ICCJ. Decizia nr. 3260/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3260/2012

Dosar nr. 1885/99/2012

Şedinţa publică din 11 octombrie 2012

Asupra recursului de faţă, constată:

Prin Sentinţa penală nr. 224 din 5 iunie 2012, Tribunalul Iaşi a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 174 - 176 lit. a) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen., precum şi cererea privind aplicarea disp. art. 3201 C. pen., formulate de inculpatul G.A.

A condamnat inculpatul G.A., fără ocupaţie, necăsătorit, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de "omor deosebit de grav", prev. şi ped. de art. 174 - 176 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 25 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a 2-a şi lit. b) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 71 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului G.A. pe durata şi în condiţiile prevăzute de textul legal sus-menţionat, pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza disp. art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 6 ianuarie 2012.

În baza disp. art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat cuţitul folosit la săvârşirea infracţiunii, aflat în plicul nr. 2 cu inscripţia "conţine cuţit 3", din arhiva depozit a Tribunalului Iaşi.

În baza disp. art. 357 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., rap. la art. 109 C. proc. pen., a dispus restituirea către numita G.M. a obiectelor aflate în sacii cu nr. 1, 4, 5, 19, 21, 24, 25, 27, 30, 31 din Arhiva depozit a Tribunalului Iaşi, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. A constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă. Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Până la data de 27 decembrie 2011, inculpatul a locuit în casa surorii sale R.G. din comuna C., judeţul Harghita, unde şi figurează ca având domiciliul, când, la cererea surorii sale, a părăsit locuinţa acesteia, deplasându-se în comuna B., judeţul Iaşi, pentru a locui împreună cu mama sa, A.M., într-un imobil ce este compus din două camere, dintre care una are destinaţie de bucătărie şi dormitor al mamei, iar cealaltă încăpere are destinaţie de dormitor, însă nefolosit.

Depoziţiile martorilor audiaţi în cauză atestă ferm că inculpatul G.A. este consumator de băuturi alcoolice, iar pe fondul acestui consum este foarte violent. În repetate rânduri a agresat-o pe mama sa, acesta fiind şi motivul pentru care în aceeaşi zi de 27 decembrie 2011, numita R.G. a venit în comun a B. şi a luat-o pe mama lor, inculpatul rămânând singur în locuinţă.

În jurul orelor 16:00, după plecarea numitei A.M., la locuinţa acesteia a venit numita A.T., victima din prezenta cauză, cele două fiind cumnate.

Victima A.T. era cunoscută după porecla "C.V." şi ca o mare consumatoare de băuturi alcoolice.

Găsindu-l acasă doar pe inculpatul G.A., victima A.T. a rămas câteva ore la locuinţa acestuia, timp în care a mâncat şi a consumat băuturi alcoolice împreună cu inculpatul. Înainte să se întunece victima a plecat la locuinţa sa.

În perioada 27 decembrie 2011 - 4 ianuarie 2012, inculpatul s-a întâlnit numai cu numitul T.I., împreună cu care consuma băuturi alcoolice.

În dimineaţa de 4 ianuarie 2012, în jurul orelor 09:00, inculpatul G.A. a mers la Primăria din comuna B., de unde a ridicat suma de 30 RON, reprezentând ajutorul pentru căldură destinat mamei sale, bani cu care a cumpărat o sticlă de spirt şi alte mărunţişuri. A mers acasă, unde a amestecat spirtul cu apă şi zahăr ars, obţinând cantitatea de 1,5 litri de spirt diluat, din care a consumat până în jurul orelor 18:00 aproximativ 1 litru, ajungând în stare de ebrietate.

În jurul orelor 18:00, la locuinţa inculpatului a venit numitul T.I., şi acesta aflat în stare de ebrietate. Cei doi au plecat la locuinţa sus-numitului, unde au continuat să consume băuturi alcoolice până în jurul orelor 18:45, conform susţinerilor inculpatului, când acesta a revenit la locuinţa sa pentru a urmări ştirile de la ora 19:00.

După aproximativ 10 minute, la locuinţa inculpatului a venit mătuşa inculpatului, victima A.T., aflată în stare de ebrietate. Aceasta l-a rugat pe inculpat să o lase să doarmă la el în acea noapte, deoarece starea în care se afla nu îi permitea să ajungă la locuinţa sa, situată la o distanţă de circa 3 km de locuinţa inculpatului. Inculpatul a fost de acord şi, imediat după această discuţie, inculpatul a ieşit din casă pentru a-şi satisface necesităţile fiziologice. Când a revenit în cameră, a observat că victima A.T. îşi satisfăcea nevoile fiziologice în cameră, lângă unul din cele două paturi aflate în cameră.

Enervat de acest gest, inculpatul G.A. a lovit victima cu piciorul în faţă. În urma loviturii primite, victima a căzut pe spate, lovindu-se cu capul de maşina de cusut. Văzând că victima A.T. nu mai mişcă, inculpatul a aşezat-o pe patul tip canapea şi a stropit-o cu apă. Pentru că A.T. nu şi-a revenit, o inculpatul s-a speriat, crezând că aceasta a murit, şi s-a gândit să scape de ea.

După ce a mai băut două pahare din spirtul preparat şi a fumat o ţigară, inculpatul G.A. a luat un sac de rafie şi a încercat să bage victima în sac, pentru a o duce de acasă.

Văzând că nu încape în sac, inculpatul s-a gândit să o facă pe victimă "mai măruntă", adică să o taie cu un cuţit. Inculpatul a luat un cuţit de pe sobă, a dezbrăcat victima de haine şi a început "prin a-i tăia gâtul, de la o ureche la alta".

Inculpatul i-a înfipt victimei cuţitul în gât şi a tăiat, moment în care victima s-a mişcat şi a început să se zbată. Cu mâna dreaptă s-a prins de perdeaua de deasupra patului, a tras şi a smuls-o din perete. În încercarea de scăpa, victima l-a zgâriat pe inculpat pe antebraţul stâng şi l-a tras de păr, dar acest lucru nu l-a împiedicat pe inculpat, care a imobilizat victima, ţinând-o cu mâna stângă de bărbie, şi a început să îi taie gâtul "mai hotărât", în sensul că, folosind acelaşi cuţit, "a luat-o pe încheietură pe inele" şi i-a tăiat gâtul până când capul s-a desprins de corp.

Inculpatul a procedat la fel cu mâinile pe care le-a tăiat din umăr. Pentru că nu încăpeau în sacoşă, inculpatul le-a tăiat şi de la cot, apoi le-a pus într-o sacoşă pe care a dus-o în bucătărie.

A revenit în cameră şi i-a tăiat şi picioarele de la genunchi.

În continuare, inculpatul G.A. a pus corpul într-un sac de rafie, iar capul, mâinile şi picioarele le-a pus în sacoşe sau le-a învelit în hainele victimei şi le-a lăsat în bucătărie. Tot aici a lăsat şi perdeaua, cele două perne de pe pat (una albă şi cealaltă, cu dungi roşii) şi o cuvertură verde, toate fiind murdare de sânge, pentru a le duce la râpă împreună cu toate părţile corpului.

După aceasta, inculpatul G.A. a băut restul de spirt preparat, a fumat 2 ţigări şi s-a culcat în patul unde tocmai o omorâse pe mătuşa sa.

În dimineaţa de 5 ianuarie 2012, în jurul orelor 04:00, inculpatul s-a trezit, a adus un cărucior pe care a pus hainele victimei, pentru a nu face urme de sânge, apoi a pus corpul secţionat în cărucior şi l-a transportat la marginea satului B., în punctul numit "H.", lăsându-l lângă o grămadă de moloz, peste care a aruncat nişte bolovani.

În acest loc au şi fost găsite în ziua de 5 ianuarie 2012, în jurul orelor 13:00, de către numiţii D.I. şi I.P., acesta din urmă fiind cel care a sesizat organele de poliţie.

Cu ocazia cercetărilor efectuate, la faţa locului a fost identificat corpul secţionat al numitei A.T., obiectele de îmbrăcăminte ale acesteia, precum şi o perdea, două perne şi o cuvertură de culoare verde, toate murdare de sânge. La faţa locului nu au fost găsite membrele inferioare ale victimei şi nici obiectele de încălţăminte.

Din Raportul medico-legal de necropsie din data de 17 ianuarie 2012 rezultă că moartea numitei A.T. a fost violentă şi s-a datorat siderării funcţiilor vitale determinate de decapitare, între decapitare şi deces existând legătură directă de cauzalitate. Decapitarea s-a produs prin lovire activă cel mai probabil cu obiect tăietor-despicător.

La examenul necroptic au fost constatate mai multe leziuni de violenţă, respectiv: - plagă la nivelul rădăcinii nasului şi echimoză la nivelul ochiului drept, ce s-au putut produce prin lovire cu şi de corpuri contondente; - plagă intercostală cu penetrare pulmonară, ce s-a putut produce prin lovire activă cu un obiect tăietor-înţepător (cuţit); - infiltrat hemoragic epicranian la nivelul vertexului, ce s-a putut produce prin lovire activă cu corp contondent; - infiltrare la nivel frontal şi temporal ce s-au putut produce prin lovire cu şi de corpuri contondente.

Toate aceste leziuni de violenţă sunt anterioare decesului şi nu au avut rol tanatogenerator, însă atestă faptul că, anterior decapitării, inculpatul G.A. a aplicat victimei A.T. mai multe lovituri în faţă şi în cap, şi nu doar una singură, aşa cum a susţinut în declaraţiile sale.

În cauză nu au existat martori oculari, având în vedere împrejurările comiterii faptei, însă urmare a declaraţiilor numitelor G.T. şi B.V. care, fiind audiate în calitate de martor, au recunoscut perdeaua, identificată la locul unde a fost descoperit cadavrul, ca aparţinând numitei A.M. - mama inculpatului G.A., în cauză a fost solicitată şi obţinută o autorizaţie de percheziţie domiciliară, iar cu ocazia efectuării percheziţiei, la domiciliul numitei A.M. - unde locuia fără forme legale inculpatul G.A. - organele de urmărire penală au identificat o perdea identică cu cea găsită la cercetarea locului faptei.

De asemenea, într-una din încăperile imobilului, unde locuia fără forme legale inculpatul G.A., a fost identificat un rucsac din material textil de culoare gri, iar în interiorul rucsacului o sacoşă din rafie de culoare albă. În această sacoşă au fost găsite un batic de culoare neagră cu flori multicolore, o pereche de şoşoni de damă şi membrele inferioare ale victimei.

Cu privire la acest aspect, inculpatul G.A., care ulterior a recunoscut săvârşirea faptei, a declarat că nu le-a dus odată cu celelalte părţi ale corpului şi obiectele de îmbrăcăminte deoarece nu i-au mai încăput în cărucior, însă intenţiona ca a doua zi să le ducă "la râpă".

Tot cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare a fost identificat şi ridicat un cuţit, cu privire la care inculpatul G.A. a declarat că este cel pe care l-a folosit la uciderea victimei.

Numita M.M.M., gestionară la SC I. SRL Butea, a declarat că în ziua de 4 ianuarie 2012, în jurul orelor 14:00, la magazin a venit numita D.M. însoţită de victima A.T. căreia i-a cumpărat o pereche de "şoşoni". Tot numita M.M.M. a recunoscut geaca tip "F." identificată la locul unde a fost descoperit cadavrul, ca fiind geaca cu care era îmbrăcată victima A.T. în ziua de 4 ianuarie 2012.

Inculpatul G.A. a avut o poziţie procesuală sinceră în cursul urmăririi penale, recunoscând că a omorât victima prin decapitare. A susţinut că anterior decapitării i-a aplicat acesteia o singură lovitură cu piciorul în faţă, însă această susţinere este infirmată de raportul de necropsie efectuat în cauză.

Declaraţiile sale se coroborează cu ansamblul probelor administrate în cauză şi dovedesc vinovăţia inculpatului la săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav asupra numitei A.T.

În conformitate cu disp. art. 117 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice a inculpatului, concluziile Raportului din 25 ianuarie 2012 al I.M.L. Iaşi stabilind că numitul G.A. prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate emoţional-instabilă cu agravări onirofile, iar fapta pentru care este învinuit a fost săvârşită cu discernământ.

Expertiza relevă faptul că inculpatul este o persoană aparent liniştită psihomotor, orientată temporo-spaţial, cu atitudine cooperantă, respectă reciprocitatea dialogului cu medicul examinator, dispoziţie depresivă, labilitate emoţională, anxietate, ideaţie demobilizatoare, toleranţă scăzută la frustrări minore, caracterizată prin iritabilitate, irascibilitate, impulsivitate, iar referitor la faptă declară că mătuşa care venise în vizită a urinat în cămara lui, ceea ce l-a înfuriat şi a lovit-o.

Martorii audiaţi în cauză au participat la percheziţia domiciliară şi la cercetarea la faţa locului, au declarat împrejurările în care au fost descoperite părţi ale cadavrului, recunoscând unele obiecte prezentate de lucrătorii de poliţie ca fiind dintre cele pe care le-au văzut în locuinţa lui G.M., mama inculpatului, precizând totodată faptul că inculpatul era un mare consumator de băuturi alcoolice.

Situaţia de fapt reţinută de instanţă a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare, procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică întocmită cu aceeaşi ocazie, Raportul de necropsie din 17 ianuarie 2012 întocmit de I.M.L. Iaşi, declaraţiile martorilor D.I., I.P., G.T., B.V., procesele-verbale de ridicare de bunuri - mijloacele materiale de probă, care coroborate şi cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului din cursul urmăririi penale formează un ansamblu probator ce dovedeşte pe deplin vinovăţia acestuia în săvârşirea infracţiunii descrise în considerentele prezentei hotărâri.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului G.A., care la data de 4 ianuarie 2012, în timp ce se afla la locuinţa mamei sale din com. B., jud. Iaşi, i-a aplicat victimei A.T. o lovitură puternică cu piciorul în cap, lovitură care a proiectat victima la pământ, iar în cădere s-a lovit cu capul de maşina de cusut, după care, cu un cuţit, a secţionat victima, tăindu-i mai întâi capul, membrele superioare şi apoi membrele inferioare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 - 176 lit. a) C. pen.

Modul în care a acţionat inculpatul caracterizează poziţia psihică a acestuia care a acţionat cu intenţia directă de a ucide victima, respectiv că a prevăzut şi urmărit expres să-i cauzeze decesul, prin cruzimi.

Caracteristica omorului prin cruzimi ca omor deosebit de grav constă în aceea că făptuitorul întrebuinţează în mod voit anumite metode şi mijloace de chinuire a victimei, cauzându-i suferinţe puternice, altele decât cele care însoţesc moartea violentă. La aprecierea unui omor ca fiind săvârşit prin cruzimi trebuie să se ţină seama de aspectul de ferocitate cu care făptuitorul a săvârşit omorul, trezind un sentiment de oroare în rândul celor care au luat cunoştinţă de faptă.

În declaraţia dată în cursul urmăririi penale inculpatul precizează cu amănunte succesiunea faptelor sale, respectiv faptul că după ce a lovit victima cu piciorul în faţă, iar aceasta a căzut la pământ şi a rămas nemişcată, crezând ca a murit, a hotărât să scape de ea, sens în care a încercat să o pună într-un sac şi, întrucât nu încăpea, a hotărât să o facă mai "măruntă", respectiv să-i taie corpul cu un cuţit.

Acesta este elementul care infirmă teza apărării privind existenţa unui omor calificat, cu argumentaţia că în momentul când i-a tăiat capul victimei, moartea a intervenit instantaneu, astfel că nu mai există acele acte de suferinţă prelungită, caracteristice omorului prin cruzimi.

Inculpatul a declarat însă că atunci când a început să-i taie gâtul cu cuţitul victima s-a mişcat, s-a prins cu mâna de perdeaua de pe perete, a rupt-o, după care s-a zbătut şi l-a zgâriat pe inculpat pe antebraţul stâng, împrejurări care demonstrează ferocitatea de care a dat dovadă inculpatul în conceperea planului infracţional. Conştientizând faptul că mătuşa sa nu a murit, acesta a continuat demersul său infracţional, împrejurare care evidenţiază faptul că victimei i-au fost cauzate suferinţe inutile, de mare intensitate, cu mult peste cele inerente acţiunii de ucidere, iar modul în care a acţionat, secţionând corpul victimei în mai multe bucăţi pe care le-a aruncat în diverse locuri din sat, dovedeşte o periculozitate deosebită din partea inculpatului, trezind totodată un sentiment de oroare în rândul persoanelor care au luat cunoştinţă de faptă.

Pentru aceste considerente, instanţa a respins cererea apărării privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 174 - 176 lit. a) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei şi a modului de executare, instanţa a ţinut seama de dispoziţiile art. 52 şi 72 C. pen., relative la scopul pedepsei şi la criteriile generale de individualizare, cu referire la: dispoziţiile generale ale C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială, de împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta, de împrejurările care au generat-o, de urmările grave şi ireversibile produse, precum şi de gradul de pericol social concret al faptei şi al inculpatului.

În speţă, pentru asigurarea securităţii sociale a valorilor ocrotite de legea penală, în special a valorii supreme a vieţii se impune eliminarea temporară a inculpatului G.A. din societatea civilă, prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea în cuantumul maxim prevăzut de legea penală.

În baza art. 176 alin. (1), teza finală, C. pen., din aceleaşi raţiuni, care impun o sancţionare efectivă, complementară răspunderii penale, a aplicat inculpatului şi pedeapsa obligatorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o perioadă rezonabilă.

În temeiul art. 71 alin. (3) C. pen. şi prin raportare la Decizia nr. LXXIV din 5 noiembrie 2007, pronunţată de secţiile unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în recurs în interesul legii, s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C. pen. S-a avut în vedere că, raportat la gravitatea faptei comise, inculpatul a devenit nedemn să îşi exercite drepturile electorale şi civile.

Constatând că temeiurile care au stat la baza luării şi ulterior a menţinerii măsurii de arest preventiv a inculpatului nu s-au modificat în niciun fel, ci, din contră, s-au consolidat, instanţa a dat eficienţă disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. şi a menţinut această măsură.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa ce va fi aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 6 ianuarie 2012 la zi.

În temeiul disp. art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea de la inc. G.A. a cuţitului folosit la săvârşirea infracţiunii, iar în temeiul disp. art. 357 alin. (2) lit. e), raportat la art. 109 C. proc. pen., la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri va dispune restituirea către numita G.M. a obiectelor aflate în Arhiva depozit a Tribunalului Iaşi, în sacii cu nr. 1, 4, 5, 19, 21, 24, 25, 27, 30, 31.

În temeiul disp. art. 349 rap. la art. 191 C. proc. pen., a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat care vor include şi onorariul avocatului desemnat din oficiu.

În termen legal inculpatul G.A. a formulat apel împotriva acestei sentinţe, criticând-o pentru netemeinicie, arătând în motivarea cererii de apel că pedeapsa aplicată de prima instanţă este prea mare.

Apărătorul din oficiu, cu ocazia dezbaterilor apelului, a solicitat în principal redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia având în vedere lipsa antecedentelor penale ale inculpatului şi circumstanţele reale în care s-a comis fapta. Prin Decizia penală nr. 123/2012 din 24 iulie 2012, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul G.A. împotriva Sentinţei penale nr. 224 din 5 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Iaşi, hotărâre pe care a menţinut-o.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că solicitarea inculpatului, de reducere a cuantumului pedepsei aplicate, nu poate fi primită de instanţa de apel cu motivarea că instanţa de fond a ţinut cont de criteriile generale de individualizare a pedepselor, prevăzute de art. 72 C. pen., precum şi de scopul acestora, prevăzut de art. 52 C. pen., circumstanţele în care s-a comis fapta dovedind o periculozitate deosebită din partea inculpatului, trezind totodată un sentiment de oroare în rândul persoanelor care au luat cunoştinţă de faptă.

Curtea a apreciat că în raport de gradul de pericol social al faptei, rezultat din modalitatea şi împrejurările concrete de comitere a acesteia, menţinerea cuantumului pedepsei, de 25 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie este justificată, raportat la dispoziţiile art. 72 şi 52 C. pen.

În cauză nu a fost făcută dovada existenţei unor alte circumstanţe personale care să justifice diminuarea cuantumului pedepsei stabilite iniţial, lipsa antecedentelor penale nu poate constitui un element de reducere a pedepsei având în vedere modalitatea de comitere amintită mai sus, motiv pentru care s-a dat eficienţă principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei comise şi profilul sociomoral al inculpatului.

Împotriva Deciziei penale nr. 123/2012 din 24 iulie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul G.A., invocând motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii pronunţate de instanţa de apel şi reducerea pedepsei aplicate inculpatului, arătând că inculpatul nu are antecedente penale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 1885/99/2012. Examinând motivul de recurs invocat, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de apel şi instanţa de fond au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare, precum şi o corectă individualizare a pedepsei.

La individualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatului, instanţa de fond a luat în considerare criteriile generale de individualizare prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen., dar şi circumstanţele personale ale inculpatului şi circumstanţele reale în care fapta a fost săvârşită, de conţinutul şi gravitatea concretă a faptei, de urmările produse şi de pericolul social al infracţiunii comise prin suprimarea vieţii victimei A.T. (mătuşa sa), infracţiune săvârşită prin cruzimi prev. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen., aplicând inculpatului o pedeapsă de 25 ani închisoare, pedeapsă care a fost menţinută şi de instanţa de apel, astfel că nu se impune coborârea pedepsei într-un cuantum mai redus faţă de textul incriminator.

În mod corect s-a ţinut cont de către ambele instanţe şi de pericolul social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările comiterii faptelor, respectiv că la data de 4 ianuarie 2012, în timp ce se afla la locuinţa mamei sale din com. B., jud. Iaşi, i-a aplicat victimei A.T. o lovitură puternică cu piciorul în cap, lovitură care a proiectat victima la pământ, iar în cădere s-a lovit cu capul de maşina de cusut, după care, cu un cuţit, a secţionat victima, tăindu-i mai întâi capul, membrele superioare şi apoi membrele inferioare, faptă ce denotă un grad foarte ridicat de periculozitate pe care îl prezintă inculpatul pentru societate.

Astfel, Înalta Curte constată că actele de ucidere au constat în schingiuiri, în sensul că inculpatul a secţionat capul victimei, perioadă de timp în care victima s-a trezit şi s-a agăţat de perdeaua de deasupra patului şi a smuls-o din perete şi ulterior l-a zgâriat pe inculpat pe antebraţul stâng şi l-a tras de păr, lucru care nu l-a împiedicat pe inculpat să continue acţiunea sa imobilizând victima şi încercând să-i taie capul "mai hotărât" (aşa cum a declarat acesta), producând victimei suferinţe majore şi prelungite, având ca rezultat moartea victimei. Modalitatea de concepere şi realizare a acţiunii de ucidere desfăşurată de inculpatul G.A. a urmărit să provoace victimei suferinţe chinuitoare şi prelungite.

Or, maniera aleasă de inculpat pentru săvârşirea faptei, prin cruzimi, din Raportul medico-legal de necropsie din data de 17 ianuarie 2012 rezultând că moartea numitei A.T. a fost violentă şi s-a datorat siderării funcţiilor vitale determinată de decapitare, între decapitare şi deces existând legătură directă de cauzalitate, iar decapitarea s-a produs prin lovire activă cel mai probabil cu obiect tăietor-despicător, nu poate induce convingerea instanţei de recurs de a se aprecia acordarea unei eficienţe mai mari dispoziţiilor generale de reindividualizare judiciară a pedepsei, aceste criterii fiind reţinute de instanţa de apel şi instanţa de fond la individualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatului.

Se constată, în continuare, că ambele instanţe au examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei de 25 ani închisoare, reţinută în sarcina inculpatului, evidenţiind, faptul că dincolo de pericolul social generic al infracţiunilor săvârşite, în mod concret acesta s-a accentuat ca urmare a împrejurărilor în care au fost săvârşite.

Astfel, Înalta Curte constată că întrucât în cauză pedeapsa aplicată reflectă respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei comise şi profilul sociomoral şi de personalitate al inculpatului, nu se justifică reducerea pedepsei reţinute deja în sarcina inculpatului.

În baza art. 38515alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul declarat de inculpatul G.A. împotriva Deciziei penale nr. 123/2012 din 24 iulie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 6 ianuarie 2012 la 11 octombrie 2012.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul G.A. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.A. împotriva Deciziei penale nr. 123/2012 din 24 iulie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 6 ianuarie 2012 la 11 octombrie 2012.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11 octombrie 2012.

Procesat de GGC - AZ

← ICCJ. Decizia nr. 3255/2012. Penal  ICCJ. Decizia nr. 3326/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3260/2012. Penal