ICCJ. Decizia nr. 3562/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3562/2012
Dosar nr. 13808/86/2010
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 177 din 15 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Suceava s-a respins ca nefondată cererea formulată de inculpatul I.P., prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.
A fost condamnat inculpatul I.P. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. la pedeapsa principală de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.
În temeiul disp. art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului I.P. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.
A fost condamnat inculpatul I.M. la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.
În temeiul disp. art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului I.M. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.
În temeiul disp. art. 81 alin. (1) C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatului I.M. pe un termen de încercare de 2 ani şi 1 lună calculat conform art. 82 C. pen.
În temeiul disp. art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 359 alin. (1) C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului I.M. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiţionate şi executarea pedepsei aplicate în regim de detenţie în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.
În temeiul disp. art. 88 C. pen. s-a dedus din pedepsele aplicate fiecăruia dintre inculpaţi durata reţinerii din data de 22 aprilie 2010 (o zi).
În temeiul disp. art. 109 alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus restituirea a cinci topoare ridicate conform dovezii de predare-primire din 22 aprilie 2010, către persoana căreia îi aparţin, respectiv numitei I.A.
S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată S.I. şi au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, să plătească acesteia suma de 5.000 RON cu titlu de daune morale şi suma de 4.000 RON, cu titlu de daune materiale.
S-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Suceava şi, pe cale de consecinţă, au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata sumei de 4239,88 RON, cu titlu de cheltuieli de spitalizare efectuate cu partea vătămată S.I.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, în fapt, că în data de 19 aprilie 2010, în jurul orei 21.00 - 22.00, pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi a unui conflict spontan avut cu partea vătămată S.I., inculpatul I.P. cu intenţie, i-a aplicat o puternică lovitură cu un corp contondent dur (topor) la nivelul capului, cauzându-i leziuni grave care au necesitat intervenţie neurochirurgicală de urgenţă şi care i-au pus în primejdie viaţa, iar inculpatul I.M. i-a aplicat acesteia lovituri cu pumnii, picioarele şi un corp contondent la nivelul corpului, cauzându-i leziuni.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii I.P. şi I.M. şi partea civilă S.I.
Prin decizia penală nr. 32 din 26 martie 2012, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de inculpaţii I.P. şi I.M. şi partea civilă S.I., împotriva sentinţei penale nr. 177 din 15 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 13808/86/2010.
A desfiinţat în parte sentinţa penală mai sus menţionată şi în rejudecare:
A condamnat pe inculpatul I.P. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) - art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, în loc de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
A condamnat pe inculpatul I.M. pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) - art. 76 lit. e) teza a II-a C. pen., la pedeapsa de 1.000 RON amendă (în loc de o lună închisoare).
A înlăturat aplicarea art. 71 C. pen. pentru inculpatul I.M.
În temeiul disp. art. 81 alin. (1) C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatului I.M. pe durata termenului de încercare de 1 an, calculat conform art. 82 C. pen.
În temeiul disp. art. 359 alin. (1) C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului I.M. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiţionate şi executarea pedepsei aplicate, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.
A obligat inculpaţii I.P. şi I.M., în solidar, să plătească părţii vătămate S.I. suma de 7.500 RON (în loc de 4.000 RON), cu titlu de daune materiale.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi încadrarea în drept a faptelor comise de inculpaţii apelanţi dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
A constatat instanţa de apel că în mod corect instanţa de fond a respins solicitările apărării de schimbare a încadrării juridice a faptei şi de reţinere în favoarea inculpatului I.P. a circumstanţei atenuante a provocării.
Referitor la inculpatul I.M. care a solicitat achitarea întrucât nu a lovit-o pe partea vătămată apreciind că a fost greşit condamnat pentru infracţiunea prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., Curtea a constatat că şi sub acest aspect hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică.
Cât priveşte însă pedepsele aplicate, Curtea a apreciat că se justifică o reindividualizare a acestora prin reţinerea în favoarea inculpaţilor a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 C. pen. şi aplicarea dispoziţiilor art. 76 lit. b) şi e) C. pen.
Faţă de elementele ce caracterizează persoana inculpaţilor, prima instanţă de control judiciar a apreciat că o pedeapsă de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenţie aplicată inculpatului I.P. şi o pedeapsă pecuniară în cuantum de 1.000 RON, cu suspendarea condiţionată a executării aplicată inculpatului I.M. sunt de natură a-şi atinge scopul, acela de reeducare şi prevenire de săvârşire a noi infracţiuni.
Împotriva acestei din urmă decizii penale, în termen legal, au declarat recursuri inculpaţii I.P. şi I.M.
Inculpatul I.P., prin apărător, invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. a solicitat reducerea pedepsei şi reţinerea în favoarea sa a disp. art. 73 lit. b) C. pen., precum şi legitima apărare. În susţinerea recursului a arătat că nu a acţionat cu intenţia de a ucide victima şi cu intenţia de a se apăra.
Inculpatul I.M., prin apărător, a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. întrucât nu a săvârşit fapta reţinută în sarcina sa, motiv de recurs ce se circumscrie cazului de casare prev. de art. 3859pct. 18 C. proc. pen.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că recursurile declarate de inculpaţi nu sunt fondate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează.
Instanţa de fond a reţinut o corectă situaţie de fapt în urma analizării materialului probator administrat în cauză şi a dat o justă încadrare faptelor constatând că vinovăţia inculpaţilor este pe deplin dovedită, în cauză fiind întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a celor doi inculpaţi sub aspectul infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.
Probele administrate dovedesc mai presus de orice dubiu că inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor ce li se reţin în sarcină, în mod corect instanţa de fond dispunând condamnarea acestora, neexistând elemente care să facă posibilă adoptarea unei soluţii contrare celei stabilite de instanţele inferioare în sensul achitării inculpatului I.M. aşa cum în mod netemeinic a susţinut apărătorul acestuia.
Referitor la solicitarea inculpatului I.M. de a fi achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a lovit-o pe partea vătămată fiind în mod greşit condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., Înalta Curte constată că şi sub acest aspect hotărârea pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică.
Fapta acestui inculpat constând în lovirea părţii vătămate cu pumnii şi picioarele a fost pe deplin dovedită prin declaraţia părţii vătămate, precum şi prin depoziţiile martorilor oculari C.M., C.V., S.G., S.M., R.C., aşa încât în mod corect a reţinut prima instanţă că fapta există şi a fost săvârşită cu vinovăţie, soluţia de condamnare impunându-se în cauză.
De asemenea, în speţă nu poate fi reţinută în favoarea inculpatului I.P. circumstanţele atenuante prev. de art. 73 lit. b) şi art. 73 lit. a) C. pen.
Din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că acesta a acţionat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea victimei, produsă prin violenţă. Inculpatul a fost cel care a declanşat conflictul prin lovirea părţii vătămate cu biciul, în condiţiile în care aceasta nu a făcut altceva decât i-a reproşat că nu trebuia să intervină în familia fratelui său N., care este căsătorit cu sora inculpatului.
Pentru incidenţa art. 73 lit. b) C. pen. este necesar ca victima să dovedească o agresivitate sau o altă comportare care să fie considerată gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o puternică tulburare sau emoţie încât să nu fie în stare să se abţină de la o ripostă prin săvârşirea unei infracţiuni.
Legea nu cere ca fapta provocatorului să fie la fel de gravă ca riposta celui provocat, dar pentru existenţa unei puternice tulburări sau emoţii, se presupune, de regulă, ca faptele celor în cauză să aibă o semnificaţie apropiată. Ori, un simplu reproş verbal nu poate constitui scuza provocării pentru săvârşirea unei infracţiuni de genul celei comise de inculpat.
Aşa fiind, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanţele anterioare au respins solicitările apărării de schimbare a încadrării juridice a faptei şi de reţinere în favoarea inculpatului I.P. a circumstanţei atenuante a provocării.
Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului I.P., Înalta Curte constată că instanţa de apel a dozat corect această pedeapsă atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare, apreciind că scopul educativ şi preventiv al acesteia poate fi atins prin aplicarea unei pedepse principale de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., cu titlul de pedeapsă complementară.
În mod corect prima instanţă de control judiciar a reţinut în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a), b) şi art. 76 lit. b) C. pen., întrucât nu are antecedente penale, din declaraţiile martorilor S.C.N., I.P.A., R.C. şi I.D. rezultând că nu este cunoscut în comunitate ca o persoană violentă. De asemenea, se constată că pe parcursul procesului acest inculpat şi-a manifestat disponibilitatea de a o despăgubi pe partea vătămată, inclusiv cu sumele stabilite la instanţa de fond cu titlu de daune.
În cauză nu pot fi identificate alte date care să facă posibilă reducerea pedepsei aplicată acestui inculpat sau schimbarea modalităţii de executare, fapta comisă, tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., prezentând un grad ridicat de pericol social ce impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenţie.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondate recursurile declarate în cauză.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.P. şi I.M. împotriva deciziei penale nr. 32 din 26 martie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3367/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3917/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
