ICCJ. Decizia nr. 3631/2012. Penal
| Comentarii |
|
RO M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3631 /20 13
Dosar nr. 8684/86/2012
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2013
Deliberând asupra cauzei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 10 din 24 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia penală, în Dosar nr. 8684/86/2012, inculpatul B.P., a fost condamnat pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă de 6 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.
S-a constatat că inculpatul se află sub incidenţa măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical, prevăzută de art. 113 C. pen., în baza deciziei penale nr. 581 din 15 decembrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, definitivă.
În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 1349 alin. (1) şi (2) Legea nr. 287/2009, cu referire la art. 1357 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 şi la art. 313 din Legea nr. 95/2006, s-au admis acţiunile civile formulate în cauză şi a fost obligat inculpatul să plătească Spitalului Judeţean de Urgenţă I.N. Suceava suma de 4.498,53 RON reprezentând cheltuieli ocazionate cu internarea părţii vătămate R.T., iar Serviciului de Ambulanţă Judeţean Suceava, suma de 482,80 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de urgenţă prespitalicească şi transportului sanitar acordate aceleiaşi părţi vătămate.
În baza art. 1349, art. 1357 din Legea nr. 287/2009, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 euro sau echivalent RON la data plăţii, cu titlu de daune morale către partea civilă R.T.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut prima instanţă că prin rezoluţia din 28 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava s-a început urmărirea penală împotriva numitului B.P. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., iar prin rezoluţia din 10 mai 2010 a fost începută urmărirea penală împotriva numitului C.N. pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe, prevăzute de art. 180 alin. (1), (2) C. pen. şi port fără drept a cuţitului, prevăzut de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Existând suspiciuni cu privire Ia discernământul învinuitului B.P., faţă de acesta a fost luată măsura internării medicale provizorii în cadrul secţiei de psihiatrie a Spitalului Judeţean de Urgenţă I.N. Suceava şi, totodată, s-a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice.
Conform concluziilor raportului de expertiză medico-legală psihiatrică din 19 mai 2010 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Suceava, învinuitul a avut discernământul abolit.
Dată fiind periculozitatea socială şi absenţa discernământului la momentul comiterii faptei, comisia a recomandat instituirea măsurilor de siguranţă medicală, prevăzută de art. 114 C. pen., respectiv internarea într-o unitate pentru asistenţa bolnavilor cu evoluţie îndelungată şi efectuarea de tratament psihotrop în condiţii de supraveghere medicală.
La 20 mai 2010 s-a solicitat Tribunalului Suceava luarea măsurii internării în mod provizoriu a învinuitului B.P. într-un institut medical de specialitate, până la însănătoşire, cerere admisă prin încheierea nr. 99 din data de 21 mai 2010.
Având în vedere că iresponsabilitatea este o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, prin ordonanţa nr. 424/P/2010 din 2 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului B.P., cercetat pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Împotriva acestei ordonanţe, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., a formulat plângere R.T., ce a fost respinsă, ca nefondată, prin sentinţa penală nr. 179 din data de 15 septembrie 2010 a Tribunalului Suceava.
Împotriva sentinţei penale nr. 179 din data de 15 septembrie 2010 a Tribunalului Suceava a formulat recurs R.T., iar prin decizia penală nr. 593 din data de 17 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, s-a admis recursul, s-a casat în totalitate sentinţa atacată şi, în rejudecare, s-a admis plângerea, s-au desfiinţat ordonanţa nr. 424/P/2010 şi rezoluţia nr. 667/11/2/2010 şi s-a trimis cauza Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava în vederea redeschiderii urmăririi penale faţă de B.P. sub aspectul săvârşirii tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., parte vătămată fiind R.T.
Pentru a decide astfel, Curtea a avut în vedere raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de Institutul de Medicină Legală laşi, care a concluzionat că numitul B.P. prezintă diagnosticul de „Tulburare organică de personalitate şi a comportamentului, comemorative de crize comiţiale G.M.”. S-a mai constatat că în momentul comiterii faptei; în condiţii de stres şi pe fondul patologiei organice cerebrale, ar fi putut prezenta o îngustare a câmpului de conştientă, cu diminuarea discernământului.
Constatând că acest nou înscris medico-legal vine în contradicţie cu raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de Serviciul de Medicină Legală Suceava, care a constatat discernământul abolit şi cum prezenţa ori absenţa discernământului sunt definitorii cu privire la soluţia ce ar putea fi dată în cauză, Curtea a apreciat că se impune completarea cercetărilor efectuate, pentru ca prezentele neconcordanţe să fie eliminate. În acest sens, s-a apreciat că este necesar ca organele de urmărire penală să efectueze o avizare la Institutul de Medicină Legală „M.M.” Bucureşti a celor două acte medico-legale, pentru a se concluziona cu certitudine dacă B.P. a avut sau nu discernământ la data comiterii faptei.
Prin ordonanţa nr. 424/P/2010 din data de 10 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, s-a dispus redeschiderea şi reluarea urmăririi penale faţă de B.P.
S-a dispus avizarea la Institutul de Medicină Legală „M.M.” Bucureşti a celor două acte medico-legale, iar prin avizul din data de 2 mai 2011, Comisia Superioară, analizând întregul, material înaintat, a aprobat concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală psihiatrică din 28 octombrie 2010 întocmit de Institutul de Medicină Legală Iaşi (avizat de Comisia de avizare şi control de pe lângă I.M.L. laşi), în sensul că numitul B.P. prezenta la data comiterii faptei pentru care este cercetat „Tulburare organică de personalitate, comemorative de crize comiţiale G.M.”, având discernământul scăzut în raport cu fapta menţionată.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava cu nr. 424/P/2010 din data de 26 iunie 2012, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului B.P. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., constând în aceea că, la data de 21 martie 2010, cu aproximaţie orele 22:00, într-un loc public şi înarmat cu un corp contondent apt de a produce moartea (topor), a exercitat acte de violenţă grave şi de mare intensitate asupra victimei R.T. din sat V.N., comuna S., cauzându-i leziuni grave, ce au necesitat pentru vindecare un număr de 89-90 zile de îngrijiri medicale şi care au pus în primejdie viaţa victimei.
S-a reţinut în fapt că, în seara zilei de 21 martie 2010, cu aproximaţie orele 21:30, victima R.T. din sat V.N., comuna S., s-a deplasat împreună cu prietenul său G.A.M. în localul aparţinând AF P.S. din localitate, pentru a socializa şi a consuma băuturi alcoolice. În incinta localului, cei doi s-au întâlnit cu numiţii B.C. şi C.N., între primul şi G.A.M. s-a creat o discuţie în contradictoriu, o ceartă, care însă nu a degenerat în niciun fel. Victima, însoţită de prietenul său, a părăsit localul cu maşina condusă de R.T., iar pe drum s-au întâlnit cu surorile P.M. şi P.L., pe care le-au luat cu autoturismul, intenţionând să se deplaseze la un alt local din localitate. Întrucât localul era închis, R.T. a oprit autoturismul în dreptul locuinţei familiei B.V. unde, conform declaraţiilor, au stat toţi în maşină şi au fumat câte o ţigară. La scurt timp după acestea, în zonă şi-au făcut apariţia C.N. şi B.C., acesta din urmă a venit la maşina victimei, solicitând pe un ton ameninţător să discute cu G.A.M., cerând imperios ca acesta să coboare din maşină. R.T. a coborât din autoturismul său, a încercat să aplaneze conflictul, însă cei doi i-au spus să nu intervină deoarece ei doresc să-l agreseze pe G.A.M.
În acest timp, din spatele autoturismului lui R.T. a apărut brusc şi intempestiv inculpatul B.P. care, aparent fără niciun motiv, i-a aplicat lui R.T. o lovitură cu un topor în zona cranio-cerebrală. Important de reţinut este faptul că inculpatul s-a strecurat în spatele maşinii lui R.T. şi a profitat de faptul că acesta era cu spatele, aplicându-i astfel o puternică lovitură de topor cu tăişul.
În momentele imediat următoare, G.A.M. şi celelalte două persoane care îl însoţeau au ieşit din maşină, încercând să părăsească în grabă locul comiterii faptei. Învinuitul C.N. a plecat în urmărirea lui G.A.M., iar în momentul în care l-a ajuns, i-a aplicat acestuia o lovitură cu un cuţit în zona piciorului stâng, leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 14-16 zile de îngrijiri medicale.
La scurt timp după comiterea faptei, la faţa locului şi-au făcut apariţia numiţii G.L.I., L.O., B.A. şi B.S., care au văzut victima stând în picioare, rezemată de portiera maşinii sale, sângerând abundent la nivelul capului, iar la circa doi metri distanţă de ea, l-au văzut pe B.P. ţinând în mâini un topor cu coada lungă. În momentul în care numitul L.A. i-a întrebat pe cei doi „Ce faceţi, vă omorâţi?”, R.T. i-a răspuns că B.P. l-a lovit cu toporul în cap, timp în care inculpatul, fără a spune ceva, a luat-o la fugă în direcţia domiciliului părinţilor săi. Conform martorilor, inculpatul striga către R.T. că „Dacă este bun, să vină la el şi să se bată”. Cu greu victima a reuşit să se deplaseze cu autoturismul până la locuinţa sa, relatând concubinei sale, N.E.A., că a fost lovit cu toporul în zona capului.
Ulterior, victima a fost transportată de urgenţă la Spitalul Judeţean de Urgenţă I.N. Suceava, unde a fost internată în cadrul secţiei neuro-chirurgie în perioada 22 martie 2010-2 aprilie 2010 cu diagnosticul „TCC, contuzie cerebrală hemoragică, fronto parietală subfractură deschisă, cominutivă cu intruzie parietală stângă, monopareză distală brahială dreapta, disfazie, plăgi confuze parietale stânga şi dreapta”.
Conform raportului de constatare medico-legală din 9 aprilie 2010 emis de Serviciul de Medicină Legală Suceava, victima a prezentat un traumatism cranio-cerebral deschis cu eschile penetrante intracranian, edem şi contuzii cerebrale, leziuni ce au necesitat intervenţie chirurgicală de urgenţă pentru salvarea vieţii. Leziunile au fost produse cu un corp contondent cu muchie, au necesitat un număr de 89-90 zile de îngrijiri medicale, iar monopareza distală brahială dreapta şi disfazia, îi conferă un grad de invaliditate temporară de 10% conform baremului Asirom. Lipsa de substanţă osoasă pe suprafaţa de circa 10/6 cm îi conferă o invaliditate permanentă de circa 20%.
Inculpatul B.P. nu este cunoscut cu antecedente penale, iar cu ocazia audierii de către procuror, a precizat că nu-şi aminteşte absolut nimic din ceea ce s-a întâmplat la data de 21 martie 2010, a aflat ulterior de la părinţii săi, care l-au trezit brusc din somn, că fratele său ia bătaie şi că l-ar fi lovit în cap pe R.T. Inculpatul a mai precizat că o cunoaşte de foarte mult timp pe victimă, cu care s-ar fi aflat în relaţii de prietenie.
În cauză, a fost audiat în calitate de martor numitul G.A.M., care a precizat că de frică să nu ia bătaie, a preferat să nu coboare din maşină însă, din interiorul autoturismului, a observat foarte bine cum, în timp ce R.T. stătea de vorbă cu B.C. şi C.N., inculpatul B.P. a venit din spatele maşinii, îndreptându-se direct către R.T., având în mână un corp contondent, pe care l-a ridicat deasupra capului, lovindu-l puternic pe R.T. în cap. Ulterior, uitându-se mai bine, a observat în mâna inculpatului un topor cu coada lungă.
Cercetările întreprinse în cauză au reliefat faptul că, într-adevăr, între inculpat şi victimă nu au existat conflicte anterioare şi nici nu se aflau în stare de duşmănie unul faţă de celălalt. Până la momentul premergător faptei, lucrurile erau aparent calme, victima încercând să preîntâmpine un conflict spontan ivit între prietenul său G.A.M. şi numitul C.N. Apariţia nefastă şi intempestivă a inculpatului, urmată de actele de violenţă grave şi de mare intensitate exercitate, se datorează percepţiei acestuia că fratele său, numitul B.C., ar fi fost agresat.
Spitalul Judeţean de Urgenţă I.N. Suceava s-a constituit parte civilă în cauză în cursul urmăririi penale cu suma de 4.498,53 RON, reprezentând cheltuieli ocazionate cu spitalizarea părţii vătămate R.T.
În timpul urmăririi penale au fost administrate, printre altele, următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la faţa locului şi de indicare în teren şi planşa foto aferentă, acte medicale victimă, declaraţiile şi plângerea penală a părţii vătămate R.T., declaraţiile martorilor: G.A.M., G.N., G.I.M., P.S., P.M., P.L., L.O., G.L.I., B.S., B.A., S.V.A., S.L.N., S.F.F., S.E., B.R., B.V., B.C., C.N., raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 19 mai 2010 emis de Serviciul de Medicină Legală, raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică din 28 octombrie 2010 emis de Institutul de Medicină Legală laşi, avizul Comisiei Superioare de Medicină legală M.M. Bucureşti, coroborate cu declaraţiile inculpatului B.P.
În timpul cercetării judecătoreşti au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţia părţii vătămate R.T. declaraţiile martorilor din lucrări: P.M., G.A.M., G.L.I., B.C., B.V., S.V.A.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa a reţinut aceeaşi situaţie de fapt mai sus expusă.
Declaraţiile date în faţa instanţei de partea vătămată şi martorii G.A.M., P.M., P.L. şi G.L.I. se coroborează atât reciproc, cât şi cu susţinerile pe care aceeaşi le-au prezentat în cursul urmăririi penale. Audierea în cursul cercetării judecătoreşti a avut loc la peste un an şi jumătate faţă de data săvârşirii faptei, fiind astfel explicabilă împrejurarea că martorul G.A.M. nu a putut indica în faţa instanţei natura obiectului contondent pe care inculpatul îl avea în mână, deşi din declaraţiile date de acelaşi martor în cursul urmăririi penale, coroborate cu susţinerile constante ale părţii vătămate şi concluziile raportului de constatare medico-legală (leziunile au fost produse cu un corp contondent cu muchie), rezultă fără îndoială că inculpatul a fost înarmat şi a folosit un topor la săvârşirea faptei.
De asemenea, deşi martorele P.M. şi P.L. nu au putut să-l indice pe inculpat ca fiind cel care a lovit-o pe partea vătămată, din declaraţiile părţii vătămate coroborate cu declaraţiile martorilor G.A.M. şi G.L.I. (susţinute în ambele faze procesuale) şi declaraţiile martorilor L.O. şi B.S. (în cursul urmăririi penale) rezultă în mod clar că inculpatul este cel care a lovit partea vătămată cu toporul.
În cadrul poziţiei procesuale adoptate, inculpatul s-a limitat a susţine că nu are cunoştinţă despre ce s-a întâmplat în seara respectivă, iar apărarea formulată s-a limitat la a învedera instanţei presupusa lipsă a discernământului.
În drept, a reţinut tribunalul, fapta inculpatului B.P. care, la data de 21 martie 2010, cu aproximaţie orele 22:00, într-un loc public şi înarmat cu un corp contondent apt de a produce moartea (topor), a exercitat acte de violenţă grave şi de mare intensitate asupra victimei R.T. din sat V.N., comuna S., cauzându-i leziuni grave, ce au necesitat pentru vindecare un număr de 89-90 zile de îngrijiri medicale şi care au pus în primejdie viaţa victimei, întruneşte, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, tribunalul a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., şi anume limitele de pedeapsă prevăzute de textele de legea de incriminare, gradul de pericol social al faptei comise, împrejurările şi modalitatea în care a fost săvârşită, descrisă detaliat mai sus precum şi urmarea produsă, acţiunile inculpatului conducând la producerea de leziuni grave părţii vătămate, ce i-au pus în primejdie viaţa.
Prin prisma acestor criterii, a reţinut gravitatea deosebită a faptei săvârşite, folosirea de către inculpat a unui obiect contondent apt a cauza leziuni extrem de grave, chiar fatale, dar şi situaţia sa psihică. În ceea ce priveşte ultimul aspect, starea medicală a inculpatului obiectivată prin existenţa unui discernământ diminuat a fost reţinută de către instanţă ca o circumstanţă atenuantă judiciară în condiţiile art. 74 alin. (2) C. pen., fără însă a-i acorda acestei circumstanţe o eficienţă sporită, în condiţiile în care săvârşirea faptei a survenit într-un context în care inculpatul, cunoscând boala de care suferea, a neglijat în mod conştient şi deliberat să urmeze tratamentul. Acest aspect a şi fost constatat în cuprinsul primului raport de expertiză, reţinându-se că nu a urmat corect tratamentul psihotrop prescris şi că nu conştientizează semnificaţia şi gravitatea bolii sale şi necesitatea unui tratament riguros.
De asemenea, a constatat că inculpatul se află deja sub incidenţa măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical, prevăzută de art. 113 C. pen., dispusă în baza deciziei penale nr. 581 din 15 decembrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, definitivă.
Analizând latura civilă a cauzei, Tribunalul a constatat că Spitalul Judeţean de Urgenţă I.N. Suceava s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 4.498,53 RON, reprezentând cheltuieli ocazionate cu spitalizarea părţii vătămate R.T.
De asemenea, în cursul cercetării judecătoreşti, cu adresa din 26 octombrie 2012, Serviciul de Ambulanţă Judeţean Suceava s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 482,80 RON reprezentând contravaloarea serviciilor medicale de urgenţă prespitalicească şi transportului sanitar asistat acordate victimei R.T.
În speţă, instanţa a constatat că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale în persoana inculpatului B.P. Astfel, din probatoriul administrat a rezultat că inculpatul se face vinovat de producerea de suferinţe fizice şi psihice părţii vătămate prin lovitura aplicată şi s-a dovedit existenţa faptei ilicite şi a vinovăţiei lui.
În ceea ce priveşte daunele morale, la evaluarea cuantumului acestora tribunalul a avut în vedere suferinţele fizice şi morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârşită de inculpat, precum şi de toate consecinţele acesteia, relevate de actele medicale ori de alte probe administrate, dar şi aspectul că răspunderea civilă delictuală este guvernată de principiul reparării integrale a prejudiciului material şi moral cauzat prin fapta săvârşită şi, prin urmare, cuantumul despăgubirilor nu poate fi limitat în raport cu posibilităţile de plată ale inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, a apreciat că partea vătămată este îndreptăţită la despăgubiri pentru daune morale în cuantum de 10.000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii, conform cererii de constituire ca parte civilă de la termenul din data de 22 octombrie 2012, sumă de natură a repara prejudiciul nepatrimonial încercat, astfel încât, în baza art. 1349, art. 1357 din Legea nr. 287/2009, a obligat inculpatul la plata ei.
Prin încheierea de şedinţă în data de 3 decembrie 2013 avocatul R.P. a fost amendat, în conformitate cu dispoziţiile art. 198 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., cu suma de 1.000 RON, pentru lipsa sa nejustificată (şi fără a-şi asigura, substituirea), în calitate de apărător al inculpatului.
Împotriva sentinţei penale a declarat apel inculpatul, iar împotriva încheierii de şedinţă din data de 3 decembrie 2013 avocatul R.P.
Prin decizia penală nr. 51 din 15 aprilie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de inculpatul B.P., împotriva sentinţei penale nr. 10 din data de 24 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 8684/86/2012.
A fost desfiinţată în parte sentinţa penală mai sus-menţionată şi în rejudecare:
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., inculpatul B.P. a fost condamnat pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea la omor calificat, la pedeapsa principală de 4 ani închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A fost admite apelul declarat de avocatul R.P. împotriva încheierii din data de 3 decembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 8684/86/2012.
În temeiul art. 199 alin. (3) C. proc. pen., apelantui avocat R.P. a fost scutit de la plata amenzii de 1.000 RON aplicată acestuia prin încheierea aici menţionată.
Cheltuielile judiciare din apel, avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel instanţa de control judiciar a reţinut că din concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de Institutul de Medicină Legală Iaşi din 28 octombrie 2010, avizat de către Comisia Superioară de medicină Legală a Institutul de Medicină Legală „M.M.” Bucureşti din data de 2 mai 2011, rezultă că numitul B.P. prezintă diagnosticul de „Tulburare organică de personalitate şi a comportamentului, comemorative de crize comiţiale G.M.”, iar „în momentul comiterii faptei, în condiţii de stres şi pe fondul patologiei organice cerebrale, ar fi putut prezenta o îngustare a câmpului de conştientă, cu diminuarea discernământului”.
Aspectul că la data critică nu urma tratamentul prescris îi este de asemenea imputabil, în condiţiile în care cunoştea consecinţele unei astfel de atitudini asupra comportamentului său social, respectiv creşterea agresivităţii la stimuli negativi de mediu.
Prin urmare, acesta a comis fapta cu forma de vinovăţie cerută de lege pentru existenţa ei ca infracţiune, şi, chiar dacă nu a urmărit decesul victimei, a acceptat producerea rezultatului socialmente periculos.
Relativ la cuantumul sancţiunii principale aplicate inculpatului, având în vedere că prezenta, în momentul săvârşirii infracţiunii, o diminuare a discernământului, aspect reţinut dealtfel de către prima instanţă ca circumstanţă atenuantă în favoarea sa, curtea a apreciat că se poate da o mai mare eficienţă prezentei cauze de atenuare a pedepsei.
Astfel, o sancţiune de 4 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate, apreciază curtea că este în acord cu împrejurările concrete ale comiterii faptei şi elementele care reflectă persoana inculpatului, fiind de natură a determina atingerea scopului ei educativ-preventiv şi a produce o schimbare a comportamentului acestuia, începând cu atitudinea sa faţă de valorile sociale şi morale pe care le negase prin săvârşirea infracţiunii şi continuând cu dirijarea în sens pozitiv a actelor de conduită ulterioare.
În ceea ce priveşte suspendarea condiţionată a executării acesteia, ea nu poate fi dispusă, avându-se în vedere cuantumul sancţiunii, nefiind îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 81 alin. (1) lit. a) C. pen.
Împotriva acestei decizii inculpatul B.P. a declarat, în termen legal, recursul de faţă, prin care, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., a solicitat o reindividualizare a pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia , apreciind că pedeapsa stabilită este prea mare şi schimbarea modalităţi de executare a acesteia în sensul suspendării condiţionate sau suspendării sub supravechere a executării acesteia în condiţiile art. 81 sau 861 C. pen.
Examinând recursul declarat de inculpatul B.P. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la 15 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Critica inculpatului, vizând reindividualizarea pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare, nu intră sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiaşi articol, text de lege care, în realizarea aceluiaşi scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost de asemenea modificat, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege şi reglementându-se, aşadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate, sub singurul aspect al individualizării pedepsei, nu mai poate fi invocată în recurs.
Faţă de considerentele expuse, avându-se în vedere şi faptul că, verificându-se decizia atactă în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat de inculpatul B.P. împotriva deciziei penale nr. 51 din 15 aprilie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGEII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.P. împotriva deciziei penale nr. 51 din 15 aprilie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2574/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3764/2012. Penal → |
|---|
