ICCJ. Decizia nr. 3593/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3593/2012
Dosar nr. 7264/3/2012
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 250 din 29 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 7264/3/2012, s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulată de revizuientul condamnat B.P.N.
A obligat revizuientul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-au reţinut în fapt următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 815 din 10 iunie 2011 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 235 din 10 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus condamnarea inculpatului B.P.N. la pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri.
În motivarea cererii de revizuire, condamnatul a invocat dispoziţiile art. 4081 alin. (1) C. proc. pen. şi, pe cale de consecinţă, să-i fie redusă pedeapsa cu o treime în condiţiile prev. de art. 3201 C. proc. pen.
Instanţa de fond, analizând cazul de revizuire invocat de condamnat, dar şi condiţiile cerute de lege pentru aplicarea procedurii simplificate, a constatat că nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate a cererii de revizuire.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat apel revizuientul condamnat B.P.N., reiterând aceleaşi motive, respectiv admiterea cererii de revizuire şi aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen.
Prin decizia penală nr. 162 din 30 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de revizuientul condamnat B.P.N.
A obligat apelantul condamnat revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În speţă, instanţa de apel a reţinut că recurentul condamnat a solicitat o reindividualizare a pedepsei, invocând dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Or, la judecarea cauzei pe fond au fost avute în vedere motivele invocate de condamnat prin cererea de revizuire, reţinându-se că acesta a recunoscut fapta, dar nu a solicitat până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
În ceea ce priveşte Decizia Curţii Constituţionale nr. 147 din 08 noiembrie 2011, instanţa de apel a reţinut că, potrivit art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, „(…) de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor”, aceeaşi regulă fiind instituită şi prin dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
În atare condiţii, instanţa de apel a constatat că nu pot fi aplicate dispoziţiile art. 408 C. proc. pen., susţinerile invocate de revizuientul condamnat neputând fi circumscrise unei erori de fapt care să poată fi înlăturată prin exercitarea căii de atac a revizuire.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs recurentul condamnat B.P.N. solicitând casarea acesteia şi, în rejudecare, admiterea cererii de revizuire, aplicarea dispoziţiilor art. 3201C. proc. pen. şi reducerea pedepsei.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 4082 C. proc. pen. cu referire la art. 399 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 4082 alin. (1) C. proc. pen. „Hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Constituţională a admis o excepţie de neconstituţionalitate pot fi supuse revizuirii, dacă soluţia pronunţată în cauză s-a întemeiat pe dispoziţia legală declarată neconstituţională sau pe alte dispoziţii din actul atacat care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare”.
Din analiza dispoziţiilor legale enunţate rezultă că cererea de revizuire întemeiată pe art. 4082alin. (1) trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- în cauza în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere să se fi invocat o excepţie de neconstituţionalitate - dispoziţiile criticate să fi fost declarate neconstituţionale;
- soluţia pronunţată în cauză să se fi întemeiat pe dispoziţiile declarate neconstituţionale sau pe alte dispoziţii ce au legătură cu acestea.
Rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătoreşti produce un efect pozitiv care constituie temeiul juridic al executării dispozitivului hotărârii circumscris principiului puterii lucrului judecat.
Totodată, ca urmare a pronunţării unei hotărâri judecătoreşti definitive, se produce şi un efect negativ, în sensul că este împiedicată o nouă urmărire şi judecată pentru aceleaşi fapte ( non bis in idem).
Hotărârile definitive pot fi reformate dar numai în condiţiile şi în cazurile limitativ prevăzute de lege prin exercitarea căilor de atac extraordinare.
Unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care prevede că soluţia dată definitiv, oricărui litigiu, de către instanţe să nu mai poată fi supusă judecării. Conform acestui principiu, niciuna dintre părţi nu este abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive şi executorii cu unicul scop de a obţine o reanalizare a cauzei şi o nouă hotărâre în privinţa sa. Acestui principiu nu i se poate aduce derogare decât dacă o impun motive substanţiale şi care să fie circumscrise vreunuia din cazurile prevăzute de lege care permit reformarea unei hotărâri judecătoreşti definitive prin declanşarea unei căi extraordinare de atac.
Procedura simplificată, reglementată de disp. art. 3201 C. proc. pen., poate fi solicitată până la începerea cercetării judecătoreşti, iar pentru situaţiile tranzitorii devin aplicabile dispoziţiile art. XI din O.G. nr. 121/2011.
În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prev. de art. 4082 C. proc. pen., astfel că hotărârile pronunţate în cauză sunt legale şi temeinice.
Recurentul revizuient B.P.N. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 815 din 18 noiembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, definitiv prin decizia penală nr. 235 din 10 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la o pedeapsă rezultantă de 11 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri.
În cursul judecării acestei cauze, deşi erau în vigoare dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., introduse prin Legea nr. 202/2010, recurentul revizuient nu le-a invocat, pronunţarea hotărârii fiind precedată de efectuarea cercetării judecătoreşti.
Totodată, Decizia nr. 853 din 02 decembrie 2011 a Curţii Constituţionale prin care au fost declarate neconstituţionale disp. art. 3201 C. proc. pen., a fost pronunţată după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, iar situaţia condamnatului invocată în cererea de revizuire nu este una tranzitorie.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul disp. art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul condamnat B.P.N. împotriva deciziei penale nr. 162 din 30 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul B.P.N. împotriva deciziei penale nr. 162 din 30 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 05 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3583/2012. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 3962/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
