ICCJ. Decizia nr. 3537/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3537/2012
Dosar nr. 6352/3/2012
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2012
Completul compus din:
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 139/A din 10 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat N.M. împotriva sentinţei penale nr. 242 din 28 martie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 08 octombrie 2011 la zi şi a fost obligat recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că prin sentinţa penală nr. 242 din 28 martie 2012 a Judecătoriei sector 6 Bucureşti, în baza art. 183 C. pen. cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.M. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 08 octombrie 2011 la 09 octombrie 2011 şi de la 10 noiembrie 2011 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut arestarea preventivă a inculpatului N.M.
În baza art. 14, art. 161 alin. (3), art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 - 999 C. civ., a obligat inculpatul la plata următoarelor despăgubiri:
- 16.000 RON către partea civilă O.D. reprezentând daune materiale;
- 150 RON prestaţie lunară periodică părţii civile A.E.F., născut la data de 22 februarie 2010, de la data de 08 octombrie 2011 şi până la împlinirea vârstei de 18 ani;
- câte 100.000 RON către fiecare din părţile civile O.D. şi A.E.F. reprezentând daune morale.
În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. cu referire la art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 998 - 999 C. civ., a obligat inculpatul la plata următoarelor despăgubiri:
- 1.068,08 RON şi a dobânzii legale aferente calculată de la data de 08 octombrie 2011 şi până la data plăţii efective către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă;
- 11.387,67 RON către partea civilă Institutul Naţional de Boli Infecţioase.
În baza art. 163 alin. (6) lit. b) C. proc. pen., a instituit măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului până la concurenţa valorii daunelor acordate părţii civile minore A.E.F.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 1.300 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului în cuantum de 200 RON s-a stabilit a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr. 6131/P/2011 din 01 martie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului N.M., pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămare cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.
În fapt s-a reţinut că la data de 02 octombrie 2011, în jurul orelor 08.00, în localitatea Pantelimon, inculpatul N.M., pe fondul unor conflicte anterioare, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele victimei A.F.C. În urma leziunilor suferite A.F.C. a decedat la data de 08 octombrie 2011 la Spitalul Clinic de Urgenţă.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţiile părţii civile O.D.; raport de expertiză medico-legală; procese-verbale încheiate cu ocazia conducerii în teren; declaraţiile martorilor D.G., Ţ.V.I., D.E.R., R.A., D.M., procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice şi declaraţiile inculpatului N.M.
Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul personal a recunoscut săvârşirea faptei reţinute în actul de sesizare şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, arătând că îşi exercită dreptul la tăcere.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarele:
Inculpatul N.M. şi victima A.F.C. locuiau în localitatea Pantelimon şi se cunoşteau de mai multă vreme, ambii fiind consumatori de droguri.
În cursul anului 2011, victima i-a sustras inculpatului nişte droguri şi l-a agresat. După acest incident, inculpatul N.M. i-a transmis lui A.F.C. prin intermediul concubinei, partea civilă O.D., că îl va agresa în momentul în care se vor întâlni.
În data de 02 octombrie 2011, în jurul orelor 08.00, victima a plecat de la domiciliul din Pantelimon spre locul de muncă din Bucureşti. În drum spre autogară, victima s-a oprit la magazinul aparţinând SC D.M. SRL unde a băut o cafea şi a fumat. În exteriorul magazinului se aflau martorii D.G., Ţ.V.I., N.A.C. şi L.A. care stăteau de vorbă.
După ce şi-a terminat cafeaua, A.F.C. şi-a continuat drumul spre autogară, deplasându-se pe str. E.
Imediat după plecarea victimei, la magazinul aparţinând SC D.M. SRL a venit inculpatul N.M.. Acesta din urmă i-a salutat pe martori, iar în momentul în care a văzut-o pe victimă s-a îndreptat spre ea cu intenţia de a se răzbuna.
Inculpatul a ajuns-o din urmă pe victimă pe str. E., la circa 50 de metri de locul unde se aflau martorii, şi a lovit-o din spate cu pumnul în zona capului. Victima a căzut la pământ, iar inculpatul a continuat să-i aplice multiple lovituri cu picioarele şi pumnii, cu o intensitate mare, pe toată suprafaţa corpului. Agresiunea a încetat doar în momentul în care un locatar al blocului în faţa căruia avea loc agresiunea a ameninţat că va chema poliţia.
După agresiune, inculpatul N.M. a revenit în locul unde se aflau martorii şi le-a spus motivul pentru care l-a agresat pe A.F.C., respectiv pentru a se răzbuna pe acesta din urmă întrucât i-a sustras nişte droguri.
A.F.C. şi-a continuat drumul spre locul de muncă, ajungând acolo în jurul orelor 09.00. Le-a povestit martorilor D.E.R., D.M. şi R.A. că a fost agresat de către inculpatul N.M. în localitatea Pantelimon.
Victima a fost internată în Spitalul Clinic de Urgenţă la data de 05 octombrie 2011, unde a şi decedat la data de 08 octombrie 2011, din raportul medico-legal de necropsie rezultând că moartea numitului A.F.C. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienţei multiorganice acute survenite în evoluţia unui traumatism toraco-abdominal, cu ruptură subscapulară splenică şi hematom splenic intraparenchinos, hemoperitoneu mediu şi hemotorax bilateral, contuzii viscerale la nivelul colonului, pancreasului şi rinichiului stâng şi infiltrate sanguine bilaterale la nivelul diafragmului, complicat în evoluţie cu bronhopneumonie şi pleurezie purulentă şi cu stare toxico-septică. Evoluţia nefavorabilă a leziunilor traumatice şi apariţia complicaţiilor septice grave au survenit pe fondul multiplelor afecţiuni patologice cronice ale sus-numitului: splenomegalie, miocardioscleroză şi nefroangiosleroză, hepatită cronică cu virus C şi cu infecţie HIV, consumator cronic de etnobotanice şi posibil heroină. Leziunile traumatice au putut fi produse cu circa o săptămână anterior decesului, prin loviri repetate cu corp dur şi lovire de plan dur şi care au legătură de cauzalitate indirectă cu decesul Examenul toxicologic general pe materialul cadaveric a evidenţiat metamizol, fluconazol şi sulfametoxanzol în sânge.
Inculpatul N.M. a dat declaraţii contradictorii în cursul urmăririi penale, acesta a recunoscut că a lovit pe victimă în împrejurarea descrisă de martori însă a încercat să minimalizeze numărul loviturilor aplicate şi intensitatea acestora şi să inducă ideea că victima ar fi suferit şi alte lovituri care nu i-ar fi imputabile.
Cu privire la acest din urmă aspect de fapt instanţa de fond a constatat că nu există probe care să confirme această teză, iar în raportul medico-legal se menţionează că vătămările au fost produse în acelaşi context lezionar, iar din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate rezultă în mod evident că inculpatul a încercat să influenţeze pe martorii Ţ.V.I. şi D.G.
De altfel, inculpatul şi-a reconsiderat poziţia procesuală, recunoscând în faţa instanţei fapta reţinută în sarcina sa şi solicitând judecarea potrivit procedurii speciale prev. de art. 3201 C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul N.M., solicitând admiterea, desfiinţarea sentinţei penale şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate, având în vedere atitudinea sinceră de care a dat dovadă şi circumstanţele personale. A criticat, de asemenea, latura civilă a cauzei, solicitând diminuarea despăgubirilor acordate părţilor civile O.D. şi A.E., precum şi înlăturarea măsurii asiguratorii a sechestrului instituit în baza art. 163 alin. (6) C. proc. pen.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de susţinerile apelantului şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea a constat că apelul este nefondat şi l-a respins ca atare, în baza dispoziţiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru următoarele considerente:
S-a arătat că instanţa de fond a analizat în mod judicios materialul probator administrat în cauză, stabilind în mod corect atât situaţia de fapt şi încadrarea juridică, dar şi vinovăţia inculpatului în raport de acuzaţia care i se aduce prin actul de inculpare.
De altfel, chiar inculpatul a recunoscut în totalitate faptele, solicitând judecarea cauzei conform procedurii simplificate.
Sub aspectul individualizării pedepsei, instanţa de fond a dat semnificaţia cuvenită dispoziţiilor art. 72 C. pen., în condiţiile în care probele dosarului au relevat aspecte de natură a sublinia periculozitatea socială a inculpatului, fiind avute în vedere în acest sens modalitatea şi împrejurările de comitere a faptei, precum şi urmarea produsă, dar şi din atitudinea de desconsiderare a valorilor sociale şi nu în ultimul rând starea de recidivă postexecutorie ce indică un potenţial criminogen ridicat şi posibilităţi scăzute de reintegrare în societate.
Ca atare, pedeapsa aplicată, atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare, nu reprezintă o represiune excesivă, acestea justificându-se atât pentru reeducarea inculpatului, cât şi pentru menţinerea ordinii de drept, în conformitate cu scopul preventiv sancţionator al pedepsei, aşa cum apare enunţat în art. 52 C. pen.
Cât priveşte împrejurarea că victima avea o stare de sănătate precară, aşa cum rezultă din actele medicale existente la dosar, aceasta nu îl exonerează pe inculpat de răspundere penală şi nici nu poate conduce la diminuarea acesteia, câtă vreme în concluziile raportului de necropsie se menţionează că „moartea victimei a fost violentă şi se datorează insuficienţei multiorganice acute survenite în evoluţia unui traumatism toraco-abdominal, cu ruptură subcapsulară splenică şi hematom splenic intraparenchimatos, hemoperitoneu mediu şi hemotorax bilateral, contuzii viscerale la nivelul colonului, pancreasului şi rinichiului stâng şi infiltrate sanguine bilaterale şi la nivelul diafragmului, complicat în evoluţie cu bronhopneumonie şi pleurezie purulentă şi cu stare toxico-septică”.
Nici o eventuală stare conflictuală preexistentă între cele două părţi, cum a încercat să acrediteze apărarea nu justifică o altă concluzie, dat fiind că la acţiunea victimei de a-i sustrage cu violenţă bunuri inculpatului riposta acestuia de a o lovi în mod repetat cu pumnii şi picioarele este vădit disproporţionată şi cu consecinţe tragice.
Referitor la critica vizând soluţionarea laturii civile a cauzei, Curtea a constatat că aceasta a fost soluţionată în raport de exigenţele art. 998 - 999 C. civ. şi de probele administrate în cauză.
Astfel, acordarea de daune morale se justifică în cauză, acestea reprezentând satisfacţii echitabile destinate a compensa material suferinţele fizice cauzate părţilor civile, urmare a faptei ilicite a inculpatului, şi ca orice suferinţă fizică presupune şi o suferinţă psihică, ce se constituie într-un prejudiciu nepatrimonial.
Este îndeobşte cunoscută împrejurarea potrivit căreia, sub aspectul cuantumului, acestea nu sunt supuse unor criterii legale prestabilite, ci determinarea lor în concret este lăsată la libera apreciere a instanţei.
În speţă, s-a apreciat că în mod corect instanţa a apreciat că sunt evidente suferinţele psihice la care au fost expuse părţile civile ca urmare a decesului partenerului de viaţă şi respectiv a tatălui, că acest deces le-a afectat cursul normal al vieţii, în condiţiile în care din probele administrate a rezultat că cele două părţi civile erau sprijinite moral şi material de victimă.
Instanţa de control judiciar a apreciat că nu se justifică reducerea acestora, constatând că au fost corect stabilite prin raportare la distrugerea definitivă şi iremediabilă a stabilităţii familiale şi emoţionale a celor apropiaţi victimei, la importanţa valorilor morale lezate şi la consecinţele şi măsura în care s-au afectat situaţia profesională, socială şi familială.
În acest context şi ţinând cont de interesul părţii civile minore A.E.F., Curtea a constatat că nici critica vizând aplicarea de către instanţa de fond a măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului până la concurenţa valorii daunelor acordate acesteia este nefondată.
Având în vedere aceste aspecte, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins recursul ca nefondat.
În baza art. 383 alin. (11) şi alin. (2) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus prevenţia de la 08 octombrie 2011 la zi.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul, criticând soluţia ca netemeinică şi nelegală şi solicitând reţinerea circumstanţei legale a provocării şi diminuarea pedepsei.
A mai arătat că actele medico-legale aflate la dosar nu confirmă o legătură de cauzalitate între fapta inculpatului şi decesul victimei.
Au fost invocate cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 172 şi 14 C. proc. pen.
Înalta Curte, analizând decizia prin prisma cazurilor de casare invocate, cât şi a celor care, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu de către instanţă constată că recursul formulat este nefondat.
Critica formulată de inculpat conform căreia între fapta sa şi rezultat - moartea victimei - nu există legătură de cauzalitate deoarece victima consuma droguri şi avea o stare de sănătate alterată - critică ce se circumscrie în realitate cazului de casare prev. de art. 3859pct. 12 C. proc. pen., nu poate fi reţinută de către instanţă.
Conform raportului de expertiză medico-legală rezultă că moartea victimei a fost violentă şi ea s-a datorat insuficienţei multiorganice acute survenite în evoluţia unui traumatism toraco-abdominal.
Leziunile traumatice au putut fi produse cu circa o săptămână anterior decesului prin loviri repetate cu corp dur şi lovire de plan dur şi care au legătură de cauzalitate indirectă cu decesul.
Deşi moartea victimei a fost favorizată de afecţiunile de care suferea, iar legătura de cauzalitate între lovituri şi urmarea imediată - decesul - este una indirectă nu înseamnă că nu există legătură de cauzalitate şi că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii.
Aspectul că victima suferea de nişte afecţiuni grave şi că era consumatoare de droguri nu poate conduce la o schimbare a încadrării juridice sau la inexistenţa infracţiunii, câtă vreme între faptă şi rezultat există o legătură de cauzalitate.
În cauză nu poate fi reţinută starea de provocare, aşa cum a solicitat inculpatul, deoarece presupusa sustragere a unor droguri cu multă vreme înainte de ziua incidentului nu poate fi considerată ca o împrejurare de natură a conduce la concluzia că săvârşirea infracţiunii a avut loc sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, Înalta Curte constată că aceasta este adecvată gravităţii faptei şi circumstanţelor penale ale inculpatului care este recidivist şi că o reducere a cuantumului sancţiunii ar înfrânge scopurile vizate de prevenţia generală şi prevenţia specială.
De aceea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului, va deduce prevenţia şi îl va obliga, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva deciziei penale nr. 139/A din 10 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii preventive de 24 de ore, de la 08 octombrie 2011 la 09 octombrie 2011 şi a arestării preventive, de la 10 noiembrie 2011 la 01 noiembrie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 450 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 01 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 35/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3563/2012. Penal. Vătămarea corporală din... → |
|---|
