ICCJ. Decizia nr. 3401/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin Decizia civilă nr. 59/ A din 12 mai 2011, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, minori și de familie, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanta C.A. și de pârâta C.D. împotriva Sentinței civile nr. 198 din 22 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Argeș, reținând, în esență, următoarele:
Din probele administrate a rezultat că suprafața de 280 mp nu poate fi restituită întrucât pe ea se află amplasată o construcție definitivă din beton armat ce nu poate fi demontată, astfel că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Critica pârâtei referitoare la împrejurarea că reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe întreg imobilul, fiind inclus în titlul de proprietate nr. X/2003 nu a fost primită, motivat de faptul că, prin Decizia civilă nr. 982/2004, înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că terenul solicitat în speța de față nu face parte din suprafața de 3,40 ha validată conform Legii nr. 18/1991.
Pârâta nu are titlu de proprietate pe terenul în litigiu, adeverințele invocate de aceasta neputând fi asimilate unui titlu de proprietate în înțelesul Legii nr. 10/2001.
în mod corect instanța s-a pronunțat asupra refuzului de soluționare a notificării formulată de reclamantă, având în vedere Decizia nr. 20/2007 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii.
împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termen legal, pârâta, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate, iar, pe fond, respingerea cererii intimatei-reclamante.
în motivarea criticilor, întemeiate, în mod formal, pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a invocat faptul că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, întrucât pentru terenul pe care se află construcția de 280 mp deține acte de proprietate. Comisia locală de fond funciar Suseni a emis titlu de proprietate reclamantei pentru toată suprafața pentru care a fost îndreptățită, astfel că nu se mai poate reconstitui pentru aceasta un alt drept de proprietate pe un teren ce nu-i mai aparținea.
în ședința publică din 17 mai 2012, instanța, ex officio, a pus în discuția părților nulitatea recursului declarat de pârâtă, din perspectiva imposibilității încadrării criticilor în motivele de nelegalitate reglementate în mod limitativ de dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Deliberând cu prioritate asupra nulității recursului, înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 3021alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar, potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor în unul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor în unul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute expres și exhaustiv de art. 304 C. proc. civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului.
în speță, nu numai că recurenta nu s-a conformat exigențelor art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., neindicând, decât formal, motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., pe care își întemeiază recursul, dar nu a formulat nici critici care să poată fi încadrate, din oficiu, în vreunul dintre cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Astfel, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc veritabile critici ale deciziei pronunțate în apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală, de către recurent, a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță, în fundamentarea acesteia.
Modalitatea de motivare a recursului adoptată de către recurentă constă, practic, într-o înșiruire de afirmații, care, nefiind structurate din punct de vedere juridic, sunt imposibil de încadrat în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.
Cererea de recurs care a învestit înalta Curte cuprinde numai simple afirmații cu privire la faptul că, pentru terenul pe care se află construcția de 280 mp, pârâta deține acte de proprietate. Comisia locală de fond funciar Suseni a emis titlu de proprietate reclamantei pentru toată suprafața pentru care a fost îndreptățită, astfel că nu se mai poate reconstitui pentru aceasta un alt drept de proprietate pe un teren ce nu-i mai aparținea.
Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C. proc. civ., iar pârâta nu a formulat critici care să poată fi circumscrise acestui cadru legal și că nu se pot decela motive de ordine publică, înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să constate nulitatea recursului declarat, conform art. 3021alin. (1) lit. c) C. proc. civ. coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
Văzând și culpa procesuală a pârâtei, în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., înalta Curte a obligat recurenta la plata către intimată a sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3390/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3381/2012. Penal → |
|---|
