii, ceea ce diferenţiază infracţiunea de trafic de persoane de cea de proxenetism este obiectul juridic generic diferit al celor două infracţiuni, respectiv valoarea socială ocrotită: apărarea dreptului la libertatea de voinţă şi acţiune a persoanei în cazul infracţiunii de trafic de persoane şi apărarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi asigurarea licită a mijloacelor de existenţă în ipoteza infracţiunii de proxenetism.

Cum în prezenta cauză s-a făcut dovada că inculpatul a recrutat, găzduit şi asigurat transportul părţilor vătămate minore prin folosirea violenţei, a ameninţărilor şi şantajării victimelor, rezultă că încadrarea juridică corectă este cea stabilită de instanţa de fond, astfel cum a fost modificată în apel, şi prin urmare, respingerea cererii întemeiată pe disp. art. 334 C. proc. pen., este pe deplin justificată.

Nici critica vizând omisiunea reţinerii disp. art. 99 C. pen. nu poate fi reţinută, având în vedere că inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, în formă continuată, iar activitatea infracţională a fost epuizată la data când era major, şi prin urmare, şi-a asumat riscul unei atari conduite.

Referitor la critica subsidiară privind netemeinicia sentinţei, pentru argumentele avute în vedere la admiterea căii de atac formulată de unitatea de Parchet, se concluzionează că aceasta este nefondată, la adoptarea deciziei fiind avută în vedere şi situaţia inculpatului care deşi este o persoană tânără, nu are o pregătire profesională şi nici nu este cunoscută ca având îndeletniciri pe linia obţinerii licite de venituri, aşa încât, şi sub acest aspect, apelul declarat se priveşte ca nefondat.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs inculpatul G.C.M., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză, în latura penală, şi rejudecând, reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia şi stabilirii unei modalităţi de executare neprivativă de libertate.

În ședința publică, prin apărător, inculpatul a solicitat şi aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.

Examinând hotărârea atacată în raport de cazul de recurs invocat şi dispozițiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată, în baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, următoarele:

Cu privire la cererea privind judecata cauzei în procedura derogatorie de la cea de drept comun, reglementată prin art. 3201 C. proc. pen., se constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul legal, nivelul redus de instrucție al inculpatului, asistat de un apărător, neavând aptitudinea prorogării momentului procesual şi justificării schimbării opțiunii inculpatului, în sensul judecării cauzei în procedura simplificată.

Prin urmare, cererea inculpatului de aplicare a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., neîndeplinind condițiile legale de declanșare a acestei proceduri, va fi respinsă.

Sub aspectul cazului de casare privind greșita individualizare a pedepsei, este de reținut că înfăptuirea justiției penale impune stabilirea de pedepse care, concomitent, sunt rezultatul proporționalizării în raport de aplicarea, cumulat, a criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. şi asigura realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., stabilirea pedepsei cu nesocotirea oricăruia dintre aceste criterii are drept consecinţă netemeinicia sau nelegalitatea acesteia.

Astfel, unul din principiile de bază ale dreptului penal este cel al individualizării pedepsei potrivit căruia stabilirea în lege a naturii şi limitelor pentru o anumită infracțiune, precum şi aplicarea pedepsei concret determinate pentru infracțiunea săvârșită trebuie să corespundă gravității acesteia, pericolului social concret, determinat de împrejurările în care fapta a fost comisă, precum şi de situația personală a inculpatului, de periculozitatea acestuia, în așa fel încât aceasta să-şi poată îndeplini funcțiile şi realiza scopul.

Prin urmare, temeinicia şi legalitatea hotărârilor judecătorești de condamnare este dată de existenţa proporției juste dintre riposta socială determinată în procesul de stabilire şi aplicare a pedepsei şi culpabilitatea şi periculozitatea relevate de probatoriul administrat în cauză.

Între altele, cum scopul şi funcțiile pedepsei se realizează în primul rând în raport cu inculpatul, apare ca esențial a se ţine seama de persoana acestuia.

Sub aceste aspecte, din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză rezultă stabilirea corectă şi completă a datelor ce caracterizează persoana inculpatului, cu referire la lipsa antecedentelor penale, vârsta, starea sănătății, conduita procesuală, în raport de care s-au reținut circumstanțe atenuante în favoarea acestuia.

Circumstanțelor menționate, precum şi faptul că din comportamentul său ulterior săvârșirii infracțiunii impune aprecierea că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta așa încât, chiar şi fără executarea pedepsei acesta nu va mai săvârși noi infracțiuni, nu li s-a dat însă eficienţa cuvenită, motiv pentru care se constată că hotărârea atacată este supusă cazului de casare invocat de către recurentul-inculpat.

Pentru motivele expuse, conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpat, va casa în parte decizia recurată şi hotărârea primei instanțe şi, rejudecând, va reduce de la 5 ani la 4 ani pedeapsa principală aplicată inculpatului G.C.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi art. 76 C. pen.

Va face aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 861 C. pen., va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 7 ani şi, în temeiul art. 863 din același Cod, stabilește măsurile de supraveghere, conform dispozitivului, cărora inculpatul trebuie să se supună.

Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în termenul de încercare sau a neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se va suspenda executarea pedepsei accesorii.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul G.C.M. împotriva deciziei penale nr. 188 din 7 decembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează, în parte, decizia penală recurată şi, în parte, sentinţa penală nr. 122 din 29 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Prahova şi, rejudecând:

Reduce de la 5 ani la 4 ani închisoare pedeapsa principală aplicată recurentului inculpat G.C.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. aplică aceluiaşi inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 861 C. pen. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 7 ani calculat potrivit art. 862 C. pen..

În temeiul art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova, desemnat cu supravegherea sa;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă;

În temeiul art. 359 Cod procedură penală, atrage atenţia recurentului inculpat asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare sau a neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă executarea pedepsei accesorii.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 50 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 septembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3354/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.)....  ICCJ. Decizia nr. 3169/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3043/2012. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs