ICCJ. Decizia nr. 3353/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3353/2012

Dosar nr. 56546/59/2006

Şedinţa publică din 19 octombrie 2012

Asupra recursurilor de faţă :

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 125/PI din 02 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 5654/59/2006, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de încăierare pentru inculpaţi.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor, din infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. a) C. pen., şi tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. a) C. pen., în infracţiunile de omor, prev. de art. 174 C. pen., respectiv tentativă de omor, prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., pentru fiecare inculpat.

În baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., şi art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.C. la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru infracţiunea de omor.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., şi art. 80 alin. (2) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., şi art. 80 alin. (2) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare, care a fost sporită cu 1 an închisoare, inculpatul C.C., urmând a executa pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului C.C. pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv cea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv din 06 august 2003 până în 12 iunie 2008 inclusiv.

În baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., şi art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.T. la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., şi art. 76 lit. b) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., a mai fost condamnă inculpatul, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., şi art. 76 lit. e) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului C.T., în pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului C.T. pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv cea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv din 07 august 2003 până în 22 noiembrie 2006 inclusiv.

În baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., şi art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.I. la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului C.l., în pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului C.l. pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv cea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv din 06 august 2003 până în 22 noiembrie 2006 inclusiv.

În baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., şi art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.I.N. la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului C.I.N., în pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 (opt) ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului C.I.N. pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv cea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv din 06 august 2003 până în 22 noiembrie 2006 inclusiv.

În baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata C.C.R. la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., şi art. 76 lit. b) C. pen., a mai fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru o perioadă de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., a mai fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., şi art. 76 lit. e) C. pen., a mai fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei C.C.R., în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatei C.C.R. pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv cea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv din 06 august 2003 până în 22 noiembrie 2006 inclusiv.

În baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.A. la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., şi art. 76 lit. b) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru o perioadă de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului M.A. în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului M.A. pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv cea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv din 21 august 2003 până în 07 noiembrie 2005 inclusiv.

În baza art. 21 C. proc. pen., s-a luat act de decesul părţii civile minore M.S. şi au fost introduşi în cauză ca moştenitori ai acestuia părţile civile M.A., M.F. şi M.D.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., şi art. 998, 1003 C. civ., au fost obligaţi în solidar inculpaţii: C.C., C.T., C.l., C.I.N., C.C.R. şi M.A. la următoarelor sume:

- 5000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii reprezentând daune materiale cheltuieli de înmormântare, pomeni, 20000 euro cu titlu de daune morale şi o despăgubire egală cu echivalentul salariului minim pe economie calculată lunar, începând cu data de 05 august 2003 şi până în 06 martie 2006 către partea civilă M.A. şi au fost respinse în rest pretenţiile privind daune materiale ca neîntemeiate.

- câte 10000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii către părţile civile M.F. şi M.D., fiii majori ai victimei M.A.D. jr., cu titlu de daune morale, şi au fost respinse în rest pretenţiile civile ale acestora ca neîntemeiate.

- 10000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii, reprezentând daune morale către partea civilă M.Z. şi au fost respinse în rest pretenţiile civile ca neîntemeiate.

- 6000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii, reprezentând daune morale pentru decesul fiului său, către partea civilă M.A.D. şi au fost respinse în rest pretenţiile civile ca neîntemeiate.

În baza art. 165-166 C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător privind imobilul înscris în CF. nr. XX/Lugojul German, nr. top AA, proprietatea inculpatului C.C. S-a dispus ridicarea sechestrului imobiliar luat prin încheierea din 23 iunie 2004, privind următoarele imobile:

- CF. nr. YY/Lugojul German, nr. top BB şi CF. nr. ZZ/Lugojul German, nr. top CC privind pe inculpaţii C.C. şi C.C.R.;

- CF. nr. WW/Lugojul German, nr. top DD privind pe inculpatul C.T.;

- CF. nr. VV Lugojul German, nr. top EE;

- CF. nr. QQ Lugojul German, nr. top FF, privind pe inculpatul C.I.N.;

- CF. nr. TT Lugojul German, nr. top GG, privind pe inculpatul M.A.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, au fost obligaţi inculpaţii în solidar la plata sumei de 295,18 RON, cheltuieli de spitalizare, către Spitalul judeţean de urgenţă Timişoara Timiş, conform adresei din 13 iulie 2006 de constituire de parte civilă.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 4000 RON, cheltuieli judiciare către stat.

A fost respinsă ca nefondată cererea părţii civile M.A.D., la plata sumei de 100 euro, cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul avocatului ales B.V.

În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii în solidar la 2000 RON, către partea civilă M.A., reprezentând cheltuieli judiciare cu onorariul avocat ales.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timiş a reţinut următoarele:

I. Primul ciclu procesual:

Prin sentinţa penală nr. 698/PI din 07 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. 12881/P/2003, în baza art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. a) ,i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. rap. la art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.C. - (zis l.) la o pedeapsa de10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat privind victima M.A.D. jr. zis P. şi a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 C. pen. în limitele art. 71 C. pen. ca pedeapsă accesorie şi exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe o durată de 5 ani ca pedeapsă complementară.

În baza art. 88 C. pen., 350 şi 356 C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv de la 06 august 2003 la zi şi a fost menţinută măsura arestării preventive.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunile de: tentativă de omor calificat prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. comb. cu art. 175 lit. a) C. pen. privind partea vătămata M.Z.; lovire sau alte violenţe prev. şi ped. de art. 180 alin. (2) C. pen. privind partea vătămata M.A.D. sn.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea de violare de domiciliu, prev. şi ped. de art. 192 alin. (2) C. pen. privind partea vătămată M.A.D. sn.

În baza art. 322 alin. (3) teza l-a C. pen. prin schimbarea încadrării juridice în condiţiile art. 334 C. pen. din art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. comb. cu art. 175 lit. a) C. pen. au fost condamnaţi inculpaţii C.T. (zis T.), C.l. (zis l.L.), C.I.N. (zis l.O.) şi C.C.R. (zisă L.) la câte o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice în condiţiile art. 334 C. proc. pen. din art. 180 alin. (2) C. pen., având în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. au fost condamnaţi inculpaţii C.T. (zis T.); C.l. (zis l.L.); C.I.N. (zis l.O.) şi C.C.R. (zisă L.), la câte o pedeapsă de 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. c) C. proc. pen. au fost contopite pedepsele aplicate fiecărui inculpat în pedeapsa cea mai grea şi s-a dispus ca fiecare inculpat să execute pedeapsa de 5) ani închisoare şi s-a interzis inculpaţilor exercitarea drepturilor prev. de art. 64 C. pen. în limitele art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., 350 C. proc. pen. şi 356 C. proc. pen. a fost dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 07 august 2003 la zi pentru inculpatul C.T. (zis T.), de la 06 august 2003 la zi pentru inculpatul C.l. (zis l.L.), de la 06 august 2003 la zi pentru inculpatul C.I.N. (zis l.O.), de la 06 august 2003 la zi pentru inculpata C.C.R. (zisă L.) şi a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpaţilor.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpaţilor C.T. (zis T.), C.l. (zis l.L.), C.I.N. (zis l.O.) şi C.C.R. (zisă L.), pentru infracţiunea de omor calificat prev. şi ped. de art. 174 C. pen. comb. cu art. 175 lit. a) C. pen. privind victima M.A.D. jr.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpaţilor C.T. (zis T.), C.l. (zis l.L.), C.I.N. (zis l.O.) şi C.C.R. (zisă L.), pentru infracţiunea de violare de domiciliu prev. şi ped. de art. 192 alin. (2) C. proc. pen. privind partea vătămată M.A.D. sn.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului M.A. (zis R.), pentru infracţiunea de omor calificat prev. şi ped. de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. a) C. pen. privind victima M.A.D. jr.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea de încăierare prev. şi ped. de art. 322 alin. (3) teza l-a C. pen. privind partea vătămată M.Z.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea de încăierare prev. şi ped. de art. 322 alin. (1) C. pen. privind partea vătămată M.A.D. sn.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea de violare de domiciliu prev. şi ped. de art. 192 alin. (2) C. proc. pen., privind partea vătămată M.A.D. sn.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului M.A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 22/2003 emis de Tribunalul Timiş, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 109 C. proc. pen. s-a dispus confiscarea mijloacelor de probă înregistrate în Registrul de corpuri delicte la Tribunalul Timiş la poz. nr. 1/2004.

În baza art. 14 C. proc. pen., 346 C. proc. pen. şi 998 C. civ. a fost obligat inculpatul C.C. să plătească părţii civile M.A. pentru minorul M.S., o despăgubire lunară cu titlu de contribuţie de întreţinere în cuantum de 700.000 ROL, începând cu data de 06 august 2003 până la majoratul minorului şi a fost respinsă cererea părţii civile M.A. privind obligarea inculpatului la plata sumei de 800 euro/lună pentru minor.

A fost obligat inculpatul C.C. la plata sumei de 5000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii reprezentând despăgubiri civile (cheltuieli de înmormântare, pomeni) către partea civilă M.A. şi au fost respinse ca nedovedite restul despăgubirilor.

A fost obligat inculpatul C.C. la plata sumei de 10.000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii cu titlu de daune morale către partea civilă M.A. şi minorul M.S. şi au fost respinse restul pretenţiilor ca neîntemeiate.

A fost respinsă ca inadmisibilă şi nedovedită cererea părţii civile M.A. privind obligarea inculpatului C.C. la plata sumei de 10.000 euro, plătite inculpatului anterior infracţiunii.

În baza art. 165-166 C. proc. pen. a fost menţinută măsura sechestrului imobiliar privind imobilul înscris în CF nr. XX/Lug. German nr. top. AA proprietatea inculpatului C.C.

A fost obligat inculpatul C.C. să plătească cu titlu de daune morale câte 1000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii, către părţile civile M.F. şi M.D., fiii majori ai victimei M.A.D. jr. şi a respins restul pretenţiilor acestora.

În baza art. 14, 346 şi art. 998 C. civ. au fost obligaţi inculpaţii C.T. (zis T.), C.l. (zis l.L.), C.I.N. (zis l.O.) şi C.C.R. (zisă L.), în solidar la plata sumei de 4.000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii, către partea civilă M.Z., reprezentând daune morale (suferinţe fizice) şi a fost respins restul pretenţiilor civile ca neîntemeiate.

Au fost respinse ca nedovedite pretenţiile părţii civile M.Z. privind obligarea celor 4 inculpaţi la plata sumei de 2000 euro, reprezentând cheltuieli de înmormântare şi pomeni pentru M.A.D. jr. Au fost respinse ca neîntemeiate pretenţiile părţii civile M.Z. privind obligarea inculpaţilor la plata sumei de 20.000 euro cu titlu de daune morale.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul C.C. la plata sumei de 5000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii către partea civilă M.A.D., reprezentând daune morale (decesul fiului) şi au fost respinse în rest pretenţiile părţii civile.

A fost respinsă ca nedovedită cererea părţii civile M.A.D. sn. privind obligarea inculpatului la plata sumei de 200 euro reprezentând cheltuieli de tratament medical, după agresarea sa.

În baza art. 165-166 C. proc. pen. s-a dispus ridicarea sechestrului imobiliar dispusă prin încheierea din 23 iunie 2004 privind următoarele imobile: CF YY/Lug. German - nr. top. BB şi CF ZZ/Lug. German - nr. top. CC privind pe inculpaţii C.C. şi C.C.R.; C.F WW/Lug. German - nr. top. DD privind pe inculpatul C.T.; CF VV Lug. German nr. top. EE şi CF QQ/Lug. German nr. top FF privind pe inculpatul C.I.N. şi CF. TT Lug. German nr. top. GG privind pe inculpatul M.A.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a avut în vedere că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, înregistrat la Tribunalul Timiş sub nr. 12881 din 22 decembrie 2003, au fost trimişi în judecată inculpaţii: C.C., C.C.R., C.T., C.I.N., C.l. şi M.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat, tentativă la omor calificat şi violare de domiciliu, prev. de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. a) C. pen., art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. şi art. 175 lit. a) C. pen., respectiv art. 192 alin. (2) C. pen., reţinându-se în fapt că încă din cursul anului 1988, victimele agresiunii, M.A.D. zis P. şi M.Z., au plecat împreună cu alţi membri ai familiei de la domiciliul tatălui lor, M.A.D., ce deţine un imobil pe str. M. din mun. Lugoj, şi s-au stabilit în Italia unde au deţinut în ultima perioadă o firmă de distribuire a presei în oraşul Milano. În toamna anului 2002, victima M.A. zis P. a primit vizita inc. C.T. zis T., prieten din copilărie, având în vedere că familiile părinţilor lor locuiesc pe aceeaşi stradă M. din mun. Lugoj. Cu acel prilej, victima M.A.D. a convenit cu susnumitul inculpat ca în schimbul sumei de 5000 euro să obţină de la autorităţile italiene pentru acesta şi soţia sa C.L., o viză de şedere în Italia denumită „so giorno" cu drept de muncă, în termen de 15 zile.

Întrucât numitul M.A.D. nu a reuşit obţinerea acelei vize pentru cei doi, iar între timp soţia lui C.T. a fost prinsă de autorităţi sustrăgând bunuri dintr-un magazin şi expulzată din Italia cu interdicţie de 10 ani, inc. C.T. a formulat pretenţii băneşti de restituire a sumei de 5000 euro cât şi de plată a unor cheltuieli compensatorii şi pretenţii morale de circa 25.000 euro. În prima parte a anului 2003, numitul M.A.D. a reuşit să achite atât direct, cât şi prin intermediul tatălui său, M.A.D. din mun. Lugoj, lui C.T., suma de circa 10.000 euro, acesta din urmă pretinzând şi diferenţa de circa 15.000 euro atât de la M.A. zis P., cât şi de la tatăl său M.A.D. sn. şi de la fratele său M.Z. Aceasta atât direct, cât şi prin intermediul tatălui său C.C., a fraţilor şi unchilor acestuia, existenţi prin persoana susnumiţilor inculpaţi.

În primele zile ale lunii august 2003, victimele M.A.D. zis P. şi M.Z. au venit din Italia în ţară la domiciliul tatălui său din Lugoj, str. M., împreună cu unii membri ai familiei lor.

În dimineaţa zilei de 05 august 2003, în timp ce partea vătămată M.Z. se afla în curtea casei tatălui său împreună cu soţia, a fost vizitat de către inc. C.I.N. zis l.O. şi fratele coinculpatului C.T. zis T., prilej cu care l-a întrebat unde se află fratele său M.A.D. zis P., proferând ameninţări cu moartea la adresa celor doi.

În seara aceleiaşi zile, între orele 18,00 - 19,00 acelaşi inculpat a venit în curtea casei victimelor însoţit de fratele său C.C. zis l., primul fiind înarmat cu o sabie iar al doilea cu un cuţit, prilej cu care i-a ameninţat din nou pe cei doi fraţi, spunându-le în prezenţa martorilor F.M.F., F.P.A., S.S.A., A.M. şi C.L., cuvintele „vrem să vă omoram, vrem să vă omoram". Totodată, C.I.N. l-a lovit cu sabia peste braţul stâng pe M.A.D. zis P., cauzându-i o rană sângerândă superficială. După plecarea celor doi, membrii familiei M. au anunţat organele de poliţie, la faţa locului venind un echipaj cu trei poliţişti ce au luat la cunoştinţă despre cele întâmplate, după care au plecat.

În jurul orei 23,00 în timp ce membrii familiei M. şi invitaţii lor mai sus menţionaţi împreună cu martorii B.N.I., M.A., soţia lui M.A.D. zis P. şi F.O.C., se aflau în curtea casei unde serveau cafea şi mâncare, aceştia au remarcat deodată că pe uşa porţii de fier de intrare în curte, din stradă au pătruns în mod precipitat, inc. C.C., fraţii săi C.I.N. şi M.A., copiii săi C.I. şi C.T., cât şi soţia sa C.C.R., fiecare din ei fiind înarmaţi cu obiecte precum: săbii, cuţite, topoare, bâte, etc, şi s-au năpustit iniţial asupra victimei M.Z. ce a ieşit în întâmpinarea lor, pe care l-au doborât la pământ ca urmare a loviturilor aplicate, după care s-au năpustit asupra lui M.A.D. zis P., lovindu-l de asemenea cu obiectele cu care erau înarmaţi, după ce în prealabil inc. C.C. zis l., i-a spus acestuia „acum te omor", apoi l-a lovit de mai multe ori, doborându-l pe terasamentul curţii. De asemenea, cele două victime au continuat să fie lovite de toţi inculpaţii susmenţionaţi, într-o acţiune rapidă şi concertată, ce i-au stupefiat pe martorii prezenţi, până când cele două victime au căzut jos în stare de nesimţire şi în bălţi de sânge, după tăierea şi înţeparea suprafeţei corpurilor acestora cu obiectele şi corpurile contondente deţinute de fiecare. Astfel, din declaraţia martorei A.M.H. cât şi a celorlalţi martori prezenţi evidenţiaţi mai sus, rezultă că inc. C.l. era înarmat cu un cuţit, C.C. avea în mână o lopată cu coada retezată, C.T. era înarmat cu o sabie, C.I.N. era înarmat cu o boată, M.A. zis R. avea într-o mână o coadă de lopată şi într-alta un cuţit, iar C.C.R. zisă L. era înarmată cu o sabie, cu care i-a aplicat mai multe lovituri lui M.A.D. zis P., după care i-a înmânat sabia fiului său, C.T.

De menţionat că acţiunea agresivă întreprinsă de inculpaţi a durat circa 5 minute, până când cei doi fraţi cât şi tatăl lor M.A.D. au rămas jos pe terasamentul curţii în stare de nemişcare şi în bălţi de sânge, şi după ce au provocat deteriorări la scaune, spargeri de pahare, tacâmuri, geamuri la uşile de bucătărie, au plecat cu rapiditate părăsind curtea şi urcându-se în autoturismul Bus marca F., proprietatea şi condus de C.T., şi cu care veniseră şi îl parcaseră în dreptul porţii. Iniţial, agresorii s-au dus la locuinţa inc. C.C. şi C.C.R., de unde s-au împrăştiat, aceştia din urmă împreună cu fiul său C.l., C.I.N. şi M.A. îndreptându-se înspre Buziaş, unde la spitalul din localitate au solicitat îngrijiri medicale pentru inc. C.l., ce a suferit vătămări corporale prin acţiunea agresivă întreprinsă contra familiei M.

În cursul nopţii respective au fost identificaţi şi reţinuţi inc. C.T., C.C.R., C.l., C.I.N., în timp ce coinculpaţii C.T., C.C. şi M.A. au dispărut de la domiciliu, fiind identificaţi şi reţinuţi de către organele de poliţie în cursul lunii august 2003.

Victimele agresiunii, cei doi fraţi, M.A.D. zis P., M.Z. cât şi tatăl acestora M.A.D., au fost transportaţi de urgenţă la Spitalul Mun. Lugoj unde s-a constatat moartea suferită de către M.A.D. zis P., cât şi rănirea gravă a numitului M.Z. ce a fost transportat şi internat în Spitalul Judeţean Timişoara, cât şi rănirea uşoară a victimei M.A.D. tatăl.

Din conţinutul raportului medico-legal de autopsie din 01 septembrie 2003 rezultă că moartea numitului M.A.D. zis P. a fost violentă, aceasta datorându-se şocului hemoragie, hipovolemic instalat după multiple plăgi înjunghiate superficiale, penetrante, şi transfixiante care au produs o hemoragie externă masivă; se menţionează totodată că multiplele leziuni traumatice descrise în raport au fost produse prin lovire directă, repetată, cu un obiect tăietor înţepător cu lăţimea lamei de circa 4 cm, iar leziunile de la nivelul extremităţii cefalice au fost produse prin acţiunea agresorului din fata victimei, iar cele toracice şi membru inferior prin lovirea din spate. Se concluzionează totodată că între leziunile traumatice descrise în raport şi moartea victimei există un raport direct de cauzalitate.

Din conţinutul raportului respectiv, rezultă că leziunile corporale suferite de victimă au fost cauzate prin loviri repetate de mai multe persoane, unele aflate în faţa victimei, iar altele în spatele acesteia.

Din conţinutul raportului medico - legal din 01 septembrie 2003 al Cabinetului medico-legal Lugoj, rezultă că victima M.Z. a prezentat la nivelul scalpului parietal bilateral multiple plăgi contuze în stadiu cicatricial cu urme de sutură chirurgicală, cât şi multiple alte plăgi la nivelul suborbital dreapta, lobului ocular dreapta, deltoidian dreapta şi stânga, coapsa stângă faţă, cât şi o fractură în reg. temporală dreaptă, concretizată întru-un traumatism cerebral închis cu multiple contuzii ale scalpului, toracelui şi braţelor bilaterale, leziuni ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 50 -55 zile îngrijiri medicale şi care au fost de natură a pune viaţa victimei în primejdie.

Cea de a treia victimă a agresiunii, M.A.D. tatăl, a suferit leziuni corporale mai uşoare, descrise în certificatul medico-legal din 07 august 2003, şi care au necesitat pentru vindecare un nr. de 10 -12 zile îngrijiri medicale, acestea nefiind de natură a-i pune viaţa în primejdie, avându-se în vedere că deşi erau aplicate în regiuni vitale ale corpului respectiv reg. frontoparietală stângă, mandibulară şi sternală nu au avut intensitatea şi eficienţa de natură a pune viaţa victimei în primejdie.

Inculpaţii au susţinut că în seara zilei de 05 august 2003, în jurul orelor 18,00-19,00, în timp ce inc. C.l. zis l.L. se reîntorcea cu căruţa cu cai transportând iarbă din câmp, împreună cu un cetăţean „boschetar" ce-l luase din zona gării fără a-i cunoaşte numele şi identitatea, ar fi fost atacat în dreptul casei familiei M. de către M.A.D. tatăl şi cei doi fii ai săi, M.A.D. zis P. şi M.Z., cu răngi de fier, cu care i-ar fi aplicat lovituri în zona capului, aducându-l în stare de inconştienţă, fiind transportat la domiciliul părinţilor săi de către acea persoană rămasă neidentificată. Aceasta ar fi cauzat disperare şi revoltă părinţilor şi rudelor, astfel că mama victimei, C.C.R. zisă L., l-ar fi transportat cu o maşină de ocazie la Spitalul din Buziaş, iar tatăl său, C.C., fraţii acestuia C.I.N. şi M.A., cât şi celălalt fiu al său, C.T., s-au îndreptat înspre poarta fam. M. unde s-au încăierat cu M.A.D. tatăl şi cei doi fii ai săi, împrejurări în care C.C. i-ar fi cauzat moartea lui M.A.D. zis P., prin lovirea repetată cu cuţitul cât şi rănirea gravă a fratelui său M.Z. în aceeaşi modalitate.

În raport cu probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti, prima instanţă, înainte de desfiinţarea hotărârii în apel cu trimitere spre rejudecare, a reţinut următoarea stare de fapt:

În data de 05 august 2003, pe fondul unor neînţelegeri mai vechi privind plata unei sume de bani de circa 5000 euro, de către M.A.D. jr. către C.T., între cele două familii de rromi din Lugoj, şi anume fam. C., incluzându-l aici şi pe M.A., şi fam. M. a izbucnit un conflict violent.

În faza iniţială, C.T. se deplasează în stare de ebrietate cu microbuzul condus de el la locuinţa fam. M., la chemarea lui M.A.D. jr., pentru a-şi clarifica neînţelegerile financiare. În faţa locuinţei are loc o altercaţie între acesta şi ceilalţi trei membri ai familiei M., şi anume M.A.D. sn., M.A.D. jr. şi M.Z. În această altercaţie, intervin, locuind în apropiere, C.C.R., C.I.N., C.l. şi C.C.

Aceştia din urmă se deplasează spre zona incidentului şi se despart în sensul că spre M.A.D. jr. se îndreaptă C.C., care este lovit cu o rangă metalică de M.A.D. jr., provocându-i două zile de îngrijiri medicale conform raportului IML, şi, după ce acesta îl deposedează de ranga de fier, îl loveşte pe M.A.D. jr. cu cuţitul în zona lombară şi de-asemenea în zona cefei, din faţă, şi în zona toracelui din spate, conform raportului IML Lugoj din 6 august 2003. Concluzia IML Lugoj cu privire la faptul că leziunea care i-a produs decesul lui M.A.D. jr. prin şoc hemoragie extern, puternic, cu un obiect tăietor înţepător, cu lăţimea lamei de circa 4 cm, iar prin expertiza medico-legala a Comisiei Superioare din cadrul IML M.M. Bucureşti în raportul din 31 octombrie 2005 este infirmată varianta părţilor vătămate şi a celorlalţi martori ai fam. M., precum şi a rechizitoriului privind sabia (corp delict) ce ar fi determinat decesul victimei, în sensul că leziunile tanato-generatoare au fost determinate de cel puţin un corp tăietor înţepător.

În acelaşi timp, C.T., C.l., C.I.N., C.C.R. s-au îndreptat spre ceilalţi doi membrii ai fam. M. şi anume M.Z. şi M.A.D. sn., încăierându-se cu aceştia, cu consecinţa provocării unor leziuni care au necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale pentru M.Z., conform raportului medico-legal din 19 august 2003 eliberat de IML Lugoj, din care rezultă că acesta a fost internat 2 zile la Spitalul Judeţean nr. 1 Timişoara, secţia neuro-chirurgie, cu leziuni craniene, ale toracelui şi ale braţelor, rezultate din lovituri repetate cu corpuri dure şi leziuni de 10-12 zile pentru M.A.D. sn. constatate prin raportul medico-legal din 7 august 2003 de IML Lugoj, leziuni fronto-parietale stângi, leziuni mandibulare, ale toracelui şi a braţului drept. Se constată că, cu acelaşi prilej C.T. a suferit leziuni la braţul stâng, craniene în partea stângă, ca urmare a loviturii directe şi repetate cu un corp dur, pentru care s-au acordat 3 zile de îngrijiri medicale, conform raportului IML Timişoara din 26 martie 2004; C.l. a suferit leziuni în zona metoner-paramedian drept, fronto-parietal stâng, antebraţ drept şi margine cubitală a mâinii stângi pentru care a necesitat 7 zile de îngrijiri medicale conform raportului medico-legal al IML Timişoara din 26 martie 2004; C.I.N. a suferit leziuni fronto-parietale stâng, sprâncenos stâng, maxilo malar stâng, braţ stâng, cot drept şi gamba stângă, precum şi în zona lombară dreapta, pentru care a necesitat 7 zile de îngrijiri medicale conform raportului medico-legal efectuat de IML Timişoara din 26 martie 2004; C.C.R. neprezentând urme de violenţă la examenul extern conform raportului IML Timişoara din 26 martie 2004.

În raport cu probele contradictorii, constând din contradicţiile evidente dintre declaraţiile părţilor vătămate, a martorilor acestora, cu privire la participarea inculpatului M.A. la conflict şi ale martorilor propuşi de inculpaţi în apărare, prima instanţă, în primul ciclu procesual, înainte de desfiinţarea hotărârii, cu trimitere spre rejudecare, făcând aplicarea art. 66 C. proc. pen., referitor la prezumţia de nevinovatei, a dispus achitarea acestuia pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare, în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., în sensul că acesta nu a săvârşit infracţiunile de care a fost învinuit.

În ceea ce priveşte locul în care s-a petrecut conflictul dintre părţi, în condiţiile în care în sarcina inculpaţilor s-a reţinut şi infracţiunea prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., prima instanţă a constatat de-asemenea că în raport cu probele testimoniale ale martorilor propuşi prin actul de sesizare al instanţei, declaraţiile părţilor vătămate, a martorilor acestora în contradicţie cu martorii propuşi în apărare de către inculpaţi şi pe baza fotografiilor judiciare de la dosar, nu s-a putut reţine cu certitudine ca incidentul dintre părţi a avut loc în curtea fam. M. şi nu în stradă, reţinând această din urmă împrejurare în modalitatea de săvârşire a faptei.

De asemenea, în incidentul dintre părţi a suferit vătămări corporale M.A.D. sn., care pentru îngrijiri a necesitat 10-12 zile, conform certificatului medico-legal eliberat de Cabinetul medico-legal Lugoj din 7 august 2003, iar în declaraţia dată de acesta în faţa procurorului acesta a solicitat tragerea la răspundere a celor 6 inculpaţi; s-a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş această infracţiune nu a fost reţinută prin actul de inculpare, motiv pentru care în şedinţa publică din 27 mai 2004 s-a admis cererea de extindere a procesului penal în baza art. 336 alin. (1) C. proc. pen. împotriva tuturor inculpaţilor şi pentru infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. privind partea vătămata M.A.D. sn.

În ceea ce priveşte latura civila a cauzei, prima instanţă a constatat că în cauză s-au constituit părţi civile M.A.D. sn. cu suma totala de 50.300 euro sau echivalentul în RON, constând din 200 euro tratament medical, 50.000 euro reprezentând daune morale ca urmare a suferinţelor psihice privind decesul fiului său M.A.D. jr. şi suma de 100 euro reprezentând onorariu de avocat.

S-a constituit parte civilă M.F., fiul major al victimei M.A.D. jr., domiciliat in Italia, cu suma de 100.000 euro sau echivalentul în RON ca despăgubiri civile şi 100.000 euro reprezentând daune morale privind decesul tatălui său.

S-a constituit parte civilă şi M.D., fiul major al victimei M.A.D. jr., domiciliat în Italia, cu suma de 100.000 euro sau echivalentul în RON ca despăgubiri civile şi 100.000 euro reprezentând daune morale privind decesul tatălui sau.

S-a constituit parte civilă în cauză, partea vătămată M.Z. cu suma totală de 122.000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii, reprezentând 2000 euro daune materiale, cheltuieli de înmormântare şi pomană, 100.000 euro daune morale pentru suferinţa proprie şi 20.000 euro reprezentând daune morale datorate decesului fratelui sau M.A.D. jr.

S-a constituit parte civilă în cauză M.A., soţia defunctului M.A.D. jr., cu suma totală de 239.000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii, compusă din 29.000 euro daune materiale, cheltuieli de înmormântare ale soţului, 100.000 euro daune morale personale, ca urmare a decesului soţului, 100.000 euro daune morale reprezentând suferinţa fiului minor al părţilor, M.S., 10.000 euro suma plătită inculpaţilor ca urmare a ameninţărilor şi constrângerilor anterioare incidentului dintre părţi, solicitând de asemenea şi obligarea inculpaţilor în solidar la plata unei contribuţii pentru creşterea şi educarea minorului M.S. în cuantum de 800 euro lunar.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, inculpaţii C.C., C.I.N., C.l., C.T., C.C.R., părţile civile M.A.D., M.Z., M.A., M.S., M.F. şi M.D., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel Timişoara sub nr. 12503/P/2005.

Prin decizia penală nr. 107/A din 09 martie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, inculpaţii C.C., C.I.N., C.l., C.T., C.C.R., părţile civile M.A.D., M.Z., M.A., M.S., M.F. şi M.D., a fost desfiinţată sentinţa penală 698/PI din 07 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. 12881/P/2003 şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.

Instanţa de apel a reţinut că inculpatul C.C. a fost condamnat şi cu reţinerea agravantei prev. de lit. i). a art. 175 C. pen. încălcând-se prevederile art. 334 C. proc. pen., a fost reţinută circumstanţa provocării fără a fi motivată, referitor la infracţiunea de încăierare prev. de art. 322 C. pen. s-a arătat că a fost divizată în două infracţiuni şi nu s-a precizat de ce nu au fost aplicate pedepse şi celui de a-l doilea grup participant

II. Al doilea ciclu procesual

La Tribunalul Timiş sub nr. 3939/P/2006, prin sentinţa penală nr. 443 din 14 iulie 2006, a fost respinsă cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpaţi în infracţiunea de „încăierare", prev. de art. 322 alin. (1) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpaţilor din infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. a) C. pen., şi tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. a) C. pen., în infracţiunile de omor, prev. de art. 174 C. pen., respectiv tentativă de omor, prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu atenuanta provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., pentru fiecare inculpat.

În baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.C. la 10 ani închisoare, pentru infracţiunea de omor.

În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., şi art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., şi art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare, care a fost sporită cu 1 an închisoare, inculpatul C.C., urmând a executa pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare.

În baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., şi art. 76 lit. a) C. pen., au fost condamnaţi inculpaţii C.T., C.I., C.I.N., la câte o pedeapsă de 8 ani închisoare fiecare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor.

În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., şi art. 74 lit. b) C. pen., a fost condamnat fiecare din cei trei inculpaţi mai sus menţionaţi, la câte o pedeapsă de 4 ani închisoare fiecare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., au fost condamnaţi aceiaşi inculpaţi, la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare fiecare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., şi art. 76 lit. e) C. pen., au fost condamnaţi fiecare din cei trei inculpaţi la câte o pedeapsă de 2 luni închisoare fiecare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite pentru fiecare inculpat, în pedeapsa cea mai grea, care a fost şi pedeapsa rezultantă ce se va executa de inculpaţii C.T., C.l. şi C.I.N., aceea de 8 ani închisoare, fiecare.

În baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 lit. a) C. pen., au fost condamnaţi inculpaţii C.C.R., M.A., la 5 ani închisoare fiecare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor.

În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat fiecare din cei doi inculpaţi, la câte o pedeapsă de 2 ani închisoare fiecare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., a fost condamnat fiecare din cei doi inculpaţi, la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., şi art. 76 lit. e) C. pen., au fost condamnaţi aceiaşi doi inculpaţi la câte o pedeapsă de 2 luni închisoare fiecare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite pe seama acestora, în pedeapsa cea mai grea, care a fost şi pedeapsa rezultantă ce se va executa de către inculpaţii: C.C.R. şi M.A., aceea de 5 ani închisoare.

S-a interzis fiecărui inculpat din cei şase, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza art. 35 alin. (1) raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis, ca pedeapsă complimentară, pe o perioadă de 4 ani, tuturor inculpaţilor, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., respectiv de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile publice sau în funcţii elective, publice, precum şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv pentru toţi inculpaţii, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedepsele aplicate fiecăruia, arestul executat astfel: din data de 06 august 2003 la zi pentru inculpaţii: C.C., C.l., C.I.N., C.C.R., din data de 07 august 2003 la zi pentru inculpatul C.T. şi din data de 21 august 2003 - la 07 noiembrie 2005, pentru inculpatul M.A.

În baza art. 24 C. proc. pen., s-a luat act de decesul părţii civile minor M.S. şi au fost introduse în cauză ca moştenitori ai acestuia părţile civile M.A., M.F. şi M.D.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 998, 1003 C. civ., au fost obligaţi în solidar inculpaţii: C.C., C.T., C.l., C.I.N., C.C. şi M.A. la: 5000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii reprezentând daune materiale (cheltuieli de înmormântare, pomeni), către partea civilă M.A. şi s-au respins în rest pretenţiile acesteia ca neîntemeiate; câte 2000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii către părţile civile M.F. şi M.D., fiii majori ai victimei M.A.D. jr., cu titlu de daune morale, şi s-au respins în rest pretenţiile civile ale acestora ca neîntemeiate; 4000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii, reprezentând daune morale către partea civilă M.Z. şi s-au respins în rest pretenţiile civile ca neîntemeiate; 6000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii, reprezentând daune morale pentru decesul fiului său, către partea civilă M.A.D. şi s-au respins în rest pretenţiile civile ca neîntemeiate.

În baza art. 165-166 C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător privind imobilul înscris în CF nr. XX/Lugojul German, nr. top AA, proprietatea inculpatului C.C. şi s-a dispus ridicarea sechestrului imobiliar dispusă prin încheierea din 23 iunie 2004, privind următoarele imobile: CF nr. YY/Lugojul German, nr. top BB şi CF nr. ZZ/Lugojul German, nr. top CC privind pe inculpaţii C.C. şi C.C.R.; CF nr. WW/Lugojul German, nr. top DD privind pe inculpatul C.T.; CF nr. VV Lugojul German, nr. top EE; CF nr. QQ Lugojul German, nr. top FF, privind pe inculpatul C.I.N.; CF nr. TT Lugojul German, nr. top GG, privind pe inculpatul M.A.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, a obligat inculpatul în solidar la 295,18 RON, cheltuieli de spitalizare, către Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş, conform adresei din 13 iulie 2006 de constituire de parte civilă.

Din probatoriul administrat în cauză în faza de urmărire penală, în prima instanţă înainte de desfiinţarea cu trimitere spre rejudecare, precum şi după reînregistrarea dosarului, tribunalul a reţinut aceeaşi stare de fapt precum cea din rechizitoriul Parchetului.

A reţinut că cele declarate de inculpaţi în apărare sunt infirmate de probatoriul cauzei.

Aceştia au arătat în declaraţii că în seara zilei de 05 august 2003, în jurul orelor 18.00-19.00, în timp ce inculpatul C.l., zis l.L., se întorcea cu căruţa cu cai transportând iarbă din câmp împreună cu martorul C.P.D., a fost atacat în dreptul casei familiei M. de către M.A.D. sn. şi cei doi fii ai săi, M.A.D. jr., zis P., M.Z., cu răngi de fier, care i-au aplicat lovituri în zona capului, aducându-l în stare de inconştienţă, fiind transportat la domiciliul său de către martor, iar ulterior mama acestuia, C.C.R., zisă L., l-a transportat cu o maşină de ocazie, condusă de martorul B.O., la Spitalul din Buziaş. Totodată, au arătat că inculpatul C.T. a fost solicitat telefonic de victima M.A.D. jr., în jurul orelor 20.00-20.30, să vină la locuinţa sa, pentru a-i da banii datoraţi.

Inculpatul C.T. se afla la socrii săi, într-o localitate aflată la circa 10 km de oraşul Lugoj şi s-a deplasat la locuinţa familiei M. cu microbuzul proprietatea sa, şi a parcat maşina în apropierea casei acestora. Ajungând în faţa porţii familiei M., acesta era aşteptat de M.A.D. sn. şi de cei doi fii ai săi, M.A.D. jr., întrebându-l dacă a venit după bani, acesta răspunzând pozitiv. În aceste împrejurări, a fost prins de mâini de M.A.D. sn. şi M.Z., iar M.A.D. jr. l-a lovit cu un cuţit în spate, M.Z. l-a lovit cu o rangă în spate şi pe corp, iar M.A.D. sn. l-a lovit cu mâinile. Auzind ţipete şi urlete, inculpatul C.C., zis l., care se afla în casa fratelui său C.I.N., zis l.O., la o distanţă de circa 50-60 de metri de casa familiei M., au ieşit în stradă pentru a vedea ce se întâmplă, unde au văzut microbuzul inculpatului C.T.

Cei doi inculpaţi s-au deplasat în alergare în faţa casei familiei M., inculpatul C.C. rămânând în urma lui C.I.O. la circa 20 de metri, unde a văzut pe fiul său, inculpatul C.T. care era căzut la pământ şi când a ajuns în apropierea celor trei M., C.I.N. a fost lovit în cap cu o rangă de fier de M.Z., iar apoi de M.A.D. jr., tot cu o rangă de fier, C.I.N., căzând de asemenea la pământ. Ajuns la locul incidentului, inculpatul C.C. a scos un cuţit pe care îl avea asupra sa şi s-a îndreptat către M.A.D. jr., care a încercat să îl lovească cu ranga pe care o avea asupra sa. Inculpatul C.C. s-a ferit, a prins în mână ranga respectivă şi cu cealaltă mână, în care avea cuţitul, a lovit în picior pe M.A.D. jr. de mai multe ori, în timp ce acesta din urmă încerca să-l lovească cu picioarele. De-asemenea, după ce a scăpat ranga din mână, inculpatul C.C. a lovit cu cuţitul de două sau de trei ori în zona cefei pe victima M.A.D. jr., care a căzut la pământ. M.Z. a încercat de-asemenea să lovească cu o rangă pe inculpatul C.C., care s-a ferit şi a lovit la rândul său cu ranga de două - trei ori în zona capului pe M.Z., care s-a dezechilibrat fără a cădea la pământ. După acest incident, M.Z. şi M.A.D. sn., împreună cu soţia lui M.Z. l-au dus pe M.A.D. jr. în interiorul curţii, iar inculpatul C.C. i-a ajutat împreună cu alte persoane pe inculpaţii C.T. şi C.I.N. să se ridice de la pământ şi s-au îndreptat către locuinţa inculpatului C.C., unde pe drum s-au întâlnit cu inculpatul M.A., care cu microbuzul inculpatului C.T., i-a transportat pe cei trei la Spitalul din Buziaş. Când au ajuns la Spitalul din Buziaş, inculpatul C.C. a aflat că salvarea a plecat de acolo cu soţia sa şi cu inculpatul C.l., zis l.L., la Spitalul Judeţean Timişoara. În jurul orelor 21.00-21.30, cei patru inculpaţi s-au întors cu microbuzul în Lugoj ajungând în jurul orelor 23.00, deoarece aşa cum a precizat inculpatul C.C., s-au oprit pe drum ca să bea de necaz.

Instanţa de fond, în rejudecare a reţinut că declaraţiile inculpatului C.C. sunt însă infirmate de declaraţiile martorilor G.A.G., lucrător la Poliţia Buziaş, şi S.I.A., colegul acestuia, care au arătat că în noaptea de 5-6 august 2003, fiind în serviciul de patrulare au fost solicitaţi prin staţie să se deplaseze către spitalul din Buziaş unde au ajuns în jurul orelor 23.30, şi au văzut trei bărbaţi şi o femeie, de etnie rromă, unul dintre aceştia fiind pe masa de urgenţe (C.I.N.), recunoscându-l şi pe inculpatul C.C., iar din discuţiile purtate cu medicul de gardă, au aflat că toţi au ajuns la spital în jurul orelor 23.30.

Cei doi martori au arătat că lângă microbuz au văzut un bărbat de etnie rromă cu care nu au discutat, dar din discuţiile cu rromii de la camera de urgenţă au înţeles că aceştia au fost bătuţi la barul L.V. din Lugoj, de către familia M.

Din adresa înaintată instanţei de către Serviciul de ambulanţă Timişoara, rezultă că Centrul de Sănătate Buziaş a solicitat Serviciul de ambulanţă, pentru a transporta cinci persoane, şi au deplasat spre Timişoara din Buziaş cu ambulanţa în jurul orelor 23.41, 23.43 pe inculpatul C.l., zis l.L., şi pe inculpata C.C.R. ca însoţitoare, iar pentru C.I.N., deşi s-a făcut solicitarea, acesta din urmă nu a mai făcut deplasarea la Spitalul Judeţean Timiş.

În cursul cercetării judecătoreşti s-a revenit cu adresă la Serviciul de ambulanţă al jud. Timiş, care a confirmat, prin adresa din 01 august 2005, că pentru C.l. s-a făcut solicitarea din 05 august 2003, la orele 11.41 pm, iar pentru C.I.N. solicitarea din 05 august 2003 la orele 11.23 pm.

Mijloacele de probă mai sus menţionate infirmă cele susţinute de către inculpaţi în sensul că inculpatul C.l., zis l.L. şi inculpata C.C.R. nu ar fi participat la agresarea familiei M., aceştia nefiind prezenţi în localitate, ci la Spitalul din Buziaş unde au ajuns în jurul orelor 18.30, rezultând evident că aceştia au ajuns cu ceilalţi patru inculpaţi la Spitalul din Buziaş în jurul orelor 23.30.

De altfel, probele mai sus amintite se coroborează şi cu declaraţiile părţilor vătămate care au arătat că la incident au participat toţi cei 6 inculpaţi, declaraţii care la rândul lor se coroborează şi cu declaraţiile martorilor A.M.H., C.L., F.M. şi F.P., martori prezenţi în curtea casei părţilor vătămate, dar şi cu declaraţiile martorului S.A., care deşi nu îi cunoştea pe inculpaţi, a precizat că în curtea casei au intrat cinci bărbaţi şi o femeie care au lovit părţile vătămate, cu obiecte contondente, unele dintre ele tăietoare.

În declaraţia dată în faţa procurorului V.M. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, inculpatul C.I.N. a arătat că la incident au participat pe lângă acesta, inculpaţii C.T. şi C.C. şi inculpaţii C.l., zis l.L., şi C.C.R., chiar dacă în cursul cercetării judecătoreşti a revenit asupra acestei declaraţii.

Inculpatul C.l., zis l.L., a arătat în declaraţiile sale că nu a participat la conflict deoarece în data de 05 august 2003, întorcându-se în jurul orelor 18.00-18.30 cu căruţa de la câmp şi trecând prin faţa casei familiei M., M.A.D. jr. i-a solicitat ca pentru suma de 50 mii RON să-i transporte nişte moloz rezultat din lucrările de construcţie care se desfăşurau în faţa casei acestora, iar la refuzul său s-au înjurat reciproc cu M.Z., împrejurări în care M.A.D. jr. l-a lovit cu pumnul, iar M.Z. cu o rangă în cap, după care a leşinat şi şi-a revenit în data de 06 august 2003, la Poliţia Mun. Timişoara, unde a aflat că fratele său C.T. a fost lovit în faţa casei familiei M. şi că apoi, inculpatul C.C. şi C.I.N. s-au deplasat la locul incidentului şi s-au încăierat cu membrii familiei M.

Pentru a face dovada celor de mai sus, inculpaţii au propus ca martori şi au fost audiaţi în instanţă: C.P.D., B.O., dar şi M.L.

Declaraţiile celor 3 martori de mai sus fiind însă contradictorii nu numai între ele, ci şi cu întreg probatoriul cauzei, instanţa Ie-a înlăturat ca necorespunzătoare cu realitatea.

Ca o declaraţie necorespunzătoare adevărului, a fost înlăturată şi cea a martorului C.I.T., care arată că a aflat de la M.A.D. jr. că l-a lovit cu ranga pe C.l., care trecea prin faţa casei sale cu o căruţă şi că ulterior s-a deplasat cu acesta la bufetul din faţa Poliţiei Lugoj, unde M.A.D. jr. a consumat whisky, şi a refuzat să-l însoţească la poliţie, plecând acasă şi că de-asemenea înainte de a pleca cu acesta la poliţie a văzut pe masă o sticlă de whisky şi un cuţit şi lângă a văzut şi o rangă. Că declaraţia acestuia este nereală, rezultă din raportul de autopsie întocmit cu privire la victima M.A.D. jr., din care reiese că acesta a avut gradul de alcoolemie 0, la momentul decesului, neconsumând în aceea zi băuturi alcoolice.

Contradictorie şi nereală apare şi declaraţia martorului P.l., care arată că M.A.D. jr. i-a spus că l-a lovit în cap pe C.l., cu o rangă pe care i-a arătat-o, precum şi pe băiatul din căruţă, care era cu el, alias martorul C.P.D., care a precizat, ca toţi ceilalţi inculpaţi şi martori menţionaţi, că el nu a fost lovit de familia M., atunci când a fost lovit C.l.

Ca şi martorul C.I.T., martorii B.D. şi M.C., susţin varianta inculpaţilor, în sensul că incidentul s-ar fi petrecut în stradă, povestind identic şi cu lux de amănunte, cele relatate de inculpatul C.C., elemente de detaliu, aproape imposibil de reţinut în învălmăşeală, martorul M.C. arătând că a văzut chiar când inculpatul C.T. s-a zbătut şi a rămas fără cămaşă, iar în zona trotuarului i-a căzut un ceas pe care îl avea pe mână şi un telefon mobil, ca urmare a faptului că s-a zbătut când M.A.D. sn. şi M.Z. au încercat să-l tragă în interiorul curţii, după ce şi-a revenit.

Instanţa a constatat că această împrejurare nu corespunde cu declaraţia inculpatului C.C., sau a inculpatului C.I.N., respectiv a martorului B.D. sau a martorului C.I.T., care pretind că inculpatul C.T. după ce a căzut la pământ, nu s-a mai ridicat, decât la sfârşitul conflictului când a fost ajutat de inculpatul C.C. şi de alte persoane.

În declaraţiile sale, inculpatul M.A. arată că nu a participat la conflict, ci doar i-a transportat pe cei trei inculpaţi: C.C., C.T. şi C.I.N. la Spitalul din Buziaş, unde nu i-a văzut pe C.I. şi pe C.C.R., şi în jurul orelor 23.00 s-a întors în Lugoj, cu cei trei, oprindu-se pe drum la un bar.

Faţă de probele mai sus analizate, s-a observat, de asemenea, că declaraţia inculpatului M.A. este în contradicţie cu declaraţiile părţilor vătămate, a martorilor aflaţi în curtea acestora, dar şi a înscrisurilor menţionate ale unităţilor sanitare, respectiv a celor doi martori poliţişti din Buziaş, care arată că l-au văzut pe acesta în faţa microbuzului la Spitalul din Buziaş. Aşa se explică şi împrejurarea că inculpatul M.A., pentru a se sustrage cercetărilor penale, a fugit în data de 05 august 2003 în localitatea Bozovici, jud. Caraş-Severin, unde a fost găsit în data de 21 august 2003 de către organele de poliţie, ascuns în podul casei cumnatei sale.

Împrejurarea relatată de acesta că a părăsit Lugojul şi s-a deplasat după conflict la Bozovici pentru că îi era teamă de familia M., nu a fost reţinută de către instanţă ca fiind reală, deoarece dacă acesta nu ar fi participat la conflict, chiar părăsind Lugojul, s-ar fi prezentat la organele de poliţie pentru a declara ce cunoaşte despre incident, pentru a cere protecţie şi pentru a încunoştinţa organele de poliţie unde urmează să se deplaseze pentru a fi în siguranţă.

Declaraţiile martorilor A.M.H., C.L., F.P., F.M., S.A., prezenţi în curtea casei părţilor vătămate, coroborate cu declaraţiile părţilor vătămate, dovedesc fără dubiu participarea inculpatului M.A., la agresarea familiei M. în curtea acesteia.

Că incidentul s-a petrecut în curtea casei familiei M., rezultă nu numai din declaraţiile părţilor vătămate şi a martorilor de mai sus, dar şi din cele constatate în procesul-verbal de cercetare la faţa locului, respectiv planşele foto, respectiv procesul-verbal.

Din mijloacele de probă de mai sus rezultă şi în special din planşele foto că pe peretele casei s-au găsit urme de sânge, probabil de la faptul că victimele s-au sprijinit de pereţi în cursul atacului, şi au fost găsite în curte picioare de scaun de lemn, o mătură cu coadă ruptă, obiecte folosite posibil de părţile vătămate în apărare şi care justifică leziunile suferite de cei patru inculpaţi: C.l., C.I.N., C.C. şi C.T., la mâini şi la cap, aşa cum rezultă din certificatele medico-legele privind pe aceştia.

Toate urmele materiale: fragmente de pahare, cioburi de farfurii, scaune şi mese răsturnate şi rupte, geamurile sparte, multitudinea de urme biologice, cele două bălţi mari de sânge, cămaşa, telefonul şi ceasul aparţinând inculpatului C.T., probele testimoniale administrate prin declaraţiile celor 9 martori prezenţi la faţa locului, dovedesc fără dubiu că acţiunea agresivă a inculpaţilor a avut loc în curtea casei familiei M., şi nu în stradă în faţa casei acesteia.

Deşi, în planşele foto se pot vedea pete de sânge de mici dimensiuni în faţa casei părţilor vătămate, acestea sunt nesemnificative faţă de rapoartele medico-legale privind victimele, din care rezultă mai multe plăgi tăietoare cu sângerări masive, care confirmă împrejurarea că incidentul nu se putea produce decât în curte, unde s-au evidenţiat cele două mari bălţi de sânge, cu grupa sanguină AII, grupă de sânge ce aparţine cu certitudine victimei M.A.D. jr., dar şi a inculpatului C.T., aşa cum rezultă din actele medico-legale.

Petele de sânge de mici dimensiuni din stradă, pot aparţine inculpaţilor care au părăsit curtea şi au avut răni uşoare, sau de la victime care sângerau în momentul în care au fost transportate la spital, dar în nici un caz acestea nu pot duce la concluzia că în stradă a avut loc conflictul.

Din raportul de autopsie privind victima M.A.D. jr. rezultă că acesta a prezentat 19 plăgi tăiate - înţepate, dintre care 2 plăgi la membrul inferior drept, transfixiante, cu leziuni vasculare arteriale, decesul acestuia survenind unui şoc hemoragie masiv. Se arată de asemenea că leziunile deschise au fost produse prin lovire directă şi repetată cu un obiect tăietor-înţepător, cu lăţimea lamei de circa 4 cm, concluzie care evident nu înlătură posibilitatea folosirii mai multor asemenea obiecte tăietoare-înţepătoare, având rolul de a preciza modalitatea în care s-au cauzat plăgile şi dimensiunea relativă a lamei obiectului tăietor. De asemenea se arată că unele leziuni au fost produse din faţa victimei, iar altele prin lovire din spate, ceea ce dovedeşte, în coroborare cu declaraţiile martorilor şi ale părţilor vătămate că victima M.A.D. jr. a fost lovit cu obiecte tăietoare şi înţepătoare de mai multe persoane, ci nu de una singură, respectiv inculpatul C.C., aşa cum a afirmat acesta şi au confirmat toţi ceilalţi inculpaţi.

Că acesta a fost lovit cu obiecte tăietoare de mai multe persoane, se poate observa şi din planşele foto aflate la dosar, unde victima prezintă leziuni de dimensiuni şi profunzimi diferite, răspândite pe întreg corpul, dovedind imposibilitatea ca acestea să fie cauzate de o singură persoană.

Analiza de mai sus se pretează şi în ceea ce priveşte leziunile părţii vătămate M.Z., aceasta rezultând din examinarea certificatului medico-legal privind pe acesta.

Prin urmare, instanţa a reţinut că în data de 05 august 2003, în timp ce membrii familiei M. şi invitaţii lor, martorii A.M.H., C.L., F.P., F.M. şi S.A. se aflau în curtea casei unde serveau cafea şi mâncare, în jurul orelor 23.00, pe uşa de la intrare în curte au pătruns cei 6 inculpaţi: C.C., C.T., C.I.N., C.C.R., C.I. şi M.A., înarmaţi cu obiecte contondente, tăietoare şi înţepătoare, care au atacat pe parte vătămată M.Z., pe victima M.A.D. jr., respectiv M.A.D. sn., lovindu-i cu obiectele avute asupra lor şi cauzând în urma agresiunii decesul victimei M.A.D. jr., vătămarea corporală gravă a părţii vătămate M.Z., precum şi leziuni părţii vătămate M.A.D. sn., care au necesitat pentru vindecare 10-12 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal privind pe acesta din urmă.

Faţă de excepţia de schimbare a încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpaţi, din infracţiunile reţinute în sarcina acestora, în infracţiunea de „încăierare", prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., solicitată de inculpaţi, prin avocaţi aleşi, instanţa de fond a respins-o, faţă de starea de fapt reţinută cu privire la aceştia.

A admis însă şi a dispus, schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpaţilor din infracţiunile de omor calificat cu premeditare, prev. de art. 174 C. pen., rap. la art. 175 lit. a) C. pen., şi tentativă la aceeaşi infracţiune, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 şi art. 175 lit. a) C. pen., încadrare stabilită prin rechizitoriu, în infracţiunile de omor, prev. de art. 174 C. pen., respectiv tentativă de omor, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., cu atenuanta provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen. pentru fiecare inculpat.

În susţinerea acestei încadrări juridice, instanţa a constatat că, pentru existenţa premeditării, nu este suficientă doar o simplă chibzuire anticipată asupra săvârşirii infracţiunii, aşa cum sugerează denumirea ei, ci presupune şi exteriorizarea hotărârii infracţionale prin acte de pregătire a executării infracţiunii. Premeditarea trebuie înţeleasă nu doar ca un aspect al elementului subiectiv, ci şi o pregătire în vederea săvârşirii infracţiunii, exteriorizată prin elemente obiective.

Împrejurarea reţinută în rechizitoriu că inculpaţii C.C. şi C.I.N. ar fi vizitat părţile vătămate anterior săvârşirii faptei, ameninţându-i cu moartea, nu denotă o acţiune de premeditare din partea acestora, şi cu atât mai puţin din partea tuturor inculpaţilor, câtă vreme chiar martorii prezenţi la acest incident au arătat că cei doi inculpaţi au dorit doar intimidarea victimei M.A.D. jr., fără nici o legătură cu M.Z., pentru datoria de 15 mii euro, pe care inculpaţii pretindeau că o datorează victima omorului.

Astfel, martora A.M.H. arată că inculpaţii C.C. şi C.l.O., au intrat în curtea familiei M., având asupra lor o sabie şi un cuţit şi i-au cerut lui M.P., „să se predea", fapt ce înseamnă că trebuie să cadă în genunchi şi să ridice mâinile sus. Arată de asemenea că cei doi i-au spus că le datorează suma de 15 mii euro, iar M.P. s-a ridicat şi a spus celor doi că nu are să le dea suma de bani pretinsă, şi nici nu are de ce să le ofere aceşti bani. În asemenea împrejurări, martora arată că inculpaţii i-au spus acestuia că „se va merge pe forţă", cauzându-i victimei cu un obiect tăietor o rană superficială la antebraţul drept.

Această împrejurare, susţinută, chiar dacă nu cu aceleaşi detalii, şi de martora C.L., precum şi de părţile vătămate, reţinută ca atare şi de către instanţă, denotă că inculpaţii nu au premeditat săvârşirea vreunei infracţiuni de omor prin acţiunea lor, cu atât mai puţin toţi inculpaţii, rezoluţia infracţională putând fi luată în mod indiscutabil de către inculpaţi abia după refuzul categoric al victimei M.A.D. jr., de a plăti datoria de bani care a reprezentat sursa incidentului dintre părţi.

Că probatoriul cauzei nu susţine premeditarea inculpaţilor la săvârşirea infracţiunilor, nu rezultă doar din declaraţia martorei A.M.H., mai sus analizată, ci şi din declaraţiile inculpatului C.T., în care acesta arată că după ce i-a înmânat în Italia victimei M.A.D. jr. suma de 5 mii euro, pentru a rezolva permisul de şedere pe teritoriul Italiei, pentru soţia sa, aceasta din urmă a fost prinsă fără acte şi expulzată cu interdicţie de 10 ani în România, în termen de două săptămâni, deşi înţelegerea cu victima fusese pentru trei zile în vederea rezolvării actelor.

Această împrejurare reţinută de instanţă, nu numai din declaraţia inculpatului C.T., ci şi din declaraţiile părţii vătămate M.Z., M.A.D. sn., a martorei C.L., concubina părţii vătămate M.Z., dovedeşte că între părţi a avut loc într-adevăr o înţelegere în sensul celor relatate de inculpatul C.T., înţelegere pe care victima M.A.D. jr., nu a mai respectat-o, în lipsa unei asemenea înţelegeri nu s-ar putea explica de ce părţile vătămate M.A.D. sn., M.Z. au arătat că au plătit familiei C. suma de 12 mii euro, iar martora C.L. suma de 10 mii euro, sumă pe care instanţa a considerat-o ca fiind cea reală, având în vedere obiectivitatea martorei C.L., arătând că inculpaţii pretindeau restanţa de 15 mii euro.

Astfel, din probatoriul cauzei rezultă evident că vizita inculpaţilor C.C. şi C.I.N., la victima M.A.D. jr., a avut ca scop asigurarea inculpaţilor că acesta din urmă refuză diferenţa de datorie recunoscută iniţial, şi în nici un caz un act de premeditare la o infracţiune de omor.

Acest eveniment, dovedit de întreg probatoriul şi de altfel necontestat de părţi, a cauzat inculpaţilor o stare de puternică surescitare nervoasă, încât au luat hotărârea spontană de a ataca victima M.A.D. jr., ripostând în modalitatea reţinută.

Pentru existenţa provocării, art. 73 lit. b) C. pen. nu cere ca fapta provocatorului să fie de aceeaşi proporţie sau la fel de gravă, ca riposta celui provocat, dar pentru existenţa unei puternice tulburări sau emoţii este necesar ca faptele celor în cauză să aibă o semnificaţie şi proporţionalitate apropiată, ţinând cont de împrejurările concrete, de nivelul de cultură, de nivelul mental şi psihologic al celor implicaţi.

De aceea instanţa, faţă de cele de mai sus, a înlăturat agravanta premeditării reţinută în sarcina inculpaţilor şi nesusţinută de probatoriu, şi a reţinut în favoarea fiecărui inculpat atenuanta provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., provocare ce constă în acţiunea victimei M.A.D. jr. şi, în sens larg, a părţilor vătămate de a nu recunoaşte o datorie, iniţial recunoscută, cu consecinţa refuzului categoric de a plăti inculpaţilor suma de bani ce făcuse obiectul înţelegerii.

În concepţia inculpaţilor, acţiunea victimei şi a părţilor vătămate, în general, a reprezentat, sub aspect subiectiv, o acţiune ilicită gravă care a generat, la rândul ei, o ripostă spontană din partea inculpaţilor, care a dus la uciderea victimei M.A.D. jr., rănirea gravă a părţii vătămate M.Z., precum şi vătămarea părţii vătămate M.A.D. sn.

Fapta inculpaţilor C.l., zis l.L., C.I.N., C.T., C.C., M.A. şi C.C. de a pătrunde fără drept, pe timp de noapte, înarmaţi cu bâte, cuţite, săbii şi răngi, în curtea imobilului familiei M., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

Faptele aceloraşi inculpaţi, care în urma provocării părţilor vătămate, au pătruns în domiciliul acestora, unde prin lovirea repetată cu obiecte contondente, tăioase şi înţepătoare, pe care le aveau asupra lor, au provocat moarte victimei M.A.D. jr. şi rănirea gravă a părţii vătămate M.Z., respectiv vătămarea părţii vătămate M.A.D. sn., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de omor, cu circumstanţă atenuantă a provocării, tentativă la aceeaşi infracţiune, respectiv lovire calificată prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., faţă de partea vătămată M.A.D. sn.

Ca formă de vinovăţie, instanţa a reţinut pe seama inculpaţilor, intenţia directă, având în vedere numărul de lovituri aplicate, intensitatea lor, dar şi zonele corpului vizate, aceeaşi formă de vinovăţie se va reţine şi pentru infracţiunea de lovire.

Inculpaţii au săvârşit infracţiunea în coautorat, ca formă de participaţie, deoarece aceştia au acţionat împreună asupra victimelor, şi având fiecare reprezentarea urmărilor periculoase care s-au produs, chiar dacă doar loviturile aplicate de unii dintre ei au fost letale, câtă vreme activitatea fiecărui inculpat s-a încadrat într-o unitate indivizibilă cu a celuilalt inculpat, rezultând în final latura obiectivă a infracţiunilor mai sus menţionate.

La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat fiecărui inculpat pentru săvârşirea fiecărei infracţiuni, instanţa a ţinut cont de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv împrejurările concrete în care au fost săvârşite infracţiunile, pericolul social concret al acestora, contribuţia concretă a fiecărui inculpat la rezultatele produse, persoana fiecărui inculpat, antecedentele penale sau lipsa acestora la fiecare, precum şi circumstanţa atenuantă a provocării, prev. de art. 73 lit. b), cu aplic. art. 76 C. pen., faţă de fiecare inculpat.

În acest sens, au fost individualizate pedepsele cu închisoarea ce s-au aplicat fiecărui inculpat, diversificarea având în vedere mai ales contribuţia fiecăruia la săvârşirea infracţiunilor.

În acest sens, deoarece inculpaţii C.C.R. şi M.A. nu au prezentat leziuni la mâini şi la cap, ca ceilalţi patru inculpaţi, au fost condamnaţi la o pedeapsă mai mică, în raport cu aceştia din urmă, lipsa acestor leziuni dovedind că aceştia nu au avut un contact direct cu victimele şi de aceeaşi intensitate ca şi ceilalţi patru inculpaţi.

Împotriva sentinţei nr. 443 din 24 iulie 2006 au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, inculpaţii şi părţile civile.

În motivare parchetul a invocat netemeinicia în sensul greşitei schimbări a încadrării juridice, în sensul că în mod eronat instanţa de fond a apreciat că nu există premeditare, iar, în al doilea rând se arată că nu se justifica reţinerea scuzei provocării [art. 73 lit. b) C. pen.]

Părţile civile au cerut condamnarea inculpaţilor şi majorarea despăgubirilor acordate.

Inculpaţii în motivare au solicitat achitarea, mai puţin inculpatul C.C. De asemenea, au solicitat în subsidiar, condamnarea pentru încăierare, pentru că nu s-a stabilit exact comportamentul violent al fiecărui inculpate în parte.

Inculpatul C.C. a cerut reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 50/A din 27 februarie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, de inculpaţii C.C., C.T., C.I., C.I.N., C.C.R. şi M.A. şi de părţile civile M.A.D., M.F., M.D., M.Z. şi M.A.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut că în cauză a fost stabilită în mod corect starea de fapt, fiind dată o apreciere corespunzătoare probelor administrate în cauză. Reţinerea premeditării nu a fost confirmată de materialul probator, fiind evident că luarea hotărârii de către inculpaţi, de a săvârşi infracţiunea, s-a luat în mod spontan, ca urmare a refuzului victimei de a restitui suma de bani pretinsă. Acest conflict a fost corect interpretat de instanţă, fiind apt a constitui o provocare din partea victimei.

Totodată, s-a reţinut că pedepsele la care inculpaţii au fost condamnaţi, au fost corect individualizate, nefiind justificată reindividualizarea acestora.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, părţile civile M.A.D., M.Z., M.A., M.D. şi M.F. şi inculpaţii C.C., C.T., C.l., C.I.N., C.C.R. şi M.A.

Procurorul a criticat hotărârea, pentru netemeinicie şi nelegalitate sub aspectul greşitei încadrări juridice a faptelor săvârşite de inculpaţi, precum şi sub aspectul greşitei deduceri din pedepsele aplicate inculpaţilor a reţinerii şi arestului preventiv.

Totodată, hotărârile pronunţate în cauză au fost criticate şi sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaţilor, care trebuiau orientate spre limita maximă a textului de lege incriminator.

Inculpaţii, criticând hotărârile pronunţate în cauză au solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor, precizând că întreaga situaţie de fapt a fost greşit reţinută de instanţele de judecată, fiind stabilită exclusiv în baza declaraţiilor părţilor civile şi a martorilor propuşi de aceştia.

Prin decizia penală nr. 5097 din 30 octombrie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosar nr. 5654/59/2006, s-au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, de părţile civile M.A.D., M.Z., M.A., M.D. şi M.F. şi de intimaţii inculpaţi C.C., C.T., C.l., C.I.N., C.C.R. şi M.A. împotriva deciziei penale nr. 50/A din 27 februarie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală. S-a casat decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 443/Pi din 24 iulie 2006 a Tribunalului Timiş, secţia penală, şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiş.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reţinut următoarele:

Potrivit art. 3 C. proc. pen., în desfăşurarea procesului penal, trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului, scop în care organul de urmărire penală şi instanţa de judecată trebuie să manifeste un rol activ. În aceeaşi sens s-au reţinut şi dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora condamnarea inculpatului urmează a fi pronunţată când se constată, fără echivoc existenţa faptei.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă mai multe aspecte contradictorii cu privire la reţinerea exactă a sării de fapt, a modalităţii concrete de desfăşurare a evenimentelor şi a acţiunii întreprinse de fiecare inculpat.

Verificând materialul probator administrat în cauză, Înalta Curte a reţinut că se impun a fi lămurite o serie de aspecte referitoare la participarea efectivă a inculpaţilor la incidentul care a avut loc în seara zilei de 5 august 2003 precum şi în vederea stabilirii unei situaţii de fapt care să fie corespunzătoare a realităţii şi conformă probelor dosarului. Înalta Curte a avut în vedere declaraţiile contradictorii ale martorilor audiaţi în cauză, declaraţii care au fost reţinute de instanţele de judecată la stabilirea situaţiei de fapt.

Cu ocazia rejudecării cauzei, urmează a se clarifica neconcordanţele existente în declaraţiile martorilor audiaţi, cum sunt cele arătate exemplificativ mai sus, a se realiza confruntări între martorii ale căror declaraţii sunt contradictorii şi a se administra noi probe, la cererea tuturor părţilor stabilindu-se succesiunea în timp a evenimentelor, gradul de vinovăţie a fiecăruia dintre inculpaţi în raport cu contribuţia fiecăruia dintre ei la săvârşirea infracţiunii, precum şi contribuţia efectivă a fiecărui inculpat.

Este necesar să fie verificate, totodată apărările invocate de inculpaţi, susţinerile Parchetului din cuprinsul memoriului de recurs, urmând a fi administrate orice alte probe necesare pentru a se stabili cu certitudine adevărul.

Totodată, Înalta Curte a reţinut că, pentru a se afla adevărul şi a se face o corectă aplicare a legii, instanţa de judecată are obligaţia de a aprecia complet şi just probele administrate, fără omiterea nici uneia dintre acestea, iar aprecierea fiecărei probe trebuie să fie realizată astfel încât convingerea formată să corespundă adevărului. Aprecierea completă şi justă a probelor trebuie să aibă la bază o analiză minuţioasă a materialului probator, iar apoi o sinteză raţională a evaluărilor făcute.

În rejudecare, cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la data de 03 decembrie 2007, sub număr unic de dosar 5654/59/2006.

III. Rejudecare (al treilea ciclu procesual)

Pentru termenul din 06 februarie 2008, inculpaţii, prin apărător au solicitat reaudierea tuturor persoanelor, care pretind că au fost prezente în curtea părţilor vătămate M.A.D. şi M.Z., respectiv a numitelor A.M.H., S.S., F.P. şi F.M., precum şi a părţilor vătămate. Au solicitat efectuarea unei cercetări la faţa locului pentru a determina poziţionarea exactă a tuturor părţilor vătămate şi martorilor implicaţi; a se efectua verificări cu privire la faptul că la data incidentul a fost apelat C.T. între orele 15 - 18 de către victimă; efectuarea unei expertize dactiloscopice asupra urmelor papilare ridicate de pe obiectele corp delict şi reaudierea martorilor B.O., C.P.D., B.D., C.T., M.C., B.N., F.O.C. şi suplimentarea probatoriului cu martorii F.V. şi N.P., cererea în probaţiune fiind încuviinţată, cu excepţia cercetării la faţa locului.

Au fost încuviinţaţi şi audiaţi martorii F.P. şi F.M. care au susţinut o nouă versiune a declaraţiei, respectiv că au venit după finalizarea incidentului, martorul C.P., care a declarat că în ziua incidentului s-a deplasat cu inculpatul C.I.N. în căruţă de la câmp, în jurul orelor 17-18, iar în dreptul unei case au fost întâmpinaţi de 3 persoane, dintre care una l-a strigat pe inculpat, au discutat ceva şi apoi una din cele trei persoane i-a aplicat inculpatului o lovitură cu ranga în zona capului, inculpatul cazând în căruţă, astfel că martorul s-a deplasat la locuinţa inculpatului, unde din curte a ieşit mama acestuia, care a oprit o maşină şi a dus victima la Spital.

Martorul B.O. a menţionat că îşi menţine declaraţiile şi că el a fost cel care a dus pe inculpatul C.I.N. împreună cu C.C.R. la Spital.

Martorul F.O. a arătat că nu a văzut incidentul şi că un alt martor, respectiv B.I. a încercat să îl determine să declare că a fost de faţă la incident.

B.D. a menţionat că îşi menţine declaraţiile date anterior şi a precizat că incidentul a avut loc în faţa casei părţilor vătămate.

Martora A.M.H. a trimis instanţei un înscris în care menţionează că se află în Italia, dar nu se poate prezenta în instanţă de teama ameninţărilor inculpaţilor.

I.P.J. Timiş - Serviciul criminalistic a comunicat că s-au verificat cele două urme palmare rămase în studiu, ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului, iar rezultatul a fost negativ.

V.R. a comunicat instanţei că nu deţine stocate apeluri din 2003.

Martora F.V.E., audiată la cerea inculpaţilor, a precizat că părţile civile i-au oferit suma de 500 euro pentru a declara că a fost prezentă la incident şi a depune mărturie în favoarea lor.

Martorul N.P. a declarat că s-a aflat împreună cu inculpatul C.T. în localitatea Măguri, iar la un moment dat acesta a primit un telefon şi a spus că trebuie să meargă la Lugoj pentru a primi nişte bani.

1. Aspecte rezultând din declaraţiile inculpaţilor, martorilor, luate în cursul procesului penal:

Martora A.M.H., ce locuieşte împreună cu familia părţii vătămate, a declarat în faza de urmărire penală că în după amiaza zilei de 05 august 2003, au venit în curtea imobilului situat în Lugoj, str. M., proprietatea familiei părţilor vătămate, C.l. şi C.l.O., primul având în mână o sabie şi al doilea un cuţit, care ajungând în faţa lui M.A.D. zis P. i-au spus să se „predea". Şi i-au comunicat că are de plătit o datorie de 15.000 euro, M.P. spunând că nu are nici o datorie, iar atunci cei doi i-au spus că se va merge pe forţă, C.l. aplicându-i totodată o lovitură cu sabia peste antebraţul mâinii drepte. Arată că în urma acestui incident a fost chemată poliţia, cărora Ie-a relatat cele întâmplate.

În continuarea declaraţiei, martora a susţinut că în jurul orelor 23, s-a deschis poarta şi au intrat în curtea imobilului C.l. zis l.L., C.I.N. zis l.O., C.C.R. zisă L., C.T. zis T., C.C. zis l. şi M.A. zis R., cu toţii fiind înarmaţi cu diferite obiecte contondente, respectiv: C.l. avea în mână un cuţit, C.C. zis l. avea în mână o lopată cu coada retezată, C.T., zis T. avea în mână un cuţit, C.I.N. zis l.O. avea un boată lungă de cea 1,5 m, iar M.A. avea în mână o coadă de lopată şi în alta un cuţit.

Martora a relatat că inculpaţii C.T. şi C.C. i-au spus lui M.A.D. zis „P." „acum te omor" şi au început să îl lovească atât pe acesta cât şi pe fratele său M.Z. Prima lovitură a fost aplicată de C.l. cu sabia numitului M.A.D. zis P. pe care l-au trântit jos şi au început să îl lovească cu toţii. Precizează că inculpatul C.l. i-a aplicat lovituri lui M.Z. după care a continuat să-l lovească pe M.P. aflat pe jos cu multiple lovituri aplicate de ceilalţi.

A menţionat că nu îşi aduce aminte ca M.Z. să mai fi fost lovit de alţi agresori dar în finalul declaraţiei precizează că pe M.Z. prima dată l-a lovit inculpatul M.A. Cu privire la M.P., martora precizează că toţi inculpaţii l-au lovit că în urma incidentului ce a durat circa 5 minute M.P. şi M.Z. au rămas în stare de nemişcare şi în bălţi de sânge, că în timpul incidentului au fost produse deteriorări şi spargeri de sticle, geamuri.

A evidenţiat că tatăl celor doi fraţi M. a încercat să intervină pentru a-şi apăra fiii dar a fost şi el lovit în cap de către C.C., zis l., care l-a lovit şi cu o sabie.

Martora a fost reaudiată în dosar, în primul ciclu procesual reiterând împrejurarea că Ia incident au participat toţi inculpaţii, iar când au venit C.C.R. avea în mână o sabie, pe care i-a dat-o ulterior lui C.T., C.l. zis l.L. avea în mână un cuţit, C.C. o coadă de lopată, C.I.N. o bâtă şi M.A., avea în mână o sticlă de bere. A menţionat că primul agresat a fost M.Z. şi al doilea M.A.D. zis P.

Martora C.L., zisă M. a declarat că este concubina lui M.Z. şi că împreună cu acesta şi cu M.A.D. zis P. au revenit din Italia stabilindu-se la domiciliul lui M.A.D., Lugoj str. M., precizează că în jurul orelor 19 din data de 05 august 2003 în timp ce se afla în curtea imobilului au intrat pe poartă C.l., C.l.O. şi M.A., zis R., primul agresându-l pe M.A.D. şi spunându-i acestuia că îi datorează suma de 15 000 euro.

În cursul serii în jurul orelor 22,30, a arătat în continuare martora, au venit cei 6 inculpaţi, respectiv C.l. (C.) ce avea un cuţit în mână, soţia acestuia C.C.R. (L.), ce avea o sabie în mână, C.l.L. (l.) ce avea o sabie şi o rangă în mână, C.T. ce avea în mână o sabie, cât şi C.l.O. şi M.A. care de asemenea erau înarmaţi cu o lopată şi o rangă. Aceştia au tăbărât asupra lui M.Z., l-au lovit şi tăiat cu aceste arme, primul lovind C.C., după care l-au lovit pe M.A.D. zis P. lăsându-i pe toţi în stare de inconştienţă într-o baltă de sânge. A precizat că l-a auzit pe inculpatul C.C. zis l. spunând către ceilalţi agresori să-i lovească pe cei doi şi dacă nu sunt morţi să-i omoare. A mai arătat că a fost lovit şi M.A.D., tatăl copiilor, care a încercat să se opună agresorilor.

Reaudiată în faţa instanţei, martora C.L. şi-a menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penală.

Martorul S.A. a declarat că în data de 05 august 2003 se afla la locuinţa lui F.M., când a aflat că familia acestuia este invitată la familia M. Deoarece se afla şi el împreună cu F., a mers şi martorul în vizită, unde a aflat că în jurul orelor 19,00 fraţii C. l-au agresat pe M.A.D. A arătat că în jurul orelor 22,30 a auzit la poartă ţipete, ameninţări şi injurii, după care au intrat pe poartă 5 bărbaţi şi o femeie înarmaţi cu săbii, cuţite, răngi şi bâte. Au tăbărât iniţial asupra lui M.Z., şi l-au lovit cu toate obiectele tăietoare şi contondente aflate asupra lor după care s-au năpustit asupra lui M.A.D. zis P. Martorul a afirmat că manifestările violente au fost foarte rapide şi că toate cele 6 persoane le-au lovit pe victime.

Martorii F.M. şi F.P. au relatat aceleaşi aspecte prezentate şi de către martorul S.S. Nu au putut preciza contribuţia fiecărui inculpat în comiterea agresiunii, dar arată că i-a văzut pe toţi inculpaţii lovindu-l pe M.A.D. zis P.

Partea vătămată M.Z. a susţinut că în data de 05 august 2003 în jurul orelor 18-19, au venit în curtea casei lor inculpaţii C.C. zis l. şi C.I.N. zis l.O. care l-au ameninţat pe fratele său M.A.D. zis P. şi i-au pretins restituirea unei sume de 15,000 euro. A relatat în continuare că în jurul orelor 23,00, au venit inculpaţii la domiciliul lor, respectiv partea vătămată în declaraţia dată în faza de urmărire penală nu îl menţionează ca fiind prezent pe C.l. zis l.L. A încercat să îi întâmpine însă aceştia au tăbărât pe el astfel că nici nu a putut observa dacă toţi inculpaţii l-au lovit. A susţinut că în data de 05 august 2003 nu s-a întâlnit pe stradă cu C.l. şi nici nu l-a lovit.

Partea vătămată M.A.D. sn. a relatat aceleaşi aspecte învederate de către M.Z. susţinând că toţi cei 6 inculpaţi au venit în jurul orelor 23,00 fiind întâmpinaţi de fiul său M.Z. pe care inculpaţii l-au lovit şi tăiat cu obiectele ce le aveau asupra lor, după care l-au lovit pe el şi apoi s-au repezit la fiul său M.A.D. zis P. aplicându-i o multitudine de lovituri cu săbii, cuţite şi celelalte obiecte ce le deţineau. A arătat că incidentul a durat aproximativ 5 minute şi că înainte de plecare inculpaţii au răsturnat masa cu pahare şi sticle şi au spart geamul la verandă.

A mai arătat că a suferit leziuni corporale ce au necesitat 10 zile de îngrijiri medicale, fiul său M.A.D. a decedat, iar celălalt fiu M.Z. a fost internat în spitalul Judeţean din Timişoara cu leziuni grave.

Martorul B.N.I. a relatat în declaraţia dată în faza de urmărire penală că în data de 05 august 2003 a auzit că M.A.D. zis P. a venit din Italia şi a trecut pe la acesta să îl vadă, găsindu-l împreună cu fratele său M.Z., soţii F.M. şi M. A stat puţin de vorbă cu acesta, iar mai târziu în seara aceleiaşi zile a trecut pe stradă cu F.C. şi a remarcat că în faţa casei lui M.A.D. a oprit un microbuz din care au coborât mai multe persoane de etnie rromă înarmate cu diferite obiecte. A observat că au intrat în curtea casei familiei M., iar când a trecut mergând pe bicicletă în dreptul porţii a auzit scandal, dar nu s-a oprit şi nici nu a văzut ce s-a întâmplat în interior. Aceeaşi declaraţie a menţinut-o martorul şi în faza de judecată în primul ciclu procesual.

Aceleaşi aspecte Ie-a învederat şi martorul F.O.C., la fel şi în faţa instanţei.

Martora M.C.N., concubina inculpatului C.T., a susţinut în faza de urmărire penală că a fost împreună cu inculpatul C.T. la domiciliul părinţilor săi din satul M., timp în care concubinul său a fost sunat de mai multe ori de membrii familiei sale pentru a reveni în Lugoj, care i-au comunicat că a revenit în România M.A.D. zis P. şi care le datora o anumită sumă de bani.

C.T. a revenit împreună cu martora în municipiul Lugoj, unde s-au deplasat la domiciliul părinţilor inculpatului C.T., şi ajungând aici au aflat că ceilalţi inculpaţi sunt la C.I.N. ce locuieşte pe aceeaşi stradă, astfel că inculpatul C.T. a plecat cu autoturismul său F. bus la domiciliul unchiului său C.I.N., iar martora nu ştie ce s-a întâmplat ulterior, dar a auzit ţipete pe stradă, apoi i-a văzut întorcându-se în busul concubinului său pe C.C.R., C.I.N., C.l., M.A. şi a remarcat că erau răniţi, iar la câteva minute au plecat la Spitalul din Buziaş.

Audiat în faza de urmărire penală, inculpatul M.A. a declarat că în data de 05 august 2003, în jurul orelor 20-21, a auzit ţipete şi urlete pe stradă astfel că a ieşit să vadă ce se întâmplă, văzând lume adunată în faşă casei lui M.A.D. Când s-a apropiat de acel loc, a văzut în faţa casei lui M. un microbuz alb, recunoscut ca fiind al nepotului său C.T., iar în preajma acestuia se aflau C.l., C.l.L., C.T. şi C.C.R. L-a întrebat pe fratele său C.l. ce s-a întâmplat acolo, iar acesta i-a spus că l-a tăiat pe M.A.D. cu cuţitul pentru datoria de 15.000 euro, după care toţi cei arătaţi mai sus s-au urcat în microbuz şi au plecat. A menţionat că fiindu-i teamă de răzbunarea familiei M. a plecat cu soţia în localitatea Bozovici. A precizat că nu a intrat în curtea casei M. şi nu a participat la agresiune.

În faza de judecată, inculpatul M. a declarat că nu au fost prezenţi la incident decât C.T., C.C. şi C.I.O. A revenit şi a arătat că el i-a transportat pe inculpaţi la spitalul din Buziaş.

Inculpatul C.l., zis l.L., a arătat că în data de 05 august 2003 în jurul orelor 14-15, a plecat de la domiciliul părinţilor săi cu căruţa pentru a culege iarbă. În jurul orelor 18,00 s-a întâlnit cu M.A.D. sn. şi copiii săi M.A.D. şi M.Z., cu care a avut nişte discuţii contradictorii în urma cărora M.Z. i-a aplicat o lovitură cu o rangă în cap, motiv pentru care persoana care îl transporta l-a dus la domiciliul părinţilor, iar mama sa C.C.R. văzând ce i s-a întâmplat l-a dus la spitalul din Buziaş de unde ulterior a fost transportat la Spitalul Judeţean din Timişoara.

Inculpatul C.I. zis l.O. a arătat că în seara zile de 05 august 2003, după ce nepotul său C.l.L. a fost lovit de către familia M., fiind şi sub influenţa băuturilor alcoolice a mers împreună cu C.T. şi C.l. (C.) la locuinţa familiei M., dar pe drum s-a întâlnit cu M.A.D. zis P. şi M.Z. care erau înarmaţi cu o rangă deţinută de M.A.D., rangă cu care M.A.D. l-a lovit atât pe el cât şi pe nepotul său C.T. A menţionat că în aceste împrejurări, fratele său, C.C. zis l., s-a repezit cu un cuţit la M.A.D. şi i-a aplicat mai multe lovituri, moment în care M.A.D. a căzut. A arătat că în stradă a apărut şi M.A., fratele său şi al lui C.C. care l-a transportat cu maşina marca F. la spital înspre Timişoara, dar făcându-i-se rău a oprit la spitalul din Buziaş. A rectificat declaraţia şi arată că s-au deplasat la spitalul din Buziaş cu maşina nepotului A.T., iar la spital i-au întâlnit pe C.l.L. împreună cu mama acestuia. A arătat că nu a fost în curtea locuinţei lui M.A.D. În faza de judecată a susţinut că motivul pentru care s-a deplasat în stradă este fiindcă a auzit scandal şi că inculpatul C.T. s-a deplasat înspre locuinţa victimelor pentru a recupera suma de bani.

Inculpatul C.T. a arătat că familia M. îi datora suma de 15.000 euro şi că în data de 2 sau 3 august s-a întâlnit cu M.A.D. sn. pe care l-a întrebat când vine în România M.A.D. zis P. pentru a-i fi achitată datoria. A precizat că în jurul orelor 20,00 a fost sunat de către M.A.D. zis P., pentru a veni la domiciliul tatălui acestuia şi a discuta problema datoriei. În continuare a arătat că s-a deplasat singur şi că i-a cerut familiei M. plata datoriei, moment în care M.Z. i-a aplicat o lovitură cu un levier, iar M.A.D. l-a lovit cu pumnul în barbă. A susţinut că s-a deplasat la domiciliul familiei M. cu autoturismul F.D. pe care l-a lăsat în faţa porţii, că nu ştie cum a ajuns la microbuz şi cine l-a transportat acolo şi s-a trezit la spitalul din Buziaş unde de faţă era C.C. - tatăl său. C.C.R. - mama sa, C.l. - fratele său, precum şi unchii săi C.I.N. şi M.A., observând că cei doi aveau leziuni mai arată că mama şi fratele său au plecat la Timişoara, iar el împreună cu tatăl său şi cu unchii săi au revenit la domiciliu unde au fost căutaţi de organele de poliţie, iar tatăl său C.C. a recunoscut că l-a omorât pe M.A.D. zis P. Nu cunoaşte în ce împrejurări au ajuns în curtea familiei M. telefonul său celular şi ceasul negru de pe mână.

Audiat în faţa instanţei, inculpatul a declarat că pe drum, în microbus, şi-a revenit, ştie că s-a deplasat împreună cu tatăl şi unchii săi şi pe drum a aflat de agresiunea exercitată de familia M. şi asupra fratelui său şi că tatăl său l-a tăiat pe M.A.D. zis P.

În declaraţia dată în faza de urmărire penală, inculpata C.C.R. a susţinut varianta declarată de inculpatul C.l. zis l.L., respectiv că acesta a fost lovit cu o rangă în cap de fraţii M., iar ea l-a dus la Spitalul din Buziaş cu o maşină de ocazie.

C.C. a declarat că în data de 05 august 2003, fiul său C.l. a fost lovit cu o rangă în cap de fraţii M., iar soţia sa C.C. a luat o maşină de ocazie pentru a-l duc la Spital în Timişoara, dar, întrucât acestuia i s-a făcut rău, s-au oprit la Spitalul din Buziaş. Precizează că în acest timp M.A.D. zis P. l-a sunat pe fiul său C.T., zis T. spunându-i să vină la domiciliul tatălui său pentru a-i da 5.000 de euro din datorie, astfel că împreună cu C.T. şi C.I.N. s-au deplasat înspre locuinţa familiei M., iar pe drum, la jumătatea distanţei s-au întâlnit cu M.A.D. sn. şi M.A.D. zis P. şi M.Z. A mai arătat că fratele său, C.I.N., în timp ce încerca să poarte o discuţie amiabilă cu cei din familia M., a fost lovit cu o rangă în cap, apoi M.A.D. zis P. l-a agresat şi pe C.T., astfel că el a scos un cuţit ce îl avea în buzunar şi i-a aplicat lui M.A.D. zis P. o lovitură în zona lombară şi mai multe lovituri asupra membrelor inferioare, iar apoi l-a lovit şi pe M.Z. cu ranga pe care o luase de la M.A.D. zis P. A susţinut că între timp la locul incidentului a apărut şi M.A. cu maşina şi s-au deplasat cu C.I.N. spre spitalul din Timişoara, dar întrucât i s-a făcut rău, s-au oprit la Spitalul din Buziaş, unde s-au întâlnit cu C.l. şi C.C.R.

Inculpatul a susţinut aproximativ aceeaşi declaraţie şi în faţa instanţei cu menţiunea că a modificat-o în ceea ce priveşte incidentul cu C.l., despre care a declarat că a fost lovit în cursul după amiezii, arătând că nu a fost acasă când soţia sa a aplecat şi schimbă oarecum ordinea incidentului ulterior, afirmând că mai întâi s-a deplasat fiul său C.T. la domiciliul părţilor vătămate, iar el, auzind scandal şi ţipete a plecat în acel loc văzând microbusul fiului său şi tot alarmat de ţipete a venit şi C.I.N. de la domiciliul lui, precizând că familia M. l-a agresat mai întâi pe fiul său C.T. şi ulterior pe fratele său C.I.N. A plasat incidentul în jurul orelor 20 - 20,30. A precizat că nu s-a întâlnit cu soţia la spitalul din Buziaş şi nu a vrut să divulge numele martorului despre care susţine că l-a însoţit pe fiul său C.l. l-a tuns şi adunat iarbă.

În faza de judecată, varianta inculpaţilor a fost susţinută de martorul B.D., care a susţinut că a văzut incidentul dintre familia M. şi C.T., C.I.N. şi C.C. De asemenea, C.I.T., a susţinut că M.A.D. zis P. i-a spus despre incidentul cu C.l., în după amiaza respectivă a consumat alcool împreună că cu el şi că incidentul din cursul serii la văzut de la o distanţă de 3-4 case, în modalitatea descrisă de inculpaţi. În acelaşi sens este şi declaraţia martorului P.I., fiul martorului C.I.T. şi a martorului M.C.

De asemenea, a fost audiat martorul B.O., care a susţinut că a transportat la spitalul din Buziaş pe inculpata C.C.R. şi pe fiul său C.l. şi martorul C.P. care a susţinut că s-a aflat în căruţă cu C.l.

Au fost audiaţi martorii S.I.A. şi G.A., care au arătat că în noaptea de 5-6 august 2003, fiind în serviciul de patrulare au fost solicitaţi prin staţie să se deplaseze către spitalul din Buziaş unde au ajuns în jurul orelor 23.30, şi au văzut trei bărbaţi şi o femeie, de etnie rromă, unul dintre aceştia fiind pe masa de urgenţe (C.I.N.), recunoscându-l şi pe inculpatul C.C., iar din discuţiile purtate cu medicul de gardă, au aflat că toţi au ajuns la spital în jurul orelor 23.30.

2. Starea de fapt, reţinută de instanţă în rejudecare:

Victima M.A.D. zis P. şi partea vătămată M.Z. au plecat împreună cu alţi membrii ai familiei de la domiciliul tatălui lor M.A.D. ce deţine un imobil pe str. M. din mun. Lugoj şi s-au stabilit în Italia, unde au deţinut în ultima perioadă o firmă de distribuire a presei în oraşul Milano. În toamna anului 2002, victima M.A.D. zis P. a primit vizita inc. C.T. zis T., prieten din copilărie, având în vedere că familiile părinţilor lor locuiesc pe aceeaşi stradă M. din mun. Lugoj. Cu acel prilej victima M.A.D. a convenit cu susnumitul inculpat ca în schimbul sumei de 5000 euro să obţină de la autorităţile italiene pentru acesta şi soţia sa o viză de şedere în Italia cu drept de muncă, în termen de 15 zile.

Întrucât numitul M.A.D. nu a reuşit obţinerea acelei vize pentru cei doi, iar între timp soţia lui C.T. a fost prinsă de autorităţi sustrăgând bunuri dintr-un magazin şi expulzată din Italia cu interdicţie de 10 ani, inculpatul C.T. a formulat pretenţii băneşti de restituire a sumei de 5000 euro cât şi de plată a unor cheltuieli compensatorii şi pretenţii morale de circa 25.000 euro. În prima parte a anului 2003, numitul M.A.D. a reuşit să achite atât direct cât şi prin intermediul tatălui său M.A.D. din mun. Lugoj lui C.T. suma de circa 10.000 euro, acesta din urmă pretinzând şi diferenţa de circa 15.000 euro atât de la M.A.D. zis P., cât şi de la tatăl său M.A.D. sn. şi de la fratele său M.Z.

În primele zile ale lunii august 2003, victimele M.A.D. zis P. şi M.Z. au venit din Italia în ţară la domiciliul tatălui său din Lugoj str. M. împreună cu unii membrii ai familiei lor.

În seara zilei de 05 august 2003 între orele 18,00-19,00 inculpatul C.I.N. zis l.O. a venit în curtea casei victimelor însoţit de fratele său C.C. zis I., primul fiind înarmat cu o sabie iar al doilea cu un cuţit, prilej cu care i-a ameninţat din nou pe cei doi fraţi, spunându-le în prezenta martorilor, A.M.H., şi C.L., cuvintele „vrem să vă omoram, vrem să vă omoram". Totodată C.I.N. l-a lovit cu sabia peste braţul stâng pe M.A.D. zis P. cauzându-i o rană sângerândă superficială. După plecarea celor doi, membrii familiei M. au anunţat organele de poliţie, la faţa locului venind un echipaj cu trei poliţişti ce au luat la cunoştinţă despre cele întâmplate, după care au plecat.

În jurul orei 23,00 în timp ce membrii familiei M. şi invitaţii lor A.M.H., F.M., F.P. şi S.S., se aflau în curtea casei unde serveau cafea şi mâncare, aceştia au remarcat deodată că pe uşa porţii de fier de intrare în curte din stradă au pătruns C.C., fraţii săi C.I.N., şi M.A., copii săi C.l. şi C.T., cât şi soţia sa C.C.R., fiecare din ei fiind înarmaţi cu obiecte precum săbii, cuţite, topoare, bâte, etc, şi s-au năpustit iniţial asupra victimei M.Z. ce a ieşit în întâmpinarea lor pe are l-au doborât la pământ ca urmare a loviturilor aplicate, după care s-au năpustit asupra lui M.A.D. zis P., lovindu-l de asemenea cu obiectele cu care erau înarmaţi, după ce în prealabil inc. C.C. zis l., i-a spus acestuia "acum te omor" după care l-a lovit de mai multe ori doborându-l pe terasamentul curţii. De asemenea, cele două victime au continuat să fie lovite de toţi inculpaţii susmenţionaţi, într-o acţiune rapidă şi concertată, ce i-au stupefiat pe martorii prezenţi, până când cele două victime au căzut jos în stare de nesimţire, şi în bălţi de sânge după tăierea şi înţeparea suprafeţei corpurilor acestora cu obiectele şi corpurile contondente deţinute de fiecare.

Astfel, din declaraţia martorei A.M.H. cât şi a celorlalţi martori prezenţi evidenţiaţi mai sus, s-a reţinut că inc. C.l. era înarmat cu un cuţit, C.C. avea în mână o lopată cu coada retezată, C.T. era înarmat cu o sabie, C.I.N. era înarmat cu o boată, M.A. zis R. avea într-o mână o coadă de lopată şi într-alta un cuţit, iar C.C.R. zis L. era înarmată cu o sabie, cu care i-a aplicat mai multe lovituri lui M.A.D. zis P., după care i-a înmânat sabia fiului său C.T.

Pentru a reţine această stare de fapt, instanţa a avut în vedere declaraţiile părţilor vătămate şi ale martorilor luate în faza de urmărire penală, declaraţii ce au fost luate imediat după săvârşirea faptei. În cauză nu a fost posibilă reaudierea martorei A.M.H., aceasta fiind plecată în Italia, pentru a lămuri anumite contradicţii existente în declaraţia acesteia. Cert este faptul că toţi martorii audiaţi, precum şi părţile vătămate susţin prezenţa tuturor celor 6 inculpaţi la incident, precum şi faptul că toţi erau înarmaţi cu diferite obiecte contondente ori tăietoare. De asemenea martorii au indicat că toţi inculpaţii au lovit victimele.

S-a menţionat că acţiunea agresivă întreprinsă de inculpaţi a durat circa 5 minute până când cei doi fraţi M. au rămas jos pe terasamentul curţii în stare de nemişcare şi în bălţi de sânge, şi după ce au provocat deteriorări la scaune, spargeri de pahare, tacâmuri, geamuri la uşile de bucătărie, au plecat cu rapiditate părăsind curtea şi urcându-se în autoturismul Bus marca F. proprietatea şi condus de C.T., şi cu care veniseră şi îl parcaseră în dreptul porţii. Iniţial, agresorii s-au dus la locuinţa inc. C.C. şi C.C.R., de unde s-au împrăştiat, aceştia din urmă împreună cu fiul său C.I., C.I.N. şi M.A. îndreptându-se înspre Buziaş, unde la spitalul din localitate au solicitat îngrijiri medicale pentru inc. C.l. şi C.I.N. ce a suferit vătămări corporale prin acţiunea agresivă întreprinsă contra familiei M. S-a adeverit împrejurarea că inculpatul C.I.N. s-a prezentat în data de 05 august 2003, nr. registru de consultaţii 3175, cu diagnosticul plagă prin agresiune, la nivelul scalpului, precum şi faptul că au fost solicitate Ambulanţe pentru aceşti inculpaţi de la Spitalul Judeţean Timişoara la orele 11,41, şi 11, 43.

În cursul nopţii respective au fost identificaţi şi reţinuţi inc. C.T., C.C.R., C.l., C.I.N., în timp ce coinculpaţii C.T., C.C. şi M.A. au dispărut de la domiciliu fiind identificaţi şi reţinuţi de către organele de poliţie în cursul lunii august 2003.

Victimele agresiunii, cei doi fraţi, M.A.D. zis P., M.Z. cât şi tatăl acestora M.A.D. au fost transportaţi de urgenţă la Spitalul Mun. Lugoj unde s-a constatat moartea suferită de către M.A.D. zis P. cât şi rănirea gravă a numitului M.Z. ce a fost transportat şi internat în Spitalul Judeţean Timişoara cât şi rănirea uşoară a victimei M.A.D. tatăl. Actele medico-legale întocmite au fost retroduse anterior în conţinutul lor.

Pentru a concluziona că starea de fapt este cea prezentată mai sus, tribunalul a dat eficienţă declaraţiilor martorilor A.M.H., C.L., F.M., F.P., S.A.S., B.N.I. şi F.O., declaraţii care au fost prezentate mai sus şi care audiaţi în faţa instanţei în primul ciclu procesual şi-au menţinut în majoritatea cazurilor declaraţiile.

Cu privire la martorii F.P., F.M. şi S.S., F.O., care cu ocazia acestei rejudecări, au susţinut că nu au fost prezenţi ori nu cunosc despre incident, tribunalul a apreciat că aceste declaraţii trebuie înlăturate şi a se da eficienţă declaraţiilor date de aceştia în faza de urmărire penală şi primul ciclu procesul, nefiind constrânşi sub nici o formă să dea acele declaraţii, astfel că modificarea ulterioară a declaraţiilor, după un număr considerabil de ani, poate fi consecinţa unor influenţe, sau declaraţiile au fost schimbate ca urmare a dorinţei martorilor de a nu mai fi chemaţi la proces.

În aceste sens, s-a reţinut că încă de la prima audiere a martorului F.M., acesta a arătat că în cursul lunii iulie 2004 a fost nevoit să dea o declaraţie la notar prin care a arătat că nu a fost prezent la incident, declaraţie pe care a dat-o ca urmarea presiunilor exercitate asupra sa şi că înţelege să nu o susţină, menţinându-şi declaraţia dată în faza de urmărire penală, ceea ce dovedeşte împrejurarea că încă din primul ciclu procesul s-a încercat influenţarea declaraţiilor acestui martor.

În ceea ce priveşte declaraţiile inculpaţilor, s-a constatat că acestea sunt contradictorii chiar între ele, fiind modificate în permanenţă din dorinţa de a se corobora unele cu altele.

Astfel, o primă variantă a stării de fapt prezentată de inculpaţi a constat în înlăturarea ca participanţi a inculpaţilor C.l., C.C.R. şi M.A.

Cu toate acestea, în declaraţia pe care a dat-o inculpatul M.A. în faza de urmărire penală şi prin care a menţionat că nu a participat la incident, a arătat că după ce a auzit gălăgie şi scandal în stradă, s-a deplasat la locul incidentului, respectiv la familia M., unde se aflau toţi ceilalţi inculpaţi. Pentru a se exonera de răspundere, inculpatul M.A. a declarat că nu s-a deplasat la Spitalul din Buziaş în noaptea când a avut loc incidentul, declaraţie pe care a schimbat-o în faza de judecată, menţionând că s-a deplasat la locul incidentului unde se aflau C.I.N., C. şi T., că inculpatul C.C. i-a spus că l-a tăiat pe M.A.D. zis P. şi apoi, la cererea acestora a revenit la domiciliu, de unde şi-a luat actele şi s-au deplasat la Spitalul din Buziaş.

Prezenţa tuturor inculpaţilor la incident a rezultat din declaraţiile martorilor audiaţi care au arătat că toţi inculpaţii, având în mână obiecte tăietoare sau contondente, au lovit părţile vătămate şi victima.

Una din contradicţiile evidente în declaraţiile date de inculpatul C.C. s-a referit la împrejurarea că în faza de urmărire penală a declarat că la spitalul din Buziaş s-a întâlnit cu soţia care era împreună cu fiu său C.l., iar ulterior a în faza de judecată a declarat că la spital a aflat că soţia sa împreună cu C.l. plecaseră deja la Spitalul din Timişoara, pentru a i se acorda îngrijiri medicale. Această declaraţie a fost dată de inculpat în scopul de a susţine că soţia şi fiul său llă nu au participat la incident, pentru a plasa prezenţa acestora la Spitalul din Buziaş cu mult înainte de sosirea celorlalţi inculpaţi.

Aceste declaraţii au fost contrazise de martorii G.A. şi S.I., lucrători de poliţie, care au fost sesizaţi să se deplaseze la spitalul din Buziaş, unde au observat că se aflau în interior 3 bărbaţi de etnie rromă şi o femeie, iar în exteror, lână un microbuz alb, un bărbat de etnie rromă care a declarat că s-au bătut cu membrii familiei M. la un bar din Lugoj. Au reţinut că toate persoanele de etnie rromă au sosit la Spital în jurul orelor 23,30, aspect dovedit şi de împrejurarea că Spitalul Buziaş a solicitat ambulanţă din Timişoara pentru C.l. şi C.I.N. la orele 23,41 şi 23,43, aspect care dovedeşte împrejurarea că inculpaţii C.l. şi C.C.R. s-au aflat împreună cu ceilalţi inculpaţi la Spitalul din Buziaş.

O modificare a declaraţiei inculpatului C.C. s-a făcut în faza de judecată şi pentru a se pune de acord cu declaraţia inculpatului C.T.

Astfel în faza de urmărire penală, inculpatul a arătat că s-a deplasat împreună cu inculpatul C.T. şi C.I.N. la locuinţa familiei M. deoarece M.A.D. I-a anunţat pe fiul său să vină să-i dea o parte din bani. A menţionat că s-au întâlnit cu membrii familiei M. la jumătatea distanţei, susţinând că mai întâi a fost lovit fratele său, apoi fiul său de către M.A.D., astfel că i-a luat ranga din mâna acestuia, a luat un cuţit pe care îl avea în buzunar şi i-a aplicat acestuia o lovitură în zona lombară şi mai multe asupra membrelor inferioare. În faza de judecată, pentru a veni în acord cu declaraţia inculpatului C.T., care a susţinut că s-a deplasat singur la familia M., a arătat că el a plecat înspre familia M., auzind scandal în stradă şi tot din acelaşi motiv au venit şi fraţii lui, care locuiesc separat. Varianta inculpaţilor a fost contrazisă chiar de concubina inculpatului C.T. - martora M.C.N., care în declaraţia dată în faza de urmărire penală, a declarat că inculpatul C.T. a revenit în Lugoj la cererea membrilor familiei, care au auzit despre întoarcerea în ţară a inculpatului M.A.D. zis P. şi intenţionau să meargă a cere datoria.

Martora a mai susţinut că toţi inculpaţii s-au deplasat la locuinţa inculpatului C.I.N., iar mai târziu au revenit la domiciliu, răniţi. Chiar dacă în faţa instanţei, aceasta şi-a schimbat declaraţia, încercând să susţină cele declarate de concubinul său, instanţa a sesizat caracterul mincinos al declaraţiei motivat de împrejurarea că aceasta a declarat, contrar celor susţinute de concubinul său, că după incident, inculpatul C.T. a revenit la domiciliu, a observat că nu mai are cămaşa, ceasul, portofelul şi celularul, avea urme de lovituri şi i-a dat haine să se îmbrace, timp în care acesta i-a spus că a fost minţit de familia M. că va primii banii, iar după aceea au plecat la spital, pe când inculpatul C.T. a declarat că a fost inconştient în urma loviturii primite şi că şi-a revenit din inconştienţă doar pe drum spre spital.

Inculpaţii au încercat ulterior dovedirea susţinerilor lor cu privire la neparticiparea inculpatului C.l. la incident, prin susţinerea variantei că acesta a fost lovit în cursul după-amiezii de victima M.A.D. zis P., fiind audiaţi la cererea inculpaţilor martorul C.P.D., care a arătat că el a fost cel care a condus căruţa în care se afla inculpatul C.l., zis l.L., când a fost lovit de familia M., deşi inculpatul C.C. în declaraţiile sale din faza de urmărire penală şi din instanţă a refuzat să arate numele persoanei care l-a dus acasă cu căruţa pe C.l., şi a arătat că evenimentul s-a petrecut în jurul orelor 17.00-18.00 şi nu la orele 18.30, aşa cum a relatat C.l. Acelaşi martor a declarat că a intrat cu inculpatul C.l. în curtea casei familiei C., unde era C.C.R., cu care s-a deplasat în şosea unde a oprit un autoturism şi personal a ajutat-o să-l urce în autoturism pe C.l., care era leşinat.

Cu toate acestea, martorul B.O., care a declarat că a fost şoferul ce l-a transportat pe C.l. împreună cu C.C.R. la Spitalul din Buziaş, a indicat orele 17.00-18.00, dar şi împrejurarea că în faţa maşinii i-a sărit o persoană de sex feminin, respectiv inculpata C.C.R. care se afla cu o persoană de sex masculin mai tânără, bandajată la cap cu un cearşaf, respectiv C.l., fără a menţiona de martorul C.P.D., care a pretins că a ajutat-o pe C.C.R. să îl urce în autoturism pe C.l., care era leşinat. Dimpotrivă, martorul B.O. a arătat că cei doi, C.l. şi C.C.R., s-au urcat în autoturism şi pe drum au vorbit ţigăneşte între ei, femeia spunându-i că a avut loc un scandal în Lugoj. S-a observat că declaraţia martorului B.O. este în contradicţie evidentă nu doar cu declaraţia martorului C.P., care a arătat că şi el l-a urcat împreună cu inculpata C.C.R. pe C.l. în autoturism, ci şi cu declaraţia acestuia din urmă, care a arătat că a fost inconştient, martorul relatând că vorbea ţigăneşte în autoturism cu mama sa, C.C.R.

În aceeaşi contradicţie s-a reţinut a fi şi declaraţia martorului M.L., care a arătat că a văzut un băiat care împreună cu C.C.R. a introdus un altul în maşină, declaraţie dată ulterior celor doi, pentru a susţine apărarea inculpaţilor, arătând că aceasta s-a petrecut pe la orele 18.00-18.30, deşi ceilalţi doi martori arată că ora ar fi fost 17.00-18.00.

Prin urmare, mijloacele de probă mai sus-menţionate au fost înlăturate ca necorespunzătoare adevărului, raportat la întreg probatoriul cauzei, dar şi la contradicţiile dintre ele, reţinând participarea la conflict şi a inculpaţilor C.I. şi C.C.R.

Ca o declaraţie necorespunzătoare adevărului a fost înlăturată şi cea a martorului C.I.T., care a arătat că a aflat de la M.A.D. jr. că l-a lovit cu ranga pe C.l., care trecea prin faţa casei sale cu o căruţă şi că ulterior s-a deplasat cu acesta la bufetul din faţa Poliţiei Lugoj, unde M.A.D. jr. a consumat whisky şi a refuzat să-l însoţească la poliţie, plecând acasă şi că de-asemenea înainte de a pleca cu acesta la poliţie a văzut pe masă o sticlă de whisky şi un cuţit şi lângă a văzut şi o rangă.

Că declaraţia acestuia este nereală a rezultat din raportul de autopsie întocmit cu privire la victima M.A.D. jr., din care reiese că acesta a avut gradul de alcoolemie 0 la momentul decesului, neconsumând în aceea zi băuturi alcoolice. Martorul a susţinut varianta inculpaţilor privind participarea la incident a lui C.T., C.I.N. şi C.C. Martorul a susţinut că în afară de cei trei şi victime nu mai era nimeni de faţă. Cu toate acestea, ulterior mai apar în mod miraculos încă trei martori P.l., fiul lui C.T.I., B.D. şi M.C. Este puţin credibil faptul că martorul C.T. nu şi-a amintit de la prima declaraţie că de faţă se afla şi fiul său.

Contradictorie şi nereală s-a reţinut a fi şi declaraţia martorului P.l., care a arătat că M.A.D. jr. i-a spus că l-a lovit în cap pe C.l., cu o rangă pe care i-a arătat-o, precum şi pe băiatul din căruţă, care era cu el, alias martorul C.P.D., care a precizat, ca toţi ceilalţi inculpaţi şi martori menţionaţi, că el nu a fost lovit de familia M., atunci când a fost lovit C.l.

Ca şi martorul C.I.T., martorii B.D. şi M.C., au susţinut varianta inculpaţilor, în sensul că incidentul s-ar fi petrecut în stradă, povestind identic şi cu lux de amănunte, cele relatate de inculpatul C.C., elemente de detaliu, aproape imposibil de reţinut în învălmăşeală, martorul M.C. arătând că a văzut chiar când inculpatul C.T. s-a zbătut şi a rămas fără cămaşă, iar în zona trotuarului i-a căzut un ceas pe care îl avea pe mână şi un telefon mobil, ca urmare a faptului că s-a zbătut când M.A.D. sn. şi M.Z. au încercat să-l tragă în interiorul curţii, după ce şi-a revenit.

Instanţa a constatat că această împrejurare nu corespunde cu declaraţia inculpatului C.C., sau a inculpatului C.I.N., respectiv a martorului B.D. sau a martorului C.I.T., care pretind că inculpatul C.T. după ce a căzut la pământ, nu s-a mai ridicat decât la sfârşitul conflictului, când a fost ajutat de inculpatul C.C. şi de alte persoane.

Toate aceste contradicţii au dovedit împrejurarea că martorii aduşi de inculpaţi în faza de judecată sunt părtinitori şi nu au dat declaraţii corespunzătoare adevărului.

Declaraţiile reţinute de instanţă în dovedirea stării de fapt au stabilit aceleaşi împrejurări apreciate ca fiind clare şi obiective, respectiv că inculpaţii au participat toţi la acel eveniment, că fiecare dintre aceştia au lovit victima şi părţile vătămate. Singura neconcordantă în declaraţiile martorilor A.M.H., F.P., F.M., S.S., se referă la armele pe care inculpaţii le aveau în mână, dar este cert că în învălmăşeala creată şi datorită numărului mare de participanţi, precum şi în raport de gradul de instruire al martorilor, este posibil ca martorii să nu retină exact aceste amănunte.

Aceste declaraţii coroborate cu comportamentul inculpatului M.A., după eveniment, de a părăsi domiciliul, au dovedit şi participaţia acestui inculpat.

Din raportul medical de autopsie, rezultă că victima M.A.D. zis P. a prezentat un număr de 19 plăgi tăiate - înţepate, dintre care două la membrul inferior drept, cu leziuni vasculare arteriale, decesul acestuia survenind urmare a unui şoc hemoragie masiv.

Multitudinea plăgilor victimei a dovedit împrejurarea că acestea nu puteau fi produse de o singură persoană, aşa cum a susţinut inculpatul C.C., mai ales în modalitatea descrisă, respectiv că a acţionat singur, inculpaţii C.T. şi C.I.N. fiind deja loviţi de către victime. De asemenea, leziunile au fost produse pe tot corpul victimei, atât în spate cât şi în faţă, rezultând încă o dată că au fost produse de mai multe persoane, inculpatul C.C. având şi cu privire la aceste leziuni declaraţii contradictorii, afirmând în faza de urmărire penală că l-a împuns cu cuţitul pe M.A.D. zis P. o dată în zona lombară şi de două ori în membrele inferioare, iar în faza de judecată a declarat că l-a împuns în zona cefei, fără a putea explica modalitatea în care s-au produc celelalte leziuni.

Cu privire la partea vătămată M.Z., inculpatul a susţinut că l-a lovit de 2 - 3 ori în zona capului cu ranga pe care a smuls-o de la M.A.D., fără a putea explica celelalte leziuni descrise în raportul medico legal privind pe M.Z. şi de unde rezultă că acesta a prezenta multiple leziuni produse cu obiecte contondente din care unele cu margini ascuţite.

3. Încadrarea juridică din probatoriul administrat şi analizat mai sus, tribunalul a reţinut că în data de 05 august 2003, în timp ce membrii familiei M. şi invitaţii lor, martorii A.M.H., C.L., F.P., F.M. şi S.A. se aflau în curtea casei unde serveau cafea şi mâncare, în jurul orelor 23.00, pe uşa de la intrare în curte au pătruns cei 6 inculpaţi: C.C., C.T., C.I.N., C.C.R., C.l. şi M.A., înarmaţi cu obiecte contondente, tăietoare şi înţepătoare, care au atacat pe parte vătămată M.Z., pe victima M.A.D. jr., respectiv M.A.D. sn., lovindu-i cu obiectele avute asupra lor şi cauzând în urma agresiunii decesul victimei M.A.D. jr., producerea unor leziuni ce au necesitat 50-55 zile îngrijiri medicale părţii vătămate Micu Zlatu şi i-au pus în pericol viaţa, precum şi leziuni părţii vătămate M.A.D. sn., care au necesitat pentru vindecare 10-12 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal privind pe acesta din urmă.

Din punct de vedere obiectiv, infracţiunea s-a realizat prin acţiunea inculpaţilor de a lovi şi înjunghia victima M.A.D. zis P., din raportul medico legal rezultând cu certitudine legătura de cauzalitate dintre acţiunea inculpaţilor şi moartea victimei.

Că inculpaţii sunt coautori la săvârşirea infracţiunii a rezultat din probele administrate şi prezentate mai sus, toţi au acţionat asupra victimei cu obiectele pe care le aveau asupra lor, având reprezentarea faptelor lor, şi chiar dacă nu toate loviturile au fost letale şi de intensităţi diferite, activitatea inculpaţilor s-a materializat într-o acţiune conjugată, ce a avut ca rezultat moartea victimei.

În acest sens, s-a arătat în practica judiciară că trebuie sa fie considerate ca acte de executare, deci ca acte de coautor, şi acele acte prin care se contribuie, chiar indirect, la comiterea faptei incriminate, cum ar fi actele de paralizare a energiei de opunere sau înlăturarea unui obstacol din calea săvârşirii faptei. Astfel, sunt considerate acte de coautorat, şi nu de complicitate, actele prin care victima este imobilizată sau împiedicată să se apere, în timp ce un alt participant o loveşte, provocându-i moartea, ori în cauză rezultă cu certitudine victima a fost atacată de cei 6 inculpaţi, anihilându-i posibilitatea de apărare. Intensitatea şi numărul loviturilor aplicate de inculpaţi poate fi avută în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei.

Pe latură subiectivă instanţa a reţinut intenţia directă ca formă a vinovăţie, inculpaţii prevăzând rezultatul periculos al faptelor sale, pe care l-au urmărit, aspect ce rezultă din numărul mare de lovituri, şi zonele unde au fost aplicate.

Tribunalul a constatat că faptele inculpaţilor de a lovi victima M.A.D. sn. cu diferite obiecte contondente, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 12 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe în forma agravată prevăzută de alin. (2) al art. 180 C. pen., infracţiune pentru care s-a extins procesul penal prin încheierea din 27 aprilie 2004.

Tribunalul a reţinut, din probatoriul administrat, astfel cum a fost analizat, că inculpaţii au pătruns fără drept în curtea locuinţei victimelor, pe timp de noapte, reţinându-se forma agravată a infracţiunii. Astfel, tribunalul a reţinut ca oră a săvârşirii faptei, orele 23, când chiar pe timp de vară este noapte, împrejurarea că afară era noapte, rezultă din declaraţiile martorilor F.M., A.M.H., B.N.

4. Circumstanţe legale

Inculpaţii au fost trimişi în judecată cu reţinerea agravantei prevăzută de art. 175 lit. a).

Tribunalul a reţinut că pentru existenţa premeditării nu este suficientă doar o simplă chibzuire anticipată asupra săvârşirii infracţiunii, aşa cum sugerează denumirea ei, ci presupune şi exteriorizarea hotărârii infracţionale prin acte de pregătire a executării infracţiunii. Premeditarea trebuie înţeleasă nu doar ca un aspect al elementului subiectiv, ci şi o pregătire în vederea săvârşirii infracţiunii, exteriorizată prin elemente obiective.

Astfel, martora A.M.H. a arătat că inculpaţii C.C. şi C.l.O. au intrat în curtea familiei M., având asupra lor o sabie şi un cuţit şi i-au cerut lui M.P. „să se predea", fapt ce înseamnă că trebuie să cadă în genunchi şi să ridice mâinile sus. A arătat, de asemenea, că cei doi i-au spus că le datorează suma de 15 mii euro, iar M.P. s-a ridicat şi a spus celor doi că nu are să le dea suma de bani pretinsă şi nici nu are de ce să le ofere aceşti bani. În asemenea împrejurări, martora a arătat că inculpaţii i-au spus acestuia că „se va merge pe forţă", cauzându-i victimei cu un obiect tăietor o rană superficială la antebraţul drept.

În acest sens, inculpatul C.T. a arătat că pentru acest eveniment s-a înţeles cu familia M. să fie despăgubit cu suma de 25 mii euro reprezentând datoria şi alte cheltuieli aferente, primind circa 10 mii de euro şi rămânând o restanţă de 15 mii euro, restanţă pe care ulterior victima M.A.D., zis P., a refuzat să o mai onoreze, arătând că înţelegerea nu a fost corectă şi că nu mai are nici o obligaţie faţă de inculpatul C.T.

Această împrejurare a fost reţinută de instanţă nu numai din declaraţia inculpatului C.T., ci şi din declaraţiile părţii vătămate M.Z., M.A.D. sn., a martorei C.L., concubina părţii vătămate M.Z., dovedeşte că între părţi a avut loc într-adevăr o înţelegere în sensul celor relatate de inculpatul C.T., înţelegere pe care victima M.A.D. jr., nu a mai respectat-o, în lipsa unei asemenea înţelegeri nu s-ar putea explica de ce părţile vătămate M.A.D. sn., M.Z. au arătat că au plătit familiei C. suma de 12 mii euro, iar martora C.L. suma de 10 mii euro, sumă pe care instanţa a considerat-o ca fiind cea reală, având în vedere obiectivitatea martorei C.L., arătând că inculpaţii pretindeau restanţa de 15 mii euro.

5. Individualizarea pedepselor

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate fiecărui inculpat pentru infracţiunile reţinute în sarcina acestora, tribunalul a avut în vedere prevederile art. 72 C. pen., respectiv împrejurările concrete în care au fost săvârşite infracţiunile reţinute, pericolul social concret al acestora, contribuţia concretă a fiecărui inculpat la producerea rezultatului, persoana inculpatului, antecedentele penale, precum şi circumstanţa atenuantă reţinută mai sus în ce priveşte infracţiunile de rezultat.

Aşa cum s-a reţinut şi în al doilea ciclu procesual, în raport de loviturile suferite de inculpaţi, de declaraţiile martorilor şi parţial ale inculpaţilor, rezultă că inculpaţii M.A. şi C.C.R. au avut o contribuţie mai mică, în sensul că loviturile aplicate de aceştia nu au fost de aceeaşi intensitate şi că inculpatul C.C. a avut cea mai mare contribuţie la săvârşirea infracţiunilor.

S-a avut în vedere faptul că inculpaţii nu au antecedente penale, dar şi împrejurarea că nu au dat declaraţii sincere în cadrul procesului penal, modificându-şi în permanenţa declaraţiile în scopul ca inculpatul C.C. să-şi asume întreaga responsabilitate.

Pentru considerentele expuse, tribunalul l-a condamnat pe inculpatul C.C. la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor, reţinând şi dispoziţiile art. 80 alin. (2) C. pen., în sarcina acestui inculpat, potrivit cărora în caz de concurs între circumstanţele agravante şi cele atenuante, coborârea pedepsei sub minim nu mai este obligatorie, 5 ani închisoare pentru tentativă la săvârşirea infracţiunii de omor, 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire, cu aplicarea regulilor privind concursul de infracţiuni, pedeapsa rezultantă urmând a fi sporită.

C.T., C.I.N. şi C.l. au fost condamnaţi la 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, cu aplicarea regulilor prevăzute de lege pentru concursul de infracţiuni şi aplicarea pedepsei rezultante.

C.C.R. şi M.A. au fost condamnaţi la câte o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, cu aplicarea regulilor prevăzute de lege pentru concursul de infracţiuni şi aplicarea pedepsei rezultante.

6. Pedepse accesorii şi complementare

Cu privire la aplicarea pedepsei accesorii, tribunalul a reţinut că aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. trebuie realizată în lumina jurisprudenţei C.E.D.O., (cauzele Hirst c. Regatului Unit şi Sabou şi Pârcălab c. României), cât şi în lumina Deciziei nr. XXIV/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, care a stabilit că interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a)-c) nu se face de drept, ci instanţa trebuie să aprecieze în concret, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 71 alin. (3) şi la principiul constituţional al proporţionalităţii. Prin urmare, ţinând cont de natura şi gravitatea infracţiunii, de împrejurările cauzei şi de persoana infractorului (precizate mai sus pentru fiecare inculpat), instanţa a aplicat pe lângă pedeapsa principală pedeapsa accesorie şi a interzis inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), lit. b) constând în dreptul de a alege fi ales în autorităţile publice sau funcţiile publice elective şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat ca pedeapsă accesorie, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

Instanţa a apreciat că interzicerea drepturilor electorale de a alege sau a fi ales, precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, este justificată în privinţa inculpaţilor întrucât aceştia, atâta timp cât nu a fost în măsură să aprecieze valoarea unuia din drepturile fundamentale prin care se exprimă personalitatea umană, respectiv dreptul la viaţă al oricărei persoane, nu sunt în măsură nici saşi exprime punctul de vedere, prin votul lor, referitor la modalitatea în care autorităţile statului îşi îndeplinesc atribuţiile, iar adoptarea unui asemenea comportament nu poate fi compatibilă cu ocuparea unei funcţii ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

În acelaşi sens, interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen., trebuie analizat în contextul faptei săvârşite de inculpaţi, constatând că faţă de natura acesteia, nu se impune interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpaţii pentru săvârşirea infracţiunii deoarece ipotezele prevăzute de textul legal nu sunt incidente în speţă.

Faţă de aceste aprecieri, tribunalul a interzis inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 65 C. pen., pentru că textul art. 174 C. pen. o cere în mod expres pentru infracţiunea de omor şi cea rămasă în faza tentativei, tribunalul a interzis inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă determinată, după executarea pedepsei principale, făcând aplicarea art. 35 alin. (3) C. pen.

7. Latura civilă

M.A.D. sn. s-a constituit parte civilă cu suma de 50.300 euro, compusă din 200 euro daune materiale - tratamentul medical, 50.000 daune morale pentru pierderea fiului să M.A.D. zis P., 100 euro, cheltuieli judiciare.

M.F. şi M.D., fiind majori ai victimei s-au constituit părţi civile cu suma de 100.000 euro fiecare, daune morale.

M.Z. s-a constituit parte civilă cu suma de 122.000 euro compusă de 2000 euro, contribuţia sa la cheltuielile de înmormântare, 100.000 euro daune morale pentru suferinţele produse ca urmare a infracţiunii săvârşite de inculpaţi asupra sa şi 200.000 euro, reprezentând daune morale pentru pierderea fratelui său.

M.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 239.000 euro, reprezentând: 29.000 euro, cheltuieli de înmormântarea a defunctului său soţ, 100.000 euro daune morale, 100.000 euro daune morale pentru fiul său minor M.S., 800 euro luna pe seama minorului cu titlu de pensie de întreţinere, 10.000 euro pentru ameninţările şi constrângerile la care a fost supusă împreună cu soţul ei.

Instanţa de fond a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită (inculpaţii au produs victimei M.A.D. zis P. un nr. de 19 plăgi înţepate - înjunghiate, care au condus la decesul acestuia, părţii vătămate M.Z. i-au produs leziuni necesitând 55 zile îngrijiri medicale şi părţii vătămate M.A.D. senior 12 zile îngrijiri medicale), vinovăţia (inculpaţii au acţionat cu intenţie directă), existenţa prejudiciului (cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei şi suferinţa produsă de moartea acesteia, suferinţa cauzată de vătămările produse părţilor vătămate) şi legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu (fapta inculpaţilor a generat direct prejudicierea părţilor civile) se regăsesc în cauză.

Analizând pretenţiile formulate de către părţile civile, tribunalul a reţinut că, deşi nu s-au depus la dosar înscrisuri, împrejurarea că înmormântarea unei persoane necesită anumite cheltuieli este de notorietate şi având în vedere că din probatoriul administrat a rezultat participarea unui număr mare de persoane, având în vedere obiceiurile etniei din care fac parte părţile civile, pomenile fiind efectuate de mai multe ori, şi a apreciat că se impune acordarea unei sume de 5000 euro către parte civilă M.A.

De asemenea, s-a reţinut că pe perioada cuprinsă între decesul victimei M.A.D. zis P., şi până la decesul fiului minor al părţii civile, aceasta a contribuit singură la întreţinerea lui, inculpaţii fiind astfel obligaţi la plata sumelor reprezentând contribuţia pe care victima ar fi avut-o la creşterea fiuiui său minor, reprezentând echivalentul salariului minim pe economie. Tribunalul a respins în rest pretenţiile privind daunele materiale şi ca neîntemeiate.

Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral, s-a reţinut că aceasta nu este supusă unor criterii legale de determinare. Astfel, cuantumul daunelor morale se stabileşte, prin apreciere, urmare aplicării criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de partea civilă în cauză în plan psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele faptei.

Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs părţii civile. Raportat la ceste criterii, instanţa a apreciat că suma de 20.000 euro pentru partea civilă M.A. şi 10.000 euro pentru fiecare din părţile civile M.D. şi M.F. reprezintă un prejudiciu echitabil pentru suferinţele morale cauzate de către inculpaţi părţilor civile, prin aceea că şi-au pierdut o rudă apropiată, soţul, respectiv tatăl, motiv pentru care în temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., cu raportare la art. 998 C. civ. a obligat inculpaţii la plata acestor sume către părţile civile.

În baza art. 21 C. proc. pen., tribunalul a luat act de decesul părţii civile minore M.S. şi a introdus în cauză ca moştenitori ai acestuia părţile civile M.A., M.F. şi M.D.

Instanţa a respins acordarea de daune morale pentru celălalt fiu al părţii civile M.A. reţinând că acesta a decedat, respingând celelalte pretenţii a acestor părţi civile.

Ca o consecinţă a propriilor suferinţe fizice produse de inculpaţi, cât şi pentru pierderea suferită prin moartea fratelui, respectiv fiului, tribunalul a admis în parte pretenţiile civile formulate de partea civilă M.Z. şi i-a obligat pe inculpaţi la plata sumei de 10.000 euro daune morale, şi a admis în parte pretenţiile formulate de partea civilă M.A.D. sn. şi i-a obligat pe inculpaţi la plata sumei de 6000 euro daune morale, respingând în rest pretenţiile.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, a obligat inculpaţii în solidar la plata sumei de 295,18 RON, cheltuieli de spitalizare, către Spitalul judeţean de urgenţă Timişoara Timiş, conform adresei din 13 iulie 2006 de constituire de parte civilă.

În baza art. 165-166 C. proc. pen., tribunalul a menţinut măsura sechestrului asigurător privind imobilul înscris în C.F. nr. XX/Lugojul German, nr. top AA, proprietatea inculpatului C.C. şi a dispus ridicarea sechestrului imobiliar luat prin încheierea din 23 iunie 2004, privind următoarele imobile: C.F. nr. YY/Lugojul German, nr. top BB şi C.F. nr. ZZ/Lugojul German, nr. top CC privind pe inculpaţii C.C. şi C.R.; C.F. nr. WW/Lugojul German, nr. top DD privind pe inculpatul C.T.; C.F. nr. VV Lugojul German, nr. top EE; C.F. nr. QQ Lugojul German, nr. top FF, privind pe inculpatul C.I.N.; C.F. nr. TT Lugojul German, nr. top GG, privind pe inculpatul M.A.

Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, inculpaţii C.C., C.l., C.T., C.I.N., C.C.R. şi M.A., precum şi părţile civile M.A. şi M.Z.

În motivele formulate de parchet s-a arătat că hotărârea penală apelată este netemeinică şi nelegală sub aspectul încadrării juridice a faptelor, precum şi prin prisma cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor, solicitându-se menţinerea încadrărilor juridice din actul de sesizare a instanţei şi majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor.

În esenţă, s-a arătat că Tribunalul Timiş a reţinut o stare de fapt corectă, însă în mod greşit a apreciat că inculpaţii nu au acţionat cu premeditare, deşi toate condiţiile legale sunt îndeplinite, luarea rezoluţiei infracţionale producându-se anterior intrării în imobilul părţilor vătămate, acest lucru rezultând şi din atitudinea inculpaţilor C.I.N. şi C.l. care nu au ezitat să profereze ameninţări la adresa victimei M.A.D. jr. şi chiar rănirea acesteia, aceşti inculpaţi întorcându-se după câteva ore împreună cu restul inculpaţilor, membri de familie, înarmaţi cu săbii, cuţite, bâte, fiind incidente disp. art. 175 lit. a) C. pen., această circumstanţă reală răsfrângându-se asupra tuturor participanţilor. Parchetul a mai criticat şi greşita reţinere în favoarea inculpaţilor a scuzei provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., provocare ce se reţine că a constat în acţiunea victimei M.A.D. jr. de a nu recunoaşte o datorie iniţial recunoscută, cu consecinţa refuzului categoric de a plăti inculpaţilor suma de bani ce făcuse obiectul înţelegerii, uciderea victimei în aceste condiţii neputând fi socotită ca o faptă săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, în sensul prev. de art. 73 lit. b) C. pen., ci un act de răzbunare căruia îi lipseşte caracterul de spontaneitate specifică provocării.

În apelul formulat de partea civilă M.A. s-a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor având în vedere că soţul său a fost omorât cu 23 lovituri de cuţit.

Apelurile inculpaţilor nu au fost motivate în scris ci doar oral în ziua judecăţii de către apărătorul ales al acestora solicitându-se schimbarea încadrării juridice pentru inculpaţii C.T. şi C.I.N. din infracţiunea de omor şi tentativă la omor în infracţiunea de încăierare; achitarea tuturor inculpaţilor pentru infracţiunea de violare de domiciliu; reţinerea în sarcina inculpatului C.C. a infracţiunii de omor şi tentativă la omor în condiţiile în care se va aprecia că el a săvârşit infracţiunea sub imperiul unei tulburări sau emoţii conform art. 73 lit. b) C. pen.; achitarea inculpaţilor C.I. şi M.A. pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina lor întrucât nu au participat la încăierarea din jurul orelor 22,00; încetarea procesului penal faţă de inculpata C.C.R., decedată; deducerea din pedepsele aplicate inculpaţilor a arestului preventiv; respingerea pretenţiilor civile ca nedovedite; s-a criticat aspectul legat de neintroducerea moştenitorilor inculpatei C.C.R. în cauză. S-a mai solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, avându-se în vedere că nu au fost respectate dispoziţiile deciziei de casare ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în sensul că nu au fost audiaţi inculpaţii şi nu au fost lămurite neconcordanţele din probatoriul administrat, subzistând motive de nulitate ale sentinţei, făcându-se o critică amplă şi cu privire la modalitatea de probaţiune, respectiv suspiciunile de corupere a unor martori care au dat declaraţii pe parcursul procesului penal.

Examinând sentinţa penală recurată prin prisma motivelor de apel invocate, dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept potrivit disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa a constatat că apelurile formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, inculpata C.C.R. şi părţile civile M.A. şi M.Z. sunt fondate, iar apelurile formulate de către inculpaţii C.C., C.I., C.T., C.I.N. şi M.A. sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecăţii pe baza întregului material probator existent în cauză, respectiv aceea că la 05 august 2003, în timp ce membrii familiei M. şi invitaţii lor, martorii A.M.H., C.L., F.P., F.M. şi S.A. se aflau în curtea casei unde serveau mâncare, în jurul orelor 23,00 pe uşa de la intrarea în curte au pătruns inculpaţii C.C., C.I., C.T., C.I.N., C.C.R. şi M.A. înarmaţi cu obiecte contondente, tăietoare şi înţepătoare, cu care au atacat pe partea vătămată M.Z., pe victima M.A.D. jr. şi M.A.D. senior, lovindu-i cu obiectele avute asupra lor, cauzând în urma agresiunii decesul victimei M.A.D. jr., producerea unor leziuni ce au necesitat 50-55 zile îngrijiri medicale părţii vătămate M.Z., leziuni care i-au şi pus viaţa în pericol, precum şi anumite leziuni părţii vătămate M.A.D. senior, care au necesitat pentru vindecare 10-12 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal existent.

Această stare de fapt a fost în mod judicios reţinută de către instanţa de fond atât pe baza declaraţiilor părţilor vătămate care se coroborează cu declaraţiile martorilor A.M.H., C.L., F.M., F.P., S.A.S., B.N.I. şi F.O., declaraţii care au fost luate în faza de urmărire penală la scurt timp după săvârşirea faptei sau în primul ciclu procesual, neexistând motive întemeiate pentru revenirea asupra unor declaraţii.

Este evident că inculpaţii, în general, pe parcursul procesului penal şi-au mai schimbat poziţiile procesuale în funcţie de interesul urmărit, respectiv exonerarea de răspundere penală a acestora sau cel puţin de a fi traşi la răspundere penală pentru o infracţiune mai uşoară, schimbări de declaraţii producându-se şi cu privire la declaraţiile de martori, însă instanţa de judecată a dat valoare probatorie doar acelor declaraţii care se coroborează cu întregul material probator, înlăturând pe celelalte care au fost date pro causa şi nu se coroborează cu alte probe de la dosar.

În acest context, contradicţiile şi nelămuririle invocate au fost tranşate, Tribunalul Timiş stabilind adevărul judiciar şi a găsit vinovaţi pe inculpaţii C.C., C.l., C.T., C.I.N. şi M.A. sub aspectul infracţiunii de omor simplu, instanţa de fond apreciind că este incidenţă această variantă a infracţiunii prev. de art. 174 C. pen., înlăturând varianta în care inculpaţii au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, omorul calificat prev. de art. 174, 175 lit. a) C. pen., apreciind că fapta inculpaţilor nu a fost rodul unei premeditări, aşa cum a susţinut organul de urmărire penală.

Reluând ideea corectitudinii reţinerii stării de fapt de către instanţa de fond pe baza întregului material probator şi a faptei în sine de a ucide pe victima M.A.D. jr., instanţa o apreciază ca fiind corect realizată, însă schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. a) C. pen. în infracţiunea de omor simplu prev. de art. 174 C. pen. s-a produs în mod netemeinic, ca urmare a unei interpretări eronate a materialului probator existent în cauză.

Instanţa de fond a reţinut în mod eronat şi incidenţa disp. art. 73 lit. b) C. pen. în favoarea inculpaţilor, apreciind că fapta victimei M.A.D. jr. şi a părţilor vătămate de a refuza restituirea unei sume de bani conform unei înţelegeri anterioare, ar constitui o asemenea circumstanţă atenuantă legală, însă instanţa apreciază că o asemenea acţiune nu poate constitui un act de provocare din partea victimei, nefiind îndeplinite condiţiile legale în acest sens.

Prin nereţinerea circumstanţei atenuante legale prev. de art. 73 lit. b) C. pen. şi prin menţinerea încadrării juridice a faptelor reţinute aşa cum organul de urmărire a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor, este evident că limitele de pedeapsă s-au mărit conform disp. art. 174, 175 lit. a) C. pen., fiind între 15 şi 25 ani închisoare, având în vedere că, aşa cum s-a arătat şi mai sus, vinovăţia acestora a fost dovedită fără echivoc.

Cu privire la celelalte acuzaţii, instanţa constată că fapta inculpaţilor C.C., C.l., C.T., C.I.N. şi M.A. de a lovi victima M.Z. cu diferite obiecte contondente şi cu margini ascuţite, în mai multe zone ale corpului, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 55 zile îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa victimei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat, inculpaţii punând în executare hotărârea de a săvârşi infracţiunea, însă rezultatul nu s-a produs datorită unor motive independente de voinţa acestora.

De asemenea, s-a constatat în mod judicios că faptele inculpaţilor C.C., C.l., C.T., C.I.N. şi M.A. de a lovi victima M.A.D. senior cu diferite obiecte contondente, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 12 zile îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau alte violenţe în forma agravată prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., infracţiune pentru care s-a dispus extinderea procesului penal prin încheierea din 27 aprilie 2004.

De asemenea, tribunalul în mod judicios a apreciat că inculpaţii C.C., C.l., C.T., C.I.N. şi M.A. au pătruns fără drept în curtea locuinţei victimelor, pe timp de noapte, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu în forma prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., fiind nesusţinute solicitările inculpaţilor de a fi achitaţi pentru săvârşirea infracţiunii arătate mai sus.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, instanţa de apel a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., gradul deosebit de ridicat al faptelor antisociale săvârşite de inculpaţi, natura, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, participarea fiecărui inculpat în parte la întreaga activitate infracţională, precum şi circumstanţele personale ale fiecărui inculpat în parte constând în poziţia procesuală adoptată în general de nerecunoaştere a vinovăţiei cu excepţia inculpatului C.C., astfel că instanţa a dispus condamnarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. a) C. pen. în următoarea modalitate: C.C. - 20 ani închisoare, C.T., C.l. şi C.I.N. - 18 ani închisoare şi M.A. - 15 ani închisoare.

În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat în varianta prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. a) C. pen., de asemenea inculpaţilor le-au fost aplicate următoarele pedepse: C.C. - 10 ani închisoare, C.T., C.l. şi C.I.N. - 9 ani închisoare şi M.A. - 8 ani închisoare.

În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., văzând că participarea inculpaţilor a fost de aceeaşi natură, instanţa a dispus condamnarea acestora la câte 3 ani închisoare fiecare, iar cu privire la infracţiunea de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. instanţa a dispus condamnarea inculpaţilor C.C. - 4 luni închisoare, C.T., C.l., C.I.N. şi M.A. - 3 luni închisoare, iar ca urmare aplicării regulilor concursului de infracţiuni, instanţa a aplicat următoarele pedepse rezultante, fără aplicarea vreunui spor: C.C. - 20 ani închisoare, C.T., C.l. şi C.I.N. - 18 ani închisoare şi M.A. - 15 ani închisoare, la care se adaugă şi o pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege pentru o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

Pe parcursul procesului penal, la data de 18 mai 2011, inculpata C.C.R. a decedat, acest lucru fiind dovedit prin certificatul de deces eliberat de Primăria municipiului Lugoj, astfel că se impune încetarea procesului penal faţă de această inculpată conform disp. art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina acesteia.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, aceasta a fost corect soluţionată prin acordarea de către instanţa de fond a unei despăgubiri constând în daune materiale şi morale, conform principiului reparării integrale a pagubei, menite a compensa cheltuielile efectuate cu înmormântarea şi pomenile ocazionate de decesul victimei, dar şi pentru suferinţele de natură psihică suportate de părţile vătămate atât ca urmare a dispariţiei victimei dar şi ca urmare a suferinţelor părţilor civile care au fost rănite prin agresiunea inculpaţilor.

Legat de acţiunea civilă formulată în cauză de către părţile civile, instanţa apreciază că se impune reconsiderarea acţiunii civile îndreptate împotriva inculpatei C.C.R., deoarece până la dezbaterea în fond a cauzei inculpaţii nu au făcut dovada existenţei certificatului de moştenitor sau cel puţin a unor certificate de calitate de moştenitori, deşi instanţa a avut rol activ în ceea ce priveşte reglementarea acestei situaţii efectuând adrese atât la Biroul Notarului Public indicat de către inculpaţi ca fiind acel loc unde doresc dezbaterea succesiunii, dar şi prin efectuarea unei adrese la Primăria municipiului Lugoj pentru a indica potenţialii moştenitori, însă răspunsurile fiind negative, instanţa constată că există o situaţie în care în acest moment procesual nu pot fi stabilite persoanele care au calitate de moştenitor pentru a fi introduse în cauză, şi în acest context a lăsat ca nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de părţile civile M.A., M.D., M.F., M.Z. şi M.A.D. împotriva inculpatei Căldăraş Cornelia, existând posibilitatea soluţionării acestei cereri ulterior, fiind netemeinice şi criticile formulate în acest sens de către inculpaţi.

Cu privire la solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiş susţinută de către inculpaţi, instanţa apreciază că nu există niciun motiv pentru a dispune o asemenea soluţie, instanţa de apel neputând pronunţa o asemenea decizie doar dacă ar subzista o situaţie de neîndeplinire a procedurii de citare cu părţile sau vreun motiv de nulitate absolută, însă din piesele dosarului rezultă că procedura de citare a fost corect îndeplinită cu părţile şi nu există niciun motiv de nulitate absolută, aşa cum invocă inculpaţii.

În cadrul motivelor de apel inculpaţii au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de încăierare, prev. de art. 322 C. pen.

O asemenea schimbare a încadrării juridice a faptelor nu poate avea loc atâta timp cât din probatoriul administrat nu rezultă latura obiectivă a unei asemenea infracţiuni, o asemenea infracţiune presupunând un conflict între două grupări formate din mai multe persoane, în cadrul căruia au loc schimburi de lovituri într-o împrejurare anume, respectiv învălmăşeală, situaţie în care nu se poate distinge contribuţia fiecărui participant, iar într-o asemenea situaţie legiuitorul prevede pedepsirea tuturor.

Din probele dosarului a rezultat în mod evident că o asemenea situaţie nu putea exista, agresorii în cauza de faţă au fost într-un număr de 6 persoane, iar părţile vătămate au fost într-un număr de 3 persoane, leziunile victimelor având o disproporţionalitate evidentă în raport cu leziunile inculpaţilor, care sunt nesemnificative, şi acest aspect fiind un argument în favoarea inexistenţei infracţiunii de încăierare prev. de art. 322 C. pen.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea: admite apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, părţile civile M.A. şi M.Z. şi inculpata C.C. (în prezent decedată) împotriva sentinţei penale nr. 125/PI din 08 martie 2010 a Tribunalului Timiş, pronunţată în Dosar nr. 5654/59/2006.

Desfiinţează în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând: înlătură din conţinutul sentinţei penale apelate dispoziţia privind schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. a) C. pen. şi tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. a) C. pen., în infracţiunile de omor prev. de art. 174 C. pen., respectiv tentativă de omor prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., precum şi reţinerea disp. art. 73 lit. b) C. pen., menţinând încadrările juridice iniţiale pentru fiecare inculpat în parte.

1. În baza art. 174, 175 lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul C.C., cu antecedente penale, la o pedeapsă de:

- 20 (douăzeci) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.

În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pentru o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. a) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 10 (zece) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat.

În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pentru o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, aceea de 20 (douăzeci) ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor de pedeapsă, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de:

- 20 (douăzeci) ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. aplică inculpatului C.C. pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv aceea de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pentru o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie.

2. În baza art. 174, 175 lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul C.T., cu antecedente penale, la o pedeapsă de:

- 18 (optsprezece) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. a) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 9 (nouă) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, aceea de 18 (optsprezece) ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor de pedeapsă, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de:

- 18 (optsprezece) ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. aplică inculpatului C.T. pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv aceea de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pentru o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

3. În baza art. 174, 175 lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul C.I., cu antecedente penale, la o pedeapsă de:

- 18 (optsprezece) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. a) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 9 (nouă) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe.

-18 (optsprezece) ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. aplică inculpatului C.l. pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv aceea de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pentru o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

4. În baza art. 174, 175 lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul C.I.N., fără antecedente penale, la o pedeapsă de:

- 18 (optsprezece) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. a) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 9 (nouă) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe.

-18 (optsprezece) ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. aplică inculpatului C.I.N. pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv aceea de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pentru o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

5. În baza art. 174, 175 lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul M.A., cu antecedente penale, la o pedeapsă de:

- 15 (cincisprezece) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. a) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 8 (opt) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 (cincisprezece) ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor de pedeapsă, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de:

- 15 (cincisprezece) ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. aplică inculpatului M.A. pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv aceea de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pentru o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

6. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal faţă de inculpata C.C.R., fără antecedente penale, în prezent decedată, pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat, prev. de art. 174, 175 lit. a) C. pen., tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. a) C. pen., violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. şi loviri sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., întrucât a intervenit decesul inculpatei.

În baza art. 14 şi 346 alin. (4) C. proc. pen. lasă nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de părţile civile M.A., M.F., M.D., M.Z. şi M.A.D. împotriva inculpatei C.C.R.

Menţine în rest dispoziţiile sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. respinge apelurile formulate de inculpaţii C.C., C.I., C.T., C.I.N. şi M.A.

În continuare împotriva deciziei pronunţate s-au exercitat recursuri de către aceeaşi inculpaţi, C.C., C.I., C.T., C.I.N. şi M.A.

Recursurile inculpaţilor au fost motivate, solicitându-se în principal casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, avându-se în vedere că nu au fost respectate dispoziţiile deciziei de casare ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în sensul că nu au fost audiaţi inculpaţii şi nu au fost lămurite neconcordanţele din probatoriul administrat, subzistând motive de nulitate.

În motivele scrise s-a solicitat şi achitarea tuturor inculpaţilor pentru învinuirile aduse; achitarea inculpaţilor C.l. şi M.A. pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina lor întrucât nu au participat la încăierarea din jurul orelor 22,00; faţă de inculpata C.C., decedată, nu au fost introduşi în cauză moştenitorii; respingerea pretenţiilor civile ca nedovedite; s-a criticat expres aspectul legat de neintroducerea moştenitorilor inculpatei C.C.R. în cauză şi citarea numitului M.A.D. ca parte civilă deşi este persoană decedată.

Examinând sentinţa penală şi decizia recurate prin prisma motivelor invocate, dar şi sub aspectele ce pot fi abordate din oficiu potrvit art. 385⁶ C. proc. pen., instanţa de recurs constată următoarele:

Instanţa de fond a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecăţii pe baza întregului material probator existent în cauză, respectiv aceea că la 05 august 2003, în timp ce membrii familiei M. şi invitaţii lor, martorii A.M.H., C.L., F.P., F.M. şi S.A. se aflau în curtea casei unde serveau mâncare, în jurul orelor 23,00 pe uşa de la intrarea în curte au pătruns inculpaţii C.C., C.l., C.T., C.I.N., C.C.R. şi M.A. înarmaţi cu obiecte contondente, tăietoare şi înţepătoare, cu care au atacat pe partea vătămată M.Z., pe victima M.A.D. jr. şi M.A.D. senior, lovindu-i cu obiectele avute asupra lor, cauzând în urma agresiunii decesul victimei M.A.D. jr., producerea unor leziuni ce au necesitat 50-55 zile îngrijiri medicale părţii vătămate M.Z., leziuni care i-au şi pus viaţa în pericol, precum şi anumite leziuni părţii vătămate M.A.D. senior, care au necesitat pentru vindecare 10-12 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal existent.

Inclusiv în cadrul ultimei derulări procesuale, a apelului, în urma căruia s-a pronunţat decizia atacată, organul judiciar a urmărit clarificarea neconcordanţelor, inculpaţii asistaţi de apărători rezervându-se a menţiona că - „menţin declaraţiile date, mă consider nevinovat".

Procedând de o asemenea manieră organele judiciare investite s-au conformat atât dispoziţiilor interne, ce impun efectuarea de demersuri în vederea aflării adevărului, cât şi exigenţelor de convenţionalitate, art. 6 din Convenţia Europeană a drepturilor Omului, ce fac trimitere la necesitatea unei readministrări probatorii nemijlocite pentru edificare.

Este evident însă că inculpaţii, pe parcursul procesului penal şi-au schimbat poziţiile procesuale în funcţie de interesul urmărit, respectiv exonerarea de răspundere penală a acestora sau cel puţin de a fi traşi la răspundere penală pentru o infracţiune mai uşoară, schimbări de declaraţii producându-se şi cu privire la declaraţiile de martori, însă instanţele de judecată ierarhic inferioare au dat valoare probatorie doar acelor declaraţii care se coroborează cu întregul material probator, înlăturând pe celelalte care au fost date pro causa şi nu se coroborează cu alte probe de la dosar.

În acest context, contradicţiile şi nelămuririle invocate au fost tranşate de către Tribunalul Timiş, într-o ultimă derulare procesuală (concluziile la care s-a ajuns nefiind de altfel într-o opoziţie radicală cu cele reţinute de instanţe în ciclurile procesuale iniţiale) stabilindu-se adevărul judiciar, a găsit vinovaţi pe inculpaţii C.C., C.l., C.T., C.I.N. şi M.A.

Instanţa de fond a apreciat că este incidenţă varianta infracţiunii prev. de art. 174 C. pen., înlăturând varianta în care inculpaţii au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, omorul calificat prev. de art. 174, 175 lit. a) C. pen., apreciind că fapta inculpaţilor nu a fost rodul unei premeditări, aşa cum a susţinut organul de urmărire penală.

Aprecierile în fapt au fost corect realizate, însă schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. a) C. pen. în infracţiunea de omor simplu prev. de art. 174 C. pen. s-a produs în mod netemeinic, ca urmare a unei interpretări incomplete a materialului probator existent în cauză.

Din probele dosarului rezultă că într-o primă fază inculpaţii C.l.N. şi C.l. au venit în curtea victimelor în jurul orelor 18,00 - 19,00 proferând ameninţări cu moartea, cei doi fiind înarmaţi cu arme albe, C.l.N. lovindu-l cu sabia la braţul stâng pe victima M.A.D. jr., cauzându-i o rană superficială, iar după câteva ore aceştia s-au întors cu ceilalţi membri de familie, inculpaţi în cauză, înarmaţi cu săbii, cuţite, bâte, or din aceste elemente se poate trage concluzia că prezenţa inculpaţilor nu a avut ca scop doar reglementarea unei situaţii în legătură cu o anumită sumă de bani, ci premeditarea unei fapte de suprimare a vieţii victimei, luarea rezoluţiei infracţionale producându-se anterior.

În acest context, nu putem discuta decât de un act de răzbunare, acestei acţiuni lipsindu-i caracterul de spontaneitate, premeditarea fiind evidentă, aspect semnalat just de către instanţa de apel, şi sunt îndeplinite toate condiţiile legale pentru a se reţine în sarcina inculpaţilor forma omorului calificat în varianta prev. de art. 175 lit. a) C. pen., această circumstanţă reală răsfrângându-se asupra tuturor participanţilor la infracţiune, motiv pentru care instanţa de apel a dispus condamnarea inculpaţilor pentru această din urmă infracţiune.

De asemenea, instanţa de fond a reţinut în mod eronat şi incidenţa disp. art. 73 lit. b) C. pen. în favoarea inculpaţilor, apreciind că fapta victimei M.A.D. jr. şi a părţilor vătămate de a refuza restituirea unei sume de bani conform unei înţelegeri anterioare, ar constitui o asemenea circumstanţă atenuantă legală, însă instanţa de apel a apreciat cu justeţe că o asemenea acţiune nu poate constitui un act de provocare din partea victimei, nefiind îndeplinite condiţiile legale în acest sens.

Uciderea victimei, în condiţiile detaliate mai sus arătate, nu poate constitui o faptă săvârşită sub stăpânirea unei tulburări sau emoţii puternice, în sensul prevederilor art. 73 lit. b) C. pen.

Prin nereţinerea circumstanţei atenuante legale prev. de art. 73 lit. b) C. pen. şi prin menţinerea încadrării juridice a faptelor reţinute aşa cum organul de urmărire a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor, limitele de pedeapsă legală s-au mărit conform disp. art. 174, 175 lit. a) C. pen., fiind între 15 şi 25 ani închisoare.

Cu privire la celelalte acuzaţii, şi instanţa de recurs constată că fapta inculpaţilor C.C., C.I., C.T., C.I.N. şi M.A. de a lovi victima M.Z. cu diferite obiecte contondente şi cu margini ascuţite, în mai multe zone ale corpului, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 55 zile îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa victimei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat, inculpaţii punând în executare hotărârea de a săvârşi infracţiunea, însă rezultatul nu s-a produs datorită unor motive independente de voinţa acestora.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, instanţa de apel este cea care a avut în vedere criteriile obiective prev. de art. 72 C. pen., gradul deosebit de ridicat al faptelor antisociale săvârşite de inculpaţi, natura, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, participarea fiecărui inculpat în parte la întreaga activitate infracţională, precum şi circumstanţele personale ale fiecărui inculpat în parte constând în poziţia procesuală adoptată în general de nerecunoaştere a vinovăţiei, cu excepţia inculpatului C.C., astfel că instanţa a dispus condamnarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. a) C. pen. în variante ce se apropie de dezideratul realizării unui echilibru între fapte, urmări şi persoanele inculpaţilor.

În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., văzând că participarea inculpaţilor a fost de aceeaşi natură, instanţa a dispus condamnarea acestora la câte 3 ani închisoare fiecare, iar cu privire la infracţiunea de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. instanţa a dispus condamnarea inculpaţilor C.C. - 4 luni închisoare, C.T., C.I., C.I.N. şi M.A. - 3 luni închisoare, iar ca urmare aplicării regulilor concursului de infracţiuni, instanţa a aplicat în final următoarele pedepse rezultante: C.C. - 20 ani închisoare, C.T., C.l. şi C.I.N. - 18 ani închisoare şi M.A. - 15 ani închisoare, la care se adaugă şi o pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege pentru o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

Este real că pe parcursul procesului penal, la data de 18 mai 2011, inculpata C.C.R. a decedat, acest lucru fiind dovedit prin certificatul de deces eliberat de Primăria municipiului Lugoj, astfel că s-a dispus încetarea procesului penal faţă de această inculpată conform disp. art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina acesteia. Legat de acţiunea civilă formulată în cauză de către părţile civile, instanţa de apel a apreciat că se impune reconsiderarea acţiunii civile îndreptate împotriva inculpatei C.C.R., deoarece până la dezbaterea în fond a cauzei inculpaţii nu au făcut dovada existenţei certificatului de moştenitor sau cel puţin a unor certificate de calitate de moştenitori, deşi instanţa a avut rol activ în ceea ce priveşte reglementarea acestei situaţii efectuând adrese atât la Biroul Notarului Public indicat de către inculpaţi ca fiind acel loc unde doresc dezbaterea succesiunii, dar şi prin efectuarea unei adrese la Primăria municipiului Lugoj pentru a ndica potenţialii moştenitori, însă răspunsurile fiind negative, instanţa a constatat că există o situaţie în care în acest moment procesual nu pot fi stabilite persoanele care au calitate de moştenitor pentru a fi introduse în cauză, şi în acest context a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de părţile civile M.A., M.D., M.F., M.Z. şi M.A.D. împotriva inculpatei C.C.R., existând posibilitatea soluţionării acestei cereri ulterior.

Sunt netemeinice astfel criticile din recurs formulate de către inculpaţi, prin prisma celor mai sus învederate, respectiv neintroducerea moştenitorilor inculpatei în proces, în apel, nefiind de altfel o chestiune juridică ce să prezinte interes juridic pentru inculpaţii recurenţi în mod direct, să fie vorba de o nulitate absolută, nu poate atrage în consecinţă soluţia propusă de rejudecare a pricinii. în acelaşi plan se găseşte şi critica pe acelaşi palier juridic vizând persoana numitului M.A.D., decedat.

Cu privire la solicitarea principală din recurs de trimitere a cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiş, susţinută de către inculpaţi, instanţa apreciază că nu există niciun motiv pentru a dispune o asemenea soluţie, din piesele dosarului rezultă că procedura de citare a fost corect îndeplinită cu părţile şi nu există niciun motiv de nulitate absolută, aşa cum invocă inculpaţii.

Inculpaţii au invocat faptul că Tribunalul Timiş nu a respectat decizia de casare emisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în sensul că nu a reluat în întregime cercetarea judecătorească, nu a audiat inculpaţii şi nu a lămurit toate contradicţiile legate de probatoriul administrat, însă această susţinere este nefondată întrucât audierea inculpaţilor nu mai era necesară în contextul în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a invalidat actele procedurale efectuate în dosar, în această categorie fiind incluse şi declaraţiile inculpaţilor care au fost audiaţi pe parcursul cercetării judecătoreşti, iar din cuprinsul hotărârii apelate rezultă fără putinţă de tăgadă că probele au fost judicios interpretate şi analizate corespunzător.

Astfel, nu putem vorbi de o nerespectare a deciziei de casare emisă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi implicit nu putem vorbi de o cauză de nulitate absolută sau relativă, astfel că nu subzistă nici motivul de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

De altfel, după cum s-a mai specificat, în calea de atac a apelului inculpaţii au fost audiaţi şi şi-au menţinut poziţiile procesuale, nefiind sesizate modificări în acest sens.

În contextul celor arătate, cum soluţie de casare cu trimitere spre rejudecare nu se impune, raportat la motivele de recurs scrise, de o prezumtivă achitare a inculpaţilor nu poate fi vorba, iar sancţiunile individualizate, inclusiv acest proces judiciar fiind criticat într-o notă de subsidiaritate, au fost just cuantificate, pentru toate aceste considerente, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se vor respinge recursurile formulate ca fiind nefondate.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.C., C.T., C.l., C.I.N. şi M.A. împotriva deciziei penale nr. 191/A din data de 23 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă recurenţii inculpaţi C.C., C.T., C.l., C.I.N. la plata sumelor de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat M.A. la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 octombrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3704/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie...		ICCJ. Decizia nr. 3482/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3353/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3353/2012. Penal