ICCJ. Decizia nr. 3354/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Furtul (art.208 C.p.), furtul calificat (art. 209 C.p.), infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3354/2012
Dosar nr. 680/30/2012
Şedinţa nepublică din 19 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 114/PI/2012, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 680/30/2012, a fost admisă cererea formulată de inculpat, având ca obiect aplicarea procedurii simplificate de judecată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 109 alin. (1) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul minor A.L.C., la o pedeapsă principală de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat.
În baza art. 208 alin. (4), art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) C. pen. cu aplicarea art. 109 alin. (1) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul minor A.L.C. la o pedeapsă de un an şi două luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
În baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 109 alin. (1) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul minor A.L.C. la o pedeapsă de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată cu aplicarea art. 109 alin. (1) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul minor A.L.C. la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de port, fără drept, în locurile şi împrejurările în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, a cuţitului, pumnalului, şişului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecţionate anume pentru tăiere, împungere sau lovire.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 109 alin. (1) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul minor A.L.C. la o pedeapsă de 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, care a fost sporită cu 8 luni, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani şi 8 (opt) luni închisoare în regim privativ de libertate.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b) C. pen. i-a fost interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă iar minorul a împlinit vârsta de 18 ani şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestului preventiv începând cu data de 14 decembrie 2011 până în data de 05 aprilie 2012 inclusiv.
În baza art. 350 C. proc. pen. raportat la art. 1601 alin. (3) teza ultimă C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a confiscat un cuţit argintiu cu plasele metalice având lungimea totală de 32 cm şi lungimea lamei de 20 cm (menţionat în dovada întocmită la data de 10 ianuarie 2012).
În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către persoana vătămată D.M.L., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, a următoarelor bunuri: un palton scurt de culoare gri confecţionat din material textil; un tricou cu mânecă scurtă de culoare gri cu o imagine de femeie imprimată pe partea din faţă pe suprafaţa căruia sunt 3 urme de dimensiuni mici de împungere (menţionate în dovada întocmită la data de 10 ianuarie 2012).
Au fost admise în parte pretenţiile civile formulate de părţile civile D.M.L. şi D.A.V.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 1366 alin. (2) şi art. 1372 din Noul C. civ. a fost obligat inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente A.G. şi A.N. la plata următoarelor sume cu titlu de daune morale: 20.000 (douăzeci de mii) RON către partea civilă D.M.L.; 5000 (cinci mii) RON către partea civilă D.A.V.
Au fost respinse în rest pretenţiile civile ca nefondate.
Au fost admise în parte pretenţiile civile formulate de partea civilă C.T.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 1366 alin. (2) şi art. 1372 din Noul C. civ. a fost obligat inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente A.G. şi A.N. la plata către partea civilă C.T. a sumei de 358 RON cu titlu de daune materiale.
Au fost respinse în rest pretenţiile civile ca nefondate.
A fost admisă acţiunea civilă promovată de partea civilă Spitalul Clinic Municipal de Urgenţă Timişoara, iar în baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 1366 alin. (2) şi art. 1372 din Noul C. civ. a fost obligat inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente A.G. şi A.N. la plata către partea civilă Spitalul Clinic Municipal de Urgenţă Timişoara a sumei de 751,932 RON, cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru persoana vătămată D.A.V.
A fost admisă acţiunea civilă promovată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „L.Ţ.” din Timişoara şi, în baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 1366 alin. (2) şi art. 1372 din Noul C. civ. a fost obligat inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente A.G. şi A.N. la plata către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „L.Ţ.” din Timişoara a sumei de 2.993,55 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru persoana vătămată D.M.L.
În baza art. 191 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente A.G. şi A.N. la plata sumei de 4000 (patru mii) RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 193 alin. (1), (2), (4) C. proc. pen. raportat la art. 191 alin. (3) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente A.G. şi A.N. la plata către partea civilă D.M.L. a sumei de 3100 RON (trei mii o sută) cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 4/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş înregistrat pe rolul Tribunalului Timiş la data de 01 februarie 2012 a fost trimis în judecată inculpatul A.L.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 20 C. pen., rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. l), i) C. pen.; art. 180 alin. (2) C. pen.; art. 208 alin. (4), art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) C. pen.; art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002; art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, fiecare cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reţinut în fapt că inculpatul A.L.C., în cursul anilor 2010 - 2011, a dezvoltat o relaţie de prietenie cu partea vătămată D.M.L. La finele anului 2011, la solicitarea părinţilor, partea vătămată D.M.L. a decis să pună capăt acestei relaţii de prietenie (a se vedea respectiv referatul de terminare a urmăririi penale din Dosarul nr. 14174/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, dosar în care inculpatul A.L.C. este cercetat pentru infracţiunea prev. de art. 198 C. pen.). Inculpatul a solicitat în repetate rânduri părţii vătămate să reia relaţiile de prietenie anterioare, recurgând şi la ameninţări cu moartea la adresa părţii vătămate D.M.L. În data de 13 decembrie 2011, inculpatul a hotărât să se deplaseze în loc. D.N., pentru a avea o discuţie cu partea vătămată pe acesta temă, ştiind că aceasta va merge în dimineaţa zilei de 14 decembrie 2011 la şcoală.
În acest context, în seara zilei de 13 decembrie 2011, inculpatul A.L.C. s-a deplasat din localitatea de domiciliu (respectiv loc. B.M.) în mun. Timişoara, în ideea de a sustrage un autoturism cu care să se deplaseze apoi în loc. D.N., unde locuieşte partea vătămată D.M.L. În jurul orelor 24,00 ale nopţii de 13 decembrie 2011, inculpatul a ajuns în mun. Timişoara, pe strada D., de unde a sustras autoturismul marca D., folosit de partea vătămată C.T. Inculpatul a intrat în autoturism, forţând sistemul de închidere al uşilor autoturismului, după care a smuls firele de la contact, realizând legătura „pe direct" a acestora, şi reuşind pornirea şi punerea în mişcare a autoturismului. Partea vătămată C.T. a declarat organelor de poliţie că a sesizat lipsa autoturismului în jurul orelor 01,00 ale nopţii de 13 din 14 decembrie 2011, arătând totodată că ambele rânduri de chei sunt în posesia sa.
Cu autoturismul sustras, inculpatul A.L.C. s-a deplasat în localitatea B.M. şi apoi în localitatea D.N., la locuinţa martorului C.D. Acestuia, inculpatul i-a relatat faptul că autoturismul este al tatălui său (tatăl inculpatului-n.n.) şi acesta i-a permis să se deplaseze cu, autoturismul. Inculpatul l-a luat pe martorul C.D. în autoturism şi au făcut o plimbare pe raza loc. D.N.
Inculpatul A.L.C. a revenit ulterior în localitatea B.M., la domiciliul său, unde a stat până în jurul orelor 04,00, ale dimineţii de 14 decembrie 2011. Cu autoturismul marca D., a revenit în localitatea D.N., aşteptând pe partea vătămată D.M.L. să plece la şcoală.
În jurul orelor 08,00 inculpatul a observat pe partea vătămată D.M.L. mergând către şcoală, însoţită fiind de sora sa mai mare, partea vătămată D.A.V.
Inculpatul A.L.C. a intrat de două ori cu maşina pe trotuar, intenţionând să le acroşeze pe cele două părţi vătămate. Potrivit declaraţiei sale, inculpatul a arătat că a intenţionat să „le doboare la pământ" pe cele două părţi vătămate şi apoi, să ia în maşină pe partea vătămată D.M.L. şi să fugă cu ea. Când cele două părţi vătămate au ajuns în faţa imobilului cu nr. x de pe strada C.S. din localitatea D.N., inculpatul A.L.C. s-a coborât din maşină şi s-a deplasat la ele. A solicitat din nou părţii vătămate D.M.L. să îl însoţească şi să se urce la el în maşină. Faţă de refuzul părţii vătămate D.M.L., inculpatul A.L.C. a scos un cuţit, cu care se înarmase în prealabil de acasă, şi a început să o lovească pe partea vătămată D.M.L. cu cuţitul, la nivelul abdomenului. Partea vătămată D.M.L. a încercat să se apere de loviturile de cuţit aplicate de inculpat, împrejurare în care a fost tăiată la nivelul antebraţului stâng. Între inculpat şi partea vătămată D.M.L. s-a interpus partea vătămată D.A.V., care a folosit şi un spray lacrimogen, pe care l-a pulverizat în direcţia inculpatului. Cu toată opoziţia celor două părţi vătămate, inculpatul a continuat să le atace cu cuţitul, aplicând părţiii vătămate D.M.L. o lovitură de cuţit în zona gurii şi părţii vătămate D.A.V. o lovitură de cuţit în zona coapsei drepte, întrucât părţile vătămate au început să strige, iar pe drum a observat mai multe persoane, inculpatul A.L.C. a abandonat cuţitul folosit la comiterea agresiunii, s-a urcat în autoturismul sustras şi s-a îndreptat în viteză către ieşirea din localitatea D.N., înspre loc. S. Datorită stării de surescitare, a lipsei abilităţilor necesare conducerii autoturismului dar şi efectului sprayului lacrimogen folosit de partea vătămată D.A.V., inculpatul a pierdut controlul direcţiei de mers şi a intrat cu autoturismul într-un şanţ de pe marginea şoselei, la intersecţia străzii P. cu strada S. din localitatea D.N. Pe jos s-a deplasat până la locuinţa sa şi apoi, cu o bicicletă s-a deplasat în loc. B.M., unde a fost depistat de organele de poliţie la locuinţa numitului T.N.T.
Autoturismul părţii vătămate C.T. a fost găsit la locul în care fusese abandonat de inculpat. Din procesul verbal întocmit de organele de poliţie rezultă că autoturismul prezenta numeroase avarii (flaps lateral dreapta dislocat, bară de protecţia faţă şi spate dreapta spate, cutie de viteze blocată), yalele portierei stânga faţă şi portbagaj prezentau urme vizibile de forţare, iar contactul de pornire era forţat, firele de alimentare fiind tăiate.
Cu ocazia cercetării interiorului autoturismului, pe maneta schimbătorului de viteze au fost identificate şi fixate mai multe pete de culoare brun-roşcată, cu aspect de sânge.
A fost efectuată şi cercetarea la faţa locului, respectiv în faţa imobilului cu nr. x de pe strada S. din loc. D.N., unde au fost agresate părţile vătămate D.M.L. şi D.A.V. A fost ridicat cuţitul folosit de inculpat la comiterea agresiunii, respectiv un cuţit cu lungimea totală de 32 cm şi lungimea lamei de 20 cm. Pe o lungime de aproximativ 25 m a fost identificată o cărare de urme, sub formă de stropi, de culoare brun-roşcată, cu aspect de sânge.
Din declaraţiile părţii vătămate D.M.L. a rezultat că după încetarea relaţiei sale de prietenie cu inculpatul A.L.C., acesta a început să profereze ameninţări cu moartea la adresa sa. Acesta este motivul pentru care, în dimineaţa zilei de 14 decembrie 2011 se îndrepta către şcoală, însoţită fiind de sora sa mai mare, partea vătămată D.A.V. După ce inculpatul a încercat de două ori să le lovească cu maşina pe trotuar, s-a coborât din maşină şi a lovit-o de mai multe ori cu un cuţit, la nivelul abdomenului, a mâinii şi a gurii. Precizează partea vătămată D.M.L. că lovitura de la nivelul gurii a vizat de fapt zona gâtului, dar a reuşit să se aplece şi să evite astfel o lovitură fatală.
Din declaraţiile părţii vătămate D.A.V. a rezultat că în dimineaţa zilei de 14 decembrie 2011 a însoţit-o pe sora sa D.M.L. către şcoală, tocmai pentru a o proteja de un potenţial atac din partea inculpatului.Arată că inculpatul a lovit de mai multe ori pe partea vătămată D.M.L. cu un cuţit, la nivelul abdomenului, a antebraţului stâng şi a gurii. Partea vătămată D.A.V. s-a interpus între agresor şi sora sa, folosind un spray lacrimogen pe care l-a pulverizat în direcţia agresorului. Şi partea vătămată D.A.V. a fost lovită cu cuţitul la nivelul piciorului drept.
Martorii prezenţi pe stradă la momentul comiterii agresiunii de către inculpat au confirmat că acesta se deplasa cu viteză cu autoturismul pe drumul public din loc. D.N., după care a oprit şi a agresat pe cele două părţi vătămate.
După comiterea agresiunii, inculpatul A.L.C. a apelat telefonic pe martorul T.G., cerându-i să se intereseze dacă partea vătămată D.M.L. a fost ucisă ca urmare a acţiunilor sale.
În declaraţiile date, inculpatul A.L.C. a recunoscut faptele pentru care este cercetat. A arătat că în data de 13 din 14 decembrie 2011 a sustras un autoturism din mun. Timişoara, pe care l-a condus pe drumurile publice din jud. Timiş, fără a poseda permis de conducere. înainte de a se deplasa în loc. D.N., s-a înarmat cu un cuţit de acasă, scopul său fiind de a suprima viaţa părţii vătămate D.M.L. în situaţia în care aceasta nu va fi de acord să îl însoţească şi să reia relaţiile de prietenie anterioare. A arătat că, după ce le-a văzut pe cele două părţi vătămate pe trotuar, a încercat să le acroşeze cu autoturismul, în ideea de a le doborî la pământ. Întrucât planul său a eşuat, a luat cuţitul din maşină, s-a apropiat de cele două părţi vătămate şi a început să lovească cu cuţitul pe partea vătămată D.M.L. în zona abdominală. În busculada creată a intervenit partea vătămată D.A.V. care i-a pulverizat spray lacrimogen în faţă. A arătat inculpatul că „deşi nu mai vedeam bine, am continuat să lovesc cu cuţitul pe partea vătămată D.M.L. şi ştiu că am mai lovit-o cu cuţitul la nivelul gurii şi a braţului stâng. Nu m-am mai gândit la consecinţa faptelor mele (...)”. Inculpatul a mai arătat că nu a avut cunoştinţă de faptul că a lovit cu cuţitul şi pe partea vătămată D.A.V.
Din raportul de constatare medico-legală întocmit de I.M.L. Timişoara şi din fotocopia foii de observaţie clinică a Spitalului Cinic de Urgenţă pentru Copii „L.Ţ." a rezultat că partea vătămată D.M.L. a fost internată în perioada 14-19 decembrie 2011 cu diagnosticul de „plagă tăiată linguală, antebraţ stâng prin heteroagresiune, plăgi tăiate abdominale superficiale". Leziunile respective au fost rezultatul lovirii directe cu corp înţepător tăietor şi au necesitat pentru vindecare 25 zile îngrijire medicală.
Din raportul de constatare medico-legală întocmit de I.M.L. Timişoara şi din fotocopia foii de observaţie clinică a Spitalului Cinic Municipal de Urgenţă Timişoara a rezultat că partea vătămată D.A.V. a fost internată în perioada 14-16 decembrie 2011 cu diagnosticul de „plagă înjunghiată transfixiantă coapsă dreaptă". Leziunile respective au fost rezultatul lovirii directe cu corp înţepător tăietor şi au necesitat pentru vindecare 15 zile îngrijire medicală.
Din buletinul de analiză biocriminalistică a I.M.L. Timişoara rezultă că pe cuţitul folosit de inculpat la comiterea agresiunii a fost identificat sânge, specia umană.
Au fost examinate din punct de vedere criminalistic obiectele de îmbrăcăminte ale părţii vătămate D.M.L., fiind identificate pe tricou şi paltonul acesteia mai multe urme formă „posibil create cu un corp ascuţit". Asemenea urme au fost identificate inclusiv la nivelul gulerului paltonului examinat.
Din adresa din 18 ianuarie 2012 a SPCRPCÎVT a rezultat că inculpatul A.L.C. nu este posesor al permisului de conducere.
În drept, faptele inculpatului A.L.C. au întrunit elementele constitutive ale infracţiunilor prev. şi ped. de: - art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen., - art. 180 alin. (2) C. pen.; - art. 208 alin. (4), 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) C. pen.; - art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002; -art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 (republicată) fiecare cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Cât priveşte infracţiunea prev. şi ped. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 C. pen., probele administrate în dosar a relevat intenţia inculpatului de a suprima viaţa victimei, de a lovi cu cuţitul (obiect vulnerant, apt să suprime viaţa unei persoane) în zone vitale, activitatea acestuia fiind incompletă neproducându-şi efectul atât datorită opoziţiei victimei, intervenţiei părţii vătămate D.A.V. cât şi faptului că victima era îmbrăcată cu haine groase care au atenuat forţa loviturilor aplicate de inculpat. Apoi, actele medicale relevă existenţa unor leziuni produse cu un corp înţepător-tăietor, leziuni care sunt rezultatul lovirii directe, ceea ce denotă o anumită foiţă, intensitate a loviturilor, vizate fiind zone anatomice în care se află organe vitale. Cercetarea la faţa locului a evidenţiat existenţa de urme biologice, de sânge, de natură umană, prezente şi pe cuţitul folosit de inculpat la comiterea agresiunii. De asemenea, din examinarea obiectelor de îmbrăcăminte ale părţii vătămate D.M.L. rezultă existenţa mai multor urme formă, inclusiv la baza gulerului paltonului, care au corespondent pe corpul victimei la nivelul unor zone vitale (abdomen, gât). Faptul că aceste urme au fost identificate inclusiv pe tricou, denotă caracterul de intensitate, de putere a loviturilor aplicate.
Cât priveşte intenţia inculpatului ca prin acţiunile sale să suprime viaţa victimei, în literatura de specialitate s-a arătat în mod constant că „intenţia de a ucide se stabileşte în funcţie de materialitatea actului care, în majoritatea cazurilor, evidenţiază poziţia psihică a făptuitorului (...) există intenţia de a ucide dacă se constată: multitudinea de lovituri în zone vitale ale corpului, perseverenţă în aplicarea de lovituri cu un obiect dur în diverse regiuni ale corpului, lovirea victimei cu intensitate în cap (...)" (V.Dobrinoiu, ş.a.- Drept penal, parte specială, Edit. Europa Nova, Bucureşti, 1997, p.99). Şi practica judiciară este constată în a aprecia că „sunt relevante pentru încadrarea juridică împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta, instrumentul utilizat, intensitatea loviturii şi zona anatomică vizată" (Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, decizia nr. 302/1992 şi 304/1992 în Codul penal adnotat cu practică judiciară, Edit. Argessis, Curtea de Argeş, p.497), sau „(...) pentru stabilirea corectă a încadrării juridice a faptei, prima instanţă trebuia să ia în considerare locul în care s-a aplicat lovitura, intensitatea şi urmările acesteia, precum şi obiectul vulnerant folosit (...)" (Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, decizia nr. 2259/1995, în op. cit. p. 495), sau „sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor, deşi leziunile traumatice au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 6-7 zile, şi nu s-a pus în primejdie viaţa victimei, atunci când inculpatul s-a folosit de un corp dur, apt să producă rezultatul letal, şi a lovit victima într-o zonă vitală (...)" (Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, decizia nr. 102/1999, op. cit. p. 99-100), sau „numărul zilelor de îngrijire medicală şi împrejurarea că leziunile nu au pus în pericol viaţa victimei au mai puţină semnificaţie în stabilirea intenţiei indirecte de a ucide. În asemenea cazuri sunt relevante pentru încadrarea juridică împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta, instrumentul utilizat, intensitatea loviturii şi zona anatomică vizată" (Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, decizia nr. 302, 304/1992 şi decizia nr. 1135/1992, în op.cit. p.497).
Nu s-a reţinut o eventuală tentativă de omor şi în privinţa părţii vătămate D.A.V., având în vedere leziunile suferite de aceasta, numărul leziunilor, zona anatomică vizată, etc. precum şi poziţia psihică a inculpatului care, prin acţiunile sale, a vizat exclusiv curmarea vieţii părţii vătămate D.M.L. (declaraţiile inculpatului fiind în acelaşi sens).
Probele administrate în cursul urmăririi penale au dovedit pe deplin întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor de furt calificat, conducerea unui autoturism pe drumurile publice fără ca inculpatul să posede permis de conducere, precum şi ale infracţiunii de port fără drept al cuţitului.
Pe latura civilă a cauzei, prima instanţă a reţinut următoarele:
Partea vătămată C.T. s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma de 1 500 RON, reprezentând contravaloarea distrugerilor aduse autoturismului marca D.
Părţile vătămate D.A.V. şi D.M.L. au precizat că se constituie parte civilă în cauză, urmând a preciza ulterior cuantumul pretenţiilor civile.
S-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 751,932 RON Spitalul Clinic Municipal de Urgenţă Timişoara, reprezentând cuantumul cheltuielilor de spitalizare pentru partea vătămată D.A.V.
S-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2993,55 RON Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „L.Ţ.", reprezentând cuantumul cheltuielilor de spitalizare pentru partea vătămată D.M.L.
Modul de efectuare a urmăririi penale: urmărirea penală a fost începută în cauză la data de 14 decembrie 2011, pentru infracţiunile prev. şi ped. de art. 208 alin. (4), 209 alin. (1) lit. e), g), şi i) C. pen., art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 şi art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991. La data de 15 decembrie 2011 a fost începută urmărirea penală pentru infracţiunile prev. şi ped. de art. 180 C. pen. şi art. 181 C. pen.
La data de 09 ianuarie 2012 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 C. pen.
Inculpatul A.L.C. a fost reţinut pentru 24 ore, după care, prin încheierea penală nr. 79 din 15 decembrie 2011 a Judecătoriei Timişoara a fost arestat preventiv pe o perioadă de 19 zile (mandat de arestare preventivă din 15 decembrie 2011), durata măsurii arestării preventive fiind prelungită succesiv cu 15 zile de Judecătoria Timişoara şi apoi cu 20 zile de către Tribunalul Timiş. Durata arestării preventive expiră la 05 februarie 2012.
De la faţa locului a fost ridicat cuţitul folosit de inculpat la comiterea actelor de agresiune (cuţit argintiu cu prăsele metalice cu lungimea de 32 cm, lungimea lamei de 20 cm). De la partea vătămată D.M.L. au fost ridicate mai multe obiecte de îmbrăcăminte cu care era îmbrăcată la data de 14 decembrie 2011, la momentul comiterii agresiunii de către inculpat.
Inculpatului i-a fost prezentat materialul de urmărire penală la data de 30 ianuarie 2012.
Cu privire la persoana inculpatului, prima instanţă a reţinut următoarele:
Inculpatul A.L.C. are 17 ani. A absolvit 8 clase. Nu este căsătorit. Nu are ocupaţie şi loc de muncă. A mai comis fapte de natura celor pentru care este cercetat în prezentul dosar (furt calificat) şi este cercetat şi în alte dosare pentru fapte cu ridicat grad de pericol social (furt calificat, raport sexual cu un minor). A recunoscut şi regretat faptele comise.
În probaţiune s-a ataşat dosarul de urmărire penală nr. 4/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş.
Tribunalul a reţinut că inculpatul a solicitat aplicarea procedurii simplificate de judecată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., situaţie în care, prealabil examinării fondului, a verificat dacă sunt îndeplinite cerinţele legale pentru admiterea acestei cereri.
Sub aspect procedural s-a reţinut că inculpatul a declarat în faţa primei instanţe, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, că recunoaşte în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Tribunalul a constatat că pentru nici una dintre infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată (art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.; art. 180 alin. (2) C. pen.; art. 208 alin. (4), 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) C. pen.; art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002; art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată) legea nu prevede pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă.
Instanţa de judecată a apreciat că din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că faptele există, au constituit infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpat.
În concluzie, constatând întrunite cerinţele legale, prima instanţă a admis cererea formulată de inculpat având ca obiect aplicarea procedurii simplificate de judecată.
Pe fond, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, Tribunalul a reţinut aceeaşi situaţie de fapt cu cea menţionată în rechizitoriu.
Inculpatul a fost audiat în faza de urmărire penală, recunoscând comiterea faptelor şi oferind detalii în legătură cu mobilul acţiunilor sale şi modul în care a acţionat, recunoaştere care se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală.
Sub aspectul încadrării juridice s-a reţinut că fapta inculpatului care în data de 13 decembrie 2011, ora 2400, în timp ce se afla în municipiul Timişoara pe strada D., a sustras autoturismul marca D. aparţinând părţii vătămate C.T., pătrunzând în interiorul autoturismului prin forţarea sistemului de închidere al uşilor, după care a smuls firele de contact realizând legătura „pe direct”, reuşind pornirea motorului şi punerea în mişcare a autovehiculului, a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (4), 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) C. pen.
Fapta inculpatului care în data de 13 decembrie 2011, după ce a sustras autoturismul marca D. aparţinând părţii vătămate C.T., a condus autovehiculul fără a avea permis de conducere, deplasându-se din Timişoara (locul sustragerii) în localităţile B.M. şi D.N. a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
Fapta inculpatului care în data de 13 decembrie 2011, în jurul orei 0800, în timp ce se afla pe stradă în localitatea D.N., a purtat fără drept un cuţit pe care îl luase de acasă cu intenţia de-al folosi împotriva părţii vătămate D.M.L. a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.
Fapta inculpatului care în data de 13 decembrie 2011, în jurul orei 0800, în timp ce se afla pe stradă în localitatea D.N., ca urmare a refuzului părţii vătămate D.M.L. de a-l însoţi, a lovit-o pe aceasta cu cuţitul în abdomen, în zona gurii şi în antebraţul stâng, lovituri care nu şi-au produs efectul letal deoarece partea vătămată s-a apărat şi în apărarea ei a intervenit partea vătămată D.A.V., a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Fapta inculpatului care în data de 13 decembrie 2011, în jurul orei 0800, în timp ce se afla pe stradă în localitatea D.N., a lovit-o cu cuţitul în coapsa dreaptă pe partea vătămată D.A.V. care intervenise în apărarea părţii vătămate D.M.L., cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 15 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.
Potrivit art. 100 C. pen. „Faţă de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă. La alegerea sancţiunii se ţine seama de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală şi morală, de comportarea lui, de condiţiile în care a fost crescut şi în care a trăit şi de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.
Pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului”.
Tribunalul a apreciat că în speţă se impune aplicarea unor pedepse, singurele în măsură să conducă la îndreptarea minorului.
La alegerea sancţiunii prima instanţă a avut în vedere următoarele elemente: motivul comiterii acestor infracţiuni l-a constituit dorinţa inculpatului de a o determina pe partea vătămată D.M.L. să reia cu acesta relaţia de iubire pe care o avuseseră anterior, iar în urma refuzului părţii vătămate inculpatul a acţionat cu dorinţa de răzbunare, de a-i provoca acesteia o suferinţă similară cu cea resimţită de el; chiar dacă inculpatul a acţionat sub imperiul acestei decepţii pe plan sentimental, trebuie totuşi avut în vedere că acţiunile sale au fost concepute şi executate de o manieră care îi asigura şanse mari de reuşită (a obţinut un mijloc de transport; s-a înarmat; nu a ezitat să iniţieze şi să desfăşoare acţiunea violentă pe stradă şi chiar dacă partea vătămată era însoţită de sora ei mai mare; acţiunile sale nu au produs rezultatul urmărit de acesta deoarece partea vătămată s-a apărat iar sora acesteia i-a sărit în ajutor şi a pulverizat în ochii inculpatului conţinutul unui spray lacrimogen); atitudinea sinceră a inculpatului nu poate fi valorificată ca o circumstanţă atenuantă în contextul în care toate mijloacele de probă enumerate anterior fac dovada indubitabilă a vinovăţiei sale; inculpatul, deşi minor (la data comiterii faptei avea 17 ani şi 6 luni), a mai fost anterior cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat şi conducere fără permis pentru care în data de 02 noiembrie 2011 a fost scos de sub urmărire penală în baza art. 181 C. pen., fiindu-i aplicată o amendă administrativă; din referatul de evaluare (dosarul tribunalului) rezultă că factorii care au influenţat negativ comportamentul inculpatului sunt: lipsa supravegherii constante din partea părinţilor (tatăl consumă frecvent băuturi alcoolice; mama plecată la lucru în Germani); anturajul dubios; abandonul şcolar; lipsa vreunei calificări profesionale sau a unui plan de formare profesională în viitor; deficitul intelectual; consumul ocazional de alcool, iar aceşti factori prevalează asupra celor în măsură să înhibe dezvoltarea comportamentului infracţional, inculpatul având şanse scăzute de a se integra corespunzător în societate.
În ce priveşte limitele pedepselor prima instanţă a constatat că inculpatul beneficiază, în cazul infracţiunii de omor calificat, de 3 cauze de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege ce urmează a fi aplicate în următoarea ordine: minoritatea, tentativa, art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. Urmare a reţinerii acestor cauze de reducere a pedepsei, limitele pedepsei cu închisoarea sunt cuprinse între 1 an şi 8 luni şi 4 ani şi două luni.
În cazul infracţiunii de furt calificat sunt aplicabile în ordine minoritatea şi prevederile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., limitele pedepsei cu închisoarea fiind cuprinse între un an şi 5 ani.
În cazul infracţiunii prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 sunt aplicabile în ordine minoritatea şi prevederile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., limitele pedepsei cu închisoarea fiind cuprinse între 4 luni şi un an şi 8 luni.
În cazul infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 rep. sunt aplicabile în ordine minoritatea şi prevederile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., limitele pedepsei cu închisoarea fiind cuprinse între o lună şi 8 luni.
În cazul infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) sunt aplicabile în ordine minoritatea şi prevederile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., limitele pedepsei cu închisoarea fiind cuprinse între o lună şi 8 luni.
Criteriile menţionate la alegerea sancţiunii trebuie avute în vedere şi la stabilirea pedepselor pentru fiecare infracţiune în parte, prima instanţă dispunând potrivit dispozitivului prezentei sentinţe.
Împotriva sentinţei Tribunalului Timiş au declarat apel inculpatul A.L.C. şi părţile civile D.M.L. şi D.A.V.
Inculpatul nu a motivat apelul în scris fiind susţinut oral de către apărătorul din oficiu care prin concluziile formulate a solicitat reducerea pedepsei aplicate şi suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.
Părţile civile au criticat sentinţa pentru netemeinicie atât sub aspectul laturii civile cât şi a laturii penale.
Sub aspectul laturii penale se solicită majorarea pedepselor aplicate inculpatului având în vedere pericolul social al infracţiunilor şi a împrejurărilor în care au fost comise faptele precum şi a conduitei inculpatului atât înainte cât şi după săvârşirea acestora. Se susţine că inculpatul are mai multe furturi la activ şi nu şi-a manifestat regretul pentru faptele comise.
În ce priveşte latura civilă a cauzei se solicită majorarea daunelor morale la 100.000 RON pentru partea civilă D.M.L. şi la 50.000 RON daune morale pentru D.A.V.
Prin decizia penală nr. 98 din 21 mai 2012, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a admis apelurile declarate de părţile civile D.M.L. şi D.A.V. împotriva sentinţei penale nr. 114/P/2012, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 680/30/2012.
A desfiinţat sentinţa apelată sub aspectul laturii civile şi rejudecând cauza:
A majorat daunele morale acordate părţii civile D.M.L. de la 20000 RON la 40000 RON şi daunele morale acordate părţii civile D.A.V. de la 5000 RON la 10000 RON şi a obligat inculpatul, în solidar cu părţile responsabile civilmente A.G. şi A.N. la plata acestora.
A menţinut, în rest, dispoziţiile sentinţei apelate.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.L.C., împotriva aceleiaşi sentinţe.
A menţinut starea de arest şi a dedus în continuare, din pedeapsă, durata arestului preventiv din data de 5 aprilie 2012.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a apreciat că la individualizarea judiciară a pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72.C. pen.
Referitor la latura civilă a cauzei, instanţa a apreciat că se impune majorarea sumelor acordate de instanţa de fond părţilor vătămate faţă de traumele psihice suferite de acestea ca urmare a agresiunilor exercitate asupra lor.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpatul A.L.C. şi părţile civile D.M.L. şi D.A.V., solicitând admiterea recursurilor astfel cum s-a reţinut în partea introductivă a prezentei decizii.
Inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat conform art. 3856 alin. (2)C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost bine stabilită de instanţa de fond, în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor este justă, fiind corespunzătoare situaţiei de fapt reţinută, în mod corect stabilind instanţa de fond că în cauză sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii infracţiunilor reţinute în sarcina sa.
Astfel, rezultă din probele administrate în cauză că inculpatul a săvârşit următoarele infracţiuni:
- Fapta inculpatului care în data de 13 decembrie 2011, ora 2400, în timp ce se afla în municipiul Timişoara pe strada D., a sustras autoturismul marca D. aparţinând părţii vătămate C.T., pătrunzând în interiorul autoturismului prin forţarea sistemului de închidere al uşilor, după care a smuls firele de contact realizând legătura „pe direct”, reuşind pornirea motorului şi punerea în mişcare a autovehiculului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (4), 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) C. pen.
- Fapta inculpatului care în data de 13 decembrie 2011, după ce a sustras autoturismul marca D. aparţinând părţii vătămate C.T., a condus autovehiculul fără a avea permis de conducere, deplasându-se din Timişoara (locul sustragerii) în localităţile B.M. şi D.N. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
- Fapta inculpatului care în data de 13 decembrie 2011, în jurul orei 0800, în timp ce se afla pe stradă în localitatea D.N., a purtat fără drept un cuţit pe care îl luase de acasă cu intenţia de-al folosi împotriva părţii vătămate D.M.L. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.
- Fapta inculpatului care în data de 13 decembrie 2011, în jurul orei 0800, în timp ce se afla pe stradă în localitatea D.N., ca urmare a refuzului părţii vătămate D.M.L. de a-l însoţi, a lovit-o pe aceasta cu cuţitul în abdomen, în zona gurii şi în antebraţul stâng, lovituri care nu şi-au produs efectul letal deoarece partea vătămată s-a apărat şi în apărarea ei a intervenit partea vătămată D.A.V., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
- Fapta inculpatului care în data de 13 decembrie 2011, în jurul orei 0800, în timp ce se afla pe stradă în localitatea D.N., a lovit-o cu cuţitul în coapsa dreaptă pe partea vătămată D.A.V. care intervenise în apărarea părţii vătămate D.M.L., cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 15 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.
Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare.
În procesul de individualizare a pedepsei instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen. şi anume gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, limitele speciale ale pedepselor, modalitatea concretă de comitere a faptelor, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului (este minor, a recunoscut faptele, nu are antecedente penale, deşi i s-au aplicat amenzi administrative pentru săvârşirea unor infracţiuni de furt şi de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere), aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse rezultante care, prin cuantum şi modalitate de executare este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei, astfel cum sunt reglementate de dispoziţiile art. 52 C. pen.
În consecinţă, recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Referitor la recursurile declarate de părţile civile, Înalta Curte constată că, în raport de dispoziţiile art. 360 şi art. 363 C. proc. pen., acestea sunt formulate în termen întrucât, aşa cum rezultă din examinarea actelor dosarului, acestora nu li s-a comunicat copia dispozitivului deciziei pronunţate de instanţa de apel, în condiţiile în care au lipsit la judecarea cauzei în apel.
Cu privire la cererea de majorare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului, de la 3 ani şi opt luni închisoare la 9 ani închisoare, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere considerentele pentru care s-a respins şi cererea inculpatului, de reducere a pedepsei, considerente sus menţionate.
În ceea ce priveşte daunele morale acordate părţilor civile D.M.L. şi D.A.V., Înalta Curte apreciază că acestea au fost corect stabilite de instanţa de control judiciar, având în vedere traumele psihice suferite de părţile vătămate ca urmare a agresiunilor exercitate de către inculpat asupra acestora şi de numărul de îngrijiri medicale.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpat şi de părţile civile.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive.
Va fi obligat recurentul inculpat, ca şi recurentele părţi civile la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul A.L.C. şi de părţile civile D.M.L. şi D.A.V. împotriva deciziei penale nr. 98/A din data de 21 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 decembrie 2011 la 19 octombrie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentele părţi civile D.M.L. şi D.A.V. la plata sumelor de câte 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3401/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 3043/2012. Penal. Traficul de persoane (Legea... → |
|---|
