ICCJ. Decizia nr. 3563/2012. Penal. Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3563/2012
Dosar nr. 125/44/2012
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Galaţi, prin sentinţa penală nr. 107/F din 06 iulie 2012, a condamnat pe inculpaţii:
- G.P.A. la 3 luni închisoare pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. (2), (4) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi a) art. 76 alin. (1) lit. e) din acelaşi cod, precum şi la 3 luni închisoare pentru aceeaşi infracţiune, prev. de art. 184 alin. (2), (4) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi a), art. 76 alin. (1) lit. e) acelaşi cod (părţi vătămate B.R.M. şi respectiv D.M.B.).
În baza art. 33 şi a art. 34 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 3 luni închisoare, sporită cu o lună închisoare, în final, inculpatul urmând să execute 4 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. şi a art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 4 luni, stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.:
- D.M.B. la 3 luni închisoare pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. (2), (4) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), a art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. (parte vătămată B.R.M.).
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 şi a art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii şi a celei accesorii pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 3 luni, stabilit conform art. 82 C. pen.
Pe latura civilă s-au admis în parte acţiunile civile exercitate de părţile vătămate B.R.M. şi D.M.B., astfel cum s-au constituit părţi civile, avându-se în vedere culpa concurentă a inculpaţilor, 50% fiecare.
În baza art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998 - 999 C. civ., art. 1003 C. civ., inculpaţii, în solidar, alături de asigurătorii de răspundere civilă SC C.A. SA Sibiu - Sucursala Galaţi şi SC G.R. SA - Sucursala Galaţi, la plata sumei de 17.114 RON daune materiale şi a sumei de 60.000 RON daune morale, către partea civilă B.R.M.
Totodată, inculpatul G.P.A., alături de asigurătorul SC C.A. SA Sibiu - Sucursala Galaţi, a fost obligat la plata sumei de 4345,86 RON daune materiale către partea civilă D.M.B., reprezentând 2.931,86 RON pentru refacerea sănătăţii (5.863,72:2), 1.414 RON pentru repararea motocicletei, precum şi 10.000 RON daune morale.
Inculpaţii, în solidar, şi ambii şi alături de asiguratorii SC C.A. SA Sibiu - Sucursala Galaţi şi SC G.R. SA - Sucursala Galaţi, au fost obligaţi la plata sumei de 1.919,20 RON despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Judeţean Galaţi pentru partea vătămată B.R.M.
Inculpatul G.P.A., alături de asigurătorul SC C.A. SA Sibiu - Sucursala Galaţi, a fost obligat la plata sumei de 1.905,85 RON (3.811,91:2), cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Judeţean Galaţi pentru partea vătămată D.M.B.
Inculpaţii, în solidar şi alături de asigurători, au mai fost obligaţi la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către partea vătămată B.R.M.
Inculpatul G.P.A., alături de asigurătorul SC C.A. SA Sibiu a mai fost obligat la plata către partea civilă D.M.B., la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut următoarele:
În după-amiaza zilei de 17 iulie 2011, spre ora 17.30, B.R.M., însoţit de F.M.L., s-au întâlnit cu D.M.B., acesta fiind pe o motocicletă marca Y. şi acceptând să-l plimbe pe primul. Ca atare, cei doi şi-au pus pe capete căştile de protecţie şi au rulat spre Palatul Navigaţiei din municipiul Galaţi. Pe traseu, cei doi au observat că pe direcţia lor de mers, în faţă, rula autoturismul marca O., urmat de un microbuz marca F. Constatând că prietenul lui conducătorul motocicletei circula cu viteză, B.R.M. i-a cerut să încetinească, dar nu a fost auzit.
La un moment dat, în dreptul unui imobil, conducătorul autoturismului, G.P.A. a încetinit intenţionând să vireze stânga şi să pătrundă într-o parcare. Sesizând semnalizarea stânga, conducătorul microbuzului marca F., S.D., a depăşit prin dreapta autoturismul şi şi-a continuat rularea.
Strada având două sensuri de circulaţie delimitate longitudinal dublu continuu, pe banda I fiind parcate mai multe maşini, conducătorul motocicletei, încercând să depăşească stânga autovehiculele din faţa sa, a intrat pe contrasens, a acţionat sistemul de frânare, dar nu a putut evita impactul cu autoturismul marca O. şi lovirea frontală de stâlpul central stânga partea din spate. Coliziunea a antrenat căderea, în apropierea portierei stânga a autoturismului, a conducătorului motocicletei, D.M.B. şi proiectarea, peste autoturism, pe carosabil, a lui B.R.M. Autoturismul condus de G.P.A. şi-a continuat deplasarea până în parcarea imobilului.
Apelarea, la serviciul unic 112 a fost făcută de U.S.D.
Cercetarea la faţa locului a avut loc în prezenţa martorilor asistenţi T.R. şi M.A.M.
G.P.A., soţia sa, fiica lor şi acestea ocupante ale autoturismului, nu au fost răniţi.
D.M.B. şi B.R.M. au fost transferaţi cu ambulanţa la Spitalul Judeţean Galaţi.
Buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie din 18 iulie 2011 a înscris că G.P.A. şi D.M.B. nu consumaseră băuturi alcoolice.
Raportul de constatare medico-legală a înscris că B.R.M. a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce prin proiectare pe plan dur şi lovire de corpuri dure şi corpuri tăietoare, în condiţiile unui accident rutier, ele nepunând în primejdie viaţa şi neproducând infirmitate fizică (sluţire).
La examinarea chirurgie-buco-maxilo facială, s-a constatat că sus-numitul a prezentat fractură corp mandibular drept şi stâng, fractură segmentară maxilar superior frontal cu intruzie 21, 22 şi expulzie 11, 12, 23. S-a mai menţionat că pentru vindecarea acestor leziuni şi efectuarea de proteze fizionomice pentru dinţii pierduţi au fost necesare 55-57 zile îngrijiri medicale.
Raportul de constatare medico-legală a reţinut că D.M.B., a prezentat leziuni traumatice posibil produse prin proiectare pe plan dur şi lovire de corpuri dure, în condiţiile unui accident de trafic rutier. S-a mai menţionat că pentru vindecare, dacă nu survin complicaţii, erau necesare 45-50 zile îngrijiri medicale.
Reexaminarea medico-legală, concretizată în raportul din 03 noiembrie 2011 a precizat că timpul de îngrijiri medicale se prelungeşte până la 180-200 zile.
La urmărirea penală, partea vătămată B.R.M., a cerut trimiterea în judecată a persoanelor vinovate de producerea evenimentului rutier şi s-a constituit parte civilă cu suma de 150.000 RON daune materiale şi suma de 100.000 RON daune morale.
La 30 septembrie 2011, inculpatul parte vătămată D.M.B., prin plângere, a cerut tragerea la răspundere penală a inculpatului G.P.A.
Raportul de expertiză tehnică auto a reţinut că viteza avută de motocicleta marca Y. a fost de aproximativ 43 km/h, iar a autoturismului marca O., în momentul impactului, a fost de aproximativ 15 km/h. S-a mai reţinut că accidentul rutier putea fi evitat de ambii conducători de vehicule dacă nu ar fi pătruns pe contrasens, neregulamentar, unul pentru a parca, iar celălalt pentru a depăşi conducătorul autoturismului marca O. trebuia să semnalizeze şi să efectueze viraj regulamentar în locul unde acesta ar fi fost permis, iar cel al motocicletei trebuia să depăşească prin trecerea pe banda I.
Inculpatul G.P.A., conducător al autoturismului marca O., era asigurat pentru răspundere civilă la SC C.A. SA Sibiu, la data accidentului rutier el având calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare, grad inspector principal de poliţie în cadrul I.P.J. Galaţi - Serviciul de Investigare Fraude.
La cercetarea judecătorească, inculpatul a descris împrejurările în care s-a produs evenimentul rutier şi a susţinut că nu este vinovat.
Culpa sus-numitului inculpat, în cadrul evenimentului rutier, a constat, în drept, în nerespectarea dispoziţiilor art. 35, art. 42, art. 54 din O.U.G. nr. 195/2002, precum şi a dispoziţiilor art. 77 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a ordonanţei amintite.
Inculpatul parte vătămată D.M.B., la rândul său, a încălcat dispoziţiile art. 35 din O.U.G. nr. 195/2002, ale art. 77 alin. (2), art. 120 lit. i) din Regulamentul de aplicare a ordonanţei.
Judecătorul fondului, analizând cererea inculpatului G.P.A. de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracţiunea prev. de art. 183 alin. (1) şi (3) C. pen., a reţinut că aceasta nu este fondată şi pentru că, potrivit disp. art. 182 alin. (2) C. pen. - dacă fapta a produs vreuna din următoarele consecinţe: pierderea unui simţ sau organ, încetarea funcţionării acestora, o infirmitate fizică sau psihică, sluţirea, avortul sau punerea în primejdie a vieţii persoanei, constituie infracţiunea de vătămare corporală gravă, iar fapta ale cărei consecinţe se încadrează în respectivele texte, constituie infracţiunea prev. de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen.
În cauză, partea vătămată B.R.M., printre altele, a suferit lipsa dinţilor 11,12, 23, imobilizarea intramaxilară cu atele ondulate metalice şi tracţiune elastică, acestea constituind infirmitate fizică permanentă, leziunile nefiind vindecabile total, chiar dacă pentru ameliorare se procedează la protezare, lucrarea dentară neînlăturând prejudiciul estetic produs.
De asemenea, judecătorul fondului, analizând apărarea inculpatului G.P.A. de a fi achitat pe temeiul lipsei gradului de pericol social al infracţiunii, a motivat că faptele reţinute nu sunt lipsite, în mod vădit, de importanţă având în vedere modalitatea producerii coliziunii, încălcarea legislaţiei rutiere, urmările produse celor două părţi vătămate.
Împotriva sentinţei, în termenul legal, au declarat recursuri asiguratorul SC C.A. SA, inculpatul G.P.A., inculpatul parte vătămată D.M.B. şi partea vătămată B.R.M. motivele fiind detaliate în prezenta.
Recursul asigurătorului SC C.A. SA, motivat în scris, în esenţă vizează critica sentinţei pentru nelegala obligare la plata de despăgubiri civile în solidar cu celălalt asigurător, nelegala obligare în solidar cu inculpatul G.P.A. şi cuantumul daunelor morale, considerat a fi prea mare.
Recursul asigurătorului nu este fondat pentru considerentele ce se vor detalia.
Inculpatul G.P.A. a încheiat cu asigurătorul SC C.A. SA Sibiu, poliţa de răspundere civilă auto din 18 mai 2011.
Potrivit deciziei nr. 1/2005, publicată în M. Of. nr. 503/14.06.2005, secţiile unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în recurs în interesul legii, în aplicarea art. 54 alin. (4) şi ale art. 57 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, s-a stabilit că societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă. Art. 54 din Legea nr. 136/1995, prin O.U.G. nr. 61/2005 a fost modificat, la forma modificată făcând referire asigurătorul de răspundere civilă.
Ca atare, în calitate de asigurător de răspundere civilă, în mod legal recurenta a fost obligată, alături de inculpatul G.P.A., la plata prejudiciilor constatate.
În cauză, asigurătorul nu a fost obligat în solidar nici cu inculpatul şi nici cu celălalt asigurător, respectiv SC G.R. SA - Sucursala Galaţi, ci în exclusivitate, alături.
În ce priveşte cuantumul daunelor morale stabilite în cauză, în aprecierea acestora instanţa de fond a raportat justificarea sumei de 60.000 RON acordată părţii vătămate B.R.M., la suferinţele fizice şi psihice generate de fapta prejudiciatoare, la eforturile pe care cel vătămat le-a suportat pentru depăşirea traumelor şi la perioada de timp în care aceasta a fost tulburată social. La fel, aprecierea instanţei este motivată şi în ce priveşte suma de 10.000 RON daune morale pentru inculpatul parte vătămată D.M.B.
Ca atare, sentinţa recurată fiind legală şi temeinică, recursul declarat de asigurătorul SC C.A. SA Sibiu, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Recursul declarat de inculpatul G.P.A., motivat pe încălcarea dreptului său la apărare pe considerentul că la cercetarea judecătorească în fond i s-a respins proba cu expertiză auto, încadrarea juridică a faptei este greşită, nu este vinovat şi latura civilă este excesivă, nedovedită, nu este fondat.
Judecătorul fondului, având în vedere art. 116 şi urm. C. proc. pen., coroborând şi declaraţiile inculpatului G.P.A. privind împrejurările în care s-a produs evenimentul rutier din data de 17 iulie 2011 cu datele expertizei tehnice auto efectuată la urmărirea penală, a constatat că sunt concordante, accidentul rutier putând fi evitat dacă nu s-ar fi pătruns pe contrasens, neregulamentar, autoturismul marca O. (conducător auto, inculpatul), pentru a parca, iar coinculpatul parte vătămată D.M.B. (conducătorul motocicletei), care a depăşit neregulamentar şi fără să se asigure.
Expertiza, alături de stabilirea vitezei vehiculelor angajate în accident, a detaliat, cu luarea în considerare a datelor de la locul faptei, şi dinamica evenimentului, fără a conţine ambiguităţi.
Expertiza menţionată a fost dispusă prin ordonanţa din 28 octombrie 2011 în aceeaşi zi, organul judiciar fiind anunţat de inculpatul G.P.A. că nu se poate prezenta pentru a participa la activităţile procedurale privind efectuarea expertizei tehnice auto, nu a formulat, în afara obiectivelor, altele, a fost de acord cu numele expertului desemnat şi nu a cerut desemnarea unui expert parte. Cele de mai sus au fost consemnate în procesul-verbal existent la acelaşi dosar.
În aceste condiţii, o nouă expertiză tehnică auto nu s-a impus, iar în ce priveşte neconvocarea asigurătorilor de răspundere civilă, nicio normă de procedură nu conţine o obligaţie în acest sens, asigurătorii nefiind părţi în procesul penal în înţelesul normelor procedural penale.
Referitor încadrării juridice a faptei nici acest motiv nu este fondat, judecătorul fondului motivând legal şi temeinic existenţa în cauză a infracţiunii prev. de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen.
În ce priveşte partea vătămată B.R.M., raportul de constatare medico-legală a reţinut că acesta a prezentat traumatism dento-alveolar 12, 13, 22, 23, fracturi coronare 11, 22 cu înfundare 11, 21, plagă planşeu bucal partea dreaptă, plagă buza inferioară şi mentonieră, fractură corp mandibular drept şi stâng, fractură segmentară maxilar superior frontal cu intruzie 21, 22 şi expulzie 11, 12, 23.
În aceste condiţii, lipsa dinţilor 11, 12, 23 constituie infirmitate fizică permanentă, leziunile, natural, nu se vindecă ca şi cum pierderea danturii ar fi urmare unei acţiuni neviolente, iar protezarea nu o înlătură, cel puţin din punct de vedere estetic, fizionomia figurii fiind prejudiciată. Susţinerile inculpatului că evoluţiile în medicina dentară, coroanele, punţile dentare metalo-ceramice sau integral ceramice sunt mijloace terapeutice sigure din punct de vedere ştiinţific cu rezultate pozitive privind durabilitatea aspectului estetic, iar restaurările proteice oferă un aspect estetic natural, absenţa dinţilor remediindu-se prin implante dentare, nu au relevanţă în caracterizarea faptei, aceasta având drept consecinţă infirmitatea persoanei vătămate.
În ce priveşte vinovăţia sa în săvârşirea faptelor, probatoriul administrat a relevat-o fără dubiu şi a detaliat încălcarea, din culpă, a dispoziţiilor legale în materia circulaţiei pe drumurile publice.
Latura civilă a cauzei, de asemenea, a fost corect şi legal soluţionată, judecătorul fondului motivând în baza probatoriului, cuantumul daunelor civile şi morale acordate atât părţii vătămate B.R.M., cât şi coinculpatului parte vătămată D.M.B. şi unităţii spitaliceşti.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului G.P.A. urmează a fi respins ca nefondat, sentinţa recurată fiind legală şi temeinică.
Inculpatul parte vătămată D.M.B. a criticat sentinţa pentru nelegala stabilite a culpei sale, în proporţie de 50% în producerea accidentului rutier, el susţinând că aceasta ar fi de numai 25%, în sarcina sa şi, raportat la acest procent, latura civilă.
Probatoriul cauzei, aspectele în principal dezvoltate de cercetarea la faţa locului, planşele foto, expertiza tehnică auto, au relevat că acest inculpat, conducător al motocicletei marca Y. a încălcat dispoziţiile art. 35, art. 77, art. 120 din O.U.G. nr. 195/2002 şi Regulamentul de aplicare, la acea dată carosabilul era uscat, vizibilitatea bună, producerea accidentului fiind determinată şi de depăşirea, de către motocicletă, a autoturismului pe contrasens, prin încălcarea liniei continue, evenimentul, posibil, putea fi evitat dacă nu s-ar fi pătruns pe contrasens, pentru a depăşi, locul de impact fiind pe contrasens.
În aceste condiţii, ambii inculpaţi, conducători de vehicule, au culpă comună, proporţional 50% în producerea accidentului, latura civilă fiind stabilită corelativ acesteia şi motivată în baza actelor - probe administrate.
Ca atare, recursul părţii vătămate D.M.B., în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins ca nefondat.
Partea vătămată B.R.M., recurent în ce priveşte latura civilă, a criticat sentinţa penală neacordarea de daune materiale în sumă de 100.000 RON, sumă considerată a-i fi necesară pentru operaţii estetice ulterioare, sens în care a detaliat că implantul dentar ce se va efectua abia după împlinirea vârstei de 19 ani este costisitor, părinţii săi neputându-l susţine.
Potrivit probatoriului administrat, judecătorul fondului, în aplicarea art. 14 lit. b) C. proc. pen., a acordat părţii vătămate sume reprezentând întinderea reală a prejudiciului suferit în urma săvârşirii infracţiunii, acordarea lor şi cuantumul fiind în funcţie de raportul de cauzalitate existent între fapta penală, infracţiunea şi paguba reală suferită, justificată, valorile ulterioare nefiind certe, lichide şi exigibile.
Sentinţa recurată fiind legală şi temeinică şi sub aspectul laturii civile privind partea vătămată B.R.M., recursul declarat în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins ca nefondat.
Conform art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurenta asigurător, recurenţii inculpaţi şi recurenta parte vătămată, vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de asigurătorul SC C.A. SA, inculpatul G.P.A., inculpatul parte vătămată D.M.B. şi partea vătămată B.R.M. împotriva sentinţei penale nr. 107/F din 06 iulie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat G.P.A. la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat parte vătămată D.M.B. la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurenta parte vătămată B.R.M. la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul asigurator SC C.A. SA la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 02 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3537/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3583/2012. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
