ICCJ. Decizia nr. 3272/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3272/2012
Dosar nr. 1599/44/2011
Şedinţa publică din 11 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Rezoluţia nr. 264/P/2011 din data de 28 octombrie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de O.M., M.G. - avocaţi în Baroul Bucureşti, B.G. - inginer şi consilier în proprietate intelectuală şi I.T. - jurist şi consilier în proprietate industrială, cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. iar, SC L. SRL Ilfov şi SC I.C. SRL Sinaia pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen.
Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, a reţinut următoarele:
La data de 14 aprilie 2011, persoana vătămată B.D. a înaintat o plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi prin care a sesizat o serie de fapte, în accepţiunea sa, săvârşite de mai multe persoane în legătură cu o serie de înscrisuri care au fost depuse şi avute în vedere de către instanţele de judecată şi procurori.
În concret, aceasta fără a fi suficient de coerentă şi inteligibilă, a menţionat că formulează plângere penală, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., împotriva următoarelor persoane, fizice şi juridice care au participat la realizarea şi întocmirea unor expertize de specialitate: O.M. - avocat şi consilier în proprietate industrială, M.G. - avocat şi consilier în proprietate industrială, B.G., consilier în proprietate industrială, SC I.C. SRL Sinaia, SC L. SRL Ilfov.
De asemenea, persoana vătămată a făcut vorbire despre Dosarul nr. 1337/3/2010 al Tribunalului Bucureşti, în care se deduce că este parte, apoi despre Dosarul nr. 42/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi şi Dosarul nr. 6119/121/2010 al Curţii de Apel Galaţi în care s-a înţeles că aceasta a avut interes.
Cele 3 persoane consilieri în proprietate industrială şi avocaţi, au săvârşit infracţiunea de fals intelectual, după cum apreciază persoana vătămată, cu ocazia întocmirii unor expertize, însă această împrejurare nu este foarte clară.
În vederea stabilirii cu exactitate a obiectului plângerii şi a nemulţumirii persoanei vătămate la data de 12 octombrie 2011 aceasta a fost audiată de procuror. Cu această ocazie, s-au stabilit următoarele:
Persoana vătămată deţine 2 certificate de design (desene şi modele) industriale, având calitatea de autor şi titular.
În anul 2007, aceasta a formulat o plângere penală împotriva a 22 firme şi a reprezentanţilor lor, pentru faptele de contrafacere prevăzute de Legea nr. 129/1992, formându-se Dosarul nr. 42/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi care a fost soluţionat cu neînceperea urmăririi penale. Împotriva acestei soluţii s-a formulat plângere, iniţial s-a admis plângerea în vederea continuării completării cercetărilor, ulterior noua soluţie a fost tot de neîncepere a urmăririi penale. Copiile acestor soluţii sunt ataşate la dosarul cauzei.
Nemulţumită fiind, persoana vătămată a accesat calea instanţei de judecată formulând plângere la Tribunalul Galaţi, ulterior soluţia rămânând definitivă la Curtea de Apel Galaţi Dosarul nr. 6119/121/2010, prin respingerea plângerii.
Nemulţumirea viza faptul că în cadrul Dosarului nr. 42/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi s-a realizat şi depus, de către părţile adverse o expertiză tehnică extrajudiciară în domeniul proprietăţii industriale - desene şi modele industriale - fără participarea sa, împiedicând-o astfel, să-şi exprime punctul de vedere.
Dosarul nr. 6119/121/2010 al Curţii de Apel Galaţi s-a format ca urmare a căii de atac exercitate de persoana vătămată împotriva soluţiei pronunţate de Tribunalul Galaţi, în cauza în care aceasta a formulat plângere împotriva soluţiei de neîncepere a urmăriri penale din Dosarul nr. 42/P/2007 al Tribunalului Galaţi. Una dintre firmele împotriva căreia aceasta a formulat plângere, era reprezentată de O.M., avocat şi consilier în proprietate industrială din Bucureşti, care şi în prezent îi reprezintă interesele SC L. SRL.
Această din urmă societate a acţionat-o în judecată pe persoana vătămată în anul 2010 (Dosarul nr. 13137/3/2010 al Tribunalului Bucureşti, cu ultim termen de judecată 11 octombrie 2011), în vederea anulării unui model industrial „ţiglă".
În cadrul procesului s-a efectuat o expertiză judiciară de specialitate (copia ei fiind depusă de persoana vătămată cu ocazia audierii sale de procuror în data de 12 octombrie 2011), însă în lipsa persoanei vătămate, deşi aceasta era parte în proces. Mai mult decât atât, conform plângerii, în acea expertiză au fost preluate integral o parte din probele care au stat la baza expertizei efectuate în Dosarul nr. 42/P/2007 al Tribunalul Galaţi, toate acestea fiind falsuri în accepţiunea persoanei vătămate.
În plus, faţă de ceea ce s-a menţionat în plângere, persoana vătămată a precizat faptul că, cea de-a doua expertiză, despre care s-a făcut vorbire mai sus, a fost întocmită de I.T. expert în proprietate industrială care a cunoscut şi utilizat falsuri la întocmirea acestui act depus la instanţa de judecată a Tribunalului Bucureşti.
Deci, falsurile pe care le sesizează persoana vătămată, din contextul general, se înţeleg a fi săvârşite de către M.G., avocat şi consilier în proprietate industrială şi B.G., consilier în proprietate industrială, cu ocazia efectuării expertizei tehnice judiciare în domeniul proprietăţii industriale, depuse şi avute în vedere la soluţionarea Dosarului penal nr. 42/P/2007 al Tribunalului Galaţi şi ulterior în cadrul dosarelor formate la instanţa de judecată, ca urmare a plângerilor formulate de persoana vătămată.
În ceea ce priveşte falsul săvârşit de O.M., avocat şi consilier în proprietate industrială, această împrejurare ar consta în faptul că aceasta, ca ; reprezentant al SC L. SRL a folosit cele 2 expertize la instanţele de judecată şi parchet, deşi a cunoscut că ele nu corespundeau adevărului şi aveau la bază elemente falsificate (în ceea ce priveşte expertiza din Dosarul nr. 13137/3/2010 al Tribunalului Bucureşti falsificate de către expertul I.T. cu ocazia întocmirii ei).
Analizând cauza sub toate aspectele, precum şi documentele în copie depuse de persoana vătămată, se constată faptul că expertiza realizată în Dosarul penal nr. 42/P/2007 a Tribunalului Galaţi, a fost dispusă şi analizată de procurorul care soluţionat cauza. Soluţia de neîncepere a urmăririi penale, care a nemulţumit-o pe persoana vătămată, a fost atacată, conform plângerii nr. 421/11/2/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi atât pe linia parchetului, cât şi ulterior, pe calea instanţei de judecată, toate instituţiile opinând că soluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost temeinică şi legală, iar plângerile persoanei vătămate au fost respinse ce nefondate.
Dacă ar fi existat vreo suspiciune legată de faptul că Raportul de Expertiză Tehnică Extrajudiciară în Domeniul Proprietăţii Industriale (întocmit de avocat G.M. şi inginer G.B.) este fals sau au la bază elemente nereale, false, cu siguranţă una dintre instituţiile care au dispus-o, analizat-o şi folosit-o, ar fi trebuit să sesizeze acest aspect şi să dispună cercetări pe cale de consecinţă. Ba, mai mult decât atât, nici persoana vătămată nu a sesizat această împrejurare până acum, deşi cauza penală ce cuprinde prima expertiză ce a nemulţumit-o pe persoana vătămată a fost înregistrată în 2007 de la acea dată şi până în prezent existând suficient timp şi pentru clarificarea acestui aspect.
În ceea ce priveşte expertiza dispusă şi realizată în Dosarul nr. 13137/3/2010 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, din conţinutul ei rezultă că s-au parcurs etapele legale pe care întocmirea unui astfel de înscris îl cere, mai mult decât atât, conform „notei" de la „Cap. III Desfăşurarea expertizei", persoana vătămată B.D. a fost înştiinţată de efectuarea acestei expertize, trebuia să participe şi să fie prezentă în vederea prezentării unui punct de vedere, lucru pe care nu l-a făcut nici măcar, ulterior, în scris.
Nici măcar aceasta cu ocazia audierii sale de către procuror la data de 12 octombrie 2011, nu a fost în măsură să puncteze sau să precizeze care sunt falsurile care stau la baza întocmirii expertizei, împrejurare în care s-a apreciat că nu există nici un indiciu în acest sens, ar în sarcina expertului care a întocmit acest înscris sau a avocatului O.M. care l-a folosit la instanţă, nu se pot reţine fapte prevăzute de legea penală.
Aceiaşi situaţie există şi pentru avocat M.G. care a participat la efectuarea expertizei din Dosarul nr. 42/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi.
În ceea ce priveşte SC I.C. SRL Sinaia şi SC L. SRL Ilfov, s-a înţeles că, cel puţin faţă de acesta din urmă, persoana vătămată a formulat plângere, deoarece era cea care a chemat-o în judecată în Dosarul nr. 13137/3/2010, care încă nu este soluţionat.
Ulterior, la data de 19 octombrie 2011, persoana vătămată a înaintat un set de acte în copie precum şi o „ completare a declaraţiei sale din 12 octombrie 2011", înscrisuri care au fost analizate şi avute în vedere la soluţionarea cauzei. Cu toate acestea, informaţiile suplimentare formulate de persoana vătămată nu au fost de natură a schimba opinia creată, conform căreia plângerea este nefondată, iar faţă de persoanele cercetate nu s-au conturat indicii de vinovăţie.
Suspiciunile evidenţiate de persoana vătămată nu pot fi reţinute drept indicii ale infracţiunii, cu atât mai mult cu cât aşa cum deja s-a menţionat, actele faţă de care persoana vătămată şi-a manifestat nemulţumirea au mai fost avute în vedere de magistraţi şi procurori (expertiza tehnică întocmită de avocat G.M. şi inginer B.G.) ori, aceasta nu a îndeplinit parte din obligaţiile care îi reveneau în ceea ce priveşte participarea la stabilirea obiectivelor celei de a doua expertize (cea întocmită de expert I.T).
În ceea ce priveşte SC L. SRL Ilfov şi SC I.C. SRL Sinaia, persoana vătămată a menţionat că „vinovăţia" lor va fi reprezentată de faptul că „au comandat şi plătit această rezolvare juridică, prin fals" ceea ce din punct de vedere juridic ar putea însemna o instigare prevăzută de art. 25 C. pen. la falsul intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. însă, atât timp cât aceasta din urmă infracţiune nu există, forma instigării nu poate exista separat, de sine stătător.
Împotriva Rezoluţiei nr. 264/P/2011 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a formulat plângere petentul B.D. la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Prin Rezoluţia nr. 1091/11/2/2011 din data de 05 decembrie 2011, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.D., arătând că persoanele fizice din cadrul societăţilor comerciale L. SRL Ilfov şi I.C. SRL Sinaia, nu puteau fi cercetate penal pentru instigare la fals intelectual întrucât din cercetări a rezultat că cele două societăţi nu au săvârşit această infracţiune. În această situaţie, răspunderea penală a persoanelor fizice este subsidiară şi poate fi angajată numai dacă este angajată, în principal, răspunderea persoanelor juridice.
Împotriva Rezoluţiei nr. 264/P/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a formulat plângere petentul B.D., în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., solicitând reţinerea cauzei spre rejudecate şi condamnarea făptuitorilor împotriva cărora a formulat plângere.
Prin Sentinţa penală nr. 65/F din 27 aprilie 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins,ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.D. împotriva Rezoluţiei nr. 264/P/2011 din data de 28 octombrie 2011 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că nu există la dosar nici o probă din care să reiasă că în urma întocmirii expertizei s-ar fi săvârşit de către expertul care a întocmit raportul de expertiză sau de către avocatul O.M., vreo faptă de natură penală.
Nici avocatul M.G. împreună cu inginerul B.G. care au participat la efectuarea expertizei nu au comis vreo infracţiune, conform probatoriului administrat.
S-a reţinut aceeaşi situaţie şi în ceea ce îl priveşte pe expertul I.T., în sensul că, din întregul probatoriu administrat în dosar, nu reiese că acesta ar fi încălcat legea penală.
De asemenea, SC L. SRL Ilfov şi SC I.C. SRL Sinaia s-a reţinut că nu se pot face vinovate de săvârşirea infracţiunilor descrise de petent, întrucât nu s-a făcut dovada vinovăţiei persoanelor angajate la aceste firme.
Împotriva Sentinţei nr. 65/F din 27 aprilie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs petentul B.D., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 1599/44/2011.
Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispoziţiile art. 3856 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că recursul formulat de recurentul petent B.D., este inadmisibil, având în vedere că decizia pronunţată de Curtea de Apel Galaţi este definitivă.
Înalta Curte reţine că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. enumeră hotărârile precum şi încheierile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs.
Căile ordinare de atac sunt strict şi limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum şi a condiţiilor, cazurilor şi termenelor în care pot fi exercitate.
În prezenta cauză prin Sentinţa penală nr. 65/F din 27 aprilie 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins,ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.D. împotriva Rezoluţiei nr. 264/P/2011 din data de 28 octombrie 2011 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, în condiţiile în care textul de lege prevăzut la art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. nu permitea formularea nici unei căi de atac în acest context procesual, hotărârea primei instanţe fiind definitivă, împrejurare care a atras inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul solicitat de petiţionar în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie .
Astfel, exercitând o cale de atac în afara condiţiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancţionat cu inadmisibilitatea.
Faţă de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul B.D. împotriva Sentinţei penale nr. 65/F din 27 aprilie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul B.D. împotriva Sentinţei penale nr. 65/F din 27 aprilie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţata în şedinţă publică, azi 11 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3268/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 3830/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
