ICCJ. Decizia nr. 3704/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3704/2012

Dosar nr. 4807/30/2009

Şedinţa publică din 14 noiembrie 2012

Asupra recursurilor penale de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 574 din 9 decembrie 2010 Tribunalul Timiş, în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei de înşelăciune reţinută în sarcina inculpatei C.D. din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei de înşelăciune reţinută în sarcina inculpatului M.D.P. din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a respins în rest cererile inculpaţilor C.O.J., C.D. şi C.M. privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina lor.

În baza art. 248 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 C. pen. a condamnat inculpata G.V.M., la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată.

În baza art. 289 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 42 C. pen. a condamnat aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen. şi art. 27 C. pen. a condamnat aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) şi c) (dreptul de a exercita profesia de funcţionar public) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen. şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen. şi art. 27 C. pen. a condamnat aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la uz de fals în formă continuată.

În baza art. 323 C. pen. a condamnat aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1 an închisoare, urmând ca în final inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatei, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) şi c) (dreptul de a exercita profesia de funcţionar public) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpata G.V.M. prin încheierea de şedinţă din data de 07 iulie 2010 a Tribunalului Timiş, până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii şi arestului preventiv din perioada 07 aprilie 2009 - 09 iulie 2010.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. şi cu aplicarea art. 13² din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen. şi art. 27 C. pen. a condamnat inculpata C.O.J., la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu în formă continuată.

În baza art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 42 C. pen. a condamnat aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) şi c) (dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 27 C. pen. şi art. 42 C. pen. a condamnat aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals intelectual în formă continuată.

În baza art. 291 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 42 C. pen. a condamnat aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată.

În baza art. 290 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 42 C. pen. a condamnat aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 293 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 42 C. pen. a condamnat aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea în formă continuată.

În baza art. 323 C. pen. a condamnat aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani închisoare, urmând ca în final inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatei, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) şi c) (dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpata C.O.J. prin încheierea de şedinţă din data de 07 iulie 2010 a Tribunalului Timiş, până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii şi arestului preventiv din perioada 07 aprilie 2009 - 09 iulie 2010.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpata C.O.J. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. şi cu aplicarea art. 13² din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen. şi art. 27 C. pen. a condamnat inculpatul C.M., la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu în formă continuată.

În baza art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 42 C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) şi c) (dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 27 C. pen. şi art. 42 C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals intelectual în formă continuată.

În baza art. 291 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 42 C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată.

În baza art. 290 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 42 C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 293 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 42 C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea în formă continuată.

În baza art. 323 C. pen. a condamnat aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) şi c) (dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestului preventiv din perioada 07 aprilie 2009 - 03 iunie 2009.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpatul C.M. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. şi cu aplicarea art. 13² din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen. şi art. 27 C. pen. a condamnat inculpata C.D., la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu în formă continuată.

În baza art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 42 C. pen. a condamnat aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 27 C. pen. şi art. 42 C. pen. a condamnat aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals intelectual în formă continuată.

În baza art. 291 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 42 C. pen. a condamnat aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată.

În baza art. 323 C. pen. a condamnat aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1 an închisoare, urmând ca în final inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) şi c) (dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii şi arestului preventiv din perioada 07 aprilie 2009 - 03 iunie 2009.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. şi cu aplicarea art. 13² din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen. şi art. 27 C. pen. a condamnat inculpatul M.D.P., la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu în formă continuată.

În baza art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 27 C. pen. şi art. 42 C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals intelectual în formă continuată.

În baza art. 291 C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.

În baza art. 323 C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 86¹ alin. (1) C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului M.D.P. pe o perioadă de 6 ani termen de încercare stabilit în condiţiile prevăzute de art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş căruia i se încredinţează supravegherea;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestului preventiv din perioada 07 aprilie 2009 - 03 iunie 2009, care se scade în mod corespunzător din durata termenului de încercare.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. şi cu aplicarea art. 13² din Legea nr. 78/2000, art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 27 C. pen. a condamnat inculpata N.B.G., la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu.

În baza art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 42 C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. şi cu aplicarea art. 27 C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a condamnat aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals intelectual.

În baza art. 291 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 42 C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a condamnat aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată.

În baza art. 323 C. pen. raportat la art. 74 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a condamnat aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, urmând ca în final inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 86¹ alin. (1) C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatei N.B.G. pe o perioadă de 5 ani termen de încercare stabilit în condiţiile prevăzute de art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. a obligat inculpata ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş căruia i se încredinţează supravegherea;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatei pe durata termenului de încercare.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii şi arestului preventiv din perioada 07 aprilie 2009 - 03 iunie 2009, care se scade în mod corespunzător din durata termenului de încercare.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 998, 999 C. civ. a obligat inculpatul M.D.P., în solidar cu inculpata G.V.M., la plata sumei de 12.293,90 franci elveţieni CHF, în ROL la data executării, daune materiale către partea civilă B. SA., suma urmând să fie actualizată cu dobânda legală la data executării.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 998, 999 şi 1003 C. civ. a obligat inculpata N.B.G., în solidar cu inculpata G.V.M., la plata sumelor de 9645,53 euro, în RON la data executării, daune materiale către partea civilă B. SA şi 33.317 euro, în RON la data executării, daune materiale către partea civilă Bank L.R., sumele urmând să fie actualizate cu dobânda legală la data executării.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 998, 999 şi 1003 C. civ., a obligat inculpata C.D., în solidar cu inculpata G.V.M., la plata sumelor de 9870,22 euro şi 15.584,28 franci elveţieni CHF, în RON la data executării, daune materiale către partea civilă B. SA, a sumei de 12.720 RON daune materiale către partea civilă Banca B. România, sumele urmând să fie actualizate cu dobânda legală la data executării.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 998, 999 şi 1003 C. civ. a obligat inculpata C.O.J., în solidar cu inculpata G.V.M., la plata sumelor de 9663,59 euro, în RON la data executării, şi 15.338,13 franci elveţieni CHF, daune materiale către partea civilă B. SA, a sumei de 47.972,83 euro, în RON la data executării, daune materiale către partea civilă Bank L.R., a sumei de 34.946 RON daune materiale către partea civilă Banca R. SA, a sumei de 3.043 RON daune materiale către partea civilă C.A. SA, a sumei de 3.526,75 euro, în RON la data executării, daune materiale către partea civilă Banca C.R., a sumei de 3.851 euro, în RON la data executării, daune materiale către partea civilă Banca B. România, a sumei de 11.665,4 RON daune materiale către partea civilă P. Bank, a sumei de 7.700 franci elveţieni CHF, în RON la data executării, către partea civilă E.K. România, şi a sumei de 2503,50 RON daune materiale către asigurătorul G.A., sumele urmând să fie actualizate cu dobânda legală la data executării.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 998, 999 şi 1003 C. civ. a obligat inculpatul C.M., în solidar cu inculpata G.V.M., la plata sumelor de 129.125 RON daune materiale către partea civilă I. Bank România, a sumei de 51.172,74 RON daune materiale către partea civilă B. SA, a sumei de 37.493,68 RON daune materiale către partea civilă Banca C.R. România, a sumei de 3.525,86 RON daune materiale către partea civilă Banca T., a sumei de 21.937 RON daune materiale către asigurătorul G.A., a sumei de 34.220 RON daune materiale către partea civilă Banca B. România, şi a sumei de 10.649 euro, în RON la data executării, daune materiale către partea civilă G. SA., sumele urmând să fie actualizate cu dobânda legală la data executării.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. a respins în rest pretenţiile civile ale părţilor civile L.B., Banca Comercială C., O. Bank, I. Bank, Banca T., Banca Ba., Banca C.R. România, Banca B. România, P. Bank.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 348 C. proc. pen. a anulat următoarele cărţi de identitate: CI cu seria TM nr. C1 emisă pe numele P.D., CI cu seria TM nr. C2 emisă pe numele de I.S., CI cu seria TM nr. C3 emisă pe numele A.V., CI cu seria TM nr. C4 emisă pe numele de B.G., CI cu seria TM nr. C5 emisă pe numele de S.I., CI cu seria TM nr. C6 emisă pe numele P.M., CI cu seria TM nr. C7 emisă pe numele de D.G., CI cu seria TM nr. C8 emisă pe numele de M.L., CI cu seria TM C9 emisă pe numele de C.C.J., CI cu seria TM nr. C10 emisă pe numele de I.D.J., CI cu seria TM nr. C11 emisă pe numele de N.C., CI cu seria TM nr. C12 emisă pe numele de P.D., CI cu seria TM nr. C13 emisă pe numele de C.O.J., CI cu seria TM nr. C14 emisă pe numele de C.E., CI cu seria TM nr. C15 emisă pe numele de R.I., CI cu seria TM nr. C16 emisă pe numele de M.M., CI cu seria TM nr. C17 emisă pe numele de A.D., CI cu seria TM nr. C18 emisă pe numele de C.M. şi CI cu seria TM nr. C19 emisă pe numele de M.D.P.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 348 C. proc. pen. a anulat următoarele cărţi de credit: Master Card cu seria M1, Master Card cu seria M2, Master Card cu seria M3, Master Card cu seria M4, American Express cu seria M5, American Express cu seria M6, American Express cu seria M7, American Express cu seria M8, American Express cu seria M9, Visa cu seria M10 şi Gemoney cu seria M11.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 348 C. proc. pen. a anulat paşaportul cu nr. P1 emis de S.P.C.L.E.E. - Paşapoarte Timiş pe numele de C.M.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 348 C. proc. pen. a anulat următoarele contracte de credit:

- contract de credit din 28 februarie 2006 încheiat între Banca C.R. şi numita C.O.J.;

- contract de credit din 11 februarie 2008 încheiat între Banca C.R. şi numitul B.G.;

- contract de credit din 08 februarie 2007 încheiat între Banca C.R. România şi numitul A.V.;

- contract de credit din 29 iunie 2007 încheiat între Banca C.R. şi numitul P.D.;

- contract de credit din 01 octombrie 2007 încheiat între Banca B. România şi numitul I.S.;

- contract de credit din 12 februarie 2007 încheiat între Banca B. România şi numitul A.V.;

- contract de credit din 19 iunie 2007 încheiat între Banca B. România şi numita C.O.J.;

- contract de credit din 12 iunie 2007 încheiat între Banca B. România şi numitul P.D.;

- contract de credit din 26 februarie 2008 încheiat între Banca B. România şi numita C.E;

- contract de credit din 11 octombrie 2007 încheiat între P. Bank România şi numitul I.S.;

- contract de credit din 05 august 2007 încheiat între P. Bank România şi numitul P.D.;

- contract de credit din 14 iunie 2006 încheiat între P. Bank România şi numita C.O.J.;

- contract de credit din 22 august 2006 încheiat între P. Bank România şi numitul M.G.;

- contract de credit din 26 februarie 2008 încheiat între P. Bank România şi numita C.E.;

- contract de credit din 12 iulie 2007 încheiat între Banca T. şi numitul P.D.;

- contract de credit din 05 iulie 2006 încheiat între O. Bank şi numita C.O.J.;

- contract de credit din 27 iunie 2006 încheiat între U.Ţ. Bank şi numita C.O.J.;

- contract de credit încheiat la data de 18 decembrie 2007 între U.Ţ. Bank şi numitul S.I.;

- contract de credit din 28 ianuarie 2008 încheiat între Banca Ba. şi numitul P.M.;

- contract de credit din 29 septembrie 2008 încheiat între Banca Ba. şi numitul S.I.;

- contract de credit din 23 mai 2008 încheiat între Banca Ba. şi numitul M.D.P.;

- contract de credit din 16 septembrie 2008 încheiat între Banca Ba. şi numita M.M.;

- contract de credit din 05 august 2008 încheiat între Banca Ba. şi numitul D.G.;

- contract de credit din 21 februarie 2008 încheiat între Banca Ba. şi numita C.E.;

- contract de credit din 13 august 2008 încheiat între Banca Ba. şi numita M.L.;

- contract de credit din 23 aprilie 2008 încheiat între Banca Ba. şi numita A.D.;

- contract de credit din 26 martie 2008 încheiat între Banca Ba. şi numita C.C.J.;

- contract de credit din 11 iulie 2007 încheiat între I. Bank şi numitul P.D.;

- contract de credit din 15 martie 2007 încheiat între I. Bank şi numitul A.V.;

- contract de credit din 10 octombrie 2007 încheiat între I. Bank şi numitul I.S.;

- contract de credit din 14 aprilie 2008 încheiat între L.R. Bank şi numita N.B.G.;

- contract de credit din 09 iunie 2008 încheiat între L.R. Bank şi numita I.D.J.;

- contract de credit din 06 noiembrie 2006 încheiat între Banca Comercială C. şi numita P.D.;

- contract de credit din 12 mai 2008 încheiat între Banca R. şi numita N.C.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 348 C. proc. pen. a anulat următoarele înscrisuri:

- declaraţia dată de numitul P.D. la data de 30 iulie 2007 şi autentificată la 30 iulie 2007 de către Biroul Notarului Public A.V.C.;

- declaraţia dată la data de 31 iulie 2007 de către numitul P.D. şi înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Timiş la 31 iulie 2007;

- declaraţia dată de numitul D.G. la data de 18 noiembrie 2008 şi autentificată la 18 noiembrie 2008 de către Biroul Notarului Public T.E.;

- declaraţia dată de către numitul D.G. la data de 29 ianuarie 2009 şi înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Timiş la data de 10 februarie 2009.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 348 C. proc. pen. a anulat toate adeverinţele de venit, contractele de muncă şi cărţile de muncă întocmite de SC I. SRL pe numele următoarelor persoane: A.V., P.D., S.I., P.M., D.G., B.G., I.S., M.G., G.M., M.D.P., I.D.J., M.L., C.C.J., P.D., N.C., M.M., C.E., R.I., A.D.

În baza art. 191 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a obligat inculpaţii la plata sumei de 3.000 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, respectiv: adrese S.P.C.L.E.P. împreună cu copii ale documentelor ce au stat la baza eliberării cărţilor de identitate pentru inculpaţi precum şi copii ale fişelor de însoţire a loturilor de producţie pentru cărţile de identitate solicitate, adrese însoţite de documente remise de S.E.I.P. Timiş, copii ale registrelor de eliberări cereri, fişe de însoţire lot cărţi identitate, proces-verbal de cercetare administrativă, fişe de evidenţă cu imaginile şi datele inculpaţilor cuprinzând date nereale, eliberate de S.C.L.E.P. Timişoara, listing cu decodificarea logo-urilor, adrese şi răspunsuri emise de O.R.C. Timiş, adrese şi răspunsuri emise de I.T.M. Timiş, adrese şi răspunsuri, însoţite de documente privind creditele bancare remise de instituţiile de credit, dosarele de credit emise de bănci, raport nr. 693524/2009 întocmit de Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, adresă nr. 23406/2009 emisă de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple Timiş împreună cu documentele aferente eliberării paşaportului pe numele de M.C., procese-verbale de percheziţie domiciliară precum şi de percheziţie la sediul S.C.L.E.P. Timişoara, procese-verbale de percheziţie informatică precum şi de percheziţie la sediul S.C.L.E.P. Timişoara, proces-verbal de percheziţionare a suporţilor de stocare a datelor în format electronic ridicaţi de la sediul S.C.L.E.P. Timişoara, procese-verbale de desigilare, declaraţiile martorilor C.N., L.R., L.M., S.M., C.L., C.G., U.L., L.I., T.V., M.A., V.D.R., T.L., B.I.C., M.S., O.P.I., K.S., T.D., H.L., C.A., N.D., B.T., dispoziţia nr. 83/2008 emisă de Direcţia de Evidenţă a Persoanelor Timişoara, fişa postului inculpatei G.V.M., metodologia de lucru privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, procese-verbale de restituire a unor bunuri şi înscrisuri ridicate cu ocazia percheziţiilor, adresa nr. 120305 din 30 iunie 2009 emisă de Serviciul de Evidenţă a Persoanelor Timiş, adresă nr. 2169384/2009 emisă de Biroul Judeţean de Administrare a Bazelor de Date Privind Evidenţa Persoanelor Timiş, cărţile de identitate în original ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare, acte de constituire a societăţilor comerciale în numele cărora au fost emise adeverinţele de venit, declaraţiile inculpaţilor, referate de evaluare pe numele inculpaților, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Inculpata G.V.M. a lucrat în cadrul S.P.C.L.E.P. Timişoara în perioada 2006-2008, având atribuţii de preluare şi prelucrare a documentelor în vederea eliberării cărţilor de identitate.

În cursul anului 2005 inculpata G.V.M. a cunoscut-o pe inculpata C.O.J., de-a lungul timpului între cele două dezvoltându-se o relaţie de prietenie. În baza acestei relaţii, întrucât avea nevoie de bani, inculpata C.O.J. i-a propus inculpatei G.V.M. să o ajute în sensul emiterii unor cărţi de identitate cu date de stare civilă nereale, aspect pe care inculpata G.V.M. l-a acceptat.

După ce inculpata G.V.M. a acceptat propunerea inculpatei C.O.J., aceasta i-a rugat pe părinţii săi, C.M. şi C.D., precum şi pe prietena sa N.B.G., să o ajute la obţinerea acestor cărţi de identitate falsificate, care urmau să fie folosite în vederea contractării unor credite la diferite bănci.

La început, inculpata C.O.J. i l-a prezentat inculpatei G.V.M. doar pe tatăl său, inculpatul C.M., ulterior acesta prezentându-se singur la sediul S.P.C.L.E.P. Timişoara.

În cursul lunii aprilie 2008, în timp ce se afla la domiciliul părinţilor săi din Cenei, inculpata C.O.J. a fost contactată şi de inculpatul M.D.P., un văr de-al ei, care i-a cerut să-l ajute să obţină o carte de identitate falsă pe care să o poată folosi la obţinerea unui credit.

Inculpata C.O.J. a luat legătura cu inculpata G.V.M., în faţa căreia s-a prezentat inculpatul M.D.P., însoţit de inculpatul C.M., astfel că a fost întocmită o carte de identitate falsă pe acelaşi nume, dar cu CNP fals.

Ulterior, inculpatul M.D.P. a luat din nou legătura cu inculpata C.O.J. pentru eliberarea altei cărţi de identitate falsificată, însă aceasta l-a refuzat. În acest context, inculpatul M.D.P. a apelat la inculpatul C.M., care s-a prezentat împreună cu el la sediul S.P.C.L.E.P. Timişoara. Aici au discutat cu inculpata G.V.M., aceasta întocmind în fals o carte de identitate pe numele de G.M.

Ca urmare a activităţilor descrise mai sus, inculpata G.V.M. a procedat la emiterea unui număr de 24 de cărţi de identitate cu date de stare civilă nereale, procedura urmată fiind mereu aceeaşi. Astfel, datele de stare civilă erau inventate fie de către inculpata C.O.J., fie de către inculpata G.V.M., de fiecare dată CNP-ul fiind căutat în baza de date de către inculpata G.V.M. În acest sens, în vederea identificării unui CNP disponibil, inculpata G.V.M. păstra ziua, luna, anul naşterii şi codul judeţului, după care menţinea cele 3 cifre care aparţin localităţii de domiciliu, apoi introducea cifra de control care arăta câte persoane erau născute în ziua respectivă, verificând în această modalitate dacă cifra de control era sau nu liberă pentru ziua respectivă.

Apoi inculpata G.V.M. îi chema pe ceilalţi inculpaţi (C.O.J., C.M., C.D., N.B.G. şi M.D.P.) pentru fotografii în timpul programului de serviciu. Ulterior, inculpata G.V.M. proceda la introducerea în baza de date a datelor de identitate false în vederea emiterii cărţilor de identitate, fie folosindu-se de propria staţie de lucru, fie folosindu-se de staţia de lucru a colegei sale C.N., a cărei parolă a aflat-o după mai multe încercări.

După cum s-a arătat deja, în această modalitate inculpata G.V.M. a procedat la întocmirea a 24 de cărţi de identitate false, după cum urmează:

- pentru inculpatul C.M. un număr de 12 cărţi de identitate emise pe numele de A.V., P.D., S.I., P.M., C.D., D.G., D.D., B.G., I.S., N.I., M.G.;

- pentru inculpatul M.D.P. un număr de 2 cărţi de identitate emise pe numele de G.M. şi M.D.;

- pentru inculpata C.O.J. un număr de 6 cărţi de identitate emise pe numele de C.O.J., I.D.I., M.L., C.C.J., P.D. şi N.C.;

- pentru inculpata C.D. un număr de 4 cărţi de identitate emise pe numele de M.M., C.E., N.I. şi R.I.;

- pentru inculpata N.B.G. o carte de identitate emisă pe numele de A.D.

Este de subliniat faptul că pentru emiterea cărţilor de identitate indicate mai sus nu au fost solicitate şi nici întocmite nici un fel de documente, fiind încălcate în mod flagrant obligaţiile enumerate în metodologia de lucru stabilită pentru eliberarea cărţilor de identitate.

Toate aceste cărţi de identitate au fost folosite de către inculpaţi în vederea obţinerii unor credite la diferite societăţi bancare. În acest sens, în contextul în care pentru obţinerea acestor credite erau necesare şi alte documente, inculpata C.O.J. a procedat la falsificarea unor astfel de înscrisuri.

Astfel, la data de 30 noiembrie 2004 inculpata C.D. a înfiinţat SC I. SRL cu sediul în localitatea C. nr. x, având puncte de lucru în incinta Spitalului din Sânnicolau Mare, precum şi în localitatea C. nr. y. Administratorul acestei societăţi a fost numită inculpata C.O.J.

Profitând de calitatea de administrator, inculpata C.O.J. a procedat la întocmirea unor contracte de muncă şi adeverinţe de venit fictive, prin care atesta împrejurarea că persoanele pe numele cărora au fost emise cărţile de identitate false, erau angajate ale SC I. SRL Cenei, aceste documente fiind folosite în vederea inducerii în eroare a societăţilor bancare în momentul încheierii contractelor de credit. Aceste contracte de muncă şi adeverinţe de venit au fost semnate, atât la rubrica director, cât şi la rubrica contabil, de către C.O.J., aceasta semnând în locul mamei sale şi a contabilelor G.R., P.D. şi M.M.

Folosindu-se de cărţile de identitate false, precum şi de contractele de muncă şi adeverinţele de venit falsificate de către inculpata C.O.J., inculpaţii au solicitat şi obţinut mai multe credite, după cum urmează:

- inculpata C.O.J., folosindu-se de o carte de identitate cu CNP fals, a solicitat şi obţinut de la Banca C.R. Sucursala Timişoara, prin contractul de credit din 28 februarie 2006, suma de 4994,94 euro;

- inculpatul C.M., sub identitatea de B.G., a solicitat şi obţinut de la Banca C.R. Sucursala Timişoara, prin contractul de credit din 11 februarie 2008, suma de 13.000 RON;

- inculpata C.O.J., sub identitatea de M.L., a solicitat la Banca C.R. Sucursala Timişoara un credit care a fost respins la data de 11 august 2008;

- inculpatul C.M., sub identitatea de A.V., a solicitat şi obţinut de la Banca C.R. Sucursala Timişoara, prin contractul de credit din 08 februarie 2007, suma de 16.656,75 RON;

- inculpatul C.M., sub identitatea de P.D., a solicitat şi obţinut de la Banca C.R. Sucursala Timişoara, prin contractul de credit din 29 iunie 2007, suma de 15.000 RON;

- inculpatul C.M., sub identitatea de I.S., a solicitat şi obţinut de la Banca B. Sucursala Timişoara, prin contractul de credit din 01 octombrie 2007, suma de 16.000 RON;

- inculpatul C.M., sub identitatea de A.V., a solicitat şi obţinut de la Banca B. Sucursala Timişoara, prin contractul de credit din 12 februarie 2007, suma de 18.300 RON;

- inculpata C.O.J., folosindu-se de o carte de identitate cu CNP fals, a solicitat şi obţinut de la Banca B. Sucursala Timişoara, prin contractul de credit din 19 iunie 2007, suma de 4.800 euro;

- inculpatul C.M., sub identitatea de P.D., a solicitat şi obţinut de la Banca B. Sucursala Timişoara, prin contractul de credit din 12 iunie 2007, suma de 15.000 RON;

- inculpata C.D., sub identitatea de C.E., a solicitat şi obţinut de la Banca B. Sucursala Timişoara, prin contractul de credit din 26 februarie 2008, suma de 15.000 RON;

- inculpatul C.M., sub identitatea de I.S., a solicitat şi obţinut de la P. Bank Sucursala Timişoara, prin contractul de credit din 11 octombrie 2007, suma de 44.835 RON;

- inculpatul C.M., sub identitatea de P.D., a solicitat şi obţinut de la P. Bank Sucursala Timişoara, prin contractul de credit din 05 august 2007, suma de 10.500 euro;

- inculpata C.O.J., folosindu-se de o carte de identitate cu CNP fals, a solicitat şi obţinut de la P. Bank Sucursala Timişoara, prin contractul de credit din 14 iunie 2006, suma de 19.000 RON;

- inculpatul C.M., sub identitatea de M.G., a solicitat şi obţinut de la P. Bank Sucursala Timişoara, prin contractul de credit din 22 august 2006, suma de 10.000 euro;

- inculpata C.D., sub identitatea de C.E., a solicitat şi obţinut de la P. Bank Sucursala Timişoara, prin contractul de credit din 22 februarie 2008, suma de 28.000 RON;

- inculpata C.D., sub identitatea de M.M., a solicitat la P. Bank Sucursala Timişoara un credit care a fost respins la data de 24 septembrie 2008;

- inculpatul C.M., sub identitatea de B.G., a solicitat la P. Bank Sucursala Timişoara un credit care a fost respins la data de 08 februarie 2008;

- inculpatul C.M., sub identitatea de S.I., a solicitat la P. Bank Sucursala Timişoara un credit care a fost respins la data de 18 decembrie 2007;

- inculpatul C.M., sub identitatea de P.M., a solicitat la P. Bank Sucursala Timişoara un credit care a fost respins la data de 24 ianuarie 2008;

- inculpata C.O.J., sub identitatea de C.C.J., a solicitat la P. Bank Sucursala Timişoara un credit care a fost respins prin dosarul nr. 498227;

- inculpata C.D., sub identitatea de M.M, , a solicitat şi obţinut de la P. Bank Sucursala Timişoara, prin contractul de credit din 26 februarie 2008, suma de 15.000 RON;

- inculpatul C.M., sub identitatea de P.D., a solicitat şi obţinut de la Banca T. Sucursala Timişoara, prin contractul de credit din 12 iulie 2007, suma de 26.700 RON;

- inculpata C.O.J., folosindu-se de o carte de identitate cu CNP fals, a solicitat şi obţinut de la O. Bank Sucursala Timişoara, prin contractul de credit din 05 iulie 2006, suma de 7.700 franci elveţieni;

- inculpatul C.M., sub identitatea de P.M., a solicitat la O. Bank Sucursala Timişoara un credit care a fost respins la data de 01 februarie 2008;

- inculpatul C.M., sub identitatea de A.V., a solicitat la O. Bank Sucursala Timişoara un credit care a fost respins la data de 21 iulie 2007;

- inculpata C.O.J., folosindu-se de o carte de identitate cu CNP fals, a solicitat şi obţinut de la U.Ţ. Bank Sucursala Timişoara, prin contractul de credit din 27 iunie 2006, suma de 8.749,65 RON şi un card de credit în valoare de 1.200 RON;

- inculpatul C.M., sub identitatea de S.I., a solicitat şi obţinut de la U.Ţ. Bank Sucursala Timişoara, prin contractul de credit încheiat la data de 18 decembrie 2007 suma de 8.000 euro;

- inculpatul C.M., sub identitatea de P.M., a solicitat şi obţinut de la Banca Ba. Sucursala Timişoara, prin contractul de credit din 28 ianuarie 2008 suma de 8.400 euro;

- inculpatul C.M., sub identitatea de S.I., a solicitat şi obţinut de la Banca Ba. Sucursala Timişoara, prin contractul de credit din 29 septembrie 2008 suma de 9.000 euro;

- inculpatul M.D.P., folosindu-se de o carte de identitate cu CNP fals, a solicitat şi obţinut de la Banca Ba. Sucursala Timişoara, prin contractul de credit din 16 septembrie 2008, suma de 12.860 franci elveţieni;

- inculpata C.D., sub identitatea de M.M. a solicitat şi obţinut de la Banca Ba. Sucursala Timişoara, prin contractul de credit din 16 septembrie 2008 suma de 10.000 euro şi un card de credit în valoare de 8.000 RON;

- inculpatul C.M., sub identitatea de D.G., a solicitat şi obţinut de la Banca Ba. Sucursala Timişoara, prin contractul de credit din 05 august 2008 suma de 35.000 RON;

- inculpata C.D., sub identitatea de C.E. a solicitat şi obţinut de la Banca Ba. Sucursala Timişoara, prin contractul de credit din 21 februarie 2008 suma de 4.260 euro;

- inculpata C.O.J., sub identitatea de M.L., a solicitat şi obţinut de la Banca Ba. Sucursala Timişoara, prin contractul de credit din 13 august 2008 suma de 10.000 euro;

- inculpata N.B.G., sub identitatea de A.D., a solicitat şi obţinut de la Banca Ba. Sucursala Timişoara, prin contractul de credit din 23 aprilie 2008, suma de 10.000 euro şi un card de credit în valoare de 8.000 RON;

- inculpata C.O.J., sub identitatea de C.C.J., a solicitat şi obţinut de la Banca Ba. Sucursala Timişoara, prin contractul de credit din 26 martie 2008 suma de 16.000 franci elveţieni;

- inculpatul C.M., sub identitatea de P.D., a solicitat şi obţinut de la I. Bank Sucursala Timişoara, prin contractul de credit din 11 iulie 2007 suma de 34.000 RON;

- inculpatul C.M., sub identitatea de A.V., a solicitat şi obţinut de la I. Bank Sucursala Timişoara, prin contractul de credit din 15 martie 2007 suma de 49.000 RON;

- inculpatul C.M., sub identitatea de I.S., a solicitat şi obţinut de la I. Bank Sucursala Timişoara, prin contractul de credit din 10 octombrie 2007 suma de 50.000 RON;

- inculpata N.B.G., folosindu-se de o adeverinţă de venit falsă, a solicitat şi obţinut de la L.R. Bank Sucursala Timişoara, prin contractul de credit din 14 aprilie 2008 suma de 52.800 euro;

- inculpata C.O.J., sub identitatea de I.D.I. , a solicitat şi obţinut de la L.R. Bank Sucursala Timişoara, prin contractul de credit din 09 iunie 2008 suma de 67.000 euro;

- inculpata C.O.J., sub identitatea de P.D., a solicitat şi obţinut de la Banca Comercială C. Sucursala Timişoara, prin contractul de credit din 06 noiembrie 2006 suma de 5.000 RON;

- inculpata C.O.J., sub identitatea de N.C., a solicitat şi obţinut de la Banca R. Sucursala Timişoara, prin contractul de credit din 12 mai 2008 suma de 35.880 RON;

- inculpata C.O.J., folosindu-se de o carte de identitate cu CNP fals şi de o adeverinţă de venit falsă, a solicitat la V. România Sucursala Timişoara, un credit care a fost respins.

Probele administrate în cauză au mai confirmat şi faptul că inculpaţii C.M. şi C.O.J., prezentându-se sub identităţi false, au preluat două societăţi comerciale. Astfel, la data de 03 august 2007, inculpatul C.M., prezentându-se sub identitatea de P.D., a preluat SC M. SRL Timişoara, numind-o ca administrator pe inculpata C.O.J., aceasta prezentându-se cu o carte de identitate ce conţine un CNP fals.

Societatea mai sus amintită a fost înregistrată la registrul comerţului Timiş, sens în care inculpatul C.M., prezentându-se sub numele de P.D. a declarat în faţa reprezentantului O.R.C. Timiş că îndeplineşte condiţiile legale pentru a exercita funcţia de asociat unic al societăţii, declaraţie dată pe propria răspundere în urma completării şi a unei cereri pe numele de P.D.

În aceeaşi modalitate, folosindu-se de cartea de identitate emisă pe numele de P.D. şi de cartea de identitate conţinând CNP-ul fals, inculpaţii C.M. şi C.O.J. au dat câte o declaraţie în faţa notarului public, autentificate prin încheierile nr. 1756 din 30 iulie 2007 şi 1551 din 22 iulie 2007, conform cărora îndeplinesc condiţiile legale pentru a exercita funcţia de asociat unic şi administrator al societăţii.

La data de 25 aprilie 2007 inculpata C.O.J., folosindu-se de cartea de identitate conţinând CNP fals, a înfiinţat SC W. 49 SRL Cenei. La data de 29 ianuarie 2009 inculpatul C.M., folosindu-se de cartea de identitate falsificată pe numele de D.G., a preluat această societate comercială, făcând demersurile necesare pentru înregistrarea modificărilor în Registrul Comerţului. În acest sens, inculpatul a declarat în faţa reprezentanţilor O.R.C. Timiş că îndeplineşte condiţiile legale pentru a exercita funcţia de asociat unic al societăţii, completând şi o cerere, folosindu-se de identitatea de D.G. Sub aceeaşi identitate, inculpatul a dat şi o declaraţie în faţa notarului public conform căreia îndeplineşte condiţiile legale pentru a exercita funcţia de asociat unic al societăţii.

Nu în ultimul rând, probele administrate în cauză confirmă faptul că inculpatul C.M., folosindu-se de identitatea falsă de M.C., a solicitat şi obţinut de la S.P.C.L.E.E. - Paşapoarte Timiş un paşaport simplu cu nr. P1.

Instanţa reţine că, în primul rând, în sarcina inculpatei G.V.M. a fost reţinută săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă prevăzută de art. 248 C. pen., în sarcina celorlalţi inculpaţi fiind reţinută infracţiunea de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice.

Examinând materialul probator administrat în cauză, instanţa a constatat că fapta inculpatei G.V.M. care, în calitate de angajat al S.P.C.L.E.P. Timişoara, a emis un număr de 24 de cărţi de identitate false, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu.

Potrivit dispoziţiilor art. 248 C. pen. infracţiunea de abuz în serviciu poate fi săvârşită numai de către un funcţionar public.

Noţiunea de funcţionar public este definită de art. 147 C. pen., care arată că prin funcţionar public se înţelege orice persoană care exercită temporar sau permanent, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145 C. pen., adică în serviciul unei autorităţi publice, a unei instituţii publice, a unei instituţii sau alte persoane juridice de interes public, sau a unui serviciu de interes public.

În condiţiile în care inculpata G.V.M. a fost angajată în cadrul Serviciului Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanei Timişoara, având atribuţii de preluare şi prelucrare a documentelor în vederea eliberării cărţilor de identitate, în opinia instanţei, calitatea sa de funcţionar public nu poate fi pusă la îndoială, persoana în cauză fiind angajată a unui serviciu public.

Pe de altă parte, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice se poate realiza, din punct de vedere material, fie printr-o inacţiune - neîndeplinirea unui act, fie printr-o acţiune - îndeplinirea defectuoasă a unui act, adică fie prin omisiunea făptuitorului de a efectua operaţia pe care era ţinut să o efectueze, fie prin efectuarea unei operaţii altfel decât trebuia efectuată.

Existenţa infracţiunii mai este condiţionată de îndeplinirea a două cerinţe, şi anume neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a actului să fie săvârşită în exercitarea atribuţiilor de serviciu, iar prin aceasta să se cauzeze o tulburare bunului mers al activităţii unui organ sau unei instituţii de stat, sau o pagubă patrimoniului acesteia.

După cum s-a arătat deja, inculpata G.V.M. a fost angajată în cadrul Serviciului Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanei Timişoara, având atribuţii de preluare şi prelucrare a documentelor în vederea eliberării cărţilor de identitate.

Printr-o adresă întocmită la data de 21 ianuarie 2009 Serviciul de Evidenţă a Persoanelor - Biroul Verificări Furnizări Date a comunicat procedura ce trebuie urmată de către personalul cu atribuţii pe linia evidenţei persoanelor, pentru obţinerea unei cărţi de identitate. Astfel, funcţionarii publici sunt obligaţi să desfăşoare următoarele activităţi:

- primesc cererile pentru eliberarea actelor de identitate;

- verifică dacă fizionomia solicitantului corespunde cu fotografia din actul de identitate prezentat ori din alt document emis de instituţii sau alte autorităţi publice sau cu imaginea solicitantului din Registrul Naţional de Evidenţă a Persoanelor;

- verifică documentele prezentate şi corectitudinea datelor înscrise în cererea pentru eliberarea actelor de identitate;

- certifică pentru conformitate copiile documentelor prezentate;

- înregistrează cererea în Registrul privind cererile pentru eliberarea actelor de identitate, CIP şi pentru stabilirea reşedinţei;

- preia imaginea solicitantului şi în cazul în care imaginea este preluată de un alt lucrător decât cel care a primit documentele la ghişeu, efectuează confruntarea fizionomiei cu fotografia din documentele prezentate;

- efectuează, dacă este cazul, verificări în evidenţa operativă;

- prezintă şefului SPCLEP sau persoanei desemnate de acesta, cererea şi documentele depuse, pentru avizare;

- efectuează operaţiuni informatice necesare actualizării componentei locale a Registrului Naţional de Evidenţă a Persoanelor şi asociază imaginea preluată solicitantului la datele de stare civilă ale acestuia;

- creează lotul de producţie a cărţilor de identitate şi îl copiază pe suportul de memorie externă;

- completează fişa de însoţire a lotului de producţie a cărţilor de identitate pe care o înregistrează în registrul constituit în acest sens;

- transmite suportul de memorare externă, împreună cu fişa de însoţire, către structura judeţeană de administrare a bazelor de date privind evidenţa persoanelor;

- primeşte cărţile de identitate produse şi raportul de producţie cu seriile şi numerele tipărite pentru fiecare document;

- actualizează componenta locală a Registrului Naţional de Evidenţă a Persoanelor cu informaţiile înscrise în raportul de producţie a cărţilor de identitate;

- completează Registrul privind cererile pentru eliberarea actelor de identitate la rubrica seria şi numărul actului de identitate eliberat;

- eliberează cartea de identitate solicitantului, care semnează de primire pe cererea pentru eliberarea actului de identitate;

- efectuează în componenta locală a Registrului Naţional de Evidenţă a Persoanelor menţiunea privind data înmânării cărţii de identitate.

Este de menţionat faptul că toate aceste atribuţii, aşa cum sunt ele reglementate de art. 50 din Normele metodologice de aplicare unitară a dispoziţiilor Legii nr. 290/2005, norme aprobate prin H.G. nr. 1375/2006, se regăsesc şi în fişa postului inculpatei G.V.M.

Luând în considerare probele administrate în cauză, s-a constatat că inculpata G.V.M., în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu şi-a îndeplinit ori şi-a îndeplinit în mod defectuos aceste sarcini, procedând la întocmirea şi eliberarea unui număr de 24 de cărţi de identitate fără respectarea procedurilor legale, aceste acte de identitate fiind eliberate în lipsa oricăror documente justificative.

Sub acest aspect instanţa a luat în considerare, în primul rând, declaraţiile inculpatei, aceasta recunoscând fără rezerve săvârşirea faptei. Inculpata a precizat că a cunoscut-o pe inculpata C.O.J. în cursul anului 2005 şi s-au împrietenit, inculpata C.O.J., având o prietenă la banca I., ajutând-o să obţină un credit în valoare de 40.000 euro.

În acest context, inculpata C.O.J. a rugat-o să o ajute şi ea, atâta timp cât lucra la Serviciul de Evidenţă a Persoanei, propunându-i să îi realizeze o carte de identitate cu fotografia ei, însă care să conţină date de stare civilă nereale.

Ulterior, inculpata C.O.J. i-a cerut să continue în această manieră, eliberând cărţi de identitate false pe numele tuturor coinculpaţilor. Numita G.V.M. a indicat faptul că pentru niciuna dintre cărţile de identitate false nu a fost depusă vreo cerere sau alte documente justificative, acestea fiind eliberate ilegal.

Inculpata G.V.M. a învederat organelor judiciare şi procedura care a fost stabilită de comun acord cu inculpata C.O.J. Astfel, datele de stare civilă erau inventate de către C.O.J., care i le transmitea prin SMS sau prin intermediul unui bileţel. Apoi, ei îi revenea sarcina de a căuta în baza de date un CNP disponibil. Astfel, păstra ziua, luna, anul, codul judeţului şi cele 3 cifre care aparţin localităţii, după care urma cifra de control care arăta câte persoane erau născute în ziua respectivă. În acest sens inculpata G.V.M., potrivit propriilor declaraţii, verifica dacă cifra de control era liberă în ziua respectivă a naşterii. Pentru această activitate, inculpata a indicat faptul că a folosit şi propria staţie de lucru de la birou, dar apoi s-a gândit că dacă va folosi parola unui alt coleg nu va fi descoperită. În acest context, a încercat să găsească parolele altor colegi, dar singura pe care a reuşit să o nimerească a fost cea a martorului C.N., motiv pentru care s-a folosit de staţia acesteia pentru căutarea unor CNP-uri. Inculpata a mai adăugat faptul că o singură dată, fiind deschis calculatorul pe care lucra martorul U.L., a căutat un CNP disponibil şi de pe acest calculator.

În ceea ce priveşte preluarea imaginii coinculpaţilor, inculpata G.V.M. a învederat organelor judiciare că îi chema pe aceştia pentru fotografii în timpul programului, atunci când era de serviciu la ghişeu.

În final, inculpata G.V.M. a precizat că după ce cărţile de identitate erau întocmite, se întâlnea cu inculpata C.O.J. şi i le preda acesteia.

Declaraţiile inculpatei G.V.M. pot fi coroborate şi cu celelalte probe administrate în cauză. Astfel, inculpata C.O.J. a menţionat că a cunoscut-o pe inculpata G.V.M. prin intermediul unor cunoştinţe comune. În cursul anului 2005 şi-a pierdut actul de identitate, astfel că a apelat la ajutorul inculpatei G.V.M. Inculpata C.O.J. a menţionat că a depus la S.P.C.L.E.P. Timişoara actele necesare în vederea eliberării unei cărţi de identitate cu datele de stare civilă reale, dar s-a comis o eroare şi i-a fost eliberată o carte de identitate cu un alt an de naştere şi cu un CNP nereal.

Văzând că acest lucru este posibil, inculpata C.O.J. a discutat cu inculpata G.V.M. despre posibilitatea de a o ajuta în sensul eliberării unor cărţi de identitate false ce urmau să fie folosite la inducerea în eroare a unor societăţi bancare în vederea obţinerii unor credite. Inculpata G.V.M. a acceptat propunerea, astfel că împreună au procedat la stabilirea identităţilor false, inculpatei G.V.M. revenindu-i sarcina de a căuta CNP-urile disponibile.

Inculpata C.O.J. a mai arătat că în vederea fotografierii, se prezenta la ghişeu după ora 19, când nu mai era program cu publicul, cărţile de identitate fiind eliberate fără a depune vreun act sau cerere.

Inculpata C.O.J. a indicat şi faptul că i-a rugat pe inculpaţii C.M., C.D. şi N.B. să procedeze în acelaşi mod, ea fiind cea care l-a însoţit pe inculpatul C.M., prima dată, la inculpata G.V.M., după care acesta mergea singur.

Inculpatul C.M. a precizat că datorită faptului că avea nevoie de bani, s-a hotărât să obţină mai multe cărţi de identitate false pe care să le utilizeze pentru obţinerea unor credite bancare. Fiica sa s-a deplasat la sediul S.P.C.L.E.P. Timişoara pentru a-i cere inculpatei G.V.M. să-l ajute. După ce aceasta din urmă a acceptat, îi spunea de fiecare dată ora la care să se prezinte la sediul S.P.C.L.E.P. pentru fotografie.

Inculpatul C.M. a mai adăugat că, după câte ştie el, identităţile şi CNP-urile erau inventate de inculpata G.V.M.

Inculpatul C.M. a recunoscut faptul că el este cel care l-a însoţit pe inculpatul M.D.P. la sediul S.P.C.L.E.P. în vederea realizării fotografiei pentru actele de identitate false.

Şi inculpata C.D. a recunoscut implicarea sa în emiterea cărţilor de identitate false. Ea a precizat că a aflat de la fiica ei că inculpata G.V.M. i-a eliberat mai multe cărţi de identitate false, astfel că s-a hotărât şi ea să apeleze la serviciile acesteia. Inculpata C.O.J. a însoţit-o la inculpata G.V.M., care i-a făcut pozele şi i-a eliberat cărţile de identitate cu date de stare civilă nereale, numele fiind stabilite împreună cu inculpata G.V.M.

La rândul său, inculpatul M.D.P. a menţionat că familia C. i-a transmis că poate obţine o carte de identitate falsă cu date de stare civilă care nu există. În acest context, el a acceptat să-i fie eliberate două astfel de cărţi de identitate. Inculpatul C.M. este cel care l-a însoţit la sediul S.P.C.L.E.P. Timişoara în vederea realizării fotografiei, iar pentru eliberarea celor două cărţi de identitate nu a depus nici un înscris.

Inculpata N.B. a menţionat că este prietenă cu inculpata C.O.J. La începutul anului 2008 a fost căutată de aceasta, inculpata C.O.J. rugând-o să o ajute în contractarea unui credit pe numele său. În acest scop, inculpata C.O.J. i-a comunicat că îi poate procura o carte de identitate falsă, urmând ca ea să se ocupe de toate formalităţile.

Inculpata N.B. a acceptat propunerea, astfel că împreună au hotărât să i se atribuie numele de A. S-au deplasat împreună la sediul S.P.C.L.E.P. Timişoara într-o seară, în jurul orei 19, la închiderea programului. Uşa era încuiată, dar le-a deschis o femeie care o cunoştea pe inculpata C.O.J., după care a fost introdusă într-o cameră unde i s-a făcut o poză.

Inculpata N.B. a mai adăugat faptul că nu a depus nicio cerere pentru eliberarea actelor de identitate şi nici nu s-a prezentat pentru ridicarea cărţii de identitate, aceasta fiind luată de inculpata C.O.J.

Şi celelalte probe administrate în cauză confirmă existenţa infracţiunii de abuz în serviciu, cele 24 de cărţi de identitate fiind emise cu încălcarea gravă a dispoziţiilor legale în materie.

Astfel, potrivit adresei Consiliului Local Timişoara, cu ocazia deversării datelor în serverul central, s-au constatat două anomalii, respectiv s-a constatat că au fost produse două cărţi de identitate în afara cadrului legal, beneficiarii acestora fiind numiţii G.M. şi C.D. (în realitate inculpaţii M.D.P. şi C.M.).

Această adresă a condus la efectuarea unei cercetări administrative în cadrul Serviciului de Evidenţă a Persoanei Timişoara. Potrivit notei de constatare imaginile celor două persoane au fost preluate la data de 25 august 2008 la staţia nr. 3, în intervalul orar 18,25 - 18,45. Or, potrivit declaraţiilor martorilor S.M., L.M., U.L., C.L., C.G. şi L.I., persoane care au fost de serviciu în data de 25 august 2008, staţia nr. 3 a fost utilizată de inculpata G.V.M.

Prin nota de constatare întocmită în urma cercetării administrative s-a mai consemnat faptul că nu există cereri depuse de cele două persoane şi nici documente necesare în vederea eliberării cărţilor de identitate, în registrele de evidenţă neexistând nicio menţiune în acest sens, aspect care confirmă declaraţiile inculpaţilor, aceştia precizând că pentru eliberarea cărţilor de identitate nu au depus nici un înscris.

Totodată, în cuprinsul notei de constatare s-a indicat faptul că producerea celor două cărţi de identitate şi actualizarea bazei de date cu datele de stare civilă ale celor două persoane s-au efectuat la data de 03 septembrie 2008 la ora 19,45, de la userul Cl. la care lucrează martorul C.N.

Însă potrivit declaraţiilor inculpatei G.V.M., coroborate cu declaraţiile martorilor indicaţi mai sus, la care se adaugă şi declaraţia martorului C.N., la data de 03 septembrie 2008 martorul C.N. nu se afla la serviciu, fiind în concediu de odihnă. În realitate, operaţiunile au fost realizate de inculpata G.V.M., care a recunoscut faptul că a lucrat de pe staţia martorului C.N. pentru a nu fi descoperită, ea cunoscând parola pentru userul Cl. Ceilalţi martori au menţionat faptul că cele arătate de inculpata G.V.M. sunt plauzibile. Astfel, la ora 19,20 a părăsit biroul martorul L., după care inculpata G.V.M. a rămas singură, plecând ultima de la birou în ziua de 03 septembrie 2008, ea având cheia de acces la uşa principală.

Aspectele indicate mai sus sunt confirmate şi prin adresa din 20 octombrie 2008 a Direcţiei de Evidenţă a Persoanelor, prin care s-a arătat că la data de 25 august 2008, în intervalul orar 11,30 - 19,30 când au fost preluate imaginile celor două persoane, conform planificării, de serviciu la ghişeu erau martorii S.M., Ş.D., G.V.M. şi L.M.

Potrivit aceleiaşi adrese, imaginile au fost preluate la data de 25 august 2008 la ora 18,25 şi, respectiv, 18,42, iar lucrătorul care a preluat imaginile împreună cu actele necesare este inculpata G.V.M.

La stabilirea activităţii infracţionale a fost avut în vedere şi procesul verbal de decodificare a log-urilor de acces la baza de date din care rezultă că la data de 03 septembrie 2008, în intervalul orar 19,36 - 19,38, folosind user-ul Cl. a cărui parolă o cunoştea, inculpata G.V.M. a efectuat 14 încercări la calculatorul pe care lucrează martorul C.N. pentru a identifica un CNP valabil, neatribuit pentru un bărbat născut la data de 01 octombrie 1978, modificând cele 4 sau 6 cifre din terminaţia CNP-ului.

Aşa cum rezultă din acelaşi proces-verbal, în intervalul orar 19:40:04 - 19:40:46, în acelaşi mod, inculpata G.V.M. a efectuat 16 încercări de a identifica un CNP valabil, neatribuit pentru un bărbat născut la data de 23 august 1952, modificând cele 4 cifre din terminaţia CNP-ului.

La ora 19,47 inculpata G.V.M. a introdus un CNP valabil, respectiv xxx, care ulterior a fost tipărit pe cartea de identitate falsă cu numele de G.M., folosindu-se de userul Cl. şi acelaşi calculator.

La ora 19,50 inculpata G.V.M. a introdus cel de-al doilea CNP valabil, respectiv zzz, care ulterior a fost tipărit pe cartea de identitate falsă cu numele de C.D.

Ulterior, la data de 04 septembrie 2008, la ora 19,25, folosind acelaşi user Cl. şi acelaşi calculator, inculpata G.V.M. a procedat la ştergerea datelor din cele două cărţi de identitate false, respectiv la ştergerea fotografiilor, seriilor şi numerelor cărţilor de identitate.

Este evident faptul că în vederea eliberării celor două cărţi de identitate a existat o colaborare între inculpaţii G.V.M. şi C.M., acesta din urmă recunoscând că l-a însoţit pe inculpatul M.D.P. la sediul S.P.C.L.E.P. În acest sens poate fi observat procesul verbal de certificare din data de 04 noiembrie 2008, din care rezultă că în perioada 24 august 2008 - 04 septembrie 2008 între cei doi inculpaţi au existat 3 convorbiri telefonice şi 17 mesaje scrise.

Fiind descoperite cele două cărţi de identitate false, s-a procedat la efectuarea unei verificări a întregii activităţi a Serviciului de Evidenţă a Persoanei din cadrul Direcţiei de Evidenţă a Persoanei a municipiului Timişoara. Potrivit raportului întocmit cu această ocazie, în cadrul arhivei au fost descoperite un număr de 24 de cărţi de identitate pentru care nu există cereri şi documente depuse în vederea eliberării, iar în registrul privind cererile pentru eliberarea actelor de identitate şi pentru stabilirea reşedinţei nu sunt înregistrate persoanele în cauză. De asemenea, potrivit aceluiaşi raport, nu există informaţii legate de înmânarea acestor cărţi de identitate şi nici despre modul în care au fost preluate imaginile. Aceste cărţi de identitate sunt următoarele:

- cartea de identitate emisă la data de 06 februarie 2007 pe numele de A.V. cu seria TM nr. C3. Datele în vederea eliberării cărţii de identitate au fost prelucrate pe codul alocat inculpatei G.V.M., ora preluării imaginii aparţinând inculpatului C.M. neputând fi comunicată;

- cartea de identitate emisă la data de 05 noiembrie 2007 pe numele de S.I. cu seria TM nr. C20. Datele în vederea eliberării cărţii de identitate au fost prelucrate pe codul alocat inculpatei G.V.M., ora preluării imaginii aparţinând inculpatului C.M. fiind 11:06:46 la data de 30 noiembrie 2007;

- cartea de identitate emisă la data de 04 iunie 2007 pe numele de P.D. cu seria TM nr. C1. Datele în vederea eliberării cărţii de identitate au fost prelucrate pe codul alocat martorului C.N., data preluării imaginii aparţinând inculpatului C.M. fiind 04 iunie 2007;

- cartea de identitate emisă la data de 12 decembrie 2007 pe numele de S.I. cu seria TM nr. C5. Datele în vederea eliberării cărţii de identitate au fost prelucrate pe codul alocat martorului C.N., ora preluării imaginii aparţinând inculpatului C.M. fiind 11:06:46 la data de 30 noiembrie 2007;

- cartea de identitate emisă la data de 14 ianuarie 2008 pe numele de P.M. cu seria TM nr. C6. Datele în vederea eliberării cărţii de identitate au fost prelucrate pe codul alocat martorului C.N., ora preluării imaginii aparţinând inculpatului C.M. fiind 17:01:53 la data de 09 ianuarie 2008, cu menţiunea că numele lucrătorului de pe programare nu corespunde cu numărul staţiei foto;

- cartea de identitate emisă la data de 24 iulie 2008 pe numele de D.G. cu seria TM nr. C7. Datele în vederea eliberării cărţii de identitate au fost prelucrate pe codul alocat martorului C.N., ora preluării imaginii aparţinând inculpatului C.M. fiind 11:08:08 la data de 24 iulie 2008;

- cartea de identitate emisă la data de 04 februarie 2008 pe numele de B.G. cu seria TM nr. C4. Datele în vederea eliberării cărţii de identitate au fost prelucrate pe codul alocat martorului C.N., ora preluării imaginii aparţinând inculpatului C.M. fiind 17:02:17 la data de 09 ianuarie 2008;

- cartea de identitate emisă la data de 13 septembrie 2007 pe numele de I.S. cu seria TM nr. C2. Datele în vederea eliberării cărţii de identitate au fost prelucrate pe codul alocat martorului C.N., ora preluării imaginii aparţinând inculpatului C.M. fiind 16:28:32 la data de 11 septembrie 2007;

- cartea de identitate emisă pe numele de D.D. cu CNP - bbb. Datele au fost şterse din baza de date;

- cartea de identitate emisă la data de 15 martie 2006 pe numele de N.I. cu seria TM nr. C21. Datele în vederea eliberării cărţii de identitate au fost prelucrate pe codul alocat inculpatei G.V.M., ora preluării imaginii aparţinând inculpatului C.M. fiind 14:39:51 la data de 15 martie 2006;

- cartea de identitate emisă la data de 07 iunie 2006 pe numele de M.G. cu seria TM nr. C22. Datele în vederea eliberării cărţii de identitate au fost prelucrate pe codul alocat inculpatei G.V.M., ora preluării imaginii aparţinând inculpatului C.M. fiind 11:28:32 la data de 07 iunie 2006;

- cartea de identitate emisă la data de 30 iulie 2008 pe numele de M.M. cu seria TM nr. C16. Datele în vederea eliberării cărţii de identitate au fost prelucrate pe codul alocat martorului C.N., ora preluării imaginii aparţinând inculpatei C.D. fiind 18:37:59 la data de 30 iulie 2008;

- cartea de identitate emisă la data de 11 februarie 2008 pe numele de C.E. cu seria TM nr. C14. Datele în vederea eliberării cărţii de identitate au fost prelucrate pe codul alocat martorului C.N., ora preluării imaginii aparţinând inculpatei C.D. fiind 14:08:31 la data de 05 februarie 2008;

- cartea de identitate emisă la data de 11 februarie 2006 pe numele de N.I. cu seria TM nr. C22. Datele în vederea eliberării cărţii de identitate au fost prelucrate pe codul alocat inculpatei G.V.M., ora preluării imaginii aparţinând inculpatei C.D. fiind 14:40:47 la data de 11 februarie 2006;

- cartea de identitate emisă la data de 16 noiembrie 2006 pe numele de R.I. cu seria TM nr. C15. Datele în vederea eliberării cărţii de identitate au fost prelucrate pe codul alocat inculpatei G.V.M., imaginea aparţinând inculpatei C.D.;

- cartea de identitate emisă la data de 21 mai 2008 pe numele de I.D.I. cu seria TM nr. C10. Datele în vederea eliberării cărţii de identitate au fost prelucrate pe codul alocat martorului C.N., ora preluării imaginii aparţinând inculpatei C.O.J. fiind 19:13:17 la data de 15 mai 2008;

- cartea de identitate emisă la data de 30 iulie 2008 pe numele de M.L. cu seria TM nr. C8. Datele în vederea eliberării cărţii de identitate au fost prelucrate pe codul alocat martorului C.N., ora preluării imaginii aparţinând inculpatei C.O.J. fiind 19:20:12 la data de 28 iulie 2008;

- cartea de identitate emisă la data de 13 martie 2008 pe numele de C.C.J. cu seria TM nr. C9. Datele în vederea eliberării cărţii de identitate au fost prelucrate pe codul alocat martorului C.N., imaginea aparţinând inculpatei C.O.J.;

- cartea de identitate emisă la data de 20 septembrie 2006 pe numele de P.D. cu seria TM nr. C12. Datele în vederea eliberării cărţii de identitate au fost prelucrate pe codul alocat martorului L.R., ora preluării imaginii aparţinând inculpatei C.O.J. fiind 11:54:50 la data de 20 septembrie 2006;

- cartea de identitate emisă la data de 09 aprilie 2008 pe numele de N.C. cu seria TM nr. C11. Datele în vederea eliberării cărţii de identitate au fost prelucrate pe codul alocat martorului C.N., ora preluării imaginii aparţinând inculpatei C.O.J. fiind 11:27:39 la data de 09 aprilie 2008;

- cartea de identitate emisă la data de 03 septembrie 2008 pe numele de G.M. cu seria TM nr. C23. Datele în vederea eliberării cărţii de identitate au fost prelucrate pe codul alocat martorului C.N., imaginea aparţinând inculpatului M.D.;

- cartea de identitate emisă la data de 14 mai 2008 pe numele de M.D.P. cu seria TM nr. C19. Datele în vederea eliberării cărţii de identitate au fost prelucrate pe codul alocat martorului C.N., imaginea aparţinând inculpatului M.D.P.;

- cartea de identitate emisă la data de 09 aprilie 2008 pe numele de A.D. cu seria TM nr. C24. Datele în vederea eliberării cărţii de identitate au fost prelucrate pe codul alocat martorului C.N., imaginea aparţinând inculpatei N.B.G.

Raportul întocmit în urma verificărilor solicitate a concluzionat că în urma analizei notei de control şi a stării de fapt existente la nivelul serviciului, în cazul emiterii celor 24 de cărţi de identitate mai sus indicate, nu au fost respectate dispoziţiile art. 50 din H.G. nr. 1375/2006, în sensul că inculpata G.V.M. a preluat imaginea solicitanţilor fără ca aceştia să prezinte cererea şi documentele necesare pentru eliberarea actelor de identitate, a procedat la actualizarea componentei locale a Registrului Naţional de Evidenţă a Persoanelor cu date de stare civilă fictive şi cu CNP-uri obţinute în urma unor încercări repetate în baza de date în vederea identificării unui CNP valid care să nu fi fost atribuit unei alte persoane, iar după ce actul de identitate confecţionat cu date fictive era adus de la B.J.A.B.D.E.P. Timiş, sustrăgea cartea de identitate înaintea desfăşurării activităţilor specifice pregătirii actelor de identitate confecţionate pentru eliberare.

În sfârşit, în cuprinsul raportului se mai indică faptul că actualizarea Registrului Naţional de Evidenţă a Persoanelor cu date fictive, în vederea producerii cărţilor de identitate personalizate, s-a efectuat pe mai multe coduri de operator: 5 pe user-ul inculpatei G.V.M., 16 pe user-ul martorului C.B., 1 pe user-ul aparţinând martorului L.R., iar în două situaţii CNP-urile nu se regăsesc în fişierele de actualizare a cărţilor de identitate produse.

La soluţionarea cauzei, instanţa a luat în considerare şi procesele-verbale de percheziţie domiciliară. Astfel, în urma percheziţiilor efectuate la locuinţele inculpaţilor C.O.J. şi M.D.P. au fost descoperite o parte din cărţile de identitate falsificate, precum şi copii ale altor astfel de cărţi de identitate.

În consecinţă, faţă de probatoriul administrat în cauză, instanţa a constatat că prin faptele sale de a proceda la întocmirea unor cărţi de identitate cu date de stare civilă nereale pentru inculpaţii C.O.J., N.B.G. şi M.D.P., fără ca aceştia să prezinte vreo cerere sau alt document justificativ, inculpata G.V.M. şi-a încălcat atribuţiile de serviciu, acţiunile sale putând fi încadrate în sfera actelor ce alcătuiesc conţinutul legal al infracţiunii de abuz în serviciu.

Este adevărat faptul că prin adresele nr. XX/2009 şi YY/2009 S.P.C.L.E.P. Timişoara a comunicat împrejurarea că prin faptele inculpatei G.V.M. instituţia nu a suferit nicio pagubă şi nici nu a fost tulburată în mod însemnat activitatea serviciului.

La fel ca şi procurorul, şi instanţa a apreciat că tulburarea bunului mers al activităţii unui serviciu public constă în orice stânjenire sau atingere adusă funcţionării ireproşabile, desfăşurării în condiţii normale a tuturor activităţilor inerente respectivului serviciu. Prin activităţile sale, inculpata G.V.M. a creat identităţi unor persoane care, în realitate nu există. Aceste persoane sunt înregistrate ca cetăţeni români, beneficiind de toate drepturile de care beneficiază orice cetăţean român. Mai mult decât atât, prin activităţile realizate de inculpata G.V.M., care a procedat la actualizarea Registrului Naţional de Evidenţă a Persoanelor cu datele fictive ale unor persoane inexistente, aceste informaţii au fost introduse într-un sistem de baze de date naţional, ce poate fi accesat inclusiv de autorităţile publice naţionale şi internaţionale, ceea ce ar putea conduce la producerea unor consecinţe nedorite, astfel că luând în considerare în ansamblu activitatea inculpatei, ţinând seama de urmările produse şi care s-ar fi putut produce, instanţa a considerat că în prezenta cauză este îndeplinită şi cerinţa realizării unei tulburări însemnate a activităţii serviciului public unde era angajată inculpata G.V.M.

Sub aspectul laturii subiective, aceasta a acţionat cu intenţie directă, ea având reprezentarea faptului că procedând la emiterea acelor cărţi de identitate false îşi încalcă atribuţiile de serviciu, punând în pericol desfăşurarea în bune condiţii a activităţii S.P.C.L.E.P. Timişoara, rezultat pe care l-a urmărit prin desfăşurarea activităţii infracţionale.

Raportându-se la condiţiile de existenţă ale infracţiunii continuate, respectiv unitatea de subiect activ, pluralitatea de acte de executare şi unitatea de rezoluţie infracţională, instanţa a reţinut în sarcina inculpatei şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. considerând că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, care a fost suficient de determinată şi care s-a menţinut în linii generale pe parcursul desfăşurării întregii activităţi infracţionale, inculpata a procedat la întocmirea a 24 de cărţi de identitate false, fiecare dintre actele materiale realizate întrunind, atât obiectiv cât şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu.

În acelaşi timp, în condiţiile în care inculpata G.V.M. a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu în scopul obţinerii de către ceilalţi inculpaţi a unor foloase patrimoniale, cărţile de identitate false fiind folosite obţinerii unor credite de la diferite societăţi bancare, instanţa a reţinut în sarcina acesteia şi dispoziţiile art. 13² din Legea nr. 78/2000.

În conformitate cu prevederile art. 25 C. pen. instigarea este acea formă a participaţiei penale ce constă în fapta de a determina, cu intenţie, o persoană, prin orice mijloace, să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.

După cum s-a arătat deja, inculpata G.V.M. a precizat că a fost determinată să procedeze la falsificarea cărţilor de identitate de către ceilalţi inculpaţi, care i-au solicitat ajutorul în vederea obţinerii unor credite, invocând nevoia de bani. Inculpata G.V.M. a menţionat că a acceptat să le acorde ajutorul în virtutea relaţiei de prietenie pe care o avea cu inculpata C.O.J.

Nici inculpaţii C.D., şi nici inculpaţii M.D.P. sau N.B.G. nu au negat faptul că ei sunt cei care au determinat-o pe inculpata G.V.M. să procedeze la falsificarea acelor cărţi de identitate. Însă ei au mai adăugat faptul că aceasta nu a făcut-o dezinteresat, ci în schimbul unor sume de bani, motiv pentru care inculpaţii C.D. au şi solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina lor din instigare la abuz în serviciu în dare de mită.

În sprijinul poziţiei lor, inculpaţii C.D. au invocat propriile declaraţii, ei arătând că în schimbul cărţilor de identitate falsificate i-au oferit inculpatei G.V.M. sume cuprinse între 1000-1500 euro pentru fiecare act.

La rândul său, inculpatul M.D.P. a precizat că la cererea inculpatei C.O.J. i-a dat acesteia suma de 1.000 euro, verişoara sa spunându-i că banii sunt necesari pentru a o plăti pe cea care îi va falsifica buletinul, dar nu ştie dacă banii au fost sau nu predaţi mai departe.

Aceleaşi aspecte au fost relatate şi de inculpata N.B.G., aceasta menţionând că în prezenţa ei inculpata C.O.J. nu i-a plătit nicio sumă de bani inculpatei G.V.M., dar anterior i-a transmis faptul că pentru eliberarea cărţii de identitate este necesar să plătească suma de 1.000 euro.

Bineînţeles că inculpata G.V.M. a negat primirea acestor sume de bani, menţionând că a primit de la familia C. doar mici cadouri, lipsite de importanţă, pentru diferite ocazii, falsificarea cărţilor de identitate nedatorându-se primirii unor sume de bani, ci doar sentimentelor pe care le avea faţă de inculpata C.O.J.

Sub acest aspect instanţa a reţinut, pe de o parte, că prin actul de sesizare întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş s-a dispus disjungerea cauzei faţă de inculpaţi sub aspectul comiterii infracţiunilor de dare şi luare de mită, cercetările urmând să fie efectuate separat, iar pe de altă parte, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 69 C. proc. pen., declaraţiile inculpatului făcute în cadrul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Or, în prezenta cauză, în afara declaraţiilor membrilor familiei C., care au indicat faptul că i-au dat diferite sume de bani inculpatei G.V.M. pentru fiecare carte de identitate falsificată, la dosarul cauzei nu există alte probe în acest sens, aspect reţinut şi de procuror care, pe cale de consecinţă, în lipsa probelor suficiente, a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor sub acest aspect. Instanţa apreciază că simplele declaraţii ale inculpaţilor, contrazise prin declaraţiile persoanei vizate, în lipsa altor dovezi, nu sunt suficiente pentru a conduce la schimbarea încadrării juridice a faptelor, cu atât mai mult cu cât inculpaţii C.D. sunt interesaţi în această schimbare de încadrare juridică în contextul în care ei doresc să beneficieze de cauza de nepedepsire prevăzută de art. 255 alin. (3) C. pen.

Mai mult decât atât, aşa cum rezultă din prevederile art. 25 C. pen., pentru realizarea scopului urmărit, şi anume determinarea instigatului să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală, instigatorul poate utiliza orice mijloace. Astfel, oferirea de către inculpaţi a unor cadouri, inclusiv sub forma unor sume de bani, nu poate conduce în mod automat la concluzia că fapta reprezintă infracţiunea de dare de mită, aceste activităţi putând fi circumscrise noţiunii de „mijloace” folosite în vederea determinării la săvârşirea infracţiunii. Concluzia instanţei se întemeiază şi pe faptul că între familia C. şi inculpata G.V.M. legăturile erau mult mai strânse, se bazau pe relaţii de prietenie şi erau anterioare declanşării activităţii infracţionale, nefiind determinate doar de dorinţa de a oferi sau primi foloase necuvenite.

Pentru aceste considerente, instanţa a respins cererea inculpaţilor C. de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de instigare la abuz în serviciu în infracţiunea de dare de mită.

Pe de altă parte, luând în considerare probele administrate în cauză şi care au fost analizate mai sus, instanţa a constatat că în prezenta cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 25 C. pen. referitoare la existenţa instigării.

Astfel, iniţiativa falsificării cărţilor de identitate a aparţinut inculpatei C.O.J., iar după ce au constatat că este posibilă o astfel de acţiune, rezoluţia infracţională a fost adoptată şi de ceilalţi membri ai familiei C., precum şi de inculpaţii M.D.P. şi N.B.G. Aceştia au acţionat în mod concertat inoculând în conştiinţa inculpatei G.V.M. hotărârea de a proceda la falsificarea acelor cărţi de identitate, hotărâre pe care aceasta nu o adoptase înaintea discuţiilor purtate cu inculpata C.O.J.

Pentru convingerea inculpatei G.V.M., ceilalţi inculpaţi au utilizat mai multe mijloace, invocând atât relaţiile de prietenie şi faptul că, la rândul lor, au ajutat-o anterior, cât şi oferind diferite cadouri inculpatei şi familiei acesteia.

În acelaşi timp, instanţa a reţinut că inculpaţii C.D., M.D.P. şi N.B.G. au acţionat cu intenţie, poziţia lor subiectivă fiind certificată de împrejurarea că urmăreau un scop precis - obţinerea unor credite bancare ilicite.

Nu în ultimul rând, este de menţionat faptul că în urma activităţilor desfăşurate de către ceilalţi inculpaţi, inculpata G.V.M. nu numai că şi-a însuşit rezoluţia infracţională, ci şi a procedat la aducerea ei la îndeplinire, falsificând nu mai puţin de 24 de cărţi de identitate.

În acest context, instanţa a apreciat că activităţile desfăşurate de inculpaţii C.O.J., C.M., C.D., M.D.P. şi N.B.G., realizează elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la abuz în serviciu în formă continuată, în cauză fiind emise, la instigarea lor, un număr de 24 de cărţi de identitate false (cu excepţia inculpatei N.B.G. căreia i s-a emis doar o singură carte de identitate falsificată).

După cum s-a arătat deja în cazul inculpatei G.V.M., în prezentul dosar sunt întrunite şi condiţiile prevăzute de art. 13² din Legea nr. 78/2001, falsificarea cărţilor de identitate fiind realizată în scopul obţinerii unor foloase materiale ilicite.

Infracţiunea de înşelăciune presupune, din punct de vedere obiectiv, existenţa unei acţiuni de inducere în eroare, acţiune ce poate fi săvârşită atât prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, cât şi ca mincinoasă a unei fapte adevărate.

Instanţa a reţinut că a prezentat ca adevărată o faptă mincinoasă înseamnă a face să se creadă, a trece drept reală, existentă, o faptă sau împrejurare care nu există, care a fost inventată, astfel încât i se creează celui indus în eroare o falsă reprezentare a realităţii, acesta ajungând să creadă că fapta mincinoasă este adevărată.

Ţinând seama de probele administrate în cauză, instanţa a constatat că faptele inculpaţilor C.O.J., C.M., C.D., N.B.G. şi M.D.P. de a induce în eroare mai multe societăţi bancare, cu prilejul încheierii unor contracte de credit, inculpaţii prezentându-se sub identităţi false şi folosindu-se de alte documente falsificate în vederea obţinerii acestor credite, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune.

Toţi inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptelor. Ei au precizat faptul că au apelat la inculpata G.V.M. pentru falsificarea acelor cărţi de identitate, pe care ulterior le-au folosit la obţinerea unor credite. În acest sens, aşa cum rezultă din propriile declaraţii, toţi cei 5 inculpaţi s-au deplasat la diferite societăţi bancare, unde s-au prezentat cu cărţile de identitate falsificate şi au semnat cereri pentru obţinerea unor credite. Inculpaţii au mai arătat că în sprijinul acestor cereri au prezentat şi alte documente falsificate - contracte de muncă şi adeverinţe de venit, care au fost întocmite în mod nereal de inculpata C.O.J., aceasta folosindu-se în acest scop de SC I. SRL, societate care aparţinea inculpatei C.D.

Declaraţiile inculpaţilor pot fi coroborate cu toate înscrisurile puse la dispoziţia organelor judiciare de către societăţile bancare, înscrisuri din care rezultă că în modalitatea descrisă mai sus inculpaţii au obţinut următoarele credite:

Inculpatul C.M.:

1. 3 credite de la Bamca C.R., sub identitatea de B.G., A.V. şi P.D., în valoare totală de 44.656,75 RON;

2. 3 credite de la Banca B., sub identitatea de I.S., A.V. şi P.D. în valoare totală de 49.300 RON;

3. 3 credite de la P. Bank, sub identitatea de I.S., P.D. şi M.G., în valoare totală de 44.835 RON şi 20.500 euro;

4. 1 credit de la Banca T., sub identitatea de P.D., în valoare de 26.700 RON;

5. 1 credit de la Banca U.Ţ. Bank, sub identitatea de S.I., în valoare de 8.000 euro;

6. 3 credite de la Banca Ba., sub identitatea de P.M., S.I. şi D.G., în valoare totală de 35.000 RON şi 17.400 euro;

7. 3 credite de la I. Bank, sub identitatea de P.D., A.V. şi I.S., în valoare totală de 123.000 RON;

8. inculpatul C.M., prezentându-se sub identitatea de B.G., S.I., P.M. şi A.V., a solicitat obţinerea unor credite de la P. Bank şi O. Bank, credite ce au fost respinse.

Inculpata C.O.J.:

- 1 credit de la Banca C.R., prin folosirea unei cărţi de identitate cu CNP fals, în valoare de 4.494,94 euro;

- 1 credit de la Banca B., prin folosirea unei cărţi de identitate cu CNP fals, în valoare de 4.800 euro;

- 1 credit de la P. Bank, prin folosirea unei cărţi de identitate cu CNP fals, în valoare de 19.000 RON;

- 1 credit de la O. Bank, prin folosirea unei cărţi de identitate cu CNP fals, în valoare de 7.700 franci elveţieni;

- 1 credit de la U.Ţ. Bank, prin folosirea unei cărţi de identitate cu CNP fals, în valoare de 9.949,65 RON;

- 2 credite de la Banca Ba., sub identitatea de M.L. şi C.C.J., în valoare totală de 10.000 euro şi 16.000 franci elveţieni;

- 1 credit de la L.R. Bank, sub identitatea de I.D.J., în valoare de 67.000 euro;

- 1 credit de la Banca Comercială C., sub identitatea de P.D., în valoare de 5.000 RON;

- 1 credit de la Banca R., sub identitatea de N.C., în valoare de 35.880 RON;

- inculpata C.O.J., prezentându-se sub identitatea de C.C.J., M.L. sau folosindu-se de cartea de identitate cu CNP fals, a solicitat obţinerea unor credite de la Banca C.R., P. Bank şi V. Bank, credite ce au fost respinse.

Inculpata C.D.:

- 1 credit de la Banca B., sub identitatea de C.E., în valoare de 15.000 RON;

- 1 credit de la P. Bank, sub identitatea de C.E., în valoare de 15.000 RON;

- 2 credite de Banca Ba., sub identitatea de C.E. şi M.M., în valoare totală de 14.260 euro şi 8.000 RON;

- inculpata C.D., prezentându-se sub identitatea de C.E. şi M.M., a solicitat obţinerea unor credite de la P. Bank, credite ce au fost respinse.

Inculpata N.B.G.:

- 1 credit de la Banca Ba., sub identitatea de A.D., în valoare de 10.000 euro şi 8.000 RON;

- 1 credit de la L.R. Bank, sub identitatea reală, dar prin folosirea unei adeverinţe de venit false, în valoare de 52.800 euro.

Inculpatul M.D.P.:

- 1 credit de la Banca Ba., prin folosirea unei cărţi de identitate cu CNP fals, în valoare de 12.860 franci elveţieni.

În condiţiile în care din probele administrate în cauză rezultă că la inducerea în eroare a părţilor vătămate - societăţile bancare, inculpaţii s-au folosit atât de nume mincinoase, cât şi de alte mijloace frauduloase (contracte de muncă şi adeverinţe de venit false), instanţa a constatat că în prezenta cauză sunt întrunite şi cerinţele prevăzute de art. 215 alin. (2) C. pen.

Totodată, în condiţiile în care activitatea de inducere în eroare a societăţilor bancare a avut loc cu prilejul încheierii unor contracte de credit, instanţa a apreciat că acţiunile inculpaţilor C.M., C.D., C.O.J., N.B.G. şi M.D.P. realizează şi condiţiile de existenţă ale infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (3) C. pen., fiind evident că în situaţia în care societăţile bancare ar fi cunoscut realitatea, în sensul că identitatea persoanelor care au solicitat creditele era alta şi că aceste persoane nu erau angajate ale SC I. SRL, nu ar fi încheiat acele contracte şi nu ar fi acordat creditele solicitate.

Sub aspectul laturii subiective, inculpaţii mai sus arătaţi au acţionat cu intenţie directă. Toţi au avut reprezentarea că prezentându-se sub identităţi false şi utilizând documente falsificate cu prilejul încheierii contractelor de credit, desfăşoară activităţi de inducere în eroare a societăţilor bancare şi că prin acestea vor pricinui pagube, urmare a cărei producere au dorit-o prin săvârşirea faptelor.

Potrivit dispoziţiilor art. 146 C. pen. prin noţiunea de consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 200.000 RON.

Ţinând seama de împrejurarea că prin activităţile lor inculpaţii C.M., C.O.J. şi N.B.G., au cauzat pagube materiale ce depăşesc limita de 200.000 RON, valoarea creditelor obţinute în mod ilicit cifrându-se la 323.491,75 RON şi 45.900 euro în cazul inculpatului C.M., 86.294,94 euro, 23.700 franci elveţieni şi 69.829,65 RON în cazul inculpatei C.O.J. şi 62.800 euro şi 8.000 RON în cazul inculpatei N.B.G., instanţa a reţinut în sarcina acestor inculpaţi şi prevederile art. 215 alin. (5) C. pen.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen., a fost reţinută şi în sarcina inculpaţilor C.D. şi M.D.P.

Luând în considerare probele administrate în cauză, s-a constatat că pagubele cauzate de aceşti inculpaţi nu depăşesc limita de 200.000 RON reglementată de art. 146 C. pen. Astfel, inculpata C.D., prin folosirea de nume mincinoase şi înscrisuri falsificate, a obţinut 4 credite, care însumate valorează 38.000 RON şi 14.260 de euro.

La rândul său, inculpatul M.D.P., în aceeaşi modalitate, a obţinut un singur credit în valoare de 12.860 franci elveţieni.

În consecinţă, atâta timp cât pagubele materiale cauzate de către inculpaţii C.D. şi M.D.P. nu depăşesc limita de 200.000 RON, în temeiul art. 334 C. proc. pen. instanţa a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina acestora în sensul înlăturării aplicării prevederilor art. 215 alin. (5) C. pen.

În ceea ce o priveşte pe inculpata G.V.M., organele de urmărire penală au reţinut în sarcina acesteia săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

Raportându-se la prevederile art. 26 C. pen., instanţa a considerat că una dintre formele participaţiei penale este complicitatea, ce constă în fapta aceluia care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută, în orice mod, la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală.

Inculpata G.V.M. a recunoscut, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, faptul că avea cunoştinţă de scopul urmărit de către coinculpaţi. În acest sens ea a precizat că ştia împrejurarea că acele cărţi de identitate pe care le falsifica urmau să fie utilizate în vederea obţinerii unor credite în mod ilegal.

Ca atare, observând condiţiile complicităţii, respectiv săvârşirea de către autor a unei fapte prevăzute de legea penală, săvârşirea de către complice a unor activităţi menite să înlesnească săvârşirea faptei şi comiterea actelor de înlesnire cu intenţie, instanţa a constatat că fapta inculpatei G.V.M. de a-i ajuta pe inculpaţii C.M., C.O.J., C.D., N.B.G. şi M.D.P. la inducerea în eroare a mai multor societăţi bancare, cu prilejul încheierii unor contracte de credit, prin confecţionarea unor cărţi de identitate false (cărţi conţinând date de identitate nereale), activitate în urma căreia s-au cauzat pagube materiale ce depăşesc limita de 200.000 RON, întruneşte, atât din punct de vedere obiectiv, cât şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., inculpata G.V.M. acţionând cu intenţie directă, în contextul în care latura subiectivă a fost certificată prin scopul urmărit.

Atâta timp cât inculpata a ajutat fiecare dintre coinculpaţi la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, fiecare dintre actele materiale realizând conţinutul legal al infracţiunii de complicitate la înşelăciune, instanţa a reţinut în sarcina acesteia şi prevederile art. 41 alin. (2) C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 289 C. pen. constituie infracţiunea de fals intelectual falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului.

Specific falsului intelectual este faptul că această infracţiune nu poate fi săvârşită decât de către un funcţionar public aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu.

În ceea ce o priveşte pe inculpata G.V.M., calitatea acesteia de funcţionar public nu poate fi contestată, această împrejurare fiind lămurită în momentul în care a fost analizată infracţiunea de abuz în serviciu.

Probele administrate în cauză şi care au fost prezentate mai sus au confirmat faptul că inculpata G.V.M., în calitate de funcţionar public angajat al S.P.C.L.E.P. Timişoara, în exercitarea funcţiilor sale de serviciu de lucrător cu atribuţii de preluare şi prelucrare a documentelor în vederea eliberării cărţilor de identitate cu date de stare civilă a persoanelor, cu prilejul întocmirii acestora, a falsificat un număr de 24 de cărţi de identitate, inserând în conţinutul acestora date de stare civilă mincinoase, nereale, necorespunzătoare adevărului.

În opinia instanţei, această activitate poate fi circumscrisă conţinutului legal al infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen.

Şi în privinţa acestei infracţiuni inculpata G.V.M. a acţionat cu intenţie directă. Ea a avut cunoştinţă de faptul că prin acţiunile sale încalcă în mod grav atribuţiile de serviciu şi aduce atingere încrederii de care trebuie să se bucure orice înscris oficial, urmare pe care a dorit-o prin săvârşirea faptei, în condiţiile în care inculpata a încercat să-i ajute implicit pe ceilalţi coinculpaţi la obţinerea creditelor ilicite.

În acelaşi timp, luând în considerare materialul probator administrat în cauză şi ţinând seama de sprijinul acordat de inculpaţii C.M., C.O.J., C.D., N.B.G. şi M.D.P. inculpatei G.V.M., cu ocazia falsificării cărţilor de identitate, aceştia deplasându-se, atunci când erau chemaţi, la sediul S.P.C.L.E.P. Timişoara unde inculpata G.V.M. proceda la preluarea imaginii lor (practic fotografierea inculpaţilor) în vederea imprimării fotografiei pe cartea de identitate falsificată, instanţa a constatat că în lipsa acţiunilor coinculpaţilor, cărţile de identitate nu ar fi putut fi falsificate, motiv pentru care a reţinut în sarcina celor 5 persoane infracţiunea de complicitate la fals intelectual, faptă prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen.

Mai mult decât atât, în privinţa inculpatei C.O.J. dovezile administrate în cauză au confirmat faptul că actele de sprijin desfăşurate de aceasta nu s-au limitat doar la deplasarea la locul de muncă al inculpatei G.V.M. în vederea preluării imaginii sale. Inculpata C.O.J. i-a convins şi pe ceilalţi 4 coinculpaţi să obţină mai multe cărţi de identitate falsificate, stabilind apoi datele de stare civilă ale acestora, date pe care i le comunica inculpatei G.V.M. prin SMS sau prin intermediul unor bileţele. Apoi, după confecţionarea cărţilor de identitate, acestea erau predate de inculpata G.V.M. inculpatei C.O.J., actele de sprijin prelungindu-se în timp şi după momentul realizării elementului material al laturii obiective.

Sub aspectul vinovăţiei, este evident că cei 5 inculpaţi au acţionat cu intenţie directă, ei urmărind, prin acţiunile lor, realizarea unui scop precis - înşelarea societăţilor bancare.

De asemenea, în condiţiile în care falsificarea celor 24 de cărţi de identitate s-a realizat la diferite intervale de timp, fiecare act material realizând conţinutul aceleiaşi infracţiuni - fals intelectual, instanţa a reţinut în sarcina inculpaţilor şi prevederile art. 41 alin. (2) C. pen., cu excepţia inculpatei N.B.G., aceasta aducându-şi contribuţia doar la falsificarea unei singure cărţi de identitate.

După cum s-a arătat deja, inculpaţii C.O.J., C.M., C.D., N.B.G. şi M.D.P. s-au folosit, la inducerea în eroare a societăţilor bancare cu prilejul încheierii contractelor de credit, nu numai de cărţile de identitate falsificate, ci şi de alte înscrisuri nereale - contracte de muncă şi adeverinţe de venit întocmite în numele SC I. SRL.

Potrivit dispoziţiilor art. 290 C. pen. constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire.

A falsifica un înscris sub semnătură privată prin contrafacerea subscrierii înseamnă a executa pe un înscris sub semnătură privată semnătura pretins autentică a celui care trebuia să semneze înscrisul, iar a falsifica un înscris sub semnătură privată prin alterare presupune denaturarea materială a unui înscris sub semnătură privată.

Materialul probator administrat în cauză a dovedit faptul că acele contracte de muncă şi adeverinţe de venit au fost falsificate de inculpaţii C.O.J. şi C.M.

Inculpata C.O.J. a învederat organelor judiciare faptul că toate înscrisurile emise pe numele SC I. SRL şi care au fost folosite la încheierea contractelor de credit - contracte de muncă şi adeverinţe de venit, sunt false, fiind întocmite de ea. Inculpata a mai adăugat şi că ea a semnat aceste înscrisuri atât la rubrica director, în locul inculpatei C.D., cât şi la rubrica contabil, în locul numitelor G.R., P.D. sau M.M.

Deşi inculpata C.O.J. a precizat că doar ea a falsificat aceste înscrisuri, instanţa a avut în vedere şi declaraţiile inculpatului C.M. din cursul urmăririi penale, acesta menţionând că şi el şi-a adus contribuţia la falsificarea acestor înscrisuri. Astfel, inculpatul a precizat că pentru obţinerea creditelor erau necesare şi alte documente în afara cărţilor de identitate, respectiv contracte de muncă şi adeverinţe de venit. În acest context, potrivit declaraţiilor inculpatului, şi el a falsificat asemenea înscrisuri împreună cu fiica sa, C.O.J. Inculpatul a mai adăugat că o parte din contractele de muncă întocmite pe numele unor persoane inexistente au fost înregistrate la Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiş, iar alte contracte asemănătoare, pentru a putea fi folosite la bănci, au fost falsificate de el personal prin xerocopierea ştampilei I.T.M. Timiş.

Instanţa a constatat că declaraţiile inculpatului C.M. sunt credibile. Astfel, printr-o adresă a I.T.M. Timiş, au fost comunicate numele persoanelor ale căror contracte de muncă încheiate cu SC I. SRL au fost înregistrate la această instituţie. Printre aceste persoane se regăsesc şi C.C., P.D., C.E., N.I., C.M., M.G., N.I., toate persoane inexistente, pe numele cărora au fost emise cărţi de identitate falsificate.

Şi inculpata C.D. a confirmat implicarea atât a inculpatei C.O.J., cât şi a inculpatului C.M., în falsificarea înscrisurilor de la SC I. SRL. Inculpata a arătat că ea a înfiinţat această societate comercială, fiica sa având calitatea de administrator. De asemenea, inculpata C.D. a precizat că toate contractele de muncă şi adeverinţele de venit prezentate la bănci erau false, persoanele în cauză nedesfăşurând nici un fel de activitate la această societate, înscrisurile fiind falsificate de C.O.J. şi C.M.

La rândul lor, inculpaţii M.D.P. şi N.B.G. au indicat faptul că acele contracte de muncă şi adeverinţe de venit folosite la bănci în vederea obţinerii creditelor erau false, ei nedesfăşurând nicio activitate în cadrul SC I. SRL şi neobţinând niciodată vreun venit de la această societate.

Ca atare, instanţa a constatat că faptele inculpaţilor C.O.J. şi C.M. de a falsifica mai multe contracte de muncă şi adeverinţe de venit, prin contrafacerea subscrierii şi aplicarea, prin xerocopiere, a ştampilei I.T.M. Timiş, înscrisuri care ulterior au fost folosite la inducerea în eroare a mai multor societăţi bancare, producând consecinţe juridice sub forma încheierii unor contracte de credit, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen., sub aspectul vinovăţiei inculpaţii, la fel ca şi în cazul celorlalte infracţiuni, acţionând cu intenţie directă.

În contextul în care au fost falsificate mai multe asemenea contracte de muncă şi adeverinţe de venit, fiecare dintre actele de falsificare realizând conţinutul legal al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, instanţa a reţinut în sarcina celor doi inculpaţi şi prevederile art. 41 alin. (2) C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 291 C. pen. constituie infracţiunea de uz de fals folosirea unui înscris oficial sau sub semnătură privată, cunoscând că acesta este fals.

Materialul probator administrat în cauză a atestat faptul că inculpata G.V.M., în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a falsificat 24 de cărţi de identitate. Aceleaşi dovezi au confirmat şi faptul că inculpaţii C.O.J., C.M., C.D., M.D.P. şi N.B.G., cunoscând împrejurarea că aceste cărţi de identitate sunt false, s-au folosit de ele, prezentându-le cu prilejul încheierii unor contracte de credit.

Ca atare faptele inculpaţilor C.O.J., C.M., C.D., M.D.P. şi N.B.G., de a se folosi de mai multe cărţi de identitate întocmite şi eliberate în mod ilegal de către inculpata G.V.M., cu prilejul inducerii în eroare a societăţilor bancare, cunoscând că acestea sunt false, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., utilizarea acestor cărţi de identitate făcându-se în vederea realizării unor consecinţe juridice, aspect ce atestă existenţa intenţiei directe ca formă a laturii subiective.

În condiţiile în care inculpaţii C.O.J., C.M., C.D. şi N.B.G. s-au folosit în mod repetat de aceste cărţi de identitate, în scopul obţinerii mai multor credite, instanţa a reţinut în sarcina acestora şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, în contextul în care prin întocmirea şi eliberarea acestor cărţi de identitate falsificate, inculpata G.V.M. a creat premisele folosirii lor la inducerea în eroare a societăţilor bancare, instanţa a constatat că şi această inculpată şi-a adus contribuţia la comiterea infracţiunii de uz de fals, sprijinindu-i, prin acţiunile sale, pe ceilalţi inculpaţi la desfăşurarea activităţii infracţionale, motiv pentru care va reţine în sarcina acesteia infracţiunea de complicitate la uz de fals, faptă prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., folosirea cărţilor de identitate având loc în mod repetat.

Sub aspectul laturii subiective, la fel ca şi în cazul celorlalţi inculpaţi, şi în privinţa inculpatei G.V.M. instanţa a reţinut intenţia directă, aspectele arătate cu prilejul analizării situaţiei coinculpaţilor fiind valabile şi în ceea ce o priveşte pe aceasta.

În sarcina celor 6 inculpați a fost reținută, de către organele de urmărire penală, şi săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, fapta prevăzută de art. 323 C. pen.

Sub aspectul laturii obiective, această infracțiune se poate realiza prin mai multe acțiuni alternative, respectiv asocierea în scopul săvârșirii uneia sau a mai multor infracțiuni, inițierea constituirii unei asocieri având același scop, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri.

Instanța a reţinut că a se asocia în scopul săvârșirii uneia sau a mai multor infracțiuni înseamnă a lua parte la constituirea unei asocieri având scopul arătat, prin manifestarea voinței de a se constitui asocierea şi de a fi membru al acesteia. În acest sens, asocierea se realizează prin acțiunea fiecăreia din persoanele care înțeleg să-şi alăture eforturile şi presupune o înțelegere stabilită între acele persoane de a se asocia, de a acționa potrivit unui plan, pentru săvârşirea uneia sau mai multor infracțiuni.

Pe de altă parte, inițierea constituirii unei asemenea asocieri constă în efectuarea unor acte menite să pregătească şi să determine constituirea unei astfel de asocieri.

În sfârșit, aderarea la o asociere constituită în vederea săvârșirii uneia sau a mai multor infracțiuni constă în intrarea efectivă a făptuitorului într-o astfel de asociere ca membru al acesteia.

Luând în considerare probele administrate în dosar, instanţa a constatat că în prezenta cauză nu poate fi contestată existenţa unei asocieri, iniţiată de inculpata C.O.J. şi la care au aderat, pe rând, ceilalți inculpați, constituită în vederea săvârșirii unor infracțiuni de înșelăciune în dauna unor societăţi bancare.

Noțiunea de inițiere a constituirii unei asocieri a fost definită mai sus. Inculpata C.O.J. a recunoscut faptul că în momentul în care a constatat că este posibilă falsificarea unor cărți de identitate, i-a cerut inculpatei G.V.M. să o ajute în sensul realizării mai multor cărți de identitate false care să fie folosite la obținerea în mod ilegal a unor credite bancare. Inculpata G.V.M. a acceptat, astfel că inculpata C.O.J. a transmis această idee părinților săi, inculpații C.M. şi C.D., aceștia, la rândul lor, acceptând propunerea comiterii unor fapte ilicite. În opinia instanței, acesta este momentul constituirii asocierii infracționale. Inculpata C.O.J. a comunicat ideea fraudării societăţilor bancare mai multor persoane - G.V.M., C.M. şi C.D., propunându-le acestora posibilitatea de a intra în această asociere, stabilind şi rolul fiecăruia în cadrul grupului. Astfel, inculpata G.V.M. avea obligația de a falsifica cărțile de identitate, inculpații C.M. şi C.O.J. de a falsifica celelalte documente necesare obținerii creditelor - contracte de muncă şi adeverințe de venit, în același timp inculpaților C.O.J., C.M. şi C.D. revenindu-le şi obligaţia de a se deplasa la diferite societăţi bancare în scopul încheierii unor contracte de credit.

Este de menționat faptul că probele administrate în cauză au dovedit împrejurarea că înțelegerea dintre inculpați nu a fost întâmplătoare şi spontană. Activitatea infracțională a celor 4 inculpați a avut o durată lungă în timp (perioada 2006 - 2008), interval în care gruparea a reușit falsificarea unui număr de 24 de cărți de identitate şi obținerea, prin fraudă, a 25 de credite, victimele înșelăciunilor fiind diferite societăţi bancare. Toate aceste împrejurări, în opinia instanței, atesta că reunirea inculpaților s-a realizat sub perspectiva unei durate îndelungate de timp, în vederea îndeplinirii scopului comun - obținerea unor foloase materiale ilicite.

Ulterior, asocierea a fost complinită şi prin intrarea între membri şi a inculpaților N.B.G. şi M.D.P. În acest sens inculpata C.O.J. le-a transmis celor doi faptul că exista posibilitatea ca, prin falsificarea unor cărţi de identitate, să fie obținute credite ilegale de la diferite societăţi bancare. Cei doi inculpați au acceptat propunerea inculpatei C.O.J. şi, potrivit propriei manifestări de voință, au intrat în asocierea constituită de ceilalți 4 inculpați, aducându-şi propria contribuție la falsificarea unui număr de 3 cărţi de identitate şi la obținerea unui număr de 3 credite ilicite. Or, în opinia instanței, această activitate poate fi circumscrisă noțiunii de aderare la o asociere constituită în vederea săvârşirii unor înşelăciuni.

Sub aspectul laturii subiective, toți inculpații au acționat cu intenție directă. Ei au avut reprezentarea scopului urmărit de reunire inițiată de inculpata C.O.J., realizarea acestuia reprezentând şi dezideratul comun al inculpaților.

Pentru aceste considerente, instanța a reţinut în sarcina celor 6 inculpați săvârşirea infracțiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracțiuni, faptă prevăzută de art. 323 C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 293 C. pen. infracțiunea de fals privind identitatea se poate realiza fie prin prezentarea sub o identitate falsă, fie prin atribuirea unei astfel de identităţi altei persoane.

În sarcina inculpaților C.M. şi C.O.J. a fost reţinută săvârşirea infracţiunilor de fals privind identitatea, organele de urmărire penală arătând că cei doi inculpaţi s-au prezentat în faţa Oficiului Registrului Comerţului Timiş cu identităţi false pentru a constitui două societăţi comerciale şi pentru a cesiona între ei cele două societăţi.

Instanţa a constatat că a te prezenta sub o identitate falsă înseamnă a-ţi atribui o identitate care nu-ţi aparţine. Inculpata C.O.J. a recunoscut săvârşirea acestei infracţiuni, declarând, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei, că în faţa reprezentanţilor Oficiului Registrului Comerţului, în momentul în care a dorit să constituie SC W. 49 SRL, s-a prezentat cu o altă identitate, folosind o carte de identitate ce conţinea un CNP fals.

Inculpata a mai arătat că aceeaşi carte de identitate a fost utilizată şi în momentul cesionării părţilor sociale în favoarea tatălui său, precum şi cu ocazia deplasării în faţa unui notar public pentru autentificarea unei declaraţii referitoare la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru exercitarea funcţiei de comerciant.

Declaraţiile inculpatei pot fi coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, la dosarul de urmărire penală regăsindu-se atât cererea şi celelalte înscrisuri depuse la Registrul Comerţului în vederea constituirii SC W. 49 SRL, iar ulterior în vederea cesionării părţilor sociale, cât şi declaraţia dată în faţa notarului public, toate fiind completate cu un CNP inexistent.

La rândul său, inculpatul C.M. a recunoscut, de asemenea, săvârşirea faptei. El a precizat că în momentul în care a preluat, în urma cesionării, părţile sociale ale SC M. SRL, s-a prezentat, atât în faţa notarului public, cât şi în faţa Oficiului Registrului Comerţului, sub identitatea de P.D., folosind în acest sens o carte de identitate falsificată.

Aceeaşi procedură a fost repetată, potrivit declaraţiilor inculpatului, şi cu prilejul preluării, prin cesiune, a părţilor sociale ale SC W. 49 SRL, de această dată inculpatul prezentându-se sub identitatea de D.G.

Instanţa a reţinut că la dosarul de urmărire penală se regăsesc toate înscrisurile depuse la Registrul Comerţului pentru înregistrarea şi preluarea celor două societăţi mai sus indicate, înscrisuri întocmite pe numele de P.D. şi D.G. De asemenea, la dosarul cauzei se regăsesc şi cele două declaraţii date în faţa notarilor publici, declaraţii completate pe aceleaşi identităţi false.

Instanţa a constatat că inculpatul C.M. s-a prezentat sub o altă identitate şi în faţa S.P.C.P.E.E.P.S. Timişoara cu prilejul eliberării unui paşaport, aspect pe care inculpatul l-a recunoscut. Astfel, inculpatul s-a prezentat sub identitatea de M.C., folosind în faţa reprezentanţilor serviciului public o carte de identitate falsificată emisă pe acelaşi nume.

La dosarul cauzei se regăsesc cererea completată de către inculpat, la data respectivă, cu numele de M.C., precum şi copia cărţii de identitate prezentate în vederea eliberării paşaportului, carte de identitate care fusese emisă la data de 20 februarie 2006 de către inculpata C.V.M. cu încălcarea prevederilor legale.

În consecinţă, instanţa a constatat că faptele inculpaţilor C.O.J. şi C.M. de a se prezenta sub alte identităţi în faţa unor notari publici, a reprezentanţilor Oficiului Registrului Comerţului Timiş sau a Serviciului Public Comunitar de Paşapoarte Timişoara, realizează conţinutul legal al infracţiunilor prevăzute de art. 293 C. pen.

Sub aspectul laturii subiective, cei doi inculpaţi au acţionat cu intenţie directă, ei urmărind, pe lângă inducerea în eroare a reprezentanţilor instituţiilor mai sus amintite sau a notarilor publici şi realizarea unor consecinţe juridice sub forma preluării unor societăţi comerciale ce ulterior să poată fi folosite la realizarea scopului asocierii infracţionale.

În condiţiile în care prezentarea sub o identitate falsă s-a realizat, de către cei doi inculpaţi, la intervale de timp diferite, în mod repetat, instanţa va reţine în sarcina acestora prevederile art. 41 alin. (2) C. pen.

Organele de urmărire penală au mai reţinut în sarcina inculpaţilor şi dispoziţiile art. 292 C. pen., respectiv falsul în declaraţii, procurorul considerând că cei doi inculpaţi au făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului în faţa notarului public şi în faţa reprezentanţilor Oficiului Registrului Comerţului Timiş, declaraţii folosite pentru constituirea şi înregistrarea SC M. SRL şi SC W. 49 SRL în Registrul Comerţului.

Infracţiunea de fals în declaraţii presupune efectuarea unei declaraţii necorespunzătoare adevărului, adică pentru existenţa infracţiunii este necesar ca afirmaţiile făcute să fie contrare realităţii.

Organele de urmărire penală au reţinut această infracţiune apreciind că declaraţiile făcute de către inculpaţii C.M. şi C.O.J., potrivit cărora îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru a fi asociat sau administrator al unei societăţi comerciale, declaraţii date în faţa unor notari publici sau reprezentanţilor Oficiului Registrului Comerţului, sunt false. Această apreciere este greşită. Aceste declaraţii nu sunt false în conţinutul lor, întrucât la data la care au fost date aceste declaraţii inculpaţii nu aveau nici un fel de interdicţie în constituirea sau preluarea unor societăţi comerciale. Singurul element de falsitate din aceste declaraţii priveşte identitatea persoanelor care le-au dat, însă prezentarea sub o identitate falsă constituie o altă infracţiune, pentru care cei doi inculpaţi au fost sancţionaţi. În opinia instanţei, obiectul declaraţiei nu constă în stabilirea identităţii persoanei, ci în îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru ca persoana care a dat acea declaraţie să îndeplinească funcţia de administrator sau asociat al unei societăţi comerciale, iar sub acest aspect declaraţia nu este neadevărată întrucât la data respectivă atât C.M., cât şi C.O.J., îndeplineau aceste cerinţe.

Pentru aceste considerente, instanţa a apreciat că în prezenta cauză nu subzistă infracţiunea de fals în declaraţii, activitatea desfăşurată de inculpaţi constituind, în realitate, infracţiunea de fals privind identitatea, motiv pentru care, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va dispune achitarea celor doi inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 292 C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor instanţa a luat în considerare criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Faptele inculpaţilor prezintă un grad de pericol social deosebit, prin acţiunile lor aceştia aducând atingere unui număr însemnat de relaţii sociale. Inculpaţii s-au asociat, şi-au alăturat eforturile, urmărind realizarea unui scop comun, astfel încât şansele lor de reuşită au crescut în mod considerabil. O astfel de atitudine, în opinia instanţei, aduce o atingere gravă relaţiilor sociale care privesc convieţuirea socială, existenţa cetăţenilor într-un climat de securitate fiind condiţionată de apărarea ordinii şi liniştii publice.

În acelaşi timp, inculpaţii au indus în eroare un număr însemnat de societăţi bancare, provocând pagube materiale importante, ceea ce, în opinia instanţei a adus o atingere gravă relaţiilor sociale cu caracter patrimonial, relaţii care presupun buna credinţă a celor ce participă la ele.

Apoi inculpaţii şi-au adus contribuţia la falsificarea unui număr mare de cărţi de identitate, precum şi a altor înscrisuri sub semnătură privată, înscrisuri de care s-au folosit atât în relaţiile cu instituţiile publice, cât şi în relaţiile cu societăţile bancare, aspecte care au condus la încălcarea gravă a relaţiilor sociale referitoare la încrederea publică de care trebuie să se bucure atât înscrisurile oficiale, cât şi cele sub semnătură privată.

Nu în ultimul rând, prin comportamentul lor, inculpaţii au determinat o tulburare a bunului mers al activităţii unui serviciu public, provocând o încălcare gravă a relaţiilor sociale care asigură buna desfăşurare a activităţii de serviciu prin îndeplinirea cu corectitudine a obligaţiilor de serviciu.

La stabilirea pedepselor instanţa a luat în considerare şi persoana inculpaţilor, precum şi contribuţia adusă de fiecare la desfăşurarea activităţii infracţionale.

Este adevărat faptul că toţi inculpaţii au adoptat, în cursul procesului, un comportament relativ sincer, recunoscând săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor. La fel de adevărat este şi faptul că niciunul dintre ei nu este cunoscut cu antecedente penale, ceea ce, în opinia instanţei, atestă o periculozitate mai redusă a personalităţii acestora.

Inculpaţii au solicitat ca împrejurările indicate mai sus să fie interpretate ca reprezentând circumstanţe atenuante în favoarea lor, invocând prevederile art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen.

Instanţa a considerat că acest lucru nu este posibil. Presupusa conduită bună a inculpaţilor C.O.J., C.M., C.D., G.V.M. şi M.D.P., anterior săvârşirii activităţii infracţionale, nu are nicio relevanţă sub aspectul atenuării răspunderii penale, dată fiind amploarea activităţii ilicite, precum şi consecinţele produse (prejudiciul total fiind mai mare de 400.000 RON şi 200.000 euro).

Lipsa antecedentelor penale nu poate reprezenta o circumstanţă atenuantă. Aceasta constituie starea de normalitate a unei persoane şi, ca atare, nimănui nu i se poate atenua răspunderea penală doar pentru faptul că anterior a înţeles să respecte normele de convieţuire socială.

Inculpaţii au invocat şi faptul că au şi contribuit la repararea prejudiciului. Această afirmaţie nu poate fi luată în considerare. Prejudiciul nu a fost acoperit decât în mică măsură, iar repararea, în parte, a acestuia nu se datorează propriei voinţe a inculpaţilor ci executării de către părţile vătămate a garanţiilor imobiliare constituite cu prilejul încheierii contractelor de credit.

În sfârşit, comportamentul relativ sincer al inculpaţilor în cursul procesului a fost luat în considerare de către instanţa de judecată cu prilejul individualizării sancţiunilor, acestea urmând să fie orientate spre minimul special. Însă această atitudine nu poate fi interpretată în sensul coborârii pedepselor sub limita prevăzută de legiuitor, atâta timp cât materialul probator administrat în cauză a confirmat vinovăţia inculpaţilor, astfel că recunoaşterea activităţii infracţionale, în condiţiile în care sprijinul vinovăţiei existau suficiente probe, nu a avut un caracter esenţial pentru stabilirea adevărului şi lămurirea cauzei sub toate aspectele.

După cum s-a arătat deja, instanţa a luat în considerare şi contribuţia fiecărui inculpat la desfăşurarea evenimentelor. Inculpata C.O.J. este cea care a iniţiat asocierea infracţională, determinându-i şi pe ceilalţi inculpaţi să intre în sfera actelor ilicite, astfel că aceasta poartă, în mare măsură, responsabilitatea activităţilor ulterioare.

La rândul său, inculpatul C.M. este cel care a apelat în cea mai mare măsură la falsificarea actelor de identitate -12 emise pentru el şi a provocat cel mai mare prejudiciu.

Inculpata G.V.M. este singura inculpată ce a fost implicată în toate activităţile celorlalţi coinculpaţi, răspunderea sa intervenind pentru întregul prejudiciu cauzat în prezentul dosar. Totodată, instanţa a luat în considerare şi faptul că în momentul realizării activităţii infracţionale, inculpata exercita funcţia de funcţionar public, astfel că răspunderea sa este cu atâta mai mare cu cât prin actele sale a adus o atingere importantă imaginii serviciului public pentru care îşi îndeplinea sarcinile de serviciu, precum şi încrederii cetăţenilor în capacitatea instituţiilor statului de asigura desfăşurarea vieţii cotidiene în condiţii normale.

În privinţa inculpaţilor C.D. şi M.D.P., instanţa a constatat că gradul acestora de implicare în obţinerea ilegală a creditelor este mai redus, concluzie ce se întemeiază şi pe numărul creditelor obţinute de cei doi inculpaţi (4 în cazul inculpatei C.D. şi unul singur pentru inculpatul M.D.P.), ceea ce a şi condus la schimbarea încadrării juridice a faptelor prin înlăturarea prevederilor art. 215 alin. (5) C. pen.

Referitor la inculpata N.B.G., instanţa a reţinut că aceasta a obţinut două credite ilegale, credite a căror valoare depăşeşte limita de 200.000 RON. Însă probele administrate în cauză au confirmat faptul că banii obţinuţi în această modalitate nu au fost folosiţi de inculpata N.B.G., ci de inculpata C.O.J. Aceasta din urmă a precizat că inculpata N.B.G. doar a vrut să o ajute şi a cedat rugăminţilor sale. În acest context, inculpata N.B.G. nu a făcut altceva decât să semneze documentele la bancă, iar după primirea banilor întreaga sumă i-a predat-o ei.

Aceste afirmaţii sunt credibile, atâta timp cât la locuinţa inculpatei C.O.J. şi în autoturismul acesteia au fost descoperite documentele referitoare la creditele obţinute de inculpata N.B.G.

În acest context, instanţa a apreciat că atitudinea infracţională a inculpatei N.B.G. nu a fost determinată de dorinţa de a se îmbogăţi în mod ilegal, ea fiind animată de dorinţa de a-şi ajuta prietena, cedând insistenţelor acesteia. O asemenea concluzie, în opinia instanţei, poate conduce la reţinerea, în favoarea inculpatei N.B.G., a circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen.

Împotriva sentinţei penale nr. 574/PI din 09 decembrie 2010 a Tribunalului Timiş pronunţată în Dosarul nr. 4807/30/2009 au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, inculpaţii apelanţi G.V.M., C.O.J., C.M., C.D., N.B.G. şi de partea civilă SC V. Bank SA înregistrate pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 03 martie 2011, sub nr. 4807/30/2009.

În motivarea apelului procurorul a arătat că sentinţa apelată este netemeinică în ceea ce priveşte greşita achitare a inculpaţilor C.O.J. şi C.M. în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţiile prev. de art. 292 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. De asemenea s-a arătat că sentinţa este netemeinică raportat la greşita schimbare de încadrare juridică dispusă faţă de inculpaţii C.D. şi M.D.P. respectiv din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.D.P. procurorul a arătat că sentinţa este netemeinică şi sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei aplicate respectiv suspendarea sub supraveghere care nu este în măsură de a asigura reeducare şi prevenţia generală, infracţiunile reţinute şi săvârşite de către acesta fiind caracterizate printr-un grad ridicat de pericol social.

Referitor la inculpata N.B.G., procurorul a arătat că sentinţa este netemeinică sub aspectul reţinerii în sarcina acesteia a circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. cu consecinţa coborârii sub minima pedepsei prevăzute de lege pentru faptele comise precum şi a modalităţii de executare respectiv suspendarea sub supraveghere care nu este în măsură de a asigura reeducarea şi prevenţia generală raportat la faptele săvârşite.

Partea civilă SC V. Bank SA în motivarea apelului a arătat că prima instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii acesteia privind constituirea de parte civilă deşi a fost citată în această calitate în proces, iar la solicitarea instanţei a pus la dispoziţia expertului B.N. documentele din care reiese suma solicitată ca urmare a unui credit în valoare de 4500 euro acordat numitului M.G.

Inculpaţii C.O.J., C.M., C.D. în motivarea apelului au arătat că în mod neîntemeiat prima instanţă a respins solicitarea de restituire a cauzei la procuror, cât timp în prezenta cauză au fost trimişi în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice (art. 25 C. pen. rap. la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 13² din Legea nr. 78/2000), infracţiune cu privire la care nu le-a fost adusă la cunoştinţă de către procuror învinuirea şi cu privire la care nu au fost ascultaţi în prealabil trimiterii în judecată.

Au considerat că actul de sesizare a instanţei este lovit de nulitate, fiind dispusă trimiterea în judecată şi pentru o faptă cu privire la care nu le-a fost adusă la cunoştinţă învinuirea şi nu au fost audiaţi de către procuror, astfel că în conformitate cu dispoziţiile art. 332 alin. (2) C. proc. pen. au solicitat restituirea dosarul la procuror în vederea refacerii actelor de urmărire penală nelegal întocmite şi a actului de sesizare a instanţei.

Au mai arătat că în mod neîntemeiat prima instanţă a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice reglementată de art. 25 C. pen. raportat la art. 248 cu aplicarea art. 13² din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 255 alin. (3) C. pen., faptă pentru care trebuie sa beneficieze de impunitate întrucât prin declaraţiile date în faza de urmărire penală au denunţat autorităţilor faptul că i-au dat coinculpatei G.V.M. diverse sume de bani şi bunuri pentru ca aceasta să elibereze acte de identitate contrafăcute, înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru o astfel de faptă. Pe fondul cauzei au solicitat următoarele:

- în ce priveşte infracţiunea de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice în forma continuată reţinută în sarcina inculpaţilor C.O.J., C.M., C.D. (art. 25 C. pen. raportat la art. 248 cu aplicarea art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.), au solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

Faptul că în schimbul eliberării actelor de identitate contrafăcute i-a dat coinculpatei G.V.M. diverse sume de bani şi bunuri, aspect denunţat de inculpată încă de la început în faţa organelor de urmărire penală în cuprinsul declaraţiilor date, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la abuz în serviciu - art. 25 C. pen. raportat la art. 248 cu aplicarea art. 13² din Legea nr. 78/2000 - ci ar putea întruni doar elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, pentru care nu a fost însă trimisă în judecată şi cu privire la care nu se poate dispune pedepsirea, fiindu-i aplicabile prevederile art. 255 alin. (3) C. pen.

Mai mult, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, este necesar ca funcţionarul public, prin fapta sa, să cauzeze o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia.

Prin adresele nr. XX/2009 şi YY/2009, S.P.C.L.E.P. Timişoara, instituţia de stat în care inculpata G.V.M. şi-a desfăşurat activitatea, a comunicat împrejurarea că prin faptele inculpatei instituţia nu a suferit nicio paguba şi nici nu a fost tulburată în mod însemnat activitatea serviciului. Or, în lipsa unei pagube sau a unei tulburări însemnate a bunului mers al serviciului, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice nu poate să existe, nefiind întrunite cerinţele prevăzute în norma de incriminare.

- în ce priveşte infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată reţinută în sarcina inculpaţilor C.O.J., C.M., C.D. (art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.), fapta pe care au recunoscut-o şi o regretă, se consideră că prima instanţă nu a făcut o corectă individualizare a pedepsei ce i-a fost aplicată, raportat la dispoziţiile art. 72 C. pen.

Se arată că au solicitat şi solicită în continuare condamnarea lor la o pedeapsa stabilită sub minimul special prevăzut de lege, reţinând ca şi circumstanţe atenuante poziţia lor procesuală sinceră, de recunoaştere a faptei, manifestată în tot cursul procesului penal, precum şi lipsa oricăror abateri anterioare de la legea penală, în conformitate cu dispoziţiile art. 74 lit. a) şi c) C. pen.

De asemenea, în vederea unei corecte individualizări a pedepsei ce urmează a le fi aplicată în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen., s-a solicitat să se ţină cont şi de faptul ca iniţial creditele obţinute în mod fraudulos au avut ca scop ajutorul pe care au încercat să îl ofere unui verişor grav bolnav, care între timp a decedat, ulterior apelând la obţinerea altor credite pentru restituirea banilor iniţial luaţi.

După cum se poate însă observa din actele depuse la dosar, cu privire la toate creditele obţinute în mod fraudulos au încercat măcar în parte restituirea acestora, şi solicită a se reţine acest aspect drept circumstanţă atenuantă în condiţiile art. 74 lit. b) C. pen. şi făcând astfel aplicarea în cauza a prevederilor art. 76 C. pen.

Inculpata C.D. a solicitat să se ţină cont şi de faptul că este o femeie în vârstă de 59 de ani, suferindă de sindrom anxios depresiv, sindrom vertiginos şi spondiloză cervicală, împrejurări de ordin personal pe care solicită a fi avute în vedere pentru stabilirea unui cuantum mai redus al pedepsei.

- în ce priveşte complicitatea la infracţiunea de fals intelectual în forma continuată reţinută în sarcina inculpaţilor C.O.J., C.M., C.D. (art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.), s-a solicit achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a), întrucât o astfel de faptă nu există.

Deplasarea la sediul serviciului public pentru preluarea fotografiei nu poate fi considerată o activitate de ajutor la falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, aşa cum a considerat prima instanţă de judecată, iar falsificarea ulterioară a cărţilor de identitate de către inculpata G.V.M. nu s-a desfăşurat cu vreun ajutor din partea lor. Ca atare, neexistând o activitate de înlesnire sau ajutor din partea lor cu prilejul contrafacerii cărţilor de identitate, fapta de complicitate la infracţiunea de fals intelectual nu există.

- în ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată reţinută în sarcina inculpatei C.O.J., (art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.), constând în aceea că a întocmit în fals contracte de muncă şi adeverinte de venit care ulterior au fost folosite la obţinerea de credite bancare, fapta pe care o recunoaşte şi o regretă, a solicitat condamnarea la o pedeapsa stabilită sub minimul special prevăzut de lege, reţinând ca şi circumstanţe atenuante poziţia procesuală sinceră, de recunoaştere a faptei, manifestată în tot cursul procesului penal, precum şi lipsa oricăror abateri anterioare de la legea penală, în conformitate cu dispoziţiile art. 74 lit. a) şi c) C. pen.

- în ce priveşte infracţiunea de uz de fals în forma continuată reţinută în sarcina inculpaţilor C.O.J., C.M., C.D. (art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.), constând în aceea că au folosit înscrisuri falsificate, respectiv contracte de muncă şi adeverinţe de venit, precum şi cărţile de identitate contrafăcute, s-a solicitat achitarea lor în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât o asemenea faptă nu există.

Ca atare, folosirea de către ei a contractelor de muncă şi a adeverinţelor de venit nu poate constitui decât infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, iar nu şi aceea de uz de fals, folosirea înscrisurilor falsificate nefiind o infracţiune distinctă, ci o componentă a laturii obiective a infracţiunii de fals.

De altfel, deşi prin rechizitoriu s-a susţinut şi această modalitate de săvârşire de către ei a infracţiunii de uz de fals, instanţa nu a analizat-o cu prilejul condamnării lor, condamnarea fiind pronunţată doar sub aspectul folosirii de către ei a cărţilor de identitate contrafăcute.

Cu privire la acest aspect, întrucât prin sentinţa primei instanţe s-a făcut o pronunţare doar pentru o parte din actele materiale deduse judecăţii, respectiv doar sub aspectul folosirii cărţilor de identitate contrafăcute, iar în ce priveşte folosirea contractelor de muncă şi a adeverinţelor de venit nu s-a pronunţat nicio soluţie, nici de achitare, nici de condamnare, deşi trimiterea lor în judecată viza şi aceste fapte, se consideră ca prima instanţă nu a soluţionat întreg fondul cauzei penale, context în care se impune desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca instanţa să se pronunţe asupra tuturor faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecata. A proceda altfel, ar însemna să fie lipsiţi de unul dintre gradele de jurisdicţie ale judecăţii penale, care ar exclude în ce priveşte această infracţiune o judecata completă în faţa primei instanţe.

Referitor la folosirea cărţilor de identitate contrafăcute cu ocazia obţinerii creditelor de la unităţile bancare, aceasta constituie un element al laturii obiective a infracţiunii de înşelăciune - art. 215 alin. (2), respectiv înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume mincinoase, astfel ca şi în acest caz activitatea de folosire a cărţilor de identitate contrafăcute nu constituie o infracţiune de uz de fals distinctă, ci doar un element al laturii obiective a infracţiunii de înşelăciune reţinută în sarcina lor.

Aceeaşi activitate de folosire a cărţilor de identitate contrafăcute, în faţa reprezentanţilor Oficiului Registrului Comerţului, cu ocazia înfiinţării sau cesionării SC W. 49 SRL, constituie doar infracţiunea de fals privind identitatea (art. 293 C. pen.), iar nu şi infracţiunea de uz de fals, prezentarea sub o identitate falsă în faţa unei instituţii de stat înglobând în conţinutul său şi folosirea cărţii de identitate falsificate.

Ca atare, folosirea niciunuia dintre înscrisurile menţionate în rechizitoriu, respectiv contracte de muncă, adeverinţe de venit sau cărţi de identitate contrafăcute, nu întruneşte în mod distinct conţinutul infracţiunii de uz de fals, ci aceste acte materiale sunt înglobate în cuprinsul infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, înşelăciune sau fals privind identitatea reţinute în sarcina mea, astfel încât infracţiunea de uz de fals nu există în niciunul din aceste cazuri, hotărârea de condamnare sub aceste aspect fiind lipsită de temei legal.

- în ce priveşte infracţiunea de fals în declaraţii în formă continuată reţinută în sarcina inculpaţilor C.O.J., C.M. (art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) în mod corect s-a dispus achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale aceste infracţiuni.

Sub acest aspect, s-a considerat că nu poate exista infracţiunea de fals în declaraţii, cât timp declaraţia pe proprie răspundere dată cu privire la îndeplinirea condiţiilor legale pentru a îndeplini funcţia de asociat unic al SC W. 49 SRL este făcută sub identitate reală, iar nu sub o altă identitate, neavând sub acest aspect relevanţă CNP-ul greşit al cărţii de identitate.

- în ce priveşte infracţiunea de fals privind identitatea în formă continuată reţinută în sarcina inculpaţilor C.O.J., C.M. (art. 293 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.), constând în aceea că pentru constituirea SC W. 49 SRL au folosit în faţa Oficiului Registrului Comerţului Timiş şi a notarului public o carte de identitate cu CNP fals, carte de identitate folosită şi cu ocazia cesionării părţilor sociale ale acestei firme, se solicită condamnarea la o pedeapsa stabilită sub minimul special prevăzut de lege, reţinând ca şi circumstanţe atenuante poziţia procesuală sinceră, de recunoaştere a faptei, manifestată în tot cursul procesului penal, precum şi lipsa oricăror abateri anterioare de la legea penală, în conformitate cu dispoziţiile art. 74 lit. a) şi c) C. pen. Se consideră că prima instanţă nu a făcut o corectă individualizare a pedepsei ce a fost aplicată, raportat la dispoziţiile art. 72 C. pen.

- în ce priveşte infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni reţinută în sarcina inculpaţilor C.O.J., C.M., C.D. (art. 323 C. pen.), constând potrivit rechizitoriului în fapta de a se fi asociat cu inculpaţii M.D.P., N.B.G. şi G.V.M. în scopul săvârşirii de infracţiuni, au solicitat achitarea lor în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., lipsind elementele constitutive ale laturii subiective a infracţiunii.

Activităţile desfăşurate de inculpaţi nu au avut la bază un acord prealabil, în care de la început să fi convenit între ei săvârşirea faptelor pentru care sunt judecaţi, ci, aşa cum s-a arătat, s-a procedat la obţinerea în mod fraudulos a unor credite bancare pentru a încerca să salveze viața unei rude grav bolnave, care avea nevoie de tratament. În acest scop, în schimbul unor sume de bani, a obţinut de la inculpata G.V.M. cărţi de identitate contrafăcute, pe care le-a folosit în vederea obţinerii creditelor, ulterior uzând de aceleaşi mijloace pentru a obţine alte credite în scopul lichidării creditelor mai vechi.

Participarea inculpaţilor C.M. şi C.D., la săvârşirea acestor fapte nu a avut loc în temeiul unei asocieri pe plan subiectiv şi dinainte stabilite, ci, în virtutea relaţiilor de rudenie existente între ei, în aceeaşi încercare de a salva viaţa verişorului bolnav.

- în ce priveşte activităţile infracţionale desfăşurate de inculpaţii M.D.P. şi N.B.G., acestea au avut un caracter izolat şi spontan, ce exclude pe plan subiectiv noţiunea de asociere infracţională. Aceeaşi asociere lipseşte şi cu privire la faptele săvârşite de inculpata G.V.M., aceasta contrafăcând cărţile de identitate în schimbul sumelor de bani sau a bunurilor primite, iar nu în baza unei asocieri prealabile cu ceilalţi inculpaţi. Întrucât nu au acţionat în mod coordonat împreună cu ceilalţi inculpaţi, pe baza unui acord prealabil, în vederea desfăşurării activităţilor infracţionale, neexistând o coeziune pe plan psihic specifică unei asocieri, ci obţinerea cărţilor de identitate contrafăcute şi a creditelor bancare a avut loc în timp, pe măsură ce au avut nevoie de obţinerea sumelor de bani, se consideră că nu sunt întrunite elementele constitutive ale laturii subiective a infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

- în ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată reţinută în sarcina inculpatului C.M. (art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.), menţionată în partea dispozitivă a rechizitoriului, s-a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., fapta nefiind săvârşită de către el. Se consideră că din eroare această faptă a fost menţionată în ce îl priveşte în dispozitivul de trimitere în judecată al rechizitoriului, cât timp tot prin rechizitoriu, s-a dispus referitor la aceeaşi faptă scoaterea sa de sub urmărire penală în conformitate cu prevederile art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Cum nu a întocmit niciun contract de muncă sau adeverinţă de venit falsificată, ci acestea au fost întocmite de fiica sa, C.J.O., aspect de altfel recunoscut de aceasta, nu se poate reţine în sarcina sa infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Aceste considerente, legate de faptul că nu el a săvârşit această infracţiune, au stat de altfel şi la baza soluţiei de scoatere de sub urmărire penală menţionate la rechizitoriu.

- În ce privește latura civilă a cauzei, s-a considerat că prima instanţă a soluţionat în mod eronat problema despăgubirilor materiale ce puteau fi acordate unităţilor bancare. Pe de o parte, prima instanţă de judecată nu a ţinut cont de faptul că nu toate unităţile bancare s-au constituit părţi civile în procesul penal în condiţiile art. 15 alin. (2) C. proc. pen., până la data citirii actului de sesizare a instanţei, context în care odată cu depăşirea termenului acestea nu îşi mai puteau valorifica pretenţiile decât pe calea unei acţiuni formulate în mod distinct, în faţa instanţelor civile.

Pe de altă parte, în mod neîntemeiat, după ce a încuviinţat efectuarea probei cu expertiza contabilă pentru a stabili sumele pe care trebuie să le restituie inculpaţii părţilor civile, ca diferenţă între sumele obţinute în mod fraudulos în temeiul contractelor de credit şi sumele restituite de fiecare dintre inculpaţi raportat la aceleaşi contracte, prima instanţă a revenit asupra probei încuviinţate, deşi pentru lămurirea acestor aspecte erau şi sunt necesare cunoştinţele unui expert.

O primă critică adusă modului în care instanţa a stabilit fără a avea la bază probe obiective sumele pe care le mai datorează inculpaţii părţilor civile este aceea că deşi a stabilit sumele pretins datorate şi i-a obligat la plata acestora, nu a arătat pentru fiecare sumă în parte contractul de credit ce urmează a fi astfel stins.

Mai mult, instanţa a acordat în mod greşit unele sume, cum ar fi spre exemplu suma de 7.700 franci elveţieni (CHF) acordată prin hotărâre către E.K. România, unitate ce a cesionat de la O. Bank creanţa deţinută împotriva inculpatei C.O.J., întrucât ea a achitat o parte din creditul obţinut de la această unitate bancară. Acest aspect rezultă şi din raportul de expertiză, chiar incomplet, efectuat în cauză de expertul B.N., la raport regăsindu-se situaţia parţială a restituirilor de credit făcute de inculpată, şi fiind menţionat că din creditul de 7.700 CHF obţinut de la O. Bank a restituit suma de 3.224,36 CHF, rămânând de plătit doar suma de 4.475,64 CHF, iar nu întregul credit de 7.700 CHF aşa cum a obligat-o instanţa de judecată.

Tot sub acelaşi aspect, instanţa a obligat pe inculpaţii C.O.J. şi C.M. la plata sumei de 2.503,50 RON, respectiv de 21.937 RON daune materiale către asiguratorul G. Asigurări, fără a preciza care sunt unităţile bancare creditoare în drepturile cărora s-a subrogat societatea de asigurări.

Conform menţiunilor de la sentinţă G. Asigurări ar fi despăgubit Banca T. şi U.Ţ. Bank, subrogându-se împotriva inculpaţilor pentru sumele obţinute cu titlu de credit şi nerestituite acestor unităţi bancare, însă nu se precizează temeiul acordării sumelor de 2.503,50 RON, respectiv de 21.937 RON daune materiale.

De asemenea, instanţa nu mai putea să oblige pe inculpatul C.M. la plata sumei de 3.525,86 RON daune materiale către Banca T., aşa cum a procedat prin sentinţă, în contextul în care a acordat despăgubiri şi societăţii de asigurare G. Asigurări, societate subrogată în drepturile unităţii bancare amintite.

Ceilalţi inculpaţi apelanţi nu au motivat în scris apelul.

Prin decizia penală nr. 106/A din 2 iunie 2011 a Curţii de Apel Timişoara s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş împotriva sentinţei penale nr. 574 din 9 decembrie 2010 a Tribunalului Timiş, s-a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)-c) C. pen. (dreptul de a exercita funcţia de administrator de societate comercială), aplicată inculpatei C.O.J., în pedepsele componente şi înlătură sporul de 2 ani închisoare.

În baza art. 292 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat-o pe inculpata C.O.J. la o pedeapsă de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a contopit această pedeapsă cu celelalte pedepse individuale stabilite de prima instanţă, aplicând pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 (doi) ani închisoare, urmând ca inculpata C.O.J. să execute pedeapsa rezultantă de 14 (patrusprezece) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)-c) C. pen. (dreptul de a exercita funcţia de administrator de societate comercială).

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpata C.O.J. prin încheierea de şedinţă din data de 07 iulie 2010 a Tribunalului Timiş până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)-c) C. pen. (dreptul de a exercita funcţia de administrator de societate comercială), aplicată inculpatului C.M., în pedepsele componente şi înlătură sporul de 2 ani închisoare.

În baza art. 292 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.M. la o pedeapsă de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a contopit această pedeapsă cu celelalte pedepse individuale stabilite de prima instanţă, aplicând pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 (doi) ani închisoare, urmând ca inculpata C.M. să execute pedeapsa rezultantă de 14 (patrusprezece) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)-c) C. pen. (dreptul de a exercita funcţia de administrator de societate comercială).

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ - 86³ C. pen. şi 71 alin. (5) C. pen. în privinţa inculpaţilor M.D.P. şi N.B.G.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpata G.V.M. prin încheierea de şedinţă din data de 07 iulie 2010 a Tribunalului Timiş până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 348 C. proc. pen., s-a anulat cartea de identitate emisă la data de 07 iunie 2006 pe numele de M.G. cu seria TM nr. C22.

S-au menţinut în rest dispoziţiile sentinţei atacate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii apelanţi şi partea civilă apelantă la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel, inculpata G.V.M. 500 RON, iar ceilalţi apelanţi câte 100 RON.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., au rămas în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta pentru soluţionarea apelului procurorului.

S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Timiş a sumei de 400 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.

Prin aceeaşi decizie s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii G.V.M., C.O.J., C.M., C.D., N.B.G. şi de partea civilă SC V. Bank SA.

Instanţa de prim control judiciar a reţinut că motivul de apel invocat de inculpaţii C.O.J., C.M., C.D. privind nulitatea actului de sesizare, deoarece a fost dispusă trimiterea acestora în judecată şi pentru o faptă cu privire la care nu le-ar fi fost adusă la cunoştinţă învinuirea şi nu au fost audiaţi de către procuror, astfel că în conformitate cu dispoziţiile art. 332 alin. (2) C. proc. pen. au solicitat restituirea dosarului la procuror în vederea refacerii actelor de urmărire penală nelegal întocmite şi a actului de sesizare a instanţei, este nefondat.

Inculpaţii au arătat că, deşi procurorul a început urmărirea penală şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice (art. 25 C. pen. rap. la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 13² din Legea nr. 78/2000), nu le-a adus niciodată la cunoştinţă aceasta învinuire anterior prezentării materialului de urmărire penală, şi nu au fost audiaţi cu privire la aceasta, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 6 alin. (3) şi art. 237 alin. (2) C. proc. pen.

Instanţa de apel a constatat că în mod corect prima instanţă prin încheierea din 30 octombrie 2009 a respins excepţia nelegalităţii sesizării instanţei, deoarece prin ordonanţa din 17 iulie 2009 procurorul a dispus extinderea cercetărilor faţă de aceşti inculpaţi şi cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 25 C. pen. rap. la art. 248 C. pen., inculpaţilor aducându-li-se la cunoştinţă învinuirea şi fiind audiaţi ulterior. Astfel, în cauză nu sunt întrunite prevederile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. privind nulitatea actului de sesizare.

Referitor la respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice reglementate de art. 25 C. pen. rap. la art. 248 cu aplic. art. 13² din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea de dare de mită prev. de art. 255 C. pen. cu aplic. art. 255 alin. (3) C. pen., instanţa de apel a constatat că în mod corect a procedat prima instanţă.

Astfel inculpaţii C.O.J., C.M. şi C.D. susţin că i-au dat coinculpatei G.V.M. diverse sume de bani pentru falsificarea cărţilor de identitate, motiv pentru care au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de dare de mită şi exonerarea de răspundere ca urmare a denunţării acestei fapte prin declaraţiile date de către inculpaţi în faza de urmărire penală.

Cu privire la infracţiunea de dare de mită în faza de urmărire penală s-a dispus disjungerea pentru continuarea cercetărilor, iar susţinerile coinculpaţilor C. contrazise de declaraţiile coinculpatei G.V.M. şi fără a fi susţinute de alte mijloace de probă nu sunt suficiente pentru a dovedi faptul că inculpaţii C. ar fi comis această infracţiune.

Cât priveşte infracţiunea de instigare de abuz în serviciu contra intereselor publice în cauză au fost dovedite elementele constitutive ale infracţiunii, cadourile inclusiv diferite sume de bani oferite de inculpaţii C. coinculpatei G.V.M. se circumscriu noţiunii de „orice mijloace” pe care instigatorul le foloseşte în scopul determinării instigatului la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. De asemenea, între membrii familiei C. şi inculpata G.V.M. existau relaţii de prietenie astfel încât nu poate fi reţinută intenţia inculpaţilor C. în infracţiunea de dare de mită.

Critica inculpaţilor C.O.J., C.M. şi C.D. cu privire la greşita condamnare la infracţiunea de instigare în abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 248 cu aplic. art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi solicitarea de a se dispune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii sunt nefondate.

Inculpata C.O.J. a avut iniţiativa falsificării cărţilor de identitate, rezoluţia infracţională a acesteia fiind urmată şi de ceilalţi inculpaţi care au convins-o şi pe inculpata G.V.M. să falsifice cărţile de identitate în schimbul unor sume de bani sau cadouri.

Potrivit art. 248 C. pen. „Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani”.

Inculpaţii C. susţin că nu sunt întrunite elementele acestei infracţiuni, deoarece fapta trebuie să cauzeze o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei ale altei unităţi din cele la care se referă art. 145 C. pen. sau o pagubă patrimoniului acestei, or în cauză prin adresele nr. XX/2009 şi nr. YY/2009 ale S.P.C.L.E.P. Timişoara s-a arătat că prin săvârşirea acestor fapte instituţia nu a suferit nici o pagubă şi nici nu a fost tulburată în mod însemnata activitatea serviciului.

În cauză prima instanţă a motivat în mod corect faptul că în urma săvârşirii acestei infracţiuni a fost tulburat bunul mers al acestui serviciu public, deoarece inculpata G.V.M. a creat identităţi unor persoane care în realitate nu există, iar acestea urmau să beneficieze de toate drepturile de care beneficiază un cetăţean român. De asemenea aceste date fiind introduse în sistemul de baze de date naţional care poate fi accesat de instituţiile publice naţionale şi internaţionale, ceea ce putea conduce la producerea unor consecinţe nedorite fiind astfel îndeplinită cerinţa realizării unei tulburări însemnate a activităţii serviciului public.

Referitor la solicitarea inculpaţilor C.O.J., C.M. şi C.D. privind achitarea potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există, cu privire la infracţiunea de fals intelectual în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. instanţa de apel a constatat că aceasta este nefondată.

Astfel, potrivit art. 26 C. pen. „Complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită”.

Inculpaţii susţin că nu au efectuat nici o activitate de înlesnire sau ajutor cu prilejul întocmirii de către inculpata G.V.M. a cărţilor de identitate contrafăcute, deoarece activităţile de falsificare au fost efectuate de către aceasta în schimbul banilor sau bunurilor pe care i le-au dat în acest scop.

Instanţa de apel a constatat că fără ajutorul inculpaţilor C. care s-au deplasat la sediul S.P.C.L.E.P. Timişoara unde inculpata G.V.M. proceda la fotografierea inculpaţilor în vederea imprimării fotografiei pe cartea de identitate falsificată, nu s-ar fi putut realiza falsificarea celor 24 de cărţi de identitate.

De asemenea inculpata C.O.J. a ajutat-o pe inculpata G.V.M. stabilind datele de stare civilă pe care i le comunica inculpatei G.V.M. prin SMS sau prin intermediul unor bileţele în vederea falsificării cărţilor de identitate.

Astfel în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la fals intelectual în formă continuată, susţinerile inculpaţilor C. nefiind coroborate cu vreun mijloc de probă.

Referitor la infracţiunea de uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. instanţa de apel a constatat că în cauză au fost dovedite elementele constitutive ale infracţiunii în cazul inculpaţilor C., solicitarea acestora privind achitarea potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pe motiv că fapta nu există sunt nefondate.

Potrivit art. 291 C. pen. „Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani când înscrisul este oficial, şi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă când înscrisul este sub semnătură privată”.

În cauză s-a dovedit faptul că inculpaţii C. precum şi inculpaţii M.D.P. şi N.B.G. au folosit cele 24 de cărţi de identitate falsificate de către inculpata G.V.M., cunoscând că aceste înscrisuri sunt false, cu prilejul încheierii unor contracte de credit, motiv pentru care nu se poate susţine că fapta imputată nu există.

În ceea ce priveşte casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, deoarece prima instanţă nu s-ar fi pronunţat cu privire la folosirea de către inculpaţi a contractelor de muncă şi a adeverinţelor de venit cunoscând că sunt false, instanţa de apel a constatat că acest motiv indicat nu se încadrează cazurile limitativ prevăzute de art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., iar trimiterea cauzei pentru ca instanţa să se pronunţe cu privire la alte acte materiale ar determina agravarea situaţiei inculpaţilor în propria cale de atac fapt ce ar contraveni principiului prev. de art. 372 C. pen.

De altfel, prima instanţa a analizat aceste aspecte privind folosirea de către inculpaţi a contractelor de muncă şi a adeverinţelor de venit falsificate, motiv pentru care susţinerile inculpaţilor sunt nefondate.

De asemenea nu se poate susţine că folosirea cărţilor de identitate contrafăcute cu ocazia obţinerii creditelor constituie un element al laturii obiective a infracţiunii de înşelăciune, iar nu infracţiunea de uz de fals, deoarece fiecare dintre cele două infracţiuni are un conţinut constitutiv diferit, iar folosirea acestor cărţi de identitate contrafăcute întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals în formă continuată.

Susţinerea inculpatului C.M. privind achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pe motiv că fapta nu a fost săvârşită de către acesta este nefondată.

Inculpatul a arătat că prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală pe motiv că nu el a săvârşit această faptă, instanţa de apel constată că instanţa în soluţionarea unei cauze trebuie să se pronunţe asupra faptelor reţinute prin rechizitoriu, respectiv în dispozitivul acestora, or în cauză inculpatul a fost trimis în judecată şi pentru această faptă.

De asemenea, în urma cercetării judecătoreşti s-a constatat că şi inculpatul C.M. a falsificat contracte de muncă şi adeverinţe de venit folosite ulterior pentru obţinerea de credite de la diverse unităţi bancare.

În faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut faptul că a falsificat alături de fiica sa, inculpata C.O.J. contracte de muncă şi adeverinţe de venit, parte din contractele de muncă false fiind înregistrate la I.T.M. Timiş, iar unele contracte de muncă au fost falsificate de el personal prin xerocopierea ştampilei I.T.M. Timiş.

Declaraţia inculpatului se coroborează cu declaraţia coinculpatelor C.O.J. şi C.D. care au recunoscut contribuţia inculpatului C.M. la falsificarea acelor înscrisuri, declaraţia inculpaţilor M.D,P. şi N.B.G. referitoare la faptul că înscrisurile folosite pentru obţinerea creditelor erau false precum şi adresa de la I.T.M. Timiş care a comunicat numele persoanelor ale căror contracte încheiate cu SC I. SRL au fost înregistrate la această instituţie.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în declaraţii în formă continuată instanţa de apel a constatat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii cu privire la inculpaţii C.O.J. şi C.M., motivul de apel formulat de către procuror fiind întemeiat.

Potrivit art. 292 C. pen. „Declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituţii de stat ori unei alte unităţi dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte pentru producerea acelei consecinţe, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă”.

În cauză s-a reţinut prin rechizitoriu că inculpaţii pentru constituirea SC W. 49 SRL şi SC M. SRL ar fi dat declaraţii pe propria răspundere în faţa notarului public, declaraţii autentificate, precum şi în faţa reprezentanţilor Oficiului Registrului Comerţului referitoare la îndeplinirea condiţiilor legale pentru a îndeplini funcţia de asociat unic folosindu-se de o carte de identitate cu un CNP fals.

Prima instanţă a considerat că nu poate exista infracţiunea de fals în declaraţii deoarece, obiectul declaraţiei nu constă în stabilirea identităţii persoanei, ci în îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru ca persoana care a dat acea declaraţie să îndeplinească funcţia de administrator sau asociat al unei societăţi comerciale, iar sub acest aspect declaraţia nu este neadevărată, întrucât la data respectivă atât C.M. cât şi C.O.J. îndeplineau aceste cerinţe.

Instanţa de apel a constatat că cei doi inculpaţi au săvârşit şi infracţiunea de fals în declaraţii în formă continuată, deoarece pentru a putea deţine funcţia de administrator sau asociat al unei societăţi comerciale nu inculpaţii trebuiau să îndeplinească aceste condiţii ci persoanele care au făcut declaraţia în faţa notarului şi respectiv la Oficiul Registrului Comerţului, or aceştia au folosit un CNP fals, astfel încât persoana care figurează în declaraţie nu există.

Critica inculpaţilor C.O.J., C.M. şi C.D. privind greşita condamnare pentru infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 323 C. pen. şi solicitarea de a dispune achitarea potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. sunt nefondate.

Potrivit art. 323 C. pen. „Fapta de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, altele decât cele arătate în art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea ce intră în scopul asocierii.

Dacă fapta de asociere a fost urmată de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică celor care au săvârşit infracţiunea respectivă pedeapsa pentru acea infracţiune, în concurs cu pedeapsa prevăzută în alin. (1).

Nu se pedepsesc persoanele prevăzute în alin. (1), care denunţă autorităţilor asocierea mai înainte de a fi fost descoperită şi de a se fi început săvârşirea infracţiunii care intră în scopul asocierii.”

În cauză s-a dovedit faptul că inculpata C.O.J. i-a cerut inculpatei G.V.M. să o ajute în falsificarea unor cărţi de identitate care să fie folosite la obţinerea în mod ilegal a unor credite bancare, iar după ce aceasta din urmă a acceptat, inculpata C.O.J. a comunicat părinţilor săi C.M. şi C.D. această idee pe care ei au acceptat-o, constituindu-se astfel asocierea infracţională. Ulterior, această idee a fraudării societăţilor bancare a fost propusă şi celorlalţi inculpaţi, aceştia acceptând, inculpata G.V.M. avea obligaţia de a falsifica cărţile de identitate, inculpaţii C.M. şi C.O.J. de a falsifica celelalte documente de a obţine creditele: contracte de muncă şi adeverinţe de venit, iar inculpaţii C.M. şi C.D. se deplasau la bănci în vederea încheierii unor contracte de credit.

În sensul art. 323 alin. (1) C. pen. asocierea presupune activitatea de constituire, prin consensul de constituire mai multor persoane, a unui nucleu autonom, în scopul de a fiinţa în timp şi de a pregăti, organiza şi duce la îndeplinire planurile de comitere a unor infracţiuni. Asocierea mai presupune şi o pluralitate constituită de infractori, supuşi unor discipline interne, unor reguli privind ierarhia şi rolurile membrilor în realizarea obiectivului planurilor infracţionale adoptate.

În cauză nu s-a putut reţine susţinerea inculpaţilor C. referitoare la faptul că nu ar exista o asociere, deoarece cei trei inculpaţi sunt rude, şi au acţionat în virtutea acestei legături, deoarece legiuitorul nu condiţionează exonerarea de răspundere de existenţa gradului de rudenie dintre infractori.

Referitor la motivul de apel invocat de procuror privind greşita schimbare a încadrării juridice a faptei dispusă faţă de inculpaţii C.D. şi M.D.P. din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen. în infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. instanţa de apel a constatat că aceasta este nefondată.

Astfel, în mod corect prima instanţă a dispus schimbarea încadrării juridice cu privire la infracţiunea de înşelăciune prin eliminarea alin. (5) al art. 215 C. pen. cu privire la cei doi inculpaţi având în vedere faptul că în urma probatoriului administrat s-a dovedit faptul că prejudiciul produse de fiecare inculpat nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 146 C. pen. privind consecinţele deosebit de grave, valoarea pagubei nefiind mai mare de 200.000 RON.

Nu poate fi reţinută apărarea procurorului referitoare la faptul că inculpaţii fiind condamnaţi pentru infracţiunea prev. de art. 323 C. pen. - asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni - aceştia trebuie să răspundă pentru prejudiciul cauzat prin raportare la grup, deoarece fiecare inculpat răspunde pentru prejudiciul la care şi-a adus contribuţia.

Celelalte infracţiuni asupra cărora inculpaţii apelanţi nu au formulat critici au fost recunoscute de către aceştia, vinovăţia acestora fiind dovedită prin raportare la întregul probatoriu administrat, inculpaţii necontestând situaţia de fapt stabilită şi încadrarea juridică ci doar cuantumul pedepselor aplicate.

Critica inculpaţilor apelanţi G.V.M., C.O.J., C.M., C.D., N.B.G. privind individualizarea pedepselor în sensul reducerii cuantumului acestora este nefondată.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.: dispoziţiile Părţii generale a Codului penal, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpatului şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte şi durata sancţiunii şi natura sa pe de altă parte.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în aşa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea săvârşirii altor fapte penale.

La individualizarea pedepsei prima instanţă a avut în vedere caracterul deosebit de grav al faptelor săvârşite, modalitatea de comitere, faptul că inculpaţii au indus în eroare un număr mare de societăţi bancare, au contribuit la falsificarea a unui număr de 24 cărţi de identitate şi a altor înscrisuri sub semnătură privată care au fost folosite pentru obţinerea creditelor, prejudiciul cauzat fiind unul foarte mare (prejudiciul total mai mare de 400.000 RON şi 200.000 euro) dar şi aspectele favorabile inculpaţilor precum lipsa antecedentelor penale, recunoaşterea în general a faptelor, motiv pentru care s-a considerat că în cauză nu se impune reducerea pedepselor aplicate.

În ceea ce priveşte circumstanţele atenuante prima instanţă a motivat considerentele neaplicării acestora, având în vedere însă aspectele favorabile inculpaţilor la individualizarea pedepselor. În cazul inculpatei N.B.G. aplicarea circumstanţei atenuate a fost motivată raportat la contribuţia inculpatei la săvârşirea faptei, astfel că nici în acest caz nu se impune reducerea pedepsei.

De asemenea s-a avut în vedere contribuţia fiecărui inculpat la activitatea infracţională, faptul că inculpata G.V.M. era funcţionar public la data săvârşirii faptelor, aceste aspecte reflectându-se în cuantumul pedepselor aplicate, respectiv a sporului.

Critica procurorului privind greşita individualizare a pedepselor în ceea ce priveşte modalitatea de executare faţă de inculpaţii M.D.P. şi N.B.G. este întemeiată.

Astfel, faptul că cei doi inculpaţi au avut o contribuţie redusă la săvârşirea activităţii infracţionale în raport de ceilalţi coinculpaţi a fost valorificată de către prima instanţă la stabilirea pedepselor, motiv pentru care s-a considerat că scopul preventiv educativ al acestora poate fi atins şi în cazul inculpaţilor doar prin executarea acestora în regim de detenţie raportat la gravitatea faptelor săvârșite.

În ceea ce priveşte latura civilă a procesului penal, instanţa de apel a constatat că în cauză fiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, în mod corect au fost obligaţi inculpaţii la despăgubiri către părţile civile. De asemenea prima instanţă a avut în vedere înscrisurile depuse de către societăţile bancare prin care s-au explicitat sumele pe care inculpaţii le-au obţinut de la societatea bancară, cele pe care le-au restituit.

Astfel în mod corect nu au fost avute în vedere concluziile raportului de expertiză întrucât acestea au fost incomplete, expertul nu a ataşat înscrisurile care au stat la baza acestora, iar societăţile bancare au depus în vederea soluţionării laturii civile înscrisuri doveditoare, înscrisuri care nu au fost contestate de către inculpaţi, funcţionând astfel principiul disponibilităţii în ceea ce priveşte latura civilă a procesului penal.

Critica inculpaţilor C. cu privire la soluţionarea laturii civile este nefondată, aceasta nefiind susţinută de probele aflate la dosar.

Astfel s-a susţinut că în mod greşit inculpata C.O.J. a fost obligată la plata sumei de 7700 franci elveţieni către E.K. România, unitate ce a cesionat de la O. Bank creanţa deţinută, cu toate că a restituit o parte din credit, or potrivit înscrisurilor depuse de societatea bancară nu rezultă că inculpata ar fi restituit această sumă de bani.

De asemenea s-a mai susţinut că instanţa i-a obligat pe inculpaţii C.O.J. şi C.M. la plata sumei de 2503,50 RON şi respectiv 21937 RON daune materiale către asigurătorul G. Asigurări fără a preciza care sunt unităţile bancare creditoare în drepturile cărora s-a subrogat societatea de asigurări.

Aşa cum rezultă prin înscrisul de la dosarul de primă instanţă, Banca T. a arătat că din valoarea totală a creditului de 25463,17 RON societate de asigurare G. Asigurări a acoperit suma de 21937,31 RON, rămânând de restituit suma de 3525,86 RON credit principal către Banca T., astfel încât prima instanţă a procedat corect la acordarea despăgubirilor.

De asemenea, potrivit înscrisului de la dosarul de primă instanţă emis de U.Ţ. Bank rezultă faptul că această societate bancară a fost despăgubită de către G. Asigurări cu suma de 2503,50 RON pentru contractul de credit având ca titular pe C.O.J.

Susţinerile inculpaţilor C.O.J. privind constituirea tardivă a unor societăţi bancare de parte civilă în cauză este nefondată, deoarece în latura civilă a cauzei funcţionând principiul disponibilităţii, chiar dacă unele părţi vătămate s-ar fi constituit părţi civile în cauză după citirea actului de sesizare, cătă vreme celelalte părţi nu s-au opus constituirea se consideră ca fiind făcută în termen.

Referitor la apelul părţii civile SC V. Bank SA aceasta a arătat că s-a constituit parte civilă şi a fost citată pe tot parcursul procesului, dar prin sentinţa apelată nu se face nici o referire la acordarea de despăgubirii în favoarea acesteia, nici măcar convenţia de credit nu este menţionată în dispozitivul sentinţei penale, instanţa omiţând să se pronunţe asupra falsurilor efectuate faţă de această societate bancară. S-a mai arătat că SC V. Bank SA a acordat un credit în valoare de 4500 euro numitului M.G. în baza CI seria TM nr. C22.

Instanţa de apel analizând actul de sesizare a instanţei a constatat că la descrierea situaţiei de fapt s-a arătat că inculpata C.O.J. folosind un CNP fals a solicitat un credit în valoare de 4500 euro prezentând o adeverinţă de venit falsă din care rezultă că este angajată a SC I. SRL de la SC V. Bank SA, dar cererea de credit a fost respinsă.

În nici o altă menţiune din cuprinsul rechizitoriului nu se menţionează că de la această societate bancară inculpaţii ar mai fi solicitat alte credite.

Faptul că în cursul judecăţii această societate bancară a fost citată ca şi parte civilă nu determină şi obligarea instanţei de a acorda despăgubiri acesteia câtă vreme SC V. Bank SA nu s-a constituit parte civilă, iar mai mult decât atât prin actul de sesizare a instanţei nu s-a prevăzut ca şi act material faptul că unul dintre inculpaţi ar fi obţinut de la SC V. Bank SA suma de 4500 euro în baza CI seria TM nr. C22 pe numele M.G., motiv pentru care solicitarea acestei societăţi bancare de a obţine contravaloarea acestui credit care nu face obiectul cercetărilor în acest dosar este nefondată.

Împotriva deciziei penale nr. 106/A din 2 iunie 2011 a Curţii de Apel Timişoara în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi inculpaţii G.V.M., C.O.J., C.M., C.D., M.D.P. şi N.B.G.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara critică decizia recurată pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:

- greşita schimbare a încadrării juridice a infracţiunilor de înşelăciune reţinute în sarcina inculpaţilor C.D. şi M.D.P., prin înlăturarea alin. (5) al art. 215 C. pen.

În speţă, din probele administrate în cauză rezultă că scopul comun al asocierii inculpaţilor a fost inducerea în eroare a unităţilor bancare pentru obţinerea de bani. Faptul că unii dintre inculpaţi au comis mai multe acte materiale de înşelăciune iar alţii mai puţine, nu are relevanţă cu privire la stabilirea prejudiciului ce atrage incidenţa dispoziţiilor alin. (5) ale art. 215 C. pen., câtă vreme toţi inculpaţii au avut un scop comun, au acţionat conform regulilor şi rolurilor stabilite, iar banii obţinuţi sau doar o parte din aceştia erau predaţi inculpatei C.O.J., care a iniţiat asocierea.

- netemeinicia hotărârilor recurate sub aspectul reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. în favoarea inculpatei N.B.G., cu consecinţa coborârii pedepsei sub limita legală;

Astfel, instanţele au ignorat circumstanţele concrete în care s-au comis faptele, importanţa valorilor sociale lezate prin acţiunea inculpatei şi urmările produse.

Trebuie subliniat în primul rând faptul că, prin acţiunea sa, inculpata a sprijinit şi a întărit încrederea inculpatei C.O.J. în desfăşurarea activităţii infracţionale complexe pusă la cale de aceasta. Fără ajutorul coinculpaţilor, aceasta nu şi-ar fi putut duce la îndeplinire scopul propus.

Inculpata G.V.M. critică hotărârile pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei pe care o consideră prea aspră, solicitând reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., precum şi a dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., conform manifestării de voinţă din 30 mai 2012 şi, pe cale de consecinţă, reducerea pedepsei.

Inculpaţii C.O.J., C.M. şi C.D. au criticat hotărârile atacate pentru nelegalitate şi netemeinicie sub mai multe aspecte:

- instanţele nu s-au pronunţat cu privire la toate faptele reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare.

Astfel, referitor la infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. constând în aceea că au folosit înscrisuri falsificate, respectiv contracte de muncă şi adeverinţe de venit, precum şi cărţile de identitate contrafăcute, deşi prin rechizitoriu s-a susţinut această modalitate de săvârşire a infracţiunii de uz de fals, instanţele nu au analizat-o, condamnarea fiind dispusă doar sub aspectul folosirii cărţilor de identitate contrafăcute.

Sub acest aspect, inculpaţii solicită casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.

- judecarea în faţa instanţei de apel a avut loc fără participarea inculpatei C.O.J., aceasta fiind internată în spital din data de 30 mai 2011, fiindu-i încălcat dreptul la apărare prin imposibilitatea de a face declaraţii, deşi audierea era obligatorie în raport cu soluţia de achitare dispusă pentru infracţiunea prevăzută de art. 292 C. pen., motiv pentru care se solicită casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel;

- netemeinicia hotărârilor recurate sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor.

Astfel, inculpaţii au recunoscut faptele ce li se impută, în recurs au înţeles să solicite aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, au recuperat în parte prejudiciul, solicitând reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. şi coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.

Inculpatul M.D.P. a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Inculpata N.B.G. a solicitat, de asemenea, aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., casarea deciziei penale recurate şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

În drept, recursurile s-au întemeiat pe dispoziţiile art. 385⁹ pct. 10, 14, 17 şi 21 C. proc. pen.

La termenul din 18 aprilie 2012, inculpaţii G.V.M. şi C.M., după ce s-au consultat cu apărătorii desemnaţi din oficiu, au arătat că nu înţeleg să beneficieze de dispoziţiile art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen.

Ulterior la termenul din 30 mai 2012, inculpata G.V.M. a revenit asupra declaraţiei din 18 aprilie 2012, arătând că recunoaşte în totalitate faptele pentru care a fost trimisă în judecată şi solicită aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen.

La acelaşi termen, inculpaţii N.B.G., M.D.P., C.O.J. şi C.D. au arătat că doresc să beneficieze de dispoziţiile art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen. şi recunosc în totalitate faptele pentru care au fost trimişi în judecată.

Prin declaraţia autentificată la B.N.P. B.I.A. la 29 octombrie 2012, inculpatul C.M. a arătat că recunoaşte faptele reţinute în actul de sesizare şi înţelege să beneficieze de prevederile art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen.

Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma cazurilor de casare invocate, Înalta Curte constată că numai recursurile declarate de inculpaţii C.O.J., C.D., M.D.P. şi N.B.G. sunt întemeiate pentru considerentele ce se vor arăta:

Critica formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara referitoare la greşita încadrare juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor C.D. şi M.D.P. în infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. este nefondată.

Aşa cum au reţinut şi instanţele de fond şi de apel, pagubele cauzate prin activitatea acestor doi inculpaţi nu depăşesc limita de 200.000 RON, inculpata C.D. obţinând, prin folosirea de nume mincinoase şi înscrisuri falsificate, patru credite în valoare totală de 38.000 RON şi 14.260 euro, iar inculpatul M.D.P., în aceeaşi modalitate, a cauzat o pagubă de 12.860 franci elveţieni, reprezentând un singur credit obţinut de la partea civilă Banca Ba. SA.

Într-adevăr, în sarcina acestor inculpaţi s-a reţinut şi săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 323 C. pen., însă aceasta nu conduce la concluzia că fiecare inculpat trebuie să răspundă pentru întreg prejudiciul cauzat unităţilor bancare, ci numai pentru prejudiciul pe care efectiv l-a cauzat prin activitatea sa infracţională.

Inculpaţii C.O.J., C.M. şi C.D. au solicitat trimiterea cauzei la instanţa de fond întrucât aceasta nu s-a pronunţat asupra tuturor faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, respectiv nu s-a pronunţat asupra folosirii contractelor de muncă şi adeverinţelor de venit falsificate, ci doar asupra folosirii cărţilor de identitate contrafăcute.

Înalta Curte constată că nu este incident cazul de casare invocat de recurenţi, respectiv dispoziţiile art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen.

Prin rechizitoriul nr. 2585/P/2008 din 24 iulie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş au fost trimişi în judecată inculpaţii C.O.J., C.M. şi C.D. şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că au folosit înscrisuri falsificate, respectiv contracte de muncă, adeverinţe de venit, precum şi cărţi de identitate false în vederea obţinerii de credite.

Din examinarea considerentelor hotărârii primei instanţe rezultă că aceasta a reţinut în sarcina acestor inculpaţi şi folosirea contractelor de muncă şi a adeverinţelor de venit falsificate pentru inducerea în eroare a unităţilor bancare, alături de cărţile de credit false, dispunând condamnarea pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum şi anularea adeverinţelor de venit şi a cărţilor de muncă falsificate conform cerinţelor art. 348 C. proc. pen.

Pe de altă parte, chiar dacă acest motiv ar fi fost întemeiat, nu se putea dispune casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare în recursul declarat de inculpaţi întrucât s-ar încălca principiul consacrat de dispoziţiile art. 385⁸ C. proc. pen., agravându-se situaţia inculpaţilor în propria cale de atac.

Motivul de recurs invocat de inculpata C.O.J. ce vizează judecarea cauzei în apel în absenţa sa este nefondat.

Dispoziţiile art. 385⁹ pct. 21 C. proc. pen. invocate de către inculpată îşi găsesc aplicabilitatea atunci când judecata în primă instanţă sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi, sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa despre această posibilitate.

Înalta Curte reţine că inculpata C.O.J. avea termen în cunoştinţă potrivit dispoziţiilor art. 291 alin. (3) C. proc. pen., fiind prezentă personal la termenele din 28 martie 2011 şi 2 mai 2011.

Pe de altă parte, la termenul din 30 mai 2011 când au avut loc dezbaterile, instanţa a respins cererea formulată de inculpată prin avocatul său ales de acordare a unui nou termen având în vedere că este internată în spital.

Rezultă deci că nu este îndeplinită cea de doua condiţie cumulativă cerută de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 21 teza a II-a C. proc. pen. şi anume imposibilitatea părţii de a încunoştinţa instanţa despre existenţa unei împrejurări care o împiedică să participe la judecată.

Inculpata a fost reprezentată de avocat ales care a susţinut apelul declarat de aceasta şi a formulat apărările corespunzătoare în apelul declarat de procuror, iar în recurs a declarat că recunoaşte toate faptele pentru care a fost trimisă în judecată şi condamnată de către instanţe.

Critica vizând netemeinicia hotărârilor sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor C.O.J., C.D., M.D.P. şi N.B.G. este fondată, hotărârile fiind supuse casării în baza dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Aşa cum s-a arătat anterior, în faza soluţionării recursurilor, inculpaţii C.O.J., C.D., M.D.P. şi N.B.G. au solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen., recunoscând integral faptele pentru care au fost trimişi în judecată prin actul de sesizare.

Potrivit art. XI din O.U.G. nr. 121/2012 în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanţă începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedura completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Faţă de aceste dispoziţii legale, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen. şi să reducă pedepsele aplicate inculpaţilor C.O.J., C.D., M.D.P. şi N.B.G.

La individualizarea pedepselor, Înalta Curte va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptelor comise, prejudiciul cauzat şi care este doar într-o mică măsură acoperit, forma continuată a unora dintre infracţiuni, participarea fiecărui inculpat la săvârşirea infracţiunilor, atitudinea procesuală sinceră a inculpaţilor, lipsa antecedentelor penale.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii M.D.P. şi N.B.G., Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia, în condiţiile prevăzute de art. 86¹ C. pen., pronunţarea condamnării constituind un avertisment pentru aceștia.

Înalta Curte are în vedere că inculpaţii N.B.G. şi M.D.P. sunt la prima încălcare a legii penale, au recunoscut faptele încă de la urmărirea penală, au avut o contribuţie mai redusă la comiterea faptelor, inculpatul M.D.P. obţinând un singur credit în valoare de 12.860 franci elveţieni, iar inculpata N.B.G. deşi a obţinut două credite, banii nu au fost folosiţi în interes personal, ci au fost predaţi inculpatei C.O.J. şi ambii inculpaţi au în întreţinere câte un copil minor.

În aceste condiţii, în favoarea inculpatei N.B.G. au fost corect reţinute circumstanţe atenuante, astfel că recursul declarat de procuror sub acest aspect este nefondat.

În favoarea inculpatelor C.D. şi C.O.J. nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante aşa cum solicită acestea, având în vedere că practic inculpata C.O.J. a fost cea care a iniţiat desfăşurarea întregii activităţi infracţionale, lipsa antecedentelor penale nu presupune reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., o parte redusă din prejudiciu a fost acoperită ca urmare a valorificării de către unităţile bancare a garanţiilor imobiliare, iar atitudinea de recunoaştere a faptelor a fost valorificată în procedura prevăzută de art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte solicitarea inculpaţilor G.V.M. şi C.M. de a se face aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen., Înalta Curte constată că la termenul din 18 aprilie 2012 cei doi inculpaţi, după ce s-au consultat cu avocaţii desemnaţi din oficiu au precizat în mod expres că nu doresc să beneficieze de aceste dispoziţii legale.

Înalta Curte nu poate avea în vedere revenirea acestor inculpaţi asupra celor declarate iniţial, în condiţiile în care a fost depăşit termenul prevăzut de art. XI din O.U.G. nr. 121/2012.

Pedepsele aplicate acestor inculpaţi au fost just individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, contribuţia majoră la derularea activităţii infracţionale şi la cauzarea prejudiciului în cuantum ridicat, datele care circumstanţiază persoana inculpaţilor - necunoscuţi cu antecedente penale, cu o atitudine procesuală sinceră.

De asemenea, Înalta Curte mai are în vedere că inculpatul C.M. are probleme de sănătate, iar inculpata G.V.M. este încadrată în muncă, pedepsele aplicate acestora fiind orientate spre minimul special prevăzut de lege.

Şi aceşti inculpaţi au solicitat reţinerea în favoarea lor a circumstanţelor atenuante, or, acestea nu pot fi reţinute în raport cu gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, contribuţia majoră la activitatea infracţională şi cuantumul ridicat al prejudiciului cauzat.

Inculpata G.V.M. era funcţionar public la data comiterii faptelor, a întocmit 24 cărţi de identitate false şi i-a ajutat astfel pe ceilalţi inculpaţi să obţină credite bancare, cunoscând scopul pentru care erau eliberate aceste cărţi de identitate false, prin activitatea desfăşurată aducând o atingere importantă imaginii serviciului public în cadrul căruia îşi exercita atribuţiile.

Executarea pedepselor în regim de detenţie este în măsură să corespundă scopului educativ şi preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpaţii C.O.J., C.D., M.D.P. şi N.B.G. împotriva deciziei penale nr. 106/A din 2 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secţia penală.

Va casa în parte decizia penală recurată și sentința penală nr. 574 din 9 decembrie 2010 a Tribunalului Timiș și, rejudecând:

Va descontopi pedepsele rezultante aplicate inculpaților C.O.J., C.D., M.D.P. şi N.B.G. în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, înlăturând sporurile aplicate.

Va face aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. și va reduce pedepsele aplicate inculpatei C.O.J. astfel:

1. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 13² din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen. şi art. 27 C. pen. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.

2. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 42 C. pen. de la 12 ani închisoare la 8 ani închisoare.

Va reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) (dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) de la 5 la 3 ani.

3. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 27 C. pen. şi art. 42 C. pen. de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare.

4. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 42 C. pen. de la 1 an închisoare la 6 luni închisoare.

5. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 42 C. pen. de la 1 an închisoare la 6 luni închisoare.

6. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 293 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 42 C. pen. de la 6 luni închisoare la 2 luni închisoare.

7. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 292 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 42 C. pen. de la 6 luni închisoare la 2 luni închisoare.

8. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. va aplica inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. va aplica inculpatei, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) şi c) (dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii şi arestului preventiv din perioada 07 aprilie 2009 - 09 iulie 2010.

Va face aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. și va reduce pedepsele aplicate inculpatei C.D. astfel:

1. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 13² din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen. şi art. 27 C. pen. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.

2. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 42 C. pen. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.

3. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 27 C. pen. şi art. 42 C. pen. de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare.

4. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 42 C. pen. de la 6 luni închisoare la 2 luni închisoare.

5. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. va aplica inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii şi arestului preventiv din perioada 07 aprilie 2009 - 03 iunie 2009.

Va face aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. și va reduce pedepsele aplicate inculpatului M.D.P. astfel:

1. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 13² din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen. şi art. 27 C. pen. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.

2. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.

3. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 27 C. pen. şi art. 42 C. pen. de la 6 luni închisoare la 2 luni închisoare.

4. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. de la 3 luni închisoare la 2 luni închisoare.

5. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 86¹ alin. (1) C. pen. va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului M.D.P. pe o perioadă de 4 ani termen de încercare stabilit în condiţiile prevăzute de art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. obligă inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş căruia i se încredinţează supravegherea;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. va atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. va suspenda executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare.

Va constata că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în cauză în perioada 07 aprilie 2009 - 03 iunie 2009.

Va face aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. și va reduce pedepsele aplicate inculpatei N.B.G. astfel:

1. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 13² din Legea nr. 78/2000, art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 27 C. pen. de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare.

2. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 42 C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.

3. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 27 C. pen. de la 3 luni închisoare la 2 luni închisoare.

4. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 42 C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. de la 2 luni închisoare la o lună închisoare.

5. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. va aplica inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 86¹ alin. (1) C. pen. va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatei N.B.G. pe o perioadă de 4 ani termen de încercare stabilit în condiţiile prevăzute de art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. va obliga inculpata ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş căruia i se încredinţează supravegherea;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. va atrage atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. va suspenda executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatei pe durata termenului de încercare.

Va constata că inculpata a fost reţinută şi arestată preventiv în cauză în perioada 07 aprilie 2009 - 03 iunie 2009.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

În baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de inculpații G.V.M. şi C.M.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații C.O.J., C.D., M.D.P. și N.B.G. împotriva deciziei penale nr. 106/A din 2 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secţia penală.

Casează în parte decizia penală recurată și sentința penală nr. 574 din 9 decembrie 2010 a Tribunalului Timiș și, rejudecând:

Descontopește pedepsele rezultante aplicate inculpaților C.O.J., C.D., M.D.P. și N.B.G. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, înlăturând sporurile aplicate.

I. Face aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. și reduce pedeapsele aplicate inculpatei C.O.J. astfel:

1. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 13² din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen. şi art. 27 C. pen. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.

2. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 42 C. pen. de la 12 ani închisoare la 8 ani închisoare.

Reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) (dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) de la 5 la 3 ani.

3. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 27 C. pen. şi art. 42 C. pen. de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare.

4. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 42 C. pen. de la 1 an închisoare la 6 luni închisoare.

5. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 42 C. pen. de la 1 an închisoare la 6 luni închisoare.

6. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 293 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 42 C. pen. de la 6 luni închisoare la 2 luni închisoare.

7. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 292 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 42 C. pen. de la 6 luni închisoare la 2 luni închisoare.

8. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. aplică inculpatei, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) şi c) (dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii şi arestului preventiv din perioada 07 aprilie 2009 - 09 iulie 2010.

II. Face aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. și reduce pedeapsele aplicate inculpatei C.D. astfel:

1. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 13² din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen. şi art. 27 C. pen. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.

2. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 42 C. pen. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.

3. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 27 C. pen. şi art. 42 C. pen. de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare.

4. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 42 C. pen. de la 6 luni închisoare la 2 luni închisoare.

5. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii şi arestului preventiv din perioada 07 aprilie 2009 - 03 iunie 2009.

III. Face aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. și reduce pedeapsele aplicate inculpatului M.D.P. astfel:

1. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 13² din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen. şi art. 27 C. pen. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.

2. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.

3. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 27 C. pen. şi art. 42 C. pen. de la 6 luni închisoare la 2 luni închisoare.

4. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. de la 3 luni închisoare la 2 luni închisoare.

5. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 86¹ alin. (1) C. pen. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului M.D.P. pe o perioadă de 4 ani termen de încercare stabilit în condiţiile prevăzute de art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. obligă inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş căruia i se încredinţează supravegherea;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare.

Constată că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în cauză în perioada 07 aprilie 2009 - 03 iunie 2009.

IV. Face aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. și reduce pedeapsele aplicate inculpatei N.B.G. astfel:

1. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 13² din Legea nr. 78/2000, art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 27 C. pen. de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare.

2. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 42 C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.

3. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 27 C. pen. de la 3 luni închisoare la 2 luni închisoare.

4. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 42 C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. de la 2 luni închisoare la o lună închisoare.

5. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 86¹ alin. (1) C. pen. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatei N.B.G. pe o perioadă de 4 ani termen de încercare stabilit în condiţiile prevăzute de art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. obligă inculpata ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş căruia i se încredinţează supravegherea;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatei pe durata termenului de încercare.

Constată că inculpata a fost reţinută şi arestată preventiv în cauză în perioada 07 aprilie 2009 - 03 iunie 2009.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de inculpații G.V.M. și C.M.

Obligă pe inculpata G.V.M. la 800 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerul Justiției.

Obligă pe inculpatul C.M. la 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerul Justiției.

Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul M.D.P., în sumă de 400 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile parțiale cuvenite avocaților desemnați din oficiu pentru inculpații C.O.J., N.B.G. și C.D., în sumă de câte 100 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 noiembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3863/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175...		ICCJ. Decizia nr. 3353/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3809/2012. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Luare de mită (art. 254 C.p.), dare de mită (art. 255 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3863/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs