ICCJ. Decizia nr. 3255/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3255/2012
Dosar nr. 7021/3/2012
Şedinţa publică din 11 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 402/F din 13 iunie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, din infracţiunea prev. de art. 174 - 176 lit. b) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen. raportat la art. 176 lit. b) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. c) C. pen. rap. la art. 176 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.N. la pedeapsa de 17 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) în condiţiile dispoziţiilor art 65 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. În temeiul dispoziţiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest, iar conform dispoziţiilor art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 octombrie 2011 la zi.
În temeiul dispoziţiilor art. 113 pct. 3 C. pen., a fost obligat inculpatul I.N. la tratament medical până la însănătoşire, ca măsură de siguranţă.
În temeiul dispoziţiilor art. 1357 C. proc. civ., a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile după cum urmează, către părţile civile T.M. şi C.A. câte 5.250 RON, daune materiale, şi câte 10.000 RON, daune morale; C.C. suma de 12.000 RON, daune materiale, şi 10.000 RON, daune morale.
În temeiul dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui cuţit cu mâner din material plastic de culoare alb-albastră şi lama inscripţionată "M.". A fost obligat inculpatul la 5.500 RON, cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin Rechizitoriul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, nr. 6268/P/2011 din 6 martie 2012, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul I.N., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 174 - 176 lit. b) C. pen.
În actul de inculpare s-a reţinut că inculpatul I.N. locuia împreună cu soţia sa, victima I.I., în Bucureşti, sector 4.
În data de 15 octombrie 2011, de dimineaţă, inculpatul I.N. a început să consume băuturi alcoolice pe care le procura de la un magazin situat pe aceeaşi stradă şi unde vânzătoarea era martora C.C.A. Inculpatul a făcut mai multe deplasări la magazin. La întoarcere spre locuinţă, la una dintre deplasări, s-a întâlnit cu victima T.M., care şi-a exprimat dorinţa de a merge în vizită la soţia inculpatului. Victimele I.I. şi T.M. au stat de vorbă pe canapeaua din sufragerie. La ultima întoarcere a inculpatului de la magazin, de unde cumpărase vin, soţia sa, victima I.I., i-a reproşat că a consumat prea mult alcool.
Pe fondul consumului excesiv de alcool şi datorită reproşurilor adresate, inculpatul a luat de pe masă un cuţit şi le-a atacat pe cele două victime cu numeroase lovituri în diverse zone ale corpului, deşi acestea au încercat să se apere.
După comiterea faptei, inculpatul s-a deplasat la magazinul unde vânzătoare era martora C.C.A. şi i-a spus acesteia să sune la 112 că a "omorât", a făcut crimă. Martora a constatat că inculpatul avea urme de sânge pe îmbrăcăminte şi pe mâini în cantităţi semnificative şi a sunat la 112. La domiciliul inculpatului s-a deplasat ambulanţa, personalul medical a constatat decesul celor două victime pe canapeaua din sufragerie.
În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele probe: proces-verbal de cercetare la faţa locului cu planşa foto anexă; constatări la faţa locului ale medicului legist; plic ce conţine impresiunile papilare ale victimelor I.I. şi T.M.; adresă şi copii ale rapoartelor de intervenţii întocmite de personalul medical ce s-a deplasat cu ambulanţa la adresa unde au fost găsite cele două victime; Proces-verbal din 15 octombrie 2011 întocmit de organele de poliţie din cadrul D.G.P.M.B. - Serviciul Omoruri; Proces-verbal din 15 octombrie 2011 întocmit de organele de poliţie din cadrul Secţiei 14 Poliţie - Biroul Ordine Publică; adresă şi fişa de intervenţie la eveniment întocmită de organele de poliţie din cadrul Secţiei 14; Proces-verbal din 17 octombrie 2011 întocmit de organele de poliţie din cadrul D.G.P.M.B. - Serviciul Omoruri cu prilejul efectuării autopsiei; constatări preliminare ale rapoartelor medico-legale de autopsie AA/2011 şi BB/2011; procese-verbale de identificare a cadavrelor cu identitate necunoscută, copii declaraţii olografe şi copii acte de identitate; Raportul medico-legal de autopsie BB/2011 cu planşa foto anexă privind victima I.I.; Raportul medico-legal de autopsie AA/2011 cu planşa foto anexă privind victima T.M.; Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică criminalistică din 24 noiembrie 2011; Proces-verbal din 15 octombrie 2011 de constatare şi ridicare de probe biologice prezente pe inculpatul I.N. cu planşă foto anexă; Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 29 februarie 2012; declaraţie martor C.C.A.; declaraţie martor P.C.; proces-verbal de transcriere a apelurilor de urgenţă înregistrate automat la numărul unic 112 cu CD anexă; declaraţie de constituire parte civilă T.M.; declaraţie de constituire parte civilă C.A.; declaraţie de constituire parte civilă C.C.; declaraţii inculpat I.N. şi Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. CC/2011.
În faza cercetării judecătoreşti a fost audiat inculpatul I.N., care a recunoscut şi regretat fapta comisă.
Părţile vătămate T.M., C.A. şi C.C. au formulat cereri de constituire ca părţi civile.
Instanţa de fond a încuviinţat şi a audiat pentru părţile civile T.M. şi C.A., pe latura civilă, pe martorul S.M..
Din analiza materialului probator administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt aşa cum a fost prezentată în rechizitoriu cu următoarele precizări:
Inculpatul I.N. obişnuia să consume zilnic alcool, şi anume vin, uneori împreună cu soţia sa, victima I.I. Pensia pe care o primea îi permitea să-şi facă cumpărăturile pentru traiul de zi cu zi, însă existenţa alcoolului era prioritară.
În data de 15 octombrie 2011, inculpatul, de dimineaţă, a început să consume vin, iniţial împreună cu soţia sa, victima I.I., făcând mai multe deplasări la magazinul de pe strada unde locuia, pentru a cumpăra alcool. Cu prilejul uneia din deplasări, la întoarcerea spre locuinţă, întâmplător, s-a întâlnit cu victima T.M., care i-a spus că doreşte să discute cu soţia sa, victima I.I., inculpatul fiind de acord. Victimele au stat de vorbă în sufragerie, pe canapea, timp în care inculpatul a consumat alcool, oferindu-le şi acestora. Către seară, în jurul orelor 18:30, inculpatul s-a deplasat iar la magazin pentru a se aproviziona cu vin, pentru a avea şi a doua zi. Ajuns acasă (se afla deja în stare de ebrietate, aşa cum rezultă din declaraţia martorului P.C.), cu vinul cumpărat, după ce a pus cumpărăturile pe masa din bucătărie, a intrat în cameră unde erau cele două femei.
În faţa instanţei de fond, inculpatul a declarat că victima I.I. a început să-i vorbească urât, l-a zgâriat şi l-a muşcat de mână. În faza de urmărire penală inculpatul a declarat că i s-a părut "că victima I.I. a început să-l tragă de mână şi că l-a muşcat" de mâna dreaptă. În ambele variante, inculpatul s-a simţit atacat, iar pe victima T.M. a văzut-o ca fiind bărbat, amantul soţiei sale, fiindcă avea vedenii, iar privirea o avea înnegurată.
Această susţinere a inculpatului cu privire la starea sa psihică la momentul săvârşirii faptei este explicată prin concluziile Raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. CC/2011 din 14 decembrie 2011 efectuat la I.N.M.L. "Mina Minovici" la solicitarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
În urma examinării, comisia a concluzionat că inculpatul I.N. "prezintă tulburare organică de personalitate fond toxic etilic, dependenţă la alcool. La data de 15 octombrie 2011, a avut discernământul diminuat în raport cu fapta pentru care este cercetat. Comisia recomandă aplicarea măsurii medicale prevăzute de art. 113 C. pen.".
Fiind în această stare psihică, pe fondul stării de ebrietate în condiţiile consumului de alcool, inculpatul a luat un cuţit, nu ştie de unde, şi a început să lovească ambele victime la întâmplare, fără a gândi sau controla acţiunile. Când şi-a revenit a mers la magazinul unde martora C.C.A. era vânzătoare şi de unde cumpăra vin, având mâinile şi hainele pline de sânge, spunându-i să sune la 112. Medicii ambulanţei au constatat decesul celor două victime.
În urma autopsiei efectuate sub nr. DD/2011 eliberat de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici", s-a concluzionat că moartea lui T.M. de 80 de ani a fost violentă, datorită hemoragiei externe produse de leziunile traumatice - plăgi tăiate la nivelul gâtului cu secţionarea arterei carotide comune stângi şi alte plăgi produse prin tăiere cu un corp tăietor-înţepător, în acelaşi context traumatic.
În urma autopsiei efectuate sub nr. BB/2011 din data de 29 februarie 2012 de I.N.M.L. "Mina Minovici", s-a concluzionat "că moartea numitei I.I. a fost violentă. S-a datorat hemoragiei interne şi externe consecutive unei plăgi înjunghiate subclaviculară stânga cu secţiunea arterei carotide comune stângi şi alte plăgi tăiate, produse prin lovire cu corp tăietor/înţepător - tip cuţit sau similar; între aceasta şi cauza medicală a decesului existând legătură de cauzalitate directă necondiţionată".
În ambele cazuri, între cauza medicală a decesului şi decesul victimelor există legătură de cauzalitate directă, iar moartea poate data din 15 octombrie 2011.
Prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 24 noiembrie 2011 efectuat la cererea organelor de urmărire penală, s-a constatat că obiectele de vestimentaţie ale victimelor puse la dispoziţie prezintă urme create de un instrument înţepător-tăietor. Inculpatul I.N. a recunoscut şi a regretat săvârşirea faptei. Declaraţia de recunoaştere a săvârşirii faptei de către inculpat se întregeşte cu probele existente la dosar prezentate şi cu declaraţiile martorilor C.C.A. şi P.C., pentru care instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 327 pct. 3 C. proc. pen.
În urma analizării probelor aflate la dosarul cauzei, instanţa de fond a concluzionat că fapta există, că aceasta a fost săvârşită de inculpat şi că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de dispoziţiile art. 174 C. pen. (omorul) raportat la art. 175 lit. c) C. pen. (asupra soţului) raportat la art. 176 lit. b) C. pen. (asupra a două sau mai multe persoane), motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de reprezentantul Ministerului Public din art. 174 - 176 lit. b) C. pen., în art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. c) C. pen., raportat la art. 176 lit. b) C. pen., texte în baza cărora a fost condamnat inculpatul la pedeapsa privativă de libertate. În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului în raport de gradul de pericol social concret al faptei săvârşite prev. de art. 72 C. pen., a fost lezată valoarea cea mai de preţ apărată de legea penală, şi anume viaţa, omorul s-a săvârşit asupra soţiei şi asupra a două persoane, dar şi de persoana inculpatului - persoană în vârstă, care la data săvârşirii faptei, aşa cum a concluzionat şi raportul de expertiză psihiatrică menţionat, a avut discernământul diminuat.
La recomandarea comisiei medicale, instanţa de fond a dispus obligarea inculpatului la tratament medical ca măsură de siguranţă (art 113 pct. 3 C. pen.) până la însănătoşire pentru că prezintă pericol de a săvârşi din nou aceleaşi fapte, în condiţiile dependenţei de alcool.
Pedeapsa principală a închisorii a fost însoţită şi de aplicarea pedepsei complementare, după executarea pedepsei principale şi de pedepsele accesorii pe durata executării pedepsei principale.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa de fond a avut în vedere natura faptei săvârşite, ansamblul probator ducând la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice sau dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei. Nu i s-a interzis inculpatului dreptul de a alege, având în vedere exigenţele Curţii Europene a Drepturilor Omului reflectate în hotărârile date în multiple cauze, ca de exemplu: Hirst c/Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Sabou şi Pârcălab c/României.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar conform disp. art. 88 C. pen., s-a computat prevenţia de la 16 octombrie 2011 la zi.
Prin fapta săvârşită inculpatul a creat suferinţe morale persoanelor apropiate victimelor şi cheltuieli materiale efectuate de acestea cu serviciile funerare, parastase şi toate taxele inerente unor asemenea evenimente, motiv pentru care instanţa de fond a admis acţiunea civilă şi a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile şi daune morale către părţile civile, fiind dovedite pretenţiile acestora, aşa cum au fost formulate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul I.N., criticând-o ca fiind netemeinică, motivând că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de circumstanţele sale personale, are o tulburare organică de personalitate şi are discernământul scăzut, iar la data comiterii faptei se afla sub influenţa băuturilor alcoolice şi a solicitat reducerea cuantumului pedepsei.
Curtea, examinând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor din dosar în raport de critica formulată, dar şi din oficiu conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat nefondat apelul, reţinând că instanţa de fond a manifestat rol activ în cauză pentru aflarea adevărului, a stabilit corect situaţia de fapt, a făcut o legală încadrare juridică a faptei comise de inculpat şi a reţinut în mod judicios vinovăţia acestuia în concordanţă cu probele administrate.
În aceste condiţii, în mod legal s-a dispus condamnarea inculpatului, iar la stabilirea pedepsei aplicate s-au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., inclusiv şi persoana acestuia şi faţă de starea de sănătate a acestuia şi la recunoaşterea comisiei medicale, în mod legal s-a luat şi măsura de siguranţă de obligare la tratament medical.
Starea de sănătate a inculpatului la momentul comiterii faptei nu justifică însă reducerea cuantumului pedepsei aplicate acestuia şi care a fost corect stabilit în raport de natura şi circumstanţele reale în care acesta a săvârşit infracţiunea şi gradul ridicat de pericol social al acesteia, concretizat prin suprimarea vieţii unui om.
Prin Decizia penală nr. 226/A din 27 iulie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.N. împotriva Sentinţei penale nr. 402 din 13 iunie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
Împotriva Deciziei penale nr. 226/A din 27 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a declarat recurs inculpatul I.N., criticând decizia pronunţată în apel pentru greşita individualizare judiciară a pedepsei, invocând dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., invocând, de asemenea, afecţiunile medicale cu care a fost diagnosticat inculpatul.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 7021/3/2012.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivul de recurs invocat, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că instanţa de apel şi instanţa de fond au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare, precum şi o corectă individualizare a pedepsei.
La individualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatului, instanţa de fond a luat în considerare criteriile generale de individualizare prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen., dar şi că a fost lezată valoarea cea mai de preţ apărată de legea penală, şi anume viaţa, omorul săvârşindu-se asupra soţiei şi asupra a două persoane, dar în egală măsură s-a ţinut cont şi de persoana inculpatului - persoană în vârstă, care la data săvârşirii faptei, aşa cum a concluzionat şi raportul de expertiză psihiatrică menţionat, a avut discernământul diminuat, aplicând o pedeapsă rezultantă de 17 ani închisoare, pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de textul incriminator, pedeapsă care a fost menţinută şi de instanţa de apel, astfel că nu se impune coborârea pedepsei într-un cuantum mai redus faţă de textul incriminator.
În mod corect s-a ţinut cont de ambele instanţe şi de pericolul social al faptei săvârşite de persoana inculpatului şi de împrejurările comiterii faptei, respectiv că în data de 15 octombrie 2011 inculpatul I.N. a aplicat mai multe lovituri de cuţit victimelor T.M. şi I.I. (soţia inculpatului), lovituri ce au condus la decesul acestora.
Înalta Curte constată că nu se impune a se acorda o eficienţă mai mare dispoziţiilor generale de reindividualizare, aceste criterii fiind reţinute de instanţa de apel şi instanţa de fond la individualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că ambele instanţe au examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei de 17 ani închisoare reţinute în sarcina inculpatului, evidenţiind faptul că dincolo de pericolul social generic al infracţiunii săvârşite, în mod concret acesta s-a accentuat ca urmare a împrejurărilor în care a fost săvârşită, respectiv faptele inculpatului conducând la decesul celor două victime, dintre care una fiind soţia acestuia, astfel că o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepsei nu se mai impune.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile formulate în recurs de către inculpat, invocând afecţiunile de sănătate de care suferă inculpatul, chiar dacă starea inculpatului în momentul săvârşirii faptei a fost caracterizată prin raportul de expertiză în sensul că inculpatul a avut discernământul diminuat, deoarece starea de sănătate nu poate contribui la reducerea pedepsei într-un cuantum mai redus.
Astfel, Înalta Curte constată că, întrucât în cauză pedeapsa aplicată reflectă respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptelor comise şi profilul sociomoral şi de personalitate al inculpatului, nu se justifică reducerea pedepsei reţinute deja în sarcina inculpatului, pedeapsă orientată spre minimul special al pedepsei stabilit de textul incriminator.
În baza art. 38515alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul declarat de inculpatul I.N. împotriva Deciziei penale nr. 226/A din 27 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Va deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 16 octombrie 2011 la 11 octombrie 2012.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul I.N. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.N. împotriva Deciziei penale nr. 226/A din 27 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 16 octombrie 2011 la 11 octombrie 2012.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11 octombrie 2012.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 3187/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 3260/2012. Penal → |
|---|
