ICCJ. Decizia nr. 3245/2012. Penal. Furtul (art.208 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3245/2012
Dosar nr. 3320/3/2012
Şedinţa publică din 10 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 126 din 22 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. 3320/3/2012, în baza art. 403 alin. (1), (3) C. pen. modificată prin Legea nr. 202/2010 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul revizuient C.D.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că revizuientul C.D. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 291 din 08 martie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală, în Dosarul nr. 2670/2004, rămasă definitivă prin Decizia penala nr. 975 din 22 februarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, motivat de faptul că încadrarea juridică ce a fost dată faptei sale nu este cea corectă, neputându-se aplica dispoziţiile art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., în condiţiile în care acţiunile sale au avut ca rezultat rănirea unei singure persoane. Revizuientul a mai precizat că urmărirea penală a fost efectuată de către un organ necompetent, în calitatea sa de civil, neputând fi cercetat de către Parchetul Militar.
Prin referatul încheiat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, s-a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulată de revizuient, întrucât motivele invocate nu se încadrează în cazurile expres si limitativ prevăzute de disp.art. 394 C. proc. pen..
Tribunalul a reţinut că prin hotărârea a cărei revizuire se cere s-a dispus condamnarea revizuientului la o pedeapsă rezultantă de 18 ani închisoare.
Tribunalul a constatat că revizuientul nu a arătat care sunt faptele şi împrejurările noi ce nu au putut fi avute în vedere de către instanţă cu ocazia soluţionării fondului; din contră instanţa a avut în vedere toate aspectele arătate de către revizuient şi reiterate cu ocazia cererii de revizuire, acestea fiind de fapt apărările ce au fost invocate de către inculpat şi cu ocazia soluţionării fondului cauzei.
Mai mult decât atât, tribunalul a apreciat că schimbarea încadrării juridice a faptei nu poate avea loc pe calea revizuirii şi nici nu se poate reaprecia asupra pedepsei aplicate, cu atât mai mult cu cât prin această cale extraordinara nu se poate proceda la o reapreciere a probelor administrate cu ocazia soluţionării fondului cauzei.
Aspectul necompetenţei organului de urmărire penală, respectiv Parchetul Militar, invocat de către reviuient în cererea de revizuire, a fost invocat şi în faţa instanţei de fond, iniţial apreciindu-se ca fiind lovit de nulitate absolută actul de sesizare a instanţei, rechizitoriul fiind întocmit de un organ necompetent.
În soluţionarea acestui aspect, Curtea de Apel Bucureşti, s-a pronunţat în mod definitiv prin Decizia penală nr. 550 din 02 aprilie 2004, apreciindu-se că în lumina dispoziţiilor tranzitorii din art. 11 şi art. 9 pct. 1 din Legea nr. 281/2003, Parchetul Militar era organul de urmărire penală competent.
In concluzie, tribunalul a apreciat că motivele invocate în cuprinsul cererii de revizuire de către petentul C.D., nu pot fi încadrate în nici unul din motivele arătate în cuprinsul dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen..
Deşi petentul a arătat că îşi întemeiază cererea de revizuire şi pe Jurisprudenţa C.E.D.O., s-a apreciat că motivul în sine (respectiv, nerespectarea unei hotărâri C.E.D.O.) nu se încadrează printre cazurile prev. de art. 394 lit. d) C. proc. pen., art. 4081 C. proc. pen. oferind însă temei de revizuire a cauzelor în care s-au pronunţat hotărâri definitive faţă de care C.E.D.O. a constatat încălcări ale unui drept prevăzut în Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului, nefiind însă cazul în speţa de fată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuientul solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât nu a fost ataşat dosarul de fond, fiindu-i încălcate astfel drepturile legale.
Prin Decizia penală nr. 134/A din 8 mai 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins ca nefondat apelul revizuientul.
S-a constatat că, contrar celor susţinute de revizuient, la fila 71 dosar tribunal, la dosarul cauzei a fost ataşat Dosarul de fond nr. 2670/2004 - 2 volume - împreună cu dosarele componente, astfel încât nu poate fi primită critica acestuia că i-au fost încălcate drepturile legale, respectiv dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil.
Susţinerile inculpatului cu privire la greşita încadrare juridică dată faptei şi reaprecierea probatoriului deja administrat cu ocazia judecării fondului nu se încadrează în cazurile prevăzute de legiuitor, şi anume presupunerea că s-a comis o eroare judiciară aşa cum prevăd disp.art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri revizuientul a declarat în termen legal recurs.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Printre cazurile de revizuire prev.de art. 394 alin. (1) C. proc. pen. nu figurează motivele invocate în cererea de revizuire: rejudecarea cauzei în vederea schimbării încadrării juridice a faptei şi a reducerii pedepsei.
Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, nu poate fi exercitată decât pentru cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Or, revizuientul nu a invocat nici unul dintre cazurile legale de revizuire, astfel încât soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii sale, pronunţată de prima instanţă şi menţinută de instanţa de apel, este legală.
Apărările revizuientului condamnat au făcut obiectul analizei instanţei în faţa cărora s-a judecat pe fond cauza, acesta dorind o reapreciere a probatoriului deja administrat, intrat în puterea lucrului judecat.
Susţinerea inculpatului privind neataşarea dosarului de fond a cărui revizuire se cere este nefondată, aceasta fiind analizată cu ocazia judecării apelului.
Astfel, fiind, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul C.D.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul C.D. împotriva Deciziei penale nr. 134/A din 8 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3242/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3248/2012. Penal → |
|---|
