ICCJ. Decizia nr. 3224/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizie nr. 3224/2012
Dosar nr. 4719/1/2012
Şedinţa publică din 09 octombrie 2012
Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 307 din 12 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-au dispus următoarele:
În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei săvârşită de inculpatul B.M. din art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic., art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.M. la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a computat prevenţia inculpatului de la 29 mai 2009 până la 12 aprilie 2010.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 118 lit. f) C. pen. comb. cu art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii de 6,05 grame heroină rămasă după efectuarea analizelor de laborator (depusă la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. conform dovezilor, din 11 iunie 2009 şi din 12 iunie 2009).
Totodată, s-a dispus restituirea către inculpat a telefoanelor mobile, argintiu şi negru, aflată în custodia B.C.C.O.B. - Biroul, sector 6 Bucureşti, conform procesului-verbal din 29 mai 2009 - fila 17 d.u.p.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul B.M.
Prin Decizia penală nr. 170/A din 19 iulie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a admis apelul declarat de inculpatul B.M. împotriva sentinţei penale nr. 307/F din 12 aprilie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 27170/3/2009.
S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, în fond, rejudecând:
În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) şi art. 80 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.
Totodată, s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 29 mai 2009 şi până la zi.
Şi împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.M., cale de atac ce a fost respinsă, ca nefondată, prin Decizia nr. 4486 din 13 decembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 27170/3/2009.
Împotriva acestei ultime decizii, la data de 25 iunie 2012, condamnatul B.M. a formulat contestaţie în anulare.
Verificând admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie în anulare formulată de contestator, în conformitate cu dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele argumente:
Potrivit disp. art. 391 alin. (2) C. proc. pen., una dintre condiţiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru constatarea admisibilităţii cererii de contestaţie în anulare o reprezintă depunerea ei în termenul prev. de art. 388 C. proc. pen. alin. (1) C. proc. pen.
Cum în cauză nu este incidenţă situaţia reglementată de alin. (2) al art. 388 C. proc. pen., contestatorul neinvocând ca temei al cererii sale dispoziţiile art. 386 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte constată că, raportat la data începerii executării pedepsei de către contestator - 20 decembrie 2010 şi data formulării prezentei cereri, 25 iunie 2012, în cauză a fost încălcat termenul prev. de art. 388 alin. (1) C. proc. pen.
Ca urmare, nefiind îndeplinită una dintre condiţiile expres prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatorul condamnat B.M. împotriva Deciziei penale nr. 4486 din 13 decembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 27170/3/2009.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatorul condamnat B.M. împotriva Deciziei penale nr. 4486 din 13 decembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 27170/3/2009.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 09 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1204/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 4071/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
