ICCJ. Decizia nr. 3367/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3367/2012
Dosar nr. 4337/1/2012
Şedinţa publică din 19 octombrie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 25 din 14 februarie 2012, Tribunalul Olt, în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu referire la art. 3201alin. (1), (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul R.F. la pedeapsa principală de 6 ani închisoare, în regim de detenţie conform art. 57 C. pen.
În baza art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. coroborat cu art. 65 alin. (2) C. pen. şi art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 5 ani.
În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive cu privire la inculpatul R.F. şi în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive începând de la data de 16 ianuarie 2012, ora 15.10, la zi.
În baza art. 14, art. 161 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. corob. cu art. 998-999 C. civ. şi art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată, a admis acţiunea civilă formulată în procesul penal de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova şi a fost obligat inculpatul R.F. la plata sumei de 10.125,50 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părţii vătămate P.V., sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflaţie conform cererii acestei părţi civile.
S-a constatat că inculpatul şi-a manifestat expres voinţa de a achita integral aceste despăgubiri civile.
În baza art. 3201 alin. (5) C. proc. pen., s-a disjuns acţiunea civilă promovată în procesul penal de partea vătămată (civilă) P.V. şi s-a format un nou dosar pentru care s-a stabilit termen de judecată la 06 martie 2012, dosar în care instanţa se va pronunţa şi cu privire la obiectele (lemne) folosite la agresiune.
A fost obligat inculpatul la 700 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că în ziua de 04 septembrie 2011, urmare a comportamentului violent manifestat de inculpat pe fondul consumului de alcool, soţia inculpatului, martora R.A. a plecat din domiciliul conjugal deplasându-se la locuinţa părinţilor săi din aceeaşi localitate, comuna I., jud. Olt, cărora le-a solicitat ajutor în sensul de a o ascunde în locuinţa respectivă pentru a scăpa de agresiunea soţului său.
După aproximativ o jumătate de oră, inculpatul, înarmat cu o blană din lemn, a venit la poarta locuinţei socrului său, partea vătămată P.V., a încercat să discute cu inculpatul, însă acesta îşi manifesta expres intenţia de o agresa pe soţia sa, respectiv fiica părţii vătămate. În acest context partea vătămată i-a solicitat inculpatului să plece şi să revină la locuinţa sa după ce îi va trece starea de beţie, dar inculpatul a refuzat, şi cu scândura pe care o avea asupra sa a lovit pe partea vătămată P.V. în cap şi peste corp, loviturile determinând căderea acesteia la pământ. La strigătele părţii vătămate au venit în ajutor soţia sa P.F. şi martorii R.A.L., P.E., R.A., care au încercat să-l imobilizeze pe inculpat pentru a nu mai lovi partea vătămată, însă inculpatul a ameninţat-o şi pe soţia părţii vătămate că o va înjunghia cu un cuţit pe care l-a scos din buzunar. În aceste împrejurări, martorii, de teamă, au renunţat să mai intervină însă au solicitat inculpatului să nu mai agreseze pe partea vătămată. Aceasta revenindu-şi după primele lovituri, pentru a se apăra, a luat un ştachete din lemn din curte, însă inculpatul i l-a smuls ulterior din mână şi l-a lovit în cap, agresiune în urma căreia partea vătămată a căzut din nou, în stare de inconştienţă, pe aleea betonată de lângă casă.
După aplicarea loviturilor inculpatul a părăsit locuinţa părţii vătămate, iar aceasta a fost transportată cu o ambulanţă la Spitalul Clinic nr. 1 Craiova, unde la examinarea medicală a fost diagnosticată cu comă gr. II, TCC acut deschis prin agresiune individuală, hemoragie cerebeloasă cu inundaţie ventriculară, hematom temporo-frontal drept, traumatism toraco-abdominal.
Faptele descrise rezultă din următoarele mijloace de probă: declaraţiile părţii vătămate P.V. care a descris agresiunea, respectiv lovirea sa de către inculpat şi circumstanţele în care aceasta s-a produs, menţiunile din procesul verbal de sesizare din oficiu şi cercetare la faţa locului încheiate de organele de urmărire penală la data de 05 septembrie 2011, planşa fotografică privind aspectele fixate cu ocazia examinării tehnico-ştiinţifice a locului faptei efectuată la aceeaşi dată cu privire la agresiunea exercitată de inculpat asupra părţii vătămate, proces-verbal de predare primire încheiat la data de 20 ianuarie 2012, fişa de custodie privind obiectele din lemn ridicate la efectuarea cercetării la faţa locului, declaraţiile martorilor P.F., P.E., R.E. şi R.M.D., martori care au observat nemijlocit incidentul şi au descris agresiunea inculpatului asupra părţii vătămate, raportul de constatare medico-legală din 18 octombrie 2011 efectuat de I.N.M.L. Craiova din care rezultă că partea vătămată P.V. a prezentat leziuni traumatice produse la data de 04 septembrie 2011 prin lovire cu sau de corpuri dure, a necesitat 55 zile de îngrijiri medicale şi s-a concluzionat că leziunile traumatice i-au pus în primejdie viaţa, biletul de ieşire din spital emis la data de 28 septembrie 2011 şi scrisoarea medicală, şi au fost recunoscute de inculpat în condiţiile art. 3201 C. proc. pen., fără a se mai impune astfel analiza în detaliu a tuturor probelor existente la dosarul de urmărire penală.
În drept, instanţa a reţinut că faptele comise de inculpat în circumstanţele descrise anterior, întrunesc elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat prev. art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
La individualizarea pedepsei principale ce s-a aplicat inculpatului s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege (reduse cu o treime atât minimul, cât şi maximul prin aplicarea dispoz. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.), cât şi toate celelalte date care particularizează atât fapta comisă, cât şi persoana inculpatului, respectiv criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.
Astfel, s-a ţinut seama de gradul de pericol social al faptei săvârşite dedusă din importanţa valorii sociale afectate - sănătatea, integritatea corporală şi viaţa omului, limitele de pedeapsă, modul în care inculpatul a agresat partea vătămată, toate circumstanţele în care s-a produs incidentul, circumstanţele privind persoana inculpatului astfel cum au rezultat pe de o parte din împrejurarea că inculpatul a fost şi sancţionat contravenţional cu amendă - 200 RON pentru fapte prev. de Legea 61/1991 conform procesului-verbal, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză care au descris inculpatul ca fiind o persoană cu un comportament violent manifestat frecvent în familie pe fondul consumului de băuturi alcoolice, iar pe de altă parte din caracterizarea din 23 ianuarie 2012 efectuată de primarul şi secretarul comunei I., jud. Olt - că a manifestat un comportament bun în comunitate, este sociabil şi îşi ajută vecinii. S-a avut în vedere şi conduita procesuală, recunoaşterea şi regretul exprimat în faţa instanţei cu privire la fapta comisă, încercarea de a înlătura consecinţele materiale ale infracţiunii în sensul că şi-a manifestat expres acordul de a achita integral pretenţiile civile solicitate de Spitalul Clinic de Urgenţă Craiova, respectiv cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea părţii vătămate actualizate, şi în parte şi despăgubirile solicitate de partea vătămată P.V.
Faţă de toate aceste aspecte, având în vedere şi dispoz. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., instanţa a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa principală de 6 ani închisoare în regim de detenţie potrivit art. 57 C. pen. apreciind că aceasta este de natură să realizeze scopul preventiv, educativ şi coercitiv prev. de legiuitor în art. 52 C. pen.
În ceea ce priveşte latura civilă a procesului penal s-a constatat că, potrivit art. 998 - 999 C. civ. „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-l repara”, iar conform dispoz. art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, în baza art. 14, art. 161şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. a admis acţiunea civilă promovată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova şi a obligat inculpatul la plata către această parte civilă a sumei de 10.125,50 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare, ocazionate de internarea părţii vătămate în perioada 05 septembrie 2011 - 28 septembrie 2011 în secţia Neurochirurgie a acestui spital, sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflaţie conform cererii acestei părţi civile. S-a constatat că inculpatul R.F. şi-a manifestat expres voinţa de a achita integral aceste despăgubiri civile.
Pe parcursul urmăririi penale, cu prilejul audierii de către procuror, partea vătămată P.V. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 30.000 RON reprezentând daune morale şi cheltuieli de spitalizare şi cu medicamentaţia ulterioară agresiunii, şi neexistând elemente suficiente pentru a fi soluţionată odată cu latura penală a cauzei, tribunalul în baza art. 3201alin. (5) C. proc. pen. a dispus disjungerea acestei acţiuni civile.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul R.F., solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei, în infracţiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., întrucât nu a urmărit şi nu a acceptat moartea victimei. A mai solicitat reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b), art. 74, 76 C. pen., astfel încât pedeapsa să fie coborâtă sub minimul special prevăzut de lege.
Prin decizia penală nr. 94 din 21 martie 2012 a Curţii de Apel Craiova s-a dispus respingerea apelului inculpatului R.F., împotriva sentinţei penale nr. 25 din 14 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 526/104/2012, ca nefondat. S-a dedus detenţia preventivă de la 14 februarie 2012 la zi şi menţine starea de arest şi a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
A constatat instanţa de apel că starea de fapt a fost stabilită de instanţa de fond, potrivit probelor administrate la urmărirea penală, ca urmare a cererii formulată expres de inculpat în şedinţă publică în prezenţa apărătorului, solicitând judecarea cauzei potrivit procedurii prevăzută de art. 3201C. proc. pen.
A apreciat că inculpatul nu poate reveni asupra cererii formulată în faţa instanţei de fond, prin care a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii speciale prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., în condiţiile în care a fost asistat de apărător ales, voinţa nu i-a fost viciată în niciun fel, instanţa de fond i-a explicat care sunt consecinţele judecării cauzei potrivit procedurii speciale prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., inculpatul fiind cel care a formulat cererea ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Pe de altă parte, instanţa de fond a stabilit starea de fapt în baza probelor administrate la urmărirea penală, constatând că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.
Ori, în situaţia în care instanţa de fond ar fi constatat că probele nu sunt suficiente, ar fi continuat judecarea cauzei, potrivit procedurii de drept comun.
A mai constatat că este nefondată susţinerea inculpatului, potrivit căreia partea vătămată l-ar fi lovit prima dată în cap cu un corp dur, iar el a ripostat, împingându-l pe acesta şi lovindu-se la cap, apărarea inculpatului neavând suport probator. Astfel martorii oculari au arătat că inculpatul a fost cel care a lovit-o primul pe partea vătămată cu blana pe care o luase asupra sa. Mai mult, martorii au precizat că inculpatul a continuat să-i aplice lovituri părţii vătămate şi în momentul când acesta era căzut la pământ. Leziunile prezentate de inculpat şi constatate prin certificatul medico-legal din 06 septembrie 2011, se justifică prin aceea că la un moment dat, după ce a fost agresat de inculpat, partea vătămată a luat o bucată de lemn din curte şi l-a lovit pe inculpat, aşa cum rezultă din declaraţia martorei R.M.D.
Astfel a constatat instanţa de apel că nu se impune reţinerea stării de provocare prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., în condiţiile în care inculpatul este cel care a generat conflictul, deplasându-se la domiciliul părţii vătămate, având o bucată de lemn asupra sa, a refuzat să părăsească locuinţa părţii vătămate, deşi i s-a cerut în mod expres să plece şi i-a aplicat lovituri repetate părţii vătămate.
A mai constatat că este nefondată cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice, în infracţiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., în condiţiile în care intenţia directă de a ucide partea vătămată rezultă din împrejurările în care s-a săvârşit fapta, obiectul folosit - o scândură de lemn, numărul mare de lovituri, zonele vizate, atât zona capului, cât şi zona corpului, forţa mare cu care inculpatul a lovit-o pe partea vătămată, dar şi împrejurarea că inculpatul a continuat să lovească şi după ce partea vătămată se afla căzută la pământ în stare de inconştienţă. Mai mult, în momentul în care martorii au vrut să intervină, inculpatul a scos din buzunar un cuţit cu care i-a ameninţat, astfel încât martorii s-au retras, dar inculpatul şi-a continuat agresiunea faţă de partea vătămată.
Prin urmare, din probele administrate la urmărirea penală rezultă că fapta pentru care este cercetat inculpatul există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, iar acesta nu mai poate reveni asupra cererii de judecarea cauzei potrivit procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., în condiţiile în care voinţa sa nu a fost viciată în niciun fel în momentul când a dat declaraţie la instanţa de fond, în prezenta apărătorului ales.
A reţinut că în speţă nu se impune nici reţinerea circumstanţelor atenuante, nici reducerea pedepsei, având în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., gradul de pericol social ridicat al faptei, împrejurările în care s-a săvârşit - partea vătămată este socrul inculpatului, iar fiica s-a refugiat în locuinţa victimei pentru a scăpa de actele de violenţă exercitate de inculpat asupra sa, dar şi criterii ce ţin de persoana inculpatului, care este cunoscut ca fiind o persoană cu un caracter violent, manifestat frecvent în familie pe fondul consumului de băuturi alcoolice, fiind sancţionat contravenţional pentru fapte de violenţă.
Totodată, s-a mai reţinut că inculpatul a fost condamnat în Spania la 6 luni închisoare pentru fapte de agresiune săvârşite împotriva soţiei sale, R.A., fapt ce demonstrează că acea pedeapsă nu şi-a atins scopul, inculpatul continuând să aibă în continuare un comportament violent, astfel încât cuantumul pedepsei stabilit de instanţa de fond este în măsură să conducă la atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Prin decizia penală nr. 1898 din 05 iunie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.F. împotriva deciziei penale nr. 94 din 21 martie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatorul R.F., fără a o motiva.
La 08 august 2012, pe rolul Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în prezenta cauză a fost înregistrată cererea prin care contestatorul R.F. menţionează că retrage contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei penale nr. 1898 din 05 iunie 2012.
La data soluţionării cauzei, respectiv 19 octombrie 2012, având în vedere manifestarea de voinţă a contestatorului şi dispoziţiile art. 369 C. proc. pen. şi art. 3854 C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că va lua act de retragerea contestaţiei în anulare formulată de contestator.
Va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea contestaţiei în anulare formulată de contestatorul R.F. împotriva deciziei penale nr. 1898 din data de 05 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 526/104/2012.
Obligă contestatorul la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3352/2012. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 3562/2012. Penal → |
|---|
