ICCJ. Decizia nr. 35/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.35/2012
Dosar nr. 1767/33/2011/a1
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin încheierea de şedinţă din data de 05 ianuarie 2012, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. 1767/33/2011/a1, în baza art. 3001 C. proc. pen. rap. la art. 160b C. proc. pen. a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luată faţă de inculpaţii A.S., fiul lui G. şi M., şi S.C.M., fiul lui l. şi N.S., aflaţi în prezent în Arestul I.P.J. Cluj şi a menţinut măsura arestării preventive a acestora.
A respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive, precum şi cele de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara, formulate de către inculpaţi.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele :
Prin rechizitoriul D.N.A. - serviciul teritorial Cluj au fost trimişi în judecată inculpatul A.S. pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (18 acte materiale), complicitate la spălare de bani în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (19 acte materiale), complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (19 acte materiale), trafic de influenţă în formă continuată prev. de art. 257 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (21 acte materiale), instigare la spălare de bani în formă continuată prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (23 acte materiale), instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (23 acte materiale), primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., precum şi inculpatul S.C.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (18 acte materiale), spălare de bani în formă continuată prev. art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în forma participaţiei improprii potrivit art. 31 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale), fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în forma participaţiei improprii potrivit art. 31 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale), totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Dosarul a fost înregistrat sub nr. 1767/33/2011, cu termen de judecată la data de 19 ianuarie 2012.
Verificând legalitatea şi temeinicia măsurii arestării în condiţiile art. 3001 C. proc. pen., după sesizarea instanţei de judecată, instanţa de fond a constatat următoarele:
Arestarea preventivă a inculpatului A.S. s-a circumscris dispoziţiilor art. 143 C. proc. pen., existând indicii şi probe că acesta a săvârşit o faptă în formă continuată, prevăzută de legea penală, fundamentate pe procesele - verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizaţilor emise de către judecător (filele 225-251, filele 253-292, filele 293-434 dosar urmărire penală voi III), procesele verbale de supraveghere operativă şi planşe fotografice (f.1-8 dosar urmărire penală voi II), procesele verbale de consemnare a activităţii şi a învinuitului A.S., învinuitei A.M.U. (fila 9-25, filele 32-51, filele 52-65, filele 66-75, filele 88-94, filele 104-110 voi II dosar urmărire penală filele 418-454), procese-verbale de supraveghere şi planşă fotografică a învinuitei A.D. (f.26-31, filele 76-87, filele 111-117, filele 127-128, filele 129-131 voi II dosar urmărire penală), actele contabile, contractele de consultanţă, extrasele de cont, declaraţiile 394, declaraţia învinuitei A.M.U. (fila 69 dosar urmărire penală), declaraţia inculpatului A.S. (filele 25-27 Dosar nr. 1502/33/2011, filele 18-20 voi I dosar urmărire penală), declaraţiile inculpatului S.C.M. (filele 44-52, voi I dosar urmărire penală filele 28-30 din Dosar nr. 1502/33/2011), declaraţiile învinuitei A.D. (filele 77-81 voi I dosar urmărire penală), declaraţiile martorei I.O., (filele 126-127), procesele-verbale de percheziţie (percheziţii efectuate în baza autorizaţiilor emise de către judecător - filele 141-145 voi II dosar urmărire penală, filele 165-170 din acelaşi volum de urmărire penală, filele 185-187, filele 200-204, filele 221- 230) şi planşe fotografice (f. 148-165 voi II dosar urmărire penală, filele 179-183), contractul de prestări de servicii de salubrizare din data de 28 octombrie 2010 încheiat între SC C.S.B.V. SA şi Municipiul Cluj-Napoca (filele 281-286, voi I dosar urmărire penală), autorizaţie de funcţionare emisă de Municipiul Cluj-Napoca la data de 8 octombrie 2010 pentru SC C.S.B.V. SA (fila 293), hotărârea emisă de Consiliul Local al Municipiului Cluj emisă la data de 30 noiembrie 2010 privind exclusivitatea prestării serviciilor de salubrizare menajeră pe raza municipiului Cluj de către SC R.G. SRL pe sectorul 1 şi respectiv SC C.S.B.V. SA pe sectorul 2 (fila 294 voi I dosar urmărire penală), acte şi caietul de sarcini ce au fost depuse cu ocazia organizării licitaţiei pentru stabilirea condiţiilor de desfăşurare a activităţilor specifice serviciului de salubrizare pentru Municipiul Cluj-Napoca (filele 292-417 voi I dosar urmărire penală), contracte de asistenţă juridice încheiate între cabinetul de avocatură al învinuitei A.M.U. şi diferite firme (filele 241-251 voi I dosar urmărire penală).
De asemenea, arestarea preventivă a inculpatului S.C. s-a circumscris dispoziţiilor art. 143 C. proc. pen., existând indicii şi probe că acesta a săvârşit o faptă în formă continuată, prevăzută de legea penală, fundamentate pe procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizaţilor emise de către judecător (filele 225-251, filele 253-292, filele 293-434 dosar urmărire penală voi III), procesele verbale de supraveghere operativă a inculpatului S.C. (fila 64-74 voi II dosar urmărire penală), declaraţia învinuitei A.M.U. ( fila 69 dosar urmărire penală), declaraţia inculpatului A.S. (filele 25-27 Dosar nr. 1502/33/2011, filele 18-20 voi I dosar urmărire penală), declaraţiile inculpatului S.C.M. (filele 44-52, voi I dosar urmărire penală filele 28-30 din Dosar nr. 1502/33/2011), declaraţiile martorei I.O., (filele 126-127), procesele-verbale de percheziţie (percheziţii efectuate în baza autorizaţiilor emise de către judecător) ( filele 141-145 voi II dosar urmărire penală, filele 165-170 din acelaşi volum de urmărire penală, filele 185-187, filele 200-204, filele 221- 230) şi planşe fotografice (f.148-165 voi II dosar urmărire penală, filele 179-183), contractul de prestări de servicii de salubrizare nr. 5515A din data de 28 octombrie 2010 încheiat între SC C.S.B.V. SA şi Municipiul Cluj-Napoca (filele 281-286, voi I dosar urmărire penală), autorizaţie de funcţionare emisă de Municipiul Cluj-Napoca la data de 8 octombrie 2010 pentru SC C.S.B.V. SA (fila 293), hotărârea emisă de Consiliul Local al Municipiului Cluj la data de 30 noiembrie 2010 privind exclusivitatea prestării serviciilor de salubrizare menajeră pe raza municipiului Cluj de către SC R.G. SRL pe sectorul 1 şi, respectiv, SC C.S.B.V. SA pe sectorul 2 (fila 294 voi I dosar urmărire penală), acte şi caietul de sarcini ce au fost depuse cu ocazia organizării licitaţiei pentru stabilirea condiţiilor de desfăşurare a activităţilor specifice serviciului de salubrizare pentru Municipiul Cluj-Napoca (filele 292-417 voi I dosar urmărire penală), contracte de asistenţă juridice încheiate între cabinetul de avocatură al învinuitei A.M.U. şi diferite firme (filele 241-251 voi I dosar urmărire penală).
S-a reţinut că în cauză sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că cei doi inculpaţi au comis infracţiunile pentru care aceştia au fost trimişi în judecată şi probe în acest sens, întrucât în lipsa probelor inculpaţii nu erau trimişi în judecată.
Referitor la temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive, instanţa de fond a constatat că nu mai sunt de actualitate împrejurările ce s-au constituit în temeiurile prev.de art. 148 lit. b), lit. c) C. proc. pen. reţinute de instanţa care a dispus arestarea şi, ulterior cea care a dispus prelungirea acestei măsuri, pentru că la acest moment, nu există la dosar date din care să rezulte că inculpaţii încearcă zădărnicirea aflării adevărului sau că pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni, în accepţiunea textelor legale, mai sus menţionate.
De altfel, s-a apreciat că nici la momentul arestării ori al prelungirii arestării, aceste temeiuri nu au existat.
Aceasta deoarece, sub aspectul temeiului prev. de art. 148 lit. b) C. proc. pen., s-a reţinut că, de conivenţă cu inculpata A.M.U., inculpaţii au încercat să disimuleze actele de corupţie săvârşite, prin crearea unei aparenţe de legalitate sub forma unor contracte de consultanţă juridică, încercând astfel să zădărnicească aflarea adevărului. Conduita de disimulare, de încercare a ascunderii urmelor faptelor de corupţie, se regăseşte şi în discuţiile inculpatului când, după luarea măsurii arestării vicepreşedintelui Consiliului Judeţean Cluj, inculpaţii se credeau vizaţi de eventuale cercetări penale şi au luat măsuri suplimentare de prevedere.
S-a apreciat că aceste împrejurări, ce se susţine că s-ar circumscrie noţiunii de „încercare a zădărnicirii aflării adevărului", nu sunt altceva decât modalităţi concrete, mijloace efective de realizare a faptelor de corupţie de care sunt acuzaţi, prin care, într-adevăr, se poate accepta că s-a încercat a se da o aparenţă de legalitate activităţii presupus frauduloase, dar care au precedat oricărui act de urmărire penală (urmărirea penală a fost începută la 8 noiembrie 2011, iar inculpaţilor li s-a adus la cunoştinţă acuzaţia în 9 noiembrie 2011).
S-a arătat că pentru existenţa acestui temei de arestare este necesar ca astfel de manifestări de „încercare a aflării adevărului" să se producă ulterior momentului în care acuzatului i se aduce la cunoştinţă învinuirea, pentru că numai din acest moment există un interes oficial, legal, de aflare a adevărului, numai din acest moment devine funcţional acest principiu al procesului penal, pe care trebuie să-l respecte toate autorităţile şi părţile implicate.
În ceea ce priveşte temeiul de arestare prevăzut de art. 148 lit. c) C. proc. pen., s-a reţinut că din probatoriul dosarului a rezultat că, în înţelegere cu învinuita D.A., inculpatul A.S. pregătea săvârşirea unei noi infracţiuni, prin înlesnirea obţinerii de către societatea acesteia, SC G.F. SRL a unui nou contract de asigurare al parcului auto al R.A.T.U.C. Cluj-Napoca pentru anul 2012, în scopul obţinerii în continuare de foloase necuvenite, urmare a faptelor sale de corupţie şi doar intervenţia organelor de urmărire penală a reuşit să curme activitatea infracţională a inculpatului.
Şi în acest caz, s-a arătat că explicaţia inexistenţei temeiului de arestare este aceeaşi, în sensul că pregătirea săvârşirii unei noi infracţiuni trebuie să se plaseze în timp ulterior momentului în care acuzatului i se aduc la cunoştinţă faptele de care este suspectat, împrejurările reţinute de organul de urmărire penală sub acest aspect nefiind altceva decât componente ale ansamblului activităţii presupus infracţionale, de care era bănuit inculpatul la momentul respectiv.
Cu privire la inculpatul S.C., s-a reţinut incidenţa temeiului de arestare prev. de art. 148 lit. c) C. proc. pen. în sensul că acesta pregătea săvârşirea unei noi infracţiuni de corupţie prin promisiunea că va interveni la persoane cu funcţii de decizie pentru rezolvarea alocării unor sume de bani pentru contracte de construcţii de drumuri, în scopul obţinerii unor foloase necuvenite.
Astfel, în cadrul discuţiilor purtate la 25 şi 28 august 2011 cu un cunoscut al său, om de afaceri din judeţul Argeş, inculpatul S.C. i-a promis acestuia că va interveni la persoane din anturajul Guvernului României pentru alocarea unor sume de bani din fondul de rezervă al Guvernului în favoarea unei societăţi de construcţii de drumuri.
Pentru această intervenţie, inculpatul S. a pretins remiterea unui procent de 10% din suma alocată de Guvern, fiind ataşate la dosar propria declaraţie date de numitul B.B.I. în Dosarul penal nr. 136/P/2011 al D.N.A. - serviciul teritorial Cluj.
În prezenta cauză, inculpatul S.C. nu a fost trimis în judecată pentru comiterea unei astfel de infracţiuni, sens în care, s-a arătat că nu se poate reţine faţă de acesta temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. c) C. proc. pen.
S-a reţinut că subzistă, în schimb, temeiul arestării prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv, faptele pentru care sunt cercetaţi inculpaţii - luare de mită în formă continuată, precum şi celelalte infracţiuni pentru care aceştia au fost trimişi în judecată, sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani (limitele de pedeapsă fiind între 3 şi 15 ani închisoare), iar lăsarea lor în libertate prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică - aspect asupra căruia ne vom referi în continuare.
Potrivit art. 3001 alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, menţine, prin încheiere motivată, arestarea preventivă sau potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea au încetat, sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea măsurii arestării preventive.
S-a reţinut că, în cauza de faţă, nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate şi, în consecinţă, ceea ce curtea trebuie să analizeze sunt temeiurile care au determinat arestarea preventivă şi dacă acestea impun sau nu, în continuare, privarea de libertate.
Potrivit dispoziţiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen., pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpaţilor l-ar determina pentru ordinea publică, sub acest aspect avându-se în vedere natura şi gravitatea sporită a faptelor de care sunt acuzaţi - reflectată în regimul sancţionator sever aplicabil acestora -, modalitatea presupusă de comitere a faptelor respective.
Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, dar acestea prezintă puncte de interferenţă, astfel că, în practica judiciară s-a conturat un punct de vedere majoritar, în sensul că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport cu datele referitoare la fapte, adică natura şi gravitatea infracţiunilor comise, cât şi cu rezonanţa socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârşirii acestora, datele referitoare la persoana inculpaţilor, antecedentele penale ale acestora. Numai criteriul referitor la pericolul concret sau generic al infracţiunilor săvârşite de inculpaţi nu poate constitui temei pentru luarea sau menţinerea măsurii arestării preventive.
O parte a doctrinei naţionale a susţinut că pentru infracţiuni deosebit de grave, cum sunt şi cele de dare de mită, luare de mită, probele referitoare la existenţa acestor infracţiuni şi identificarea făptuitorului constituie tot atâtea elemente cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, întrucât prin natura lor au o rezonanţă şi implicaţii negative asupra siguranţei colective.
Prin urmare, s-a reţinut că există anumite tipuri de infracţiuni care, prin natura lor, conduc la ideea unui pericol concret pentru ordinea publică, fie prin amploarea socială a fenomenului infracţional pe care îl presupun şi îl dezvoltă, fie prin impactul asupra întregii colectivităţi şi care justifică luarea măsurii arestării preventive.
Art. 5 paragraf 1 lit. c) din Convenţie şi implicit practica C.E.D.O. au dezvoltat noţiunea autonomă de „motive plauzibile" (cauza Fox, Campbell şi Hartley contra Regatului Unit, hotărârea din 30 august 1990). Această noţiune depinde de circumstanţele particulare ale fiecărui caz. Faptele pe care se bazează aceste motive plauzibile trebuie să fie nu doar autentice, ci şi să convingă un observator independent că acea persoană este posibil să fi comis acea infracţiune, motive puse în evidenţă de circumstanţele particulare ale speţei de faţă.
Starea de pericol pentru ordinea publică în cazul inculpaţilor presupune o rezonanţă socială a unor fapte grave, atât în rândul comunităţi locale asupra căreia şi-au exercitat influenţa negativă, cât şi asupra întregii ordini sociale.
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale a acceptat în cazul Letellier vs. Franţa în circumstanţe excepţionale, pe motivul gravităţii în dauna reacţiei publici, că anumite infracţiuni pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenţia, cel puţin pentru o perioadă de timp.
De asemenea, obstrucţionarea justiţiei şi pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea europeană în interpretarea art. 5 paragraful 3 din C.E.D.O.
De aceea, în situaţia de faţă, s-a arătat că se impune o astfel de reacţie a autorităţilor pentru a nu crea şi mai multă neîncredere în capacitatea organelor judiciare de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului vizat de ordinea publică, crearea unui echilibru firesc şi a unei stări de securitate socială.
Menţinerea măsurii arestării preventive a inculpaţilor, în condiţiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestora la un proces echitabil, având posibilitatea ca la instanţa de fond, cât şi ulterior în calea de atac, să solicite administrarea de probe pentru a-şi dovedi nevinovăţia.
Aşa fiind, cererea de revocare a măsurii arestului preventiv întemeiată pe lipsa probelor şi indiciilor temeinice care să justifice privarea de libertate a inculpaţilor a fost respinsă, ca nefondată.
Nici solicitarea inculpaţilor din petitul subsidiar referitoare la înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate, nu a fost apreciată ca fiind întemeiată, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 136 alin. (1) şi alin. (8) C. proc. pen., circumstanţele favorabile invocate de inculpaţi în favoarea lor nu pot constitui prin ele însele temei al reconsiderării privării lor de libertate, acestea trebuind evaluate în contextul gravităţii sporite a faptelor de care sunt acuzaţi şi a scopului urmărit prin măsura preventivă dispusă, respectiv asigurarea unei bune desfăşurări a procesului penal.
S-a mai reţinut că, manifestările nejustificate de clemenţă ale instanţei nu ar face decât să încurajeze la modul general astfel de tipuri de comportament antisocial şi să afecteze nivelul încrederii societăţii în instituţiile statului chemate să vegheze la aplicarea şi respectarea legilor.
S-a reţinut ca fiind corespunzătoare adevărului susţinerea că inculpaţii nu au antecedente penale, că în activitatea lor profesională au avut rezultate deosebite, că fac parte din familii bine organizate, care îi susţin şi că au conştientizat gravitatea faptelor presupus a fi comise de aceştia, însă aceste date ce caracterizează personalitatea inculpaţilor nu pot fi analizate în această fază a procesului, de constatare a legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive, după sesizarea instanţei în condiţiile art. 3001 C. proc. pen. Toate aceste date ce caracterizează personalitatea inculpaţilor urmează să fie avute în vedere de către instanţa de fond la o eventuală circumstanţiere a pedepselor, dacă inculpaţii vor fi găsiţi vinovaţi de presupusele fapte reţinute în sarcina acestora.
Susţinerile inculpaţilor referitoare la inexistenţa unor infracţiuni pentru care aceştia au fost trimişi în judecată sau încadrarea greşită a faptelor, la fel nu pot fi analizate în această fază a procesului de verificare a legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive. Asupra existenţei sau inexistenţei unor infracţiuni, precum şi la încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor se va pronunţa instanţa de fond la terminarea cercetării judecătoreşti, în funcţie de ansamblul probelor administrate în cauză.
S-a apreciat că în cauză sunt întrunite condiţiile prev. de art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen., că nu se impune revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură mai puţin restrictivă cum ar fi cea de a nu părăsi localitatea sau ţara, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, iar în baza art. 3001 raportat la art. 160b C. proc. pen. s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luată faţă de inculpaţii A.S. şi S.C.M. şi au fost respinse cererile de revocare a măsurii arestării preventive, precum şi cele de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara.
B. împotriva acestei încheieri, în termen legal, au formulat recurs inculpaţii A.S. şi S.C.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, critici care au fost expuse pe larg în practicaua deciziei.
Examinând recursurile declarate de inculpaţii A.S. şi S.C. Minai sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, apreciază că acesta sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta.
Astfel, din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că prin rechizitoriul nr. D.N.A. - serviciul teritorial Cluj au fost trimişi în judecată inculpatul A.S. pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), (18 acte materiale), complicitate la spălare de bani în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (19 acte materiale), complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (19 acte materiale), trafic de influenţă în formă continuată prev. de art. 257 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (21 acte materiale), instigare la spălare de bani în formă continuată prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (23 acte materiale), instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (23 acte materiale), primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., precum şi inculpatul S.C.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (18 acte materiale), spălare de bani în formă continuată prev. art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în forma participaţiei improprii potrivit art. 31 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale), fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în forma participaţiei improprii potrivit art. 31 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale), totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în prezent deţinuţi în Arestul I.P.J. Cluj).
Înalta Curte apreciază că în raport de complexitatea cauzei precum şi faţă de împrejurarea că aceasta este abia la începutul cercetării judecătoreşti, se impune menţinerea stării de arest a inculpaţilor.
Deşi trebuie admis că, in abstracto, există o prezumţie în favoarea libertăţii inculpaţilor, până la stabilirea definitivă a vinovăţiei acestora, instanţa apreciază că, în concret, menţinerea măsurii arestării preventive se justifică întrucât în cauză există indicii care relevă necesitatea protejării ordinii publice, al cărei conţinut îl constituie şi buna desfăşurare a procesului penal, care prevalează în raport de interesul privat al inculpaţilor, de a fi judecaţi în stare de libertate.
În plus, trebuie subliniat specificul infracţiunilor ce face obiectul cauzei, amploarea socială a fenomenului infracţional pe care îl presupun şi îl dezvoltă, precum şi impactul asupra întregii colectivităţi şi care justifică menţinerea măsurii arestării preventive.
Totodată, lăsarea inculpaţilor în libertate, considerată ca o manifestare nejustificată de clemenţă din partea instanţei, nu ar face decât să încurajeze la modul general astfel de tipuri de comportament antisocial şi să afecteze nivelul încrederii societăţii în instituţiile statului chemate să vegheze la aplicarea şi respectarea legilor.
Înalta Curte consideră că, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţi, subzistă în continuare temeiurile avute în vedere la prelungirea măsurii arestării preventive prin încheierea mai sus enunţată, respectiv cele prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., precum pedepsele prevăzute pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor sunt mai mari de 4 ani şi există probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Conform art. 3001 alin. (3) C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanţa este datoare să verifice din oficiu, legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive înainte de expirarea duratei arestării preventive. Din actele şi lucrările dosarului rezultă că instanţa Curţii de Apel Cluj s-a conformat acestor dispoziţii legale.
De asemenea, atunci când constată că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Conform dispoziţiilor art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Prin încheierea atacată, instanţa de fond, constatând că aceste dispoziţii procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpaţii au comis faptele pentru care au fost trimişi în judecată - respectiv inculpatul A.S. pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), (18 acte materiale), complicitate la spălare de bani în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (19 acte materiale), complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (19 acte materiale), trafic de influenţă în formă continuată prev. de art. 257 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (21 acte materiale), instigare la spălare de bani în formă continuată prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (23 acte materiale), instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (23 acte materiale), primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi inculpatul S.C.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (18 acte materiale), spălare de bani în formă continuată prev. art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în forma participaţiei improprii potrivit art. 31 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale), fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în forma participaţiei improprii potrivit art. 31 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale), totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. -, fapte pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus în mod corect menţinerea arestării preventive a inculpaţilor, apreciind că unul dintre temeiurile avute în vedere la arestare se menţine în continuare şi impune privarea de libertate a inculpaţilor.
De asemenea, înalta Curte constată că, la acest moment, subzistă pericolul concret pentru ordinea publică, inculpaţii fiind bănuiţi că au săvârşit infracţiuni grave, infracţiuni de corupţie care au adus atingere relaţiilor sociale, astfel că se impune o reacţie fermă a autorităţilor pentru a nu crea şi mai mult neîncredere în capacitatea organelor judiciare de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului vizat de ordinea publică, crearea unui echilibru firesc şi a unei stări de securitate socială.
Înalta Curte reţine că încheierea instanţei de fond este legală, măsura menţinerii arestării preventive a inculpaţilor fiind justificată inclusiv prin prisma dispoziţiilor art. 5 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpaţii fiind iniţial reţinuţi în vederea aducerii în faţa autorităţilor judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că au săvârşit o infracţiune(lit. c)).
Ulterior, măsura arestării a fost prelungită pe baza încheierilor pronunţate de un tribunal competent (art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenției), în speţă în temeiul încheierilor pronunţate de către Curtea de Apel Cluj, iar prin încheierea recurată pronunţată de Curtea de Apel Cluj, s-a verificat şi menţinut starea de arest a inculpaţilor încheiere pronunţată în Dosarul nr. 1767/33/2011/a1.
Aşadar, înalta Curte consideră că menţinerea arestării preventive a inculpaţilor este justificată întrucât subzistă unul dintre temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, respectiv pedeapsa pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor este mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, Curtea apreciază că sunt în continuare îndeplinite cerinţele art. 136 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora, în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu detenţiunea pe viaţă sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua faţă de acesta una din următoarele măsuri preventive: 1) reţinerea; b) obligarea de a nu părăsi localitatea; c) obligarea de a nu părăsi ţara; d) arestarea preventivă.
Individualizarea măsurii preventive este lăsată întotdeauna la latitudinea judecătorului, respectiv a instanţei în cursul judecăţii, pentru a aprecia dacă măsura obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea este suficientă sau se impune luarea, respectiv menţinerea faţă de inculpat a măsurii arestării preventive.
Detenţia provizorie poate fi menţinută atunci când instanţa constată insuficienţa măsurii obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea, cu respectarea, pe toată durata procesului, a principiului proporţionalităţii între măsura preventivă şi gravitatea faptei respectiv a făptuitorului.
Din perspectiva Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, în art. 5 paragraful 3 se arată că orice persoană arestată sau deţinută, în condiţiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
Pentru a înţelege sensul dispoziţiei enunţate, CEDO a stabilit cu exactitate domeniul ei de aplicaţie. Astfel, s-a apreciat că este esenţial ca, în funcţie de starea de detenţie a persoanei împotriva căreia se desfăşoară urmărirea penală, instanţele naţionale să aprecieze dacă intervalul scurs înaintea judecării inculpatului a depăşit, la un moment dat, limitele rezonabile, adică cele ale sacrificiului care, în circumstanţele cauzei, putea fi impus în mod rezonabil unei persoane prezumată nevinovată.
Totodată, s-a statuat că gravitatea unei fapte poate justifica menţinerea stării de arest în condiţiile în care durata acestuia nu a depăşit o limită rezonabilă.
Raportând datele speţei dedusă judecăţii la dispoziţiile cuprinse în legea naţională, corelate cu prevederile art. 5 paragraful 3 din CEDO, Înalta Curte apreciază că, la acest moment, cererile inculpaţilor de revocare a măsurii arestării preventive sau de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea, ca măsură alternativă la arestarea preventivă sunt neîntemeiate, având în vedere că, de la ultima prelungire a măsurii arestării preventive, respectiv data de 5 decembrie 2011 şi până în prezent, nu s-au modificat temeiurile care au determinat privarea de libertate a acestora, aceste temeiuri subzistă în continuare şi impun menţinerea arestării preventive, pentru realizarea scopului măsurilor preventive, astfel cum este reglementat de art. 136 alin. (1) C. pen., fiind respectat în acest fel şi principiul proporţionalităţii între măsura preventivă şi gravitatea faptei, respectiv a făptuitorului.
Raportându-ne la gravitatea infracţiunilor săvârşite, la împrejurarea că la instanţa de fond cauza a fost înregistrată sub nr. 1767/33/2011 cu prim termen de judecată la data de 19 ianuarie 2012, că cercetarea judecătorească nu a început încă, înalta Curte apreciază că în acest moment procesual nu este oportună înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor cu altă măsură neprivativă de libertate.
în aceste condiţii, înalta Curte apreciază că detenţia provizorie este legitimă - fiind necesară ocrotirii unui interes general al societăţii care primează în raport de interesul privat al inculpaţilor (aceştia fiind reţinuţi şi ulterior arestaţi preventiv din data de 9 noiembrie 2011) şi nu a depăşit un termen rezonabil în accepţiunea legislaţiei naţionale dar şi din perspectiva Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
Deşi parte dintre criticile care vizează fondul cauzei sunt reale iar în încheierea recurată, în mod nepermis, s-au făcut aprecieri cu privire la vinovăţia inculpaţilor şi cu privire la existenţa unor "indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că cei doi inculpaţi au comis infracţiunile pentru care aceştia au fost trimişi în judecată şi probe în acest sens, întrucât în lipsa probelor inculpaţii nu erau trimişi în judecată", Înalta Curte nu poate analiza la acest moment procesual aceste critici, întrucât este investită doar cu soluţionarea recursului împotriva încheierii prin care s-a verificat şi menţinut arestarea preventivă, urmând ca inculpaţii să uzeze de un alt remediu procesual pentru soluţionarea acestor critici.
Faţă de aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.S. şi S.C.M. împotriva încheierii de şedinţă din data de 05 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. 1767/33/2011/a1.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata la plata sumelor de câte 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 50 lei, reprezentând onorariile parţiale apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.S. şi S.C.M. împotriva încheierii de şedinţă din data de 05 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. 1767/33/2011/a1.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 50 lei, reprezentând onorariile parţiale apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1100/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 204/2012. Penal → |
|---|
