ICCJ. Decizia nr. 3326/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3326/2012
Dosar nr. 2994/1/2012
Şedinţa publică din 17 octombrie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 2707 din 13 iulie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 3863/63/2009, s-au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova şi de către inculpaţii D.I.M., O.D.I., B.F.L. şi R.F.D. împotriva Deciziei penale nr. 186 din 23 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
S-a casat decizia şi în parte şi Sentinţa penală nr. 486 din 19 noiembrie 2009 a Tribunalului Dolj, numai cu privire la pedepsele aplicate inculpaţilor pentru infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 C. pen. şi la omisiunea deducerii din pedepsele aplicate inculpaţilor R.F.D. şi O.D.I. a reţinerii de 24 de ore din 10 decembrie 2008. S-a dispus pentru inculpaţii D.I.M., B.F.L. şi R.F.D. descontopirea pedepselor rezultante, în pedepsele componente.
1) Pentru inculpatul D.I.M. reduce pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare;
S-au menţinut, în ce-l priveşte pe acest inculpat, pedepsele de 3 ani închisoare şi 2 ani închisoare, aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) combinat cu alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 37 lit. b) C. pen. şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 37 lit. b) C. pen. În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani închisoare sporită cu 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani închisoare. S-au aplicat dispoziţiile art. 71 alin. (2) şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
2) Pentru inculpatul B.F.L. s-a redus pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen., la 3 ani închisoare; s-au menţinut pedepsele de 1 an şi 6 luni închisoare şi de 1 an închisoare, aplicate aceluiaşi inculpat pentru art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., combinat cu alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi pentru art. 26 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani închisoare sporită cu 2 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare. S-au aplicat dispoziţiile art. 71 alin. (2) şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
3) Pentru inculpatul R.F.D., s-a redus pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 3 ani închisoare; s-au menţinut, în ce-l priveşte pe acest inculpat, pedepsele de 1 an şi 6 luni închisoare şi de 1 an închisoare, aplicate pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., combinat cu alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi, respectiv, pentru art. 26 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani închisoare. S-a menţinut dispoziţia de revocare a suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată anterior sus-numitului inculpat, inclusiv contopirea acesteia cu pedeapsa rezultantă aplicată în cauză, în total inculpatul având de executat 6 ani închisoare. S-au aplicat dispoziţiile art. 71 alin. (2) şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Deduce, în ce-l priveşte pe acest inculpat, perioada executată de la 4 august 2006, la 15 septembrie 2006. S-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor R.F.D. şi O.D.I., durata reţinerii de 24 de ore, respectiv din 10 decembrie 2008. S-au menţinut restul dispoziţiilor hotărârilor. Onorariile de avocat în sumă de câte 100 RON, cuvenite apărării din oficiu a inculpaţilor până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Tribunalul Dolj, prin Sentinţa penală nr. 486 din 19 noiembrie 2009, a condamnat pe inculpaţii: - D.I.M., la 3 ani închisoare pentru infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, la 2 ani închisoare pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi a art. 41 alin. (2) C. pen., precum şi la 1 an închisoare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi a art. 41 alin. (2) C. pen. În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. Totodată, s-a dispus menţinerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, prev. de art. 1451 C. proc. pen.
- B.F.L., la 2 luni închisoare pentru complicitate, prev. de art. 26 C. pen., la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. (1) C. pen., combinat cu alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 lit. a) şi a art. 76 lit. e) C. pen., la 2 luni închisoare pentru complicitate, prev. de art. 26 C. pen., la infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 lit. a) şi a art. 76 lit. c) C. pen., precum şi la 1 an închisoare pentru infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi a art. 76 lit. c) C. pen. În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a), ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 1 an închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare, pe durata termenului de încercare de 3 ani. Inculpatului i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. În baza dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare. Totodată, privind pe acest inculpat, s-a dispus revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, prev. de art. 1451 C. proc. pen. Inculpaţii R.F.D. şi O.D.I., în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., au fost achitaţi pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 323 C. pen., pentru complicitate, prev. de art. 26 C. pen., la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. (1), combinat cu alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi pentru complicitate, prev. de art. 26 C. pen., la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a dispus, în ce-l priveşte pe inculpatul O.D.I., revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, prev. de art. 1451 C. proc. pen. În baza dispoziţiilor art. 118 lit. b) şi c) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpaţii D.I.M. şi B.F.L., a bunurilor care au fost folosite, în orice mod, la săvârşirea infracţiunilor şi acelor produse, modificate sau adaptate pentru săvârşirea infracţiunilor, individualizate ca atare în paginile 7, 8, 9, 10 ale sentinţei. Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarele:
În anul 2008, D.I.M., cunoscător în domeniul informaticii, la cererea fratelui său vitreg, B.F.L., precum şi a mai multor persoane, contactat fiind telefonic, a întocmit, în fals, acte de identitate, permise de conducere auto, adeverinţe purtând antetul D.G.F.P., adrese ale Ministerului Finanţelor către C.E.B. România (exemplificări - 8 octombrie, 26 octombrie, 2 octombrie 2008). Percheziţia informatică efectuată la calculatorul său a evidenţiat 12 fişiere tip document, printre acestea adeverinţă D.G.F.P. Dolj pentru creditarea C.E.B., diverse împuterniciri, încheieri de legalizare, somaţii, un document redactat în limba bulgară, în conţinutul lui fiind identificat numele R.F.D., 143 fişiere tip imagine, ce reprezentau fotografii, semnături olografe, cărţi de identitate pe numele C.M., B.A.M., B.I.C., P.N.G., B.T., o adeverinţă de identitate pe numele C.D.A., un permis de conducere auto pe numele B.H.C., impresiuni ale unor ştampile aparţinând Administraţiei Finanţelor Publice a Municipiului Craiova, Serviciului Economic din cadrul Primăriei Călimăneşti, Prefectura din Roma, diverse certificate profesionale, o poliţă de asigurare în limba italiană, o fişă de înmatriculare auto pentru un autoturism marca M.B., cărţi verzi de asigurare auto, apostile Haga şi altele. S-au mai evidenţiat 487 fişiere tip imagine ce reprezentau permise de conducere auto, cărţi de identitate, paşapoarte, contracte de vânzare-cumpărare, asigurări pentru autovehicule, însemne ale unor instituţii de stat sau private, impresiuni ale unor ştampile, semnături indescifrabile, cărţi de muncă, extrase de carte funciară, legitimaţii diverse, bonuri fiscale, adeverinţe medicale, adeverinţe de salariu, procuri, împuterniciri, autentificări, file CEC completate integral sau parţial. Unele documente, exemplu Adresa din 20 ianuarie 2009 emisă de C.E.B.; Adresa din 23 ianuarie 2009 a Ministerului Finanţelor Publice; Adresa din 10 februarie 2009 emisă de Direcţia Publică Comunitară de Evidenţă a Persoanelor Dolj, Adresa din 23 ianuarie 2009 a Ministerului Internelor şi Reformei Administraţiei, Adresa din 28 ianuarie 2009 emisă de Serviciul Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor de pe lângă Consiliul Local al Municipiului Craiova au produs consecinţe juridice. Inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 288 alin. (1) combinat cu alin. (3) C. pen. şi de art. 290 alin. (1) C. pen., dar a negat că ar fi fost sprijinit, ajutat de alţii. În cauză şi interceptarea convorbirilor telefonice a evidenţiat activitatea infracţională a coinculpaţilor B.F.L., complicitatea acestuia din urmă, precum şi asocierea lui la comiterea faptelor de către fratele lui vitreg, inculpatul D.I.M. În ce-i priveşte pe inculpaţii O.D.I. şi R.F.D., instanţa a reţinut că probatoriul administrat nu dovedeşte, fără dubiu, implicarea lor în săvârşirea faptelor infracţionale pentru care au fost trimişi în judecată. Convorbirea telefonică dintre inculpatul O.D.I. şi coinculpatul D.I.M., cu referire la facerea "unui permis" pentru a se deplasa în Germania, "după buletin", nu este urmată de o altă probă concludentă în condiţiile în care percheziţiile domiciliare şi informatice nu au evidenţiat existenţa permisului, inculpatul era posesor de permis de conducere auto, el chiar fiind conducător auto. S-a mai reţinut că nici convorbirea din 28 octombrie 2008 nu dovedeşte, fără dubiu, că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată, cel cu care discuta în legătură cu un contract ce urma să fie făcut de inculpatul D.I.M. "la calculator", cu "încă două exemplare", nu s-a dovedit că actul de multiplicat ar fi fost fals, şi, deci, nici înţelegerea în vederea obţinerii unui act fals. În sprijinul soluţiei, s-a motivat că nici cuvintele folosite de persoană "Tu eşti I." nu reprezintă cooperarea cu coinculpatul, mai mult, în continuare, acea persoană discută cu o alta de gen feminin şi, ca atare, aceasta urmă să execute lucrarea cerută. Privind cele 12 documente întocmite în limba italiană şi un altul elveţian, găsite la percheziţiile realizate la domiciliul inculpatului D.I.M., instanţa a reţinut că soţii B.A., martori în cauză, îl cunoşteau personal pe inculpat, deci nu era necesară intermedierea de către coinculpatul O.D.I. Referitor la inculpatul R.F.D., în sarcina acestuia, la urmărirea penală, reţinându-se că la data de 7 noiembrie 2008 ar fi discutat telefonic cu coinculpatul D.I.M. şi ulterior, de pe telefonul său i-a trimis un mesaj, în care menţiona numele lui Ş.M.F., seria cărţii de identitate şi codul numeric personal, nu s-a evidenţiat existenţa vreunui act fals la care el s-ar fi referit, înţelegerea rămânând în faza actelor preparatorii, nepedepsibile, prezumţia de nevinovăţie nefiind răsturnată. Împotriva sentinţei au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, precum şi inculpaţii D.I.M. şi B.F.L. Apelul parchetului a vizat nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii instanţei de fond cu privire la greşita achitare a inculpaţilor O.D.I. şi R.F.D., precum şi netemeinicia pedepselor aplicate inculpaţilor D.I.M. şi B.F.L. Inculpatul D.I.M. şi-a motivat apelul pe greşita condamnare pentru infracţiunile prev. de art. 323 C. pen. şi pe greşita individualizare a pedepsei în sensul greşitei modalităţi de executare. Inculpatul B.F.L. a criticat sentinţa pentru greşita sa condamnare pentru infracţiunile prev. de art. 323 C. pen., şi, în subsidiar, pentru netemeinicia pedepsei aplicate. Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 186 din 23 septembrie 2010, a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat sentinţa şi în baza dispoziţiilor art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul D.I.M. la 6 ani închisoare, la 3 ani închisoare pentru infracţiunile prev. de art. 288 alin. (1) combinat cu alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi a art. 41 alin. (2) C. pen., precum şi la 2 ani închisoare pentru infracţiunile prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi a art. 41 alin. (2) C. pen. În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 6 ani închisoare, la care s-a decis adăugarea sporului de 1 an închisoare, în final inculpatul urmând să execute 7 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. Inculpatul B.F.L. a fost condamnat la 3 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 323 C. pen., la 1 an şi 6 luni închisoare pentru complicitate, prev. de art. 26 C. pen., la infracţiunea prev. de art. 288 alin. (1), combinat cu alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum şi la 1 an închisoare pentru complicitate, prev. de art. 26 C. pen., la infracţiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea, de către sus-numitul inculpat, a pedepsei cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în final el având de executat 4 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. Inculpatul R.F.D. a fost condamnat la 3 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 1 an şi 6 luni închisoare pentru complicitate, prev. de art. 26 C. pen., la infracţiunea prev. de art. 288 alin. (1), combinat cu alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 41 alin. (2) C. pen., precum şi la 1 an închisoare pentru complicitate prev. de art. 26 C. pen., la infracţiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 37 lit. a) C. pen. În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, aceea de 3 ani şi 6 luni închisoare. Privindu-l pe acest inculpat, în baza dispoziţiilor art. 864 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare ce i s-a aplicat prin Sentinţa penală nr. 565 din 21 decembrie 2006 a Tribunalului Gorj şi executarea acesteia pe lângă pedeapsa din cauză, în total inculpatul având de executat 6 ani şi 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. Inculpatul O.D.I. a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 323 C. pen., şi la câte 1 an închisoare pentru complicitate, prev. de art. 26 C. pen., la infracţiunile prev. de art. 288 alin. (1), combinat cu alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. Totodată, instanţa de apel a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii D.I.M. şi B.F.L.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova şi toţi cei patru inculpaţi. Cazurile de casare invocate de recurenţi au fost dezvoltate în Încheierea din 21 iunie 2011 şi sunt înscrise şi în documentele existente la dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală. Recursurile declarate de parchet şi de către inculpaţi au fost considerate ca fondate şi în consecinţă au fost admise. Referitor la cazurile de casare invocate de parchet, respectiv cele prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi pct. 171C. proc. pen., primul vizând pedepsele aplicate pentru infracţiunea prev. de art. 323 C. pen., iar celălalt, omisiunea deducerii reţinerii de 24 de ore (10 decembrie 2008) privindu-i pe R.F.D. şi O.D.I., din verificarea lucrărilor dosarului s-a reţinut că acestea sunt fondate. Astfel, potrivit textului incriminator, art. 323 alin. (1) C. pen., fapta de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, altele decât cea prev. de art. 167 C. pen., ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 15 ani, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea ce intră în scopul asocierii. Raportat la cauză, infracţiunile scop pentru care inculpaţii s-au asociat sunt cele de fals material în înscrisuri oficiale (art. 288 alin. (1) C. pen. - închisoare de la 3 luni la 3 ani) şi fals în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 alin. (1) C. pen. - închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă). Ca atare, pedepsele de 3 ani şi 6 luni închisoare şi cea de 6 ani închisoare aplicate inculpaţilor B.F.L., R.F.D. şi D.I.M. au fost stabilite în alte limite şi, deci, considerate ca nelegale. În altă ordine de idei, în ce-i priveşte pe inculpaţii R.F.D. şi O.D.I., au fost reţinuţi la 10 decembrie 2008, iar potrivit dispoziţiilor art. 88 alin. (1) C. pen., timpul reţinerii se scade din durata pedepsei închisorii pronunţate. În ce priveşte recursurile inculpaţilor, această cale de atac s-a apreciat că este fondată, dar pentru alte considerente decât cele menţionate de recurenţi ca fiind motive de casare a hotărârii recurate. Astfel, privind recursul declarat de inculpatul D.I.M., motivat pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, pct. 12 şi pct. 14 C. proc. pen., din verificarea lucrărilor dosarului s-a reţinut că instanţa de apel, aplicând principiul devolutiv al căii de atac cu care a fost sesizată, şi-a argumentat soluţia, în ce priveşte situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea faptelor penale reţinute în sarcina sa. Probele administrate au evidenţiat relaţia de colaborare a sus-numitului inculpat cu fiecare din participanţi, relevante fiind convorbirile telefonice interceptate legal, percheziţiile informatice şi domiciliare, asociaţii parte se ocupau cu racolarea potenţialilor solicitanţi de documente falsificate, inculpatul executând dispoziţiile primite, în schimb el beneficiind de sume de bani sau bunuri. În ce priveşte pedeapsa stabilită pentru infracţiunea prev. de art. 323 C. pen., astfel cum s-a mai motivat, aceasta a fost cuantificată în alte limite, motiv pentru care cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. s-a apreciat că este fondat. Referitor însă la sporul de pedeapsă pentru starea de recidivă în care se afla sus-numitul inculpat, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (4) C. pen., sporul ce se poate aplica este de până la 10 ani, or, inculpatului, după stabilirea pedepsei pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, unele săvârşite în condiţiile art. 41 alin. (2) C. pen., 2 ani închisoare spor ar reprezenta 5 ani închisoare pedeapsă individualizată prin luarea în considerare a tuturor criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen.: pericolul social grav al faptelor, consecinţele acestora asupra valorilor atinse, respectiv înfrângerea cadrului juridic aplicabil domeniilor activităţilor instituţiilor de stat sau private spre care s-au îndreptat documentele falsificate, unele chiar în planul exercitării unor drepturi în ţări străine, perioada de timp pe care s-a întins activitatea infracţională, dar şi persoana inculpatului, recidivist, datele sale neconducând la reţinerea de circumstanţe atenuante şi nici o altă modalitate de executare decât cea a privării de libertate, aceasta, în plus, şi pentru că inculpatului, recidivist, vinovat de săvârşirea în concurs a infracţiunilor, apreciindu-se că nu i se pot aplica dispoziţiile art. 81 sau ale art. 861 C. pen. referitoare la suspendarea condiţionată şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Recursul inculpatului B.F.L., motivat pe cazul de casare prev. de art. 3859pct. 9 C. proc. pen., respectiv instanţa de apel nu şi-a motivat hotărârea, s-a apreciat că acesta nu este fondat. Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului pentru infracţiunile prev. de art. 323 C. pen. şi pentru complicitate la infracţiunile prev. de art. 288 şi de art. 290 C. pen. a fost probată, inculpatul a fost condamnat legal, încă de la nivelul instanţei de fond, asocierea lui cu coinculpatul D.I.M., fratele său vitreg, au fost detaliate şi coroborate, alături de convorbiri telefonice, percheziţii domiciliare şi informatice, existând şi probe materiale, necombătute, şi, ca atare, motivarea hotărârii este convingătoare. Dar, în ce-l priveşte, s-a apreciat că este incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., cu referire la pedeapsa nelegală dispusă pentru infracţiunea prev. de art. 323 C. pen., iar pentru aceleaşi considerente de drept ca şi în cazul coinculpatului D.I.M., recursul său a fost admis. Privind însă solicitarea de a i se reţine circumstanţele atenuante, aşa cum şi instanţa de apel a motivat, din actele dosarului, s-a apreciat că nu există date care să le justifice, simpla constatare că nu are antecedente penale neputând constitui temei pentru aplicarea unui tratament sancţionator mai blând. S-a arătat că este de reţinut că şi acest inculpat a comis infracţiunea prev. de art. 288 şi de art. 290 C. pen., în forma complicităţii, pe o perioadă întinsă de timp, iar pericolul social al faptelor este grav, se justifică chiar aplicarea unui spor de pedeapsă, motiv pentru care executarea pedepsei îşi va realiza, posibil, rolul prev. de art. 52 C. pen., numai prin privare de libertate. Inculpatul R.F.D. şi-a motivat recursul pe cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 9 şi pct. 14 C. proc. pen., în cadrul primului susţinând că hotărârea instanţei de apel nu a motivat considerentul pentru care inculpatul a fost condamnat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 323 C. pen. Din verificarea lucrărilor cauzei, s-a reţinut că percheziţia informatică, înregistrările convorbirilor telefonice, celelalte probe materiale deja evidenţiate şi în ce-l priveşte pe inculpatul D.I.M., au condus la existenţa asocierii, inculpatul racola eventuali solicitanţi de documente falsificate, coinculpatul menţionat fiind cel care executa faptic dispoziţiile primite. Şi în cauză, cu referire la inculpatul R.F.D., s-a apreciat că este însă fondat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 323 C. pen., pedeapsa aplicată de instanţa de apel fiind în alte limite, aşa cum s-a mai motivat mai sus. Dar susţinerile recurentului vizând netemeinicia pedepsei de executat s-a apreciat că nu sunt fondate, criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. impunând ca în sfera de aplicare a pedepsei să fie analizat pericolul social al faptelor, aceasta şi prin prisma consecinţelor aduse valorilor legale şi sociale ocrotite, împrejurările săvârşirii lor, şi acest inculpat a comis faptele în condiţiile continuităţii infracţionale, iar în ce priveşte persoana sa, se află în stare de recidivă prev. de art. 37 lit. a) C. pen., iar anterior, condamnat fiind la o pedeapsă a cărei executare s-a suspendat sub supraveghere, săvârşind faptele din cauză, a dovedit că nu a înţeles clemenţa legii. În ce-l priveşte, s-a arătat că îi profită şi recursul declarat de parchet, cu referire la deducerea din pedeapsă a reţinerii din 10 decembrie 2008, deja motivată. Inculpatul O.D.I. şi-a motivat recursul pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12 şi pct. 171 C. proc. pen., el susţinând că în ce-l priveşte sentinţa şi decizia instanţei de apel sunt contradictorii şi astfel s-a făcut o greşită aplicare a legii. Sub acest aspect, recursul inculpatului s-a apreciat că nu este fondat. Motivarea achitării inculpatului de către instanţa de fond a fost analizată în apel, instanţa de apel răsturnând, în baza analizei proprii, modul în care judecătorul apreciase probatoriul cauzei. Ca atare, faptul că instanţa de apel, admiţând apelul parchetului, a constatat că acesta a fost fondat şi, ca atare, l-a condamnat pentru infracţiunea prev. de art. 323 C. pen. şi pentru complicitate la infracţiunea prev. de art. 288 şi de art. 290 C. pen., nu înseamnă că hotărârile sunt contradictorii. S-a relevat că inculpatul s-a asociat cu coinculpatul D.I.M., privind falsificarea de documente, în perioada infracţională s-a probat că inculpatul avea permisul de conducere auto suspendat, convorbirile telefonice şi cele ambientale interceptate legal dovedind că el a intermediat contactele coinculpatului cu persoane doritoare de acte falsificate. În ce-l priveşte însă, s-a apreciat că este fondat recursul parchetului cu referire la deducerea, din pedeapsa aplicată, a reţinerii din 10 decembrie 2008.
Împotriva acestei decizii, contestatorul R.F.D. a formulat contestaţie în anulare, cerere care a fost înregistrată pe rolul acestei secţii la data de 23 aprilie 2012, sub nr. 2994/1/2012, fixându-se prim termen aleatoriu la data de 5 septembrie 2012, următorul termen fiind fixat la data de 17 octombrie 2012.
În motivele invocate de către contestator, acesta a reiterat criticile invocate şi în faţa instanţei de recurs, arătând în esenţă că este nemulţumit de modalitatea în care s-a soluţionat cauza, că nu a fost ascultat la instanţa de recurs şi nu i-au fost aplicate dispoziţiile privind existenţa unei cauze de nepedepsire, respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală.
Examinând contestaţia în anulare în raport cu lucrările şi materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanţa constatând că cererea de contestaţie este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute în art. 386 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) - i1), cu privire la care existau probe la dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (11).
Examinând cauza în raport de dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanţa constată că cererea de contestaţie este făcută în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 388 C. proc. pen., respectiv 10 de zile de la data începerii executării deciziei contestate, în speţa de faţă executarea pedepsei aplicate contestatorului condamnat nu a început până la data formulării cererii de contestaţie în anulare, astfel cum rezultă din înscrisurile ataşate la dosar, iar motivele invocate, chiar dacă au fost indicate cazurile prevăzute de dispoziţiile art. 386 lit. c) şi e) C. proc. pen., la dosarul cauzei nu există dovezi pe care aceste motive să se sprijine, astfel încât contestaţia în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.
Ca atare, văzând dispoziţiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul R.F.D. şi va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul R.F.D. împotriva Deciziei penale nr. 2707 din 13 iulie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 3863/63/2009.
Obligă contestatorul R.F.D. la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 17 octombrie 2012.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 3260/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3336/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
