ICCJ. Decizia nr. 3830/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3830/2012
Dosar nr. 1934/3/2012
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 371/F din 3 mai 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a hotărât:
1. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.A.A., zis "S.T.", la o pedeapsă de 16 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 39 alin. (1) şi (2) raportat la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (2) şi (3) C. pen., a contopit pedeapsa rămasă neexecutată de 5 ani, 6 luni şi 13 zile închisoare din cea aplicată prin Sentinţa penală nr. 801 din 1 iulie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia nr. 2265 din 15 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul I.A.A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 16 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 lit. c) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 13 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.
În baza art. 39 alin. (1) şi (2) raportat la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (2) şi (3) C. pen., a contopit pedeapsa rămasă neexecutată de 5 ani, 6 luni şi 13 zile închisoare din cea aplicată prin Sentinţa penală nr. 801 din 1 iulie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia nr. 2265 din 15 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul I.A.A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 13 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (2) şi (3) C. pen., a contopit pedepsele urmând ca inculpatul I.A.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare, sporită cu 2 ani, urmând ca în final să execute 18 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
2. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99 şi art. 109 C. pen., a condamnat pe inculpata F.M.F. zisa "M.", la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 99 şi art. 109 C. pen., aceeaşi inculpată a fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de sprijinire şi aderare la un grup infracţional organizat.
În baza art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit. d) C. pen., a contopit pedepsele, urmând ca inculpata F.M.F. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., de la împlinirea vârstei de 18 ani.
3. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.D. zis "S.”, la o pedeapsă de 10 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a condamnat inculpatul la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat.
În baza art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea cantităţilor de 1.974,1 gr. heroină, a ambalajului de 66,88 gr. heroină şi 5,10 gr. heroină contraprobă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin Rechizitoriul nr. 356/D/P/2011 din data de 20 ianuarie 2012, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor:
1. I.A.A., zis "S.T.", pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 şi de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a), art. 75 lit. c) şi art. 33 lit. a) C. pen.;
2. F.M.F., zisa "M." pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi de sprijinire şi aderare la un grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 99 şi urm. C. pen.;
3. R.D. zis "S.", pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi de sprijinire şi aderare la un grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 33 lit. a) C. pen.
În esenţă, s-a reţinut în rechizitoriu că, începând cu luna octombrie 2011, inculpatul I.A.A. a constituit şi coordonat din penitenciar un grup infracţional organizat, cu scopul de a trafica heroină, grup la care au aderat ulterior şi l-au sprijinit inculpaţii F.M.F. şi R.D. Aceşti din urmă inculpaţi au deţinut şi transportat, la data de 19 decembrie 2011, în vederea comercializării, o cantitate netă de 1.981,8 gr. heroină, din Complexul comercial "D.R.", situat în oraşul Voluntari, în Bucureşti, fiind prinşi în flagrant delict de către organele de poliţie.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că inculpatul I.A.A. a fost trimis în judecată, prin Rechizitoriul nr. 179/D/P/2010 din 3 august 2011 a D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, pentru săvârşirea infracţiunii de organizare şi conducere a infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată.
De la mijlocul lunii octombrie 2011, inculpatul I.A.A. s-a ocupat de organizarea unui nou transport de heroină şi vânzarea acesteia, pentru a obţine importante sume de bani.
Acesta a ţinut legătura telefonic cu furnizorii heroinei, astfel încât să se asigure că drogurile ajung din Turcia în România, la ceilalţi doi inculpaţi, F.M.F. şi R.D.
De sumele obţinute din comercializarea drogurilor urmau să beneficieze martora F.A.M.C. şi inculpaţii R.D. şi F.M.F.
În data de 18 decembrie 2011, inculpatul R.D. a fost contactat de către inculpatul I.A.A., pentru a stabili modul în care se va intra în posesia heroinei.
Inculpatul R.D. a luat telefonic legătura cu numitul S.F., căruia i-a spus să stea acasă pentru că va veni la el să vorbească ceva.
În timp ce se deplasa către locuinţa acestuia din urmă, inculpatul R.D. a fost din nou contactat telefonic de inculpatul I.A.A., care i-a cerut să o ia cu el, atunci când va merge să ridice heroina, şi pe inculpata F.M.F.
În data de 18 decembrie 2011, inculpatul I.A.A. i-a transmis prin SMS inculpatului R.D. locul unde urmează să se deplaseze cu autoturismul condus de martorul S.F. pentru a ridica heroina, respectiv Complexul "D.R.", celelalte detalii fiind stabilite în următoarea convorbire telefonică purtată în aceeaşi zi.
În data de 19 decembrie 2011, inculpaţii R.D. şi F.M. s-au deplasat, cu autoturismul condus de martora S.F., spre complexul comercial, în timpul deplasării inculpata F.M. fiind contactată telefonic de inculpatul I.A.A., ocazie cu care a primit noi instrucţiuni.
În aceeaşi dată, la ora 10:10:46, în timp ce inculpaţii R.D. şi F.M. aşteptau în complexul comercial, inculpatul I.A. a primit de la postul telefonic utilizat de inculpata F.M. un mesaj cu numărul de telefon al persoanei care urma să-i aducă coletul cu heroină.
Inculpatul I.A.A., după aproximativ 1 minut, a luat legătura cu un bărbat, folosind numărul de telefon primit anterior în modalitatea arătată, pe care l-a întrebat dacă i-a adus sacul cu textile.
Persoana care a adus coletul în care erau ascunse drogurile l-a predat inculpaţilor F.M.F. şi R.D., primind de la inculpată suma de 150 RON, după cum stabilise anterior cu inculpatul I.A.A.
Prinderea în flagrant delict a inculpaţilor R.D. şi F.M.F. a fost realizată în momentul în care aceştia au ajuns cu coletul la domiciliul inculpatului I.A.A., pe care acesta din urmă îi indicase ca fiind locul în care trebuia să fie dusă heroina.
În sac erau obiecte de îmbrăcăminte, între care s-au găsit ascunse patru pachete, cu o greutate totală de 2.046 gr.
În urma analizei de laborator s-a stabilit că în cele patru pachete se afla cantitatea netă de 1.981,8 gr. heroină cu o concentraţie de 44,02%.
Împotriva hotărârii primei instanţe inculpaţii au declarat apel, pe care nu l-au motivat în scris.
În şedinţa publică, prin apărător, inculpaţii au solicitat reducerea pedepselor aplicate acestora, prin reţinerea de circumstanţe atenuante şi a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., faţă de declaraţiile date în faţa instanţei de apel. Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatei minore, criticile au vizat şi modalitatea de executare a pedepsei aplicate, în raport de vârsta şi atitudinea procesuală a acesteia.
Prin Decizia penală nr. 201 din 11 iulie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi împotriva hotărârii primei instanţe.
În motivarea acestei decizii instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond a analizat temeinic probele administrate în cauză, a stabilit corect situaţia de fapt şi încadrarea juridică a faptelor, aplicând pedepse judicios individualizate.
În mod întemeiat prima instanţă nu a reţinut dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., în ceea ce îl priveşte pe inculpatul I.A.A., faţă de declaraţiile date de către acesta în faţa instanţei de judecată, prin care acesta nu a recunoscut faptele, astfel cum acestea au fost descrise prin rechizitoriu.
Totodată, aceleaşi dispoziţii nu pot fi reţinute în favoarea celorlalţi doi inculpaţi care în faţa instanţei de fond nu au recunoscut faptele, revenind asupra declaraţiilor în această etapă procesuală.
Împotriva acestei din urmă hotărâri inculpaţii R.D. şi F.M.F. au declarat recurs.
Inculpata F.M.F. a solicitat reducerea pedepsei prin reţinerea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Inculpatul R.D. a solicitat redozarea pedepsei, aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., invocând şi disp. art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.
Examinând cauza în raport de criticile formulate şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Manifestarea de voinţă a inculpatului R.D., vizând aplicarea procedurii simplificate reglementată prin art. 3201 C. proc. pen., este supusă unor condiţii de formă şi de fond, precis stabilite de legiuitor.
Declaraţiile din apel ale inculpaţilor R.D. şi F.M.F., ulterior cercetării în fond a cauzei şi condamnării în prima instanţă, nu îndeplinesc condiţia referitoare la momentul procesual, la care se formulează cererea judecării în procedură simplificată, astfel cum judicios a stabilit instanţa de apel. Prin urmare, respingând apelul inculpaţilor, sub aspectul acestei critici, instanţa de apel a pronunţat o decizie legală.
Instanţa de recurs constată că la termenul de judecată din 6 martie 2012, în primă instanţă recurenţii inculpaţi au refuzat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. Această manifestarea de voinţă este irevocabilă, întrucât dacă legiuitorul dorea altfel prevedea expres aşa cum este cazul dispoziţiilor art. 368 alin. (2) şi art. 3854 C. proc. pen., privind revenirea asupra renunţării la apel, respectiv recurs.
Cât priveşte cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta nu este incident în cauză, întrucât criticile susţinute nu se subscriu acestui caz de casare, ca de altfel niciunul dintre cele prev. de art. 3859 C. proc. pen.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor, se constată că prima instanţă a aplicat cumulat criteriile stabilite prin art. 72 C. pen. Pedepsele aplicate reflectă concomitent pericolul social al faptelor comise, precum şi persoana inculpaţilor, constituind o ripostă socială adecvată, atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare, apte a asigura realizarea scopului şi funcţiilor pedepsei, astfel cum acestea sunt reglementate prin art. 52 C. pen.
Recurenţii inculpaţi împreună cu coinculpatul I.A.A. au constituit un grup infracţional organizat, fiecare având un rol şi atribuţii clare, în scopul traficării drogurilor fără drept. Periculozitatea acestora este dovedită nu doar prin organizarea acestora, dar şi prin natura drogului traficat - drog de mare risc, heroină; cantitatea însemnată de drog deţinută în vederea comercializării - în jur de 2 kg, atragerea în grupul infracţional a unui minor - inculpata F.M.F. Vârsta acesteia din urmă nu justifică reducerea cuantumului pedepsei sau schimbarea modalităţii de executare pentru că niciunuia dintre criteriile generale de individualizare a pedepsei nu trebuie să i se dea prevalenţă, ci trebuie analizate conjugat. Recurenţii inculpaţi au negat acuzaţiile aduse, până în apel, ceea ce demonstrează o atitudine procesuală inconsecventă, necooperantă.
De asemenea, faţă de actele dosarului, se consideră că, faţă de inculpatul R.D. nu erau incidente disp. art. 19 din Legea nr. 682/2001, pentru ca pedeapsa aplicată să fie stabilită în alte limite decât cele prevăzute de lege pentru infracţiunile comise.
Prin urmare, se reţine că, în raport de gravitatea faptelor, natura infracţiunilor săvârşite, implicarea mai multor persoane în aceste activităţi şi cantitatea de droguri deţinută şi traficată, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nesupusă cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
În consecinţă, pentru motivele expuse, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii R.D. şi F.M.F. împotriva Deciziei penale nr. 201 din 11 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Inculpaţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii R.D. şi F.M.F. împotriva Deciziei penale nr. 201 din 11 iulie 2012 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor reţinerea din data de 20 decembrie 2011 şi durata arestării preventive de la 6 ianuarie 2012 la 21 noiembrie 2012 pentru inculpatul R.D. şi reţinerea din data de 19 decembrie 2011 şi durata arestării preventive de la 6 ianuarie 2012 la 21 noiembrie 2012 pentru inculpata F.M.F.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru fiecare inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3272/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3850/2012. Penal → |
|---|
