ICCJ. Decizia nr. 347/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 347/2012
Dosar nr.959/1/2012
Şedinţa publică din 9 februarie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată la data de 3 februarie 2012 în dosarul nr. 1312/45/2012, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis sesizarea procurorului şi, în baza dispoziţiilor art. 103 alin. (2) şi (8) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus arestarea persoanei solicitate P.R.V., cetăţean român, aflat în stare de reţinere, în baza semnalării Schengen, Belgia, din 27 ianuarie 2012 transmisă prin Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, în executarea mandatului european de arestare emis la data de 19 ianuarie 2012 de Curtea Corecţională din Hasselt, Belgia, privind efectuarea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „jaf armat" prevăzută în secţiunile 468, 471 şi 472 C. pen. belgian, pe o durată de 5 zile, cu începere de la 03 februarie 2012 şi până la 07 februarie 2012, inclusiv; a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare şi a fixat termen la 07 februarie 2012, ora 08:30, cu citarea persoanei solicitate arestate P.R.V., la locul de deţinere, pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limba română.
Pentru a se pronunţa în sensul celor de mai sus, instanţa de fond a reţinut că prin semnalarea emisă de autorităţile judiciare din Belgia la data de 27 ianuarie 2012, înregistrată la Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, şi apoi, după identificarea persoanei solicitate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi sub nr. 404/II/5/2012 din 2 februarie 2012, s-a solicitat de către autorităţile judiciare belgiene arestarea şi predarea numitului P.R.V.
Semnalarea a avut la bază mandatul european de arestare, emis la data de 19 ianuarie 2012 de Curtea Corecţională din Hasselt, Belgia, pentru cercetări sub aspectul infracţiunii denumite de legislaţia belgiană „jaf armat", prevăzută în secţiunile 468, 471 şi 472 C. pen. belgian, presupus a fi săvârşită de persoana solicitată P.R.V. şi care nu se află la dosar.
În semnalarea astfel transmisă se susţine că „ în noaptea de 8 noiembrie 2008, P.R.V. şi alţi doi complici neidentificaţi au furat 18.300 de euro, ochelari, o geantă şi cărţi de identitate din casa lui A.T. şi W.M. Făptaşii au intrat în casă pe o fereastră glisantă de pe terasa acoperişului. Cele două victime au fost bătute până la învineţire, ameninţare cu o armă şi legate. P.R.V. şi ceilalţi doi complici au plecat cu o maşină. P.R.V. a putut fi identificat pe baza imaginilor dintr-o parcare de lângă casă unde cei trei au aşteptat înainte de a ataca victimele. Maşina lui P.R.V. a putut fi văzută foarte clar pe imagini."
Actul care fundamentează mandatul european de arestare este mandatul de arestare emis, la data de 13 mai 2011.
Durata maximă a pedepsei care se poate aplica pentru infracţiune este de 3 ani.
După identificarea şi reţinerea persoanei solicitate, prin ordonanţa nr. 2/2012 din 02 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, a fost sesizată instanţa cu luarea măsurii arestării şi continuarea procedurii de executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare belgiene.
După identificare de către instanţă, persoana solicitată a fost informată despre motivul aducerii în faţa completului de judecată.
Văzând semnalarea transmisă pe canale specifice de către autorităţile judiciare belgiene, faptul că s-a urmat procedura cerută de art. 101 din Legea nr. 302/2004, că aceasta corespunde exigenţelor Legii nr. 302/2004 republicată pentru arestarea persoanei solicitate în caz de urgenţă în vederea asigurării prezentării acesteia în faţa autorităţilor belgiene, că persoana solicitată a putut fi identificată şi localizată, că în cauză este vorba de o faptă penală care potrivit legii române constituie infracţiune, în baza dispoziţiei imperative înscrise în art. 103 alin. (2) din aceeaşi lege, curtea a dispus arestarea persoanei solicitate P.R.V. pentru o perioadă de 5 zile, începând cu data de 03 februarie 2012.
Totodată, s-a solicitat procurorului să depună la termenul acordat în acest sens mandatul european de arestare, însoţit de traducerea în limba română, conform art. 103 alin. (2) teza finală şi s-a acordat termen, potrivit dispoziţiilor legale menţionate, la data 07 februarie 2012, orele 08:30 pentru când se va cita persoana solicitată.
Împotriva încheierii a declarat recurs persoana solicitată P.R.V. care prin apărătorul desemnat din oficiu a solicitat punerea în libertate.
Examinând încheierea atacată atât prin prisma motivului invocat de recurent, cât şi din oficiu în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
În mod corect instanţa de fond a reţinut că în cauză sunt îndeplinite cerinţele art. 101 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală republicată, că semnalarea transmisă pe canale specifice de către autorităţile judiciare belgiene corespunde legii sus-menţionate şi că luarea faţă de persoana solicitată a măsurii arestării preventive pe o perioadă de 5 zile se impune pentru a se asigura prezentarea acesteia în faţa autorităţii judiciare emitente a mandatului european de arestare, emis la data de 19 ianuarie 2012 în vederea efectuării de cercetări pentru infracţiunea de „jaf armat" prevăzută în codul penal belgian secţiunile 468, 471 şi 472, faptă presupus a fi fost comisă de recurent şi care este prevăzută ca infracţiune în codul penal român.
Prin urmare, reţinând că încheierea atacată este legală şi temeinică, recursul declarat de persoana solicitată P.R.V. se va respinge ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului persoană solicitată în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P.R.V. împotriva încheierii din 3 februarie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 132/45/2012.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului persoană solicitată, în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 377/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 327/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
