ICCJ. Decizia nr. 3268/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Proxenetismul (art. 329 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3268/2012
Dosar nr. 371/116/2012
Şedinţa publică din 11 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă, constată:
Prin Sentinţa penală nr. 58 din 29 martie 2012, Tribunalul Călăraşi, a dispus disjungerea cauzei privind pe inculpaţii A.V., T.C. şi S.A.C.
A admis cererea formulată de inculpatul C.R., prin apărător, privind judecarea cauzei în procedura recunoaşterii vinovăţiei.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320 ind. 1 C. proc. pen. şi cu referire la Legea nr. 202/2010, a condamnat inculpatul C.R., la 3 ani şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320 ind. 1 C. proc. pen. şi cu referire la Legea nr. 202/2010, a condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 şi 34 C. pen., a dispus ca inculpatul C.R. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
S-a luat act că inculpatul a fost cercetat în stare de libertate.
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 329 alin. (4) C. pen. şi art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului, de la inculpat, a sumei de 123.785,5 euro, sau echivalentul în lei calculat la data plăţii efective, obligaţie solidară între inculpatul C.R. şi ceilalţi inculpaţi pentru care s-a dispus disjungerea.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi din data de 3 ianuarie 2012, au fost trimişi în judecată inculpaţii V.C., V.G., V.D., M.P., C.B., R.I., T.C., C.R., S.A.C. şi A.V., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În cauză s-a dispus de două ori disjungerea pentru o parte din inculpaţi, în prezenta cauză fiind cercetat inculpatul C.R. fiul lui I. şi lo., născut la 18 decembrie 1984, în mun. Călăraşi, domiciliat în Călăraşi, pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 329 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Prin rechizitoriu s-a reţinut în sarcina inculpatului că în anul 2010 a sprijinit grupul infracţional organizat condus şi constituit de inculpatul V.C. în scopul săvârşirii unor fapte de proxenetism.
Tot în anul 2010, s-a mai reţinut că inculpatul a traficat, a îndemnat şi a înlesnit practicarea prostituţiei în Franţa de către numitele A.V., C.F., P.N., G.M., G.M., participând alături de ceilalţi membri ai grupării la obţinerea unor beneficii în cuantum de 123.785,5 euro de pe urma acestor activităţi.
Inculpatul a fost cercetat în stare de libertate.
La termenul din data de 29 martie 2012 inculpatul a depus la dosar, prin apărătorul ales, declaraţia autentificată în 6 martie 2012 de Ambasada României în Italia, prin care arată că recunoaşte săvârşirea faptelor pentru care este trimis în judecată aşa cum a fost reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, precizând că nu doreşte administrarea de noi probatorii în faza de cercetare judecătorească şi că doreşte să beneficieze de dispoziţiile art. 320 ind. 1 C. proc. pen.
A depus înscrisuri în circumstanţiere legate de situaţia sa personală şi de familie. În fapt, s-a constatat că perioada infracţională care face obiectul prezentei cauze a început în anul 2010, moment în care fetele erau trimise pentru practicarea prostituţiei în Grecia şi se încheie în mai 2011, iar veniturile obţinute de grupare, în această perioadă, se ridică la suma de 123.785,5 euro.
La data de 8 iulie 2010, organele de poliţie din cadrul Poliţiei Călăraşi, s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea unor infracţiuni pe linia traficului de persoane de către numiţii V.D., V.T., V.C. şi ceilalţi membri ai grupării conduse de acesta, care a acţionat în mod coordonat în scopul comiterii de infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect avantaje materiale.
În urma efectuării unor acte de investigaţie specifice, s-a constatat că gruparea infracţională condusă de V.C. este structurată, bine organizată, iar membrii săi acţionează coordonat, având atribuţii în racolarea, transportul, cazarea şi supravegherea mai multor tinere pentru practicarea prostituţiei pe teritoriul Greciei şi mai apoi al Franţei, obţinând sume mari de bani, pe care liderii grupării îi împărţeau între ei.
Din probele administrate, a rezultat că la începutul perioadei de referinţă, respectiv anul 2010, fetele controlate clanul "T." se aflau în Grecia, fiind cazate într-un apartament şi prostituându-se sub atenta supraveghere a inculpatului M.P., care împărţea o cameră cu numita T.A.M..
La începutul lunii august 2010, o parte din fete au fost trimise de membrii grupării în Franţa, fiind supravegheate şi controlate aici de inculpaţii C.R. şi R.I., în primă fază, iar mai târziu de inculpatul T.C. zis "C.".
În cursul lunii august, inculpaţii C.R. şi R.I. au dus fetele aflate la momentul respectiv în Franţa, în Germania, încercând prostituarea acestora într-un club al cărui patron era prieten cu acesta, iar din cauza faptului că veniturile erau reduse, după circa o săptămână, fetele au fost readuse de aceeaşi inculpaţi în Franţa.
În luna septembrie a anului 2000, atribuţiile inculpatului C.R. (ginerele lui "T."), au fost preluate de inculpatul T.C., întrucât, de teama unei razii a poliţiei, C.R. a fost adus de grupare în ţară.
Martora C.F. a declarat că a plecat în Franţa împreună cu C.R. şi cu P.N. cu avionul la începutul lunii septembrie, fiind aşteptaţi acolo de un băiat, pe nume T., iar pentru o perioadă acesta, împreună cu inculpatul C.R., Ie-a asigurat protecţia.
Inculpatul C.R. s-a sustras anchetei, pe numele său fiind emis un mandat de arestare, în lipsă, de către Tribunalul Călăraşi şi s-a solicitat şi emiterea unui mandat european de arestare, acesta fiind dat în urmărire generală.
În declaraţia dată în faţa autorităţilor franceze, A.V. a precizat momentul sosirii lui C.R. în Franţa, respectiv la data de 2 august 2010, însoţindu-le pe C.E.F. şi pe P.N..
Acest aspect se coroborează foarte bine cu convorbirile telefonice din această perioadă, înregistrările aflate la dosar dovedind acest aspect.
Martora P.N. zisă "B.", a declarat că a mers în Franţa, la sfârşitul lunii iunie 2010 şi acolo l-a găsit pe C.R. care, în primă fază, au avut grijă de fete aproape o lună de zile, gestionând activitatea desfăşurată de acestea.
Martora a mai arătat că înainte de plecarea lui C.R. din ţară, în cursul lunii august 2010, împreună cu F., V. şi R., au plecat în Germania pentru a se prostitua într-un club al cărui patron era un prieten de-al lui C.R..
Şi martora protejată G.M. a relatat aspecte similare referitoare la inculpatul C.R..
Situaţia de fapt a fost dovedită cu declaraţiile inculpaţilor, procesele-verbale de percheziţie, comisiile rogatorii realizate în Franţa, declaraţiile martorilor, ale fetelor care au fost obligate să se prostitueze, acte de transfer bancar, adresele de la companiile de zbor.
Faptele inculpatului C.R. care în anul 2010 a sprijinit grupul infracţional condus şi constituit de V.C. în scopul săvârşirii unor fapte de proxenetism, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.
Faptele aceluiaşi inculpat care, în aceeaşi perioadă a traficat, a îndemnat şi înlesnit practicarea prostituţiei în Franţa de către numitele A.V., C.F., P.N., G.M. şi G.Ma., participând alături de ceilalţi membri ai grupării la obţinerea unor beneficii în cuantum de 52.855,5 euro de pe urma acestor activităţi, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Faţă de poziţia procesuală a inculpatului, instanţa de fond a admis cererea de judecare a cauzei în procedura recunoaşterii vinovăţiei.
La individualizarea pedepselor, instanţa de fond a avut în vedere circumstanţele personale ale inculpatului, dar şi circumstanţele reale în care faptele au fost săvârşite, de conţinutul şi gravitatea concretă a faptelor, de urmările produse şi de pericolul social al infracţiunilor ce se înscriu într-un fenomen ce ia amploare, instanţa de fond apreciind că pedeapsa rezultantă nu poate fi executată decât în regim de detenţie.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., instanţa de fond a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpat, a sumei de 123.785,5 euro sau echivalentul în lei calculat la data plăţii efective, având în vedere că inculpatul a recunoscut toată activitatea infracţională descrisă în rechizitoriu.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul C.R. care a o solicitat reducerea pedepsei şi suspendarea sub supraveghere a acestuia, având în vedere atitudinea de recunoaştere şi prevederile art. 3201 C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 166/A din 31 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.R. împotriva Sentinţei penale nr. 58 din 29 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia penală.
Pentru a hotărî astfel s-a reţinut că referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, s-a făcut o justă aplicare a criteriilor stabilite de art. 72 C. pen., s-a ţinut cont de gravitatea faptelor comise, de pericolul social deosebit pe care îl reprezintă traficul de persoane şi exploatarea sexuală a acestora, de scopul urmărit de către inculpat împreună cu ceilalţi făptuitori, de urmările faptelor asupra victimelor ce au fost exploatate.
De asemenea, s-a apreciat în mod întemeiat că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea acesteia în regim de detenţie, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu este oportună şi ar duce la realizarea scopului educativ al procesului penal şi nici la realizarea măsurii de constrângere a procesului.
Împotriva Deciziei penale nr. 166/A din 31 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a declarat recurs inculpatul C.R. criticând decizia pronunţată de instanţa de apel pentru motivele cuprinse în conţinutul prezentei decizii care nu vor mai fi reluate. În motivele de recurs formulate în scris nu a adus alte critici hotărârii pronunţate de instanţa de apel.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 371/116/2012. Examinând motivul de recurs invocat, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de apel şi instanţa de fond au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare, precum şi o corectă individualizare a pedepsei.
La individualizarea pedepsei stabilită în sarcina inculpatului, instanţa de fond a luat în considerare criteriile generale de individualizare prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen., dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, şi circumstanţele reale în care faptele au fost săvârşite, de conţinutul şi gravitatea concretă a faptelor, de urmările produse şi de pericolul social al infracţiunilor ce se înscriu într-un fenomen ce ia amploare, fiind lezată integritatea persoanei prin săvârşirea infracţiunii prev. de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen., infracţiune săvârşită în formă continuată, dar şi de săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, având drept urmare realizarea unor venituri ilicite de întreaga gruparea infracţională, în anul 2010 în cuantum de 123.785,5 euro, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 4 luni închisoare, orientată către minimul special prevăzut de lege, pedeapsă care a fost menţinută şi de instanţa de apel, astfel că nu se impune coborârea pedepsei întru-un cuantum mai redus fată de textul incriminator.
În mod corect s-a ţinut cont de către ambele instanţe şi de pericolul social la faptei săvârşite de persoana inculpatului şi de împrejurările comiterii faptelor, respectiv, că în cursul anului 2010 acesta a sprijinit grupul infracţional condus şi constituit de V.C. în scopul săvârşirii unor fapte de proxenetism, şi în aceeaşi perioadă a traficat, a îndemnat şi înlesnit practicarea prostituţiei în Franţa de către numitele A.V., C.F., P.N., G.M. şi G.Ma., participând alături de ceilalţi membri ai grupării la obţinerea unor beneficii în cuantum de 52.855,5 euro de pe urma acestor activităţi, Înalta Curte constată că nu se impune a se acorda o eficienţă mai mare dispoziţiilor generale de reindividualizare judiciară a pedepsei, acestea fiind reţinute de instanţa de apel şi instanţa de fond la individualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, constată că ambele instanţe au examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei de 3 ani şi 4 luni închisoare reţinută în sarcina inculpatului, evidenţiind, faptul că dincolo de pericolul social generic al infracţiunilor săvârşite, în mod concret acesta s-a accentuat ca urmare a împrejurărilor în care au fost săvârşite.
Astfel Înalta Curte constată că, întrucât în cauză pedeapsa aplicată, reflectă respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptelor comise şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpatului, nu se justifică reducerea pedepsei reţinută deja în sarcina inculpatului.
Pentru aceleaşi considerente, Înalta Curte constată că nu se impune nici aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. proc. pen. şi drept urmare pedeapsa menţinută de 3 ani şi 4 luni închisoare nu este aptă pentru a se dispune aplicarea art. 81 sau art. 86 C. pen.
În baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul declarat de inculpatul C.R. împotriva Deciziei penale nr. 166/A din 31 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 iulie 2012 la 11 octombrie 2012.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul C.R. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.R. împotriva Deciziei penale nr. 166/A din 31 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 iulie 2012 la 11 octombrie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3113/2012. Penal. Mandat european de arestare.... | ICCJ. Decizia nr. 3272/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
