ICCJ. Decizia nr. 3396/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3396 /20 13

Dosar nr. 13131/117/2012

Şedinţa publică din 4 noiembrie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 31/D din 7 februarie 2013 a Tribunalului Cluj, s-a dispus condamnarea inculpatului J.A.A., la următoarele pedepse:

- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documentele legale şi bunurile din patrimoniu, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 320¹ C. proc. pen.;

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, constând în sustragerea de la efectuarea verificărilor fiscale prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale ori secundare, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, art. 53 pct. 2 lit. a), art. 64 lit. a) teza a II-a, art. 65 şi art. 66 C. pen., s-a interzis inculpatului pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

S-a constatat că infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea în prezenta cauză sunt comise în concurs real cu infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen., pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, prin sentinţa penală nr. 411 din 8 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 4300/117/2008 al aceleiaşi instanţe, definitivă prin decizia penală nr. 5 din 20 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Cluj la data de 9 februarie 2010.

În temeiul art. 85 C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni aplicată prin sentinţa penală nr. 411 din 8 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 4300/117/2008 al aceleiaşi instanţe, definitivă prin decizia penală nr. 5 din 20 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Cluj la data de 9 februarie 2010.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 1 an închisoare şi de 2 ani închisoare, aplicate prin prezenta, cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 411 din 8 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 4300/117/2008 al aceleiaşi instanţe, în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen. raportat la art. 85 alin. (3) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 4 ani, care începe să curgă de la data de 9 februarie 2010, conform art. 85 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiţionate.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

S-a constatat că infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin această hotărâre sunt infracţiuni de pericol, nesusceptibile de latură civilă şi, pe cale de consecinţă, a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă formulată de Statul Român, A.N.A.F. prin D.G.F.P. Cluj.

În baza art. 189 C. proc. pen., s-a stabilit onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 200 RON, care s-a avansat din Fondul Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Cluj.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 900 RON.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:

În perioada 2 octombrie 2007-18 octombrie 2009, inculpatul J.A.A. a avut calitatea de asociat unic şi administrator al SC T.V.D.T. SRL, cu sediul în municipiul G., judeţul Cluj, având ca obiect principal de activitate „transporturi rutiere de mărfuri”.

Cu toate că SC T.V.D.T. SRL Gherla a avut relaţii comerciale cu diverşi parteneri de afaceri, iar pentru operaţiunile de încasări şi plăţi a folosit în principal un cont deschis la Banca T. SA, Sucursala Cluj, societatea nu a depus la Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Gherla nicio declaraţie privind obligaţiile de plată (la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale, fonduri speciale etc).

S-a reţinut că, potrivit art. 22 C. proc. fisc.: „prin obligaţii fiscale, în sensul prezentului cod, se înţelege:

- obligaţia de a declara bunurile şi veniturile impozabile sau, după caz, impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;

- obligaţia de a calcula şi de a înregistra în evidenţele contabile şi fiscale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;

- obligaţia de a plăti la termenele legale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;

- obligaţia de a plăti dobânzi, penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aferente impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligaţii de plată accesorii;

- obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a înregistra în evidenţele contabile şi de plată, la termenele legale, impozitele şi contribuţiile care se realizează prin stopaj la sursă;

- orice alte obligaţii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în aplicarea legilor fiscale”.

De asemenea, s-a reţinut că, potrivit art. 106 C. proc. fisc.: „(1) Contribuabilul are obligaţia să colaboreze la constatarea stărilor de fapt fiscale. Acesta este obligat să dea informaţii, să prezinte la locul de desfăşurare a inspecţiei fiscale toate documentele, precum şi orice alte date necesare clarificării situaţiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal”, iar potrivit art. 94 C. proc. fisc.: „(1) Inspecţia fiscală are ca obiect verificarea legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferenţelor obligaţiilor de plată şi a accesoriilor aferente acestora”.

Urmărind să se sustragă de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, la preluarea societăţii, în luna octombrie 2007, inculpatul J.A.A. a declarat organelor competente (registrul comerţului, autorităţile fiscale) un sediu social fictiv, SC T.V.D.T. SRL neavând în realitate nicio activitate la adresa din municipiul G., judeţul Cluj.

Procedând astfel, inculpatul J.A.A. a reuşit să se sustragă de la efectuarea, în perioada mai-iunie 2009, de către D.G.F.P. Cluj a controlului fiscal încrucişat solicitat de către D.G.F.P. Satu-Mare. Prin acest control s-a urmărit stabilirea realităţii unei operaţiuni comerciale efectuate în anul 2008 între SC T.V.D.T. SRL. Gherla şi SC T. SRL Satu-Mare, existând indicii că, în baza unui contract de subantrepriză încheiat între cele două societăţi, SC T.V.D.T. SRL a emis două facturi fiscale, în valoare fiecare de 110.000 RON, care au fost înregistrate în contabilitatea SC T. SRL şi care au fost achitate de această societate prin două ordine de plată, fără ca inculpatul J.A.A. să înregistreze veniturile obţinute în contabilitatea SC T.V.D.T. SRL.

De asemenea, datorită faptului că societatea nu a funcţionat la sediul social declarat, în cursul lunii martie 2010, D.G.F.P. Cluj nu a putut realiza o inspecţie fiscală generală, care a fost solicitată de către organele de cercetare penală în prezenta cauză şi care era necesară pentru a se stabili în totalitate obligaţiile fiscale ale SC T.V.D.T. SRL Gherla.

S-a mai reţinut că, potrivit art. 56 C. proc. fisc.: „(1) În vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul are obligaţia să pună la dispoziţie organului fiscal registre, evidenţe, documente de afaceri şi orice alte înscrisuri”.

S-a avut în vedere că, aşa cum s-a arătat în doctrina penală, „obligaţia de prezentare a documentelor legale şi a bunurilor din patrimoniu este instituită în scopul prevenirii şi descoperirii unei evaziuni fiscale. Fără posibilitatea examinării documentelor legale şi a bunurilor din patrimoniu contribuabilului este greu, dacă nu imposibil, să se stabilească obligaţiile faţă de bugetul general consolidat”.

Urmărind să împiedice verificările fiscale necesare pentru realizarea de către D.G.F.P. Cluj a controlului încrucişat sus-menţionat, în perioada mai-iunie 2009, inculpatul J.A.A. a refuzat, în mod nejustificat, să prezinte actele contabile şi documentele justificative ale SC T.V.D.T. SRL, deşi a luat la cunoştinţă despre somaţiile care i-au fost transmise la domiciliu în acest scop de către organele de control.

Astfel, la data de 30 aprilie 2009, D.G.F.P. Cluj a primit o solicitare de la D.G.F.P. Satu-Mare, Activitatea de Inspecţie Fiscală, pentru efectuarea unui control încrucişat în vederea stabilirii realităţii şi veridicităţii operaţiunilor comerciale care au avut loc în anui 2008, între SC T.V.D.T. SRL Gherla şi SC T. SRL Satu-Mare.

În scopul efectuării controlului, la data de 25 mai 2009, în baza ordinului de serviciu nr. 985/2009, inspectorii din cadrul D.G.F.P. Cluj, Serviciul Inspecţie Fiscală Persoane Juridice nr. 1 s-au deplasat la sediul SC T.V.D.T. SRL Gherla, pentru a lua legătura cu administratorul J.A.A. Cu această ocazie, s-a constatat că „SC T.V.D.T. SRL nu funcţionează la sediul declarat”, aspect consemnat în procesul-verbal din data de 16 iunie 2009.

În urma verificării de către organele de control a evidenţei fiscale pe plătitor de la Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Gherla, s-a constatat că SC T.V.D.T. SRL Gherla nu a depus nicio declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul de stat şi la bugetul asigurărilor sociale şi a fondurilor speciale, respectiv deconturi de TVA, pentru perioada fiscală cuprinsă între 8 octombrie 2001 (data înfiinţării societăţii) şi până la data verificării (mai-iunie 2009).

Ca urmare, organele de control au întocmit în dublu exemplar invitaţia din 26 mai 2009, prin care J.A.A., în calitate de administrator al SC T.V.D.T. SRL Gherla, era somat să se prezinte în data de 29 mai 2009 la sediul Serviciului de Inspecţie Fiscală nr. 1 din municipiul Gherla, cu documentele contabile ale societăţii pentru perioada ianuarie-decembrie 2008 (registre contabile obligatorii, declaraţii fiscale, bilanţuri contabile anuale, raportări semestriale, evidenţele primare, contracte privind prestări de servicii). Exemplarul nr. 1 al invitaţiei a fost expediat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la sediul social al SC T.V.D.T. SRL Gherla, plicul fiind returnat de către serviciul poştal la data de 27 mai 2009 cu menţiunea „destinatar necunoscut la adresă, firmă mutată”. Cel de-al doilea exemplar al invitaţiei a fost expediat la adresa de domiciliu a învinuitului J.A.A., situată în municipiul G., judeţul Cluj, acesta semnând personal confirmarea de primire la data de 27 mai 2009.

Deoarece inculpatul J.A.A. nu s-a prezentat la data şi locul indicate, organele de control i-au transmis la adresa de domiciliu, prin scrisoare recomandată, cea de-a doua somaţie, din 1 iunie 2009, prin care s-a stabilit ca dată de prezentare 4 iunie 2009, a cărei confirmare de primire a fost semnată de către tatăl inculpatului la data de 2 iunie 2009.

Administratorul SC T.V.D.T. SRL Gherla nu s-a prezentat nici de această dată la sediul organelor de control, astfel că acestea au expediat prin scrisoare recomandată cea de-a treia somaţie, din 10 iunie 2009, prin care s-a stabilit ca dată de prezentare 16 iunie 2009, confirmarea de primire fiind semnată personal de către inculpatul J.A.A. la data de 11 iunie 2009.

Inculpatul nu s-a prezentat cu documentele care i-au fost solicitate la sediul organelor fiscale de control, astfel că D.G.F.P. Cluj nu a putut efectua controlul încrucişat solicitat de către D.G.F.P. Satu-Mare, aspect consemnat în procesul-verbal din data de 16 iunie 2009.

Din aceeaşi cauză, nu s-a putut realiza nici inspecţia fiscală generală, solicitată de către organele de cercetare penală la data de 10 ianuarie 2010 şi care era necesară pentru a se stabili în totalitate obligaţiile fiscale ale SC T.V.D.T. SRL Gherla, aspect care reiese din răspunsul D.G.F.P. Cluj din data de 12 martie 2010, adresat organelor de cercetare penală.

Inculpatul J.A.A. a recunoscut faptul că a luat la cunoştinţă personal despre conţinutul celor trei somaţii care i-au fost transmise de către organele de control fiscal la adresa de domiciliu, în acelaşi sens fiind şi declaraţia martorului J.L., tatăl inculpatului, care locuieşte la aceeaşi adresă. De asemenea, inculpatul J.A.A. a recunoscut că nu s-a prezentat cu documentele care i-au fost solicitate la sediul organelor fiscale, la termenele fixate şi nu a oferit nicio explicaţie obiectivă cu privire la această situaţie.

Inculpatul a precizat că, după două săptămâni de la data la care a primit ultima somaţie, s-a prezentat la sediul organelor de control fiscal, iniţial în municipiul Gherla, iar apoi în municipiul Cluj-Napoca, cu documentele contabile ale societăţii, dar funcţionarii organului fiscal au refuzat primirea acestora. S-a reţinut că inculpatul a fost nesincer deoarece, la solicitările repetate şi exprese ale organelor de cercetare penală, nu a prezentat arhiva societăţii (deşi s-a angajat să facă acest lucru, potrivit declaraţiilor de inculpat şi proceselor-verbale aflate la dosar) şi nici vreo dovadă că a predat arhiva SC T.V.D.T. SRL martorei M.V.V., căreia inculpatul i-a cesionat societatea în octombrie 2009 (deşi conform declaraţiilor inculpatului, a existat un proces-verbal de predare-primire al arhivei), iar din declaraţia martorei M.V.V. reiese că nu a primit de la J.A.A. niciun document contabil referitor la SC T.V.D.T. SRL.

Faptul că inculpatul a refuzat să prezinte documentele legale în scopul de a împiedica efectuarea verificărilor fiscale de către D.G.F.P. Cluj şi de a evita astfel descoperirea neregulilor din contabilitate a reieşit şi din declaraţia martorei L.C.Z., care a afirmat că, în vara anului 2009, fără a putea preciza data, „(...) J.A.A. a venit la mine şi mi-a solicitat să-i aduc la zi evidenţa contabilă a SC T.V.D.T. SRL Gherla, cunoscând că eu sunt expert contabil autorizat. J.A.A. era speriat deoarece avusese un control de la Garda Financiară sau de la Direcţia Fiscală şi nu avea aduse la zi evidenţele contabile. (...) De asemenea, am mai constatat că J.A.A. nu depusese nici declaraţiile fiscale ale SC T.V.D.T. SRL şi că există o dezordine totală a actelor pe care mi le-a prezentat”.

S-a mai reţinut că, la sfârşitul lunii septembrie 2007, inculpatul J.A.A. a încheiat un contract cu martorul R.C., având ca obiect închirierea apartamentului proprietatea acestuia din urmă, situat în municipiul G., judeţul Cluj, contract pe care J.A.A. l-a folosit apoi pentru înregistrarea la registrul comerţului şi la autorităţile fiscale a sediului social al SC T.V.D.T. SRL Gherla.

Din declaraţia martorului R.C. şi din adresa Administraţiei Finanţelor Publice a Municipiului Gherla a reieşit că respectivul contract de închiriere a fost reziliat la data de 1 februarie 2008, pe motiv că inculpatul nu a plătit chiria mai multe luni.

Inculpatul J.A.A. a recunoscut că societatea pe care a administrat-o nu a funcţionat niciodată la sediul social declarat, dar a încercat să-şi minimalizeze răspunderea pentru declararea unui sediu fictiv. Inculpatul a susţinut că în apartamentul situat pe str. P., judeţul Cluj nu a funcţionat niciodată societatea pe care a cumpărat-o şi a precizat că societatea a funcţionat la adresa doamnei L.C.Z., pe str. D., arătând că nu a informat acest aspect nici la registrul comerţului şi la organele financiare deoarece a omis involuntar acest lucru, precizând totodată că nu a ştiut că are această obligaţie şi nici nu s-a informat asupra acestui fapt.

Faptul că apartamentul în care figura sediul social al SC T.V.D.T. SRL Gherla a fost ocupat, în întregime şi efectiv, din anul 2003 până în anul 2010, de către familia Z. (compusă din 6 membri), că J.A.A. nu a fost prezent niciodată în acel apartament şi că SC T.V.D.T. SRL nu a avut vreo activitate la adresa respectivă a reieşit din constatările personale ale inspectorilor din cadrul D.G.F.P. Cluj cuprinse în procesul-verbal din 16 iunie 2009, conform cărora „SC T.V.D.T. SRL nu funcţionează la sediul declarat”, din menţiunea „destinatar necunoscut la adresă, firmă mutată” de pe plicul cu prima invitaţie adresată inculpatului, care a fost re turnat organelor fiscale de către serviciul poştal, din declaraţia martorului R.C. (proprietarul apartamentului) din care reiese că apartamentul era locuit efectiv de către membrii familiei Z. şi că nu i-a dat inculpatului nici măcar o cheie de la uşa de acces în apartament, din declaraţia martorului F.I.A., care a locuit în apartament în perioada 2003-2010 împreună cu alţi 5 membri ai familiei, precum şi din adresa emisă de Asociaţia de proprietari „O.”, conform căreia cheltuielile comune pentru apartament erau achitate de către Z.M., care locuia acolo împreună cu membrii familiei.

Din informaţiile comunicate organelor judiciare de către Banca T. SA au reieşit numărul de cont şi alte detalii privind tranzacţiile efectuate de către SC T.V.D.T. SRL Gherla în perioada 31 martie 2008-1 decembrie 2009, rezultând că societatea a desfăşurat activitate comercială.

Din procesul-verbal din 16 iunie 2009 al organelor de control din cadrul D.G.F.P. Cluj a reieşit că a fost verificată evidenţa fiscală pe plătitor de la Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Gherla şi s-a constatat că SC T.V.D.T. SRL Gherla nu a depus nicio declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul de stat şi la bugetul asigurărilor sociale şi a fondurilor speciale, respectiv deconturi de TVA, pentru perioada fiscală cuprinsă între 8 octombrie 2001 (data înfiinţării societăţii) şi până la data verificării.

Deoarece SC T.V.D.T. SRL nu a funcţionat la sediul social declarat, inspectorii D.G.F.P. Cluj nu au putut efectua controlul încrucişat solicitat de către D.G.F.P. Satu-Mare, aspect consemnat în procesul-verbal din data de 16 iunie 2009. Din acelaşi motiv, D.G.F.P. Cluj nu a putut realiza nici inspecţia fiscală generală, necesară pentru a se stabili în totalitate obligaţiile fiscale ale SC T.V.D.T. SRL Gherla, aspect care reiese din adresa D.G.F.P. Cluj din data de 12 martie 2010.

Cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru care, de asemenea, a fost cercetat inculpatul, prin rechizitoriu s-a disjuns cauza în vederea continuării cercetărilor.

Faptele descrise mai sus au fost dovedite prin: sesizarea penală formulată de D.G.F.P. Cluj; documente de la registrul comerţului privind SC T.V.D.T. SRL Gherla; documente legale referitoare la relaţia de afaceri dintre SC T.V.D.T. SRL Gherla şi SC T. SRL Satu-Mare; contract de subantrepriză din 10 februarie 008; proces-verbal de recepţie din 29 mai 2008, referat din 26 mai 2008 privind consultanţa acordată, facturile fiscale din 26 mai 2008 şi din 27 mai 2008, ordinele de plată din 26 mai 2008 şi din 27 mai 2008, fişa contului 401; proces-verbal din data de 16 iunie 2009 privind controlul fiscal efectuat de D.G.F.P. Cluj la SC T.V.D.T. SRL Gherla; 3 somaţii/invitaţii de prezentare a învinuitului, cu documentele legale ale societăţii, la sediul D.G.F.P. Cluj; dovezi comunicare somaţii/invitaţii; adresă răspuns D.G.F.P. Cluj referitoare la imposibilitatea efectuării inspecţiei fiscale generale la SC T.V.D.T. SRL Gherla; adresă răspuns a Administraţiei Finanţelor Publice a Municipiului Gherla referitoare la contractul de închiriere pentru apartamentul unde figurează sediul SC T.V.D.T. SRL; adresă răspuns a Asociaţiei de proprietari „O.” referitoare la apartamentul în care figurează sediul SC T.V.D.T. SRL; adresă răspuns, extras de cont şi anexe, Banca T. SA; adresă răspuns şi extras de cont, Banca R.D.; procese-verbale constatatoare a faptului că inculpatul J.A.A. nu a depus la dosar, la termenele stabilite, documentele legale şi procesul-verbal de predare-primire încheiat cu prilejul cesionării SC T.V.D.T. SRL către martora M.V.V.; adresă răspuns D.G.F.P. Satu Mare şi proces-verbal de control din 27 iulie 2009 efectuat la SC T. SRL; declaraţii inculpat J.A.A.; declaraţie martor J.L.; declaraţie martor F.I.A.; declaraţie martor R.C.; declaraţie martor M.V.V.; declaraţie martor L.C.Z.; adresă răspuns a Administraţiei Finanţelor Publice a Municipiului Gherla, Serviciul impozite şi taxe; copie cazier judiciar inculpat şi proces-verbal prezentare material de urmărire penală.

În faza de judecată, urmare a admiterii cererii de aplicare în cauză a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., formulată de către inculpat, instanţa de judecată a dispus întocmirea unui Referat de evaluare cu privire la acesta de către Serviciul de Probaţiune de către Tribunalul Cluj, referatul fiind întocmit şi depus la dosarul cauzei.

După sesizarea instanţei de judecată, la termenul de judecată din data de 22 noiembrie 2012, inculpatul J.A.A., prezent în faţa instanţei de judecată, a arătat că înţelege să uzeze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., recunoscând în totalitate învinuirea adusă de organele de urmărire penală, astfel cum aceasta a fost expusă anterior şi declarând că îşi însuşeşte mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală.

Instanţa de judecată, faţă de atitudinea procesuală manifestată de inculpat, a admis cererea şi, examinând actele de urmărire penală administrate în cauză şi însuşite de către acesta, a constatat că faptele imputate inculpatului există, constituie infracţiunile reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu şi au fost comise de către inculpat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. a judeţului Cluj, solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea hotărârii atacate şi, procedându-se la o nouă judecată, să fie obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.V.D.T. SRL, la plata sumei de 64.706 RON, împreună cu accesoriile aferente de la data încheierii procesului-verbal de control (18 iunie 2009) până la data plăţii efective.

În motivarea apelului, s-a arătat că, deşi prejudiciul menţionat este prezumtiv, acesta a fost calculat ca urmare a două facturi emise şi încasate prin bancă de societatea administrată de inculpat.

Prin decizia penală nr. 95/A din 30 aprilie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. a judeţului Cluj împotriva sentinţei penale nr. 31/D din 7 februarie 2013 a Tribunalului Cluj.

S-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 200 RON, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu.

A fost obligat apelantul să plătească în favoarea statului suma de 400 RON cheltuieli judiciare, din care 200 RON reprezentând onorariu avocaţial.

Examinând apelul declarat în cauză, instanţa de prim control judiciar a constatat că acesta este nefondat.

S-a reţinut că Statul Român prin A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. a judeţului Cluj a precizat că prejudiciul prezumtiv cauzat bugetului de stat aferent celor două facturi emise de SC T.V.D.T. SRL Gherla către SC T. SRL Satu-Mare, a căror valoare a fost încasată de către SC T.V.D.T. SRL Gherla prin bancă, se compune din suma de 35.126 RON, reprezentând TVA şi 29.580 RON, reprezentând impozit pe profit şi că acesta s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de totală de 64.706 RON.

Având în vedere că prin rechizitoriu s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de J.A.A. numai cu privire la faptele prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005 (forma anterioară modificării aduse prin O.U.G nr. 54/2010) cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, prin rechizitoriu fiind disjunsă cauza în vederea continuării cercetărilor şi că acestea sunt infracţiuni de pericol şi nu pot fi generatoare de prejudicii materiale, instanţa de fond a apreciat că în mod corect nu se justifică constituirea de parte civilă în această cauză, pretenţiile civile ale Statul Român prin A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. Cluj, în calitate de subiect pasiv secundar al faptei prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 putând fi valorificate în cauza care s-a format în urma disjungerii cu privire la fapta de evaziune fiscală.

În afara motivelor de apel invocate, cauza a fost examinată şi din oficiu, constatându-se că nu există niciun motiv dintre cele prevăzute de lege care să atragă casarea hotărârii atacate.

Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Cluj, reiterând criticile formulate în calea de atac a apelului, în sensul că în mod greşit nu s-a dispus obligarea inculpatului J.A.A. la plata prejudiciului în cuantum de 64.706 RON, compus din suma de 35.126 RON, reprezentând TVA şi suma de 29.580 RON, reprezentând impozit pe profit, fiind lăsată nesoluţionată latura civilă a cauzei.

Criticile dezvoltate în cuprinsul cererii de recurs au fost circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen., susţinându-se că, în cauză, s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Concluziile formulate de apărătorul intimatului inculpat şi de reprezentantul parchetului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fI reluate.

Examinând recursul declarat prin raportare la dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele care urmează.

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385⁹ din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385⁹ C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 385¹⁰ C. proc. pen. prevede în alin. (2¹) că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, la data de 30 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege, referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării, vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăseşte în speţă.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17² (respectiv, pct. 17¹) al art. 385⁹ C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ceea ce priveşte criticile formulate de recurenta parte civilă, dezvoltate în cuprinsul motivelor scrise de recurs depuse la dosar în termenul prevăzut de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. şi care pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17¹ C. proc. pen. (care a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013), Înalta Curte reţine că acestea nu pot fi primite, în mod corect fiind lăsată nesoluţionată acţiunea civilă formulată A.N.A.F. prin D.G.F.P. Cluj, în condiţiile în care infracţiunile pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală şi s-a dispus condamnarea inculpatului în prezenta cauză, respectiv, infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 (forma anterioară modificării aduse prin O.U.G nr. 54/2010), cu aplicarea art. 13 C. pen. şi infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, sunt infracţiuni de pericol, care nu pot fi generatoare de prejudicii materiale.

Astfel, având în vedere şi împrejurarea că, în ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, prin rechizitoriu s-a disjuns cauza în vederea continuării cercetărilor, Înalta Curte reţine, în acord cu instanţa de prim control judiciar, că partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Cluj are posibilitatea de a-şi valorifica pretenţiile civile în cauza formată ca urmare a disjungerii cu privire la infracţiunea anterior menţionată, nefiind justificată constituirea de parte civilă în prezenta cauză.

Faţă de considerentele anterior expuse, constatând că, în cauză, s-a făcut o corectă aplicare a legii, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Cluj.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte civilă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Cluj împotriva deciziei penale nr. 95/A din 30 aprilie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, privind pe inculpatul J.A.A.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 noiembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3323/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175...		ICCJ. Decizia nr. 3438/2012. Penal. Luare de mită (art. 254... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3438/2012. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs