ICCJ. Decizia nr. 3962/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3962/2012

Dosar nr. 72/3/2012

Şedinţa publică din 3 decembrie 2012

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 330 din data de 24 aprilie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 334 C. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul F.C. din infracţiunea prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, 176 lit. b) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (2 fapte) în infracţiunea prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, 176 lit. b) C. proc. pen. (o faptă).

În baza art. 174, 175 lit. c) şi d) C. pen., a condamnat inculpatul F.C. la 20 de ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 20 rap. la art. 174, 176 lit. b) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 20 de ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. S-a făcut aplic. art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenţia inculpatului de la data de 15 iulie 2011 până la data 24 aprilie 2012.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea cuţitului tip briceag folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunilor.

În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul să plătească părţii civile G.J. echivalentul în lei al sumei de 510.000 euro la cursul BNR de la data efectuării plăţii şi părţii civile G.L. echivalentul în lei al sumei de 105.000 euro la cursul BNR de la data efectuării plăţii, cu titlu de despăgubiri civile.

A obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă "Sfântul Pantelimon - Bucureşti" suma de 4,362,71 RON cu dobânda legală aferentă acestei sume cu titlu de despăgubiri civile.

A menţinut măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului, dispusă prin Încheierea de şedinţă din 19 martie 2012.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească suma de 2.300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, între partea vătămată G.J. şi inculpat au existat relaţii de concubinaj o perioadă lungă de timp, părţile locuind în imobilul aparţinând mamei părţii vătămate, G.J.

Din relaţia de concubinaj dintre partea vătămată G.J. şi inculpat a rezultat minorul G.G.F.R., născut la data de 26 august 2010.

În cursul relaţiei de concubinaj, între părţi au existat mai multe conflicte şi situaţii tensionate pe fondul geloziei inculpatului.

O astfel de situaţie conflictuală a existat şi în seara datei de 14 iulie 2011, atunci când partea vătămată G.J. i-a cerut inculpatului să părăsească, în cel mai scurt timp, imobilul în care locuia.

În data de 15 iulie 2011, în jurul orelor 12:00, inculpatul, în timp ce se afla în imobilul unde locuia împreună cu concubina sa, fără o motivaţie aparentă, a luat un cuţit tip briceag (pe care îl depozita în mod obişnuit într-un sertar al mobilei din locuinţă) şi a aplicat mai multe lovituri, în zona craniană, minorului G.G.F.R., care dormea în acel moment.

Din Raportul de necropsie AA/2011 a rezultat că moartea minorului G.G.F.R. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei şi dilacerării meningo-cerebrale, ca urmare a unui traumatism cranio-cerebral cu fracturi de boltă craniană, în condiţiile unui traumatism cranio-facial.

Din acelaşi raport a rezultat că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire repetată cu corp tăietor-înţepător (posibil cuţit sau similar), nefiind exclusă producerea leziunii localizate temporal stânga prin lovire cu corp dur cu suprafaţă limitată mică (tip ciocan sau similar).

S-a mai concluzionat că, între leziunile traumatice cranio-cerebrale şi cauza medicală a decesului există legătură directă de cauzalitate, iar decesul poate data din 18 iulie 2011, nefiind constatate abateri de bună practică medicală.

În aceleaşi împrejurări, în contextul în care partea vătămată G.J. şi mama acesteia partea vătămată G.L. au intervenit pentru a-l lua pe minor şi a-l transporta cât mai urgent la cea mai apropiată unitate sanitară, în scopul salvării vieţii acestuia, inculpatul, folosind acelaşi obiect vulnerant, a aplicat, în zone vitale, mai multe lovituri celor două părţi vătămate.

Din Raportul de expertiză medico-legală nr. BB/2011 a rezultat că partea vătămată G.J. a prezentat la data de 15 iulie 2011 plăgi multiple la nivelul toracelui anterior şi posterior - pneumotorax stâng - precum şi plăgi la nivelul lombar drept şi coapsă bilateral - dispnee, leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-înţepător (posibil cuţit sau similar) şi care necesită 25 - 30 zile de îngrijire medicală.

Din acelaşi raport a mai rezultat că leziunile suferite de partea vătămată, la data de 15 iulie 2011, i-au pus în primejdie viaţa.

Din Raportul de expertiză medico-legală nr. CC/2011 a rezultat că partea vătămată G.L. a prezentat la data de 15 iulie 2011 plăgi la nivelul scalpului - parietal dreapta şi parieto-occipital dreapta şi antebraţului drept leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-înţepător (posibil cuţit sau similar) şi care necesită 7 - 8 zile de îngrijire medicală.

Din raportul de expertiză psihiatrică efectuată în cauză, a rezultat că inculpatul, deşi prezintă o tulburare de personalitate de tip instabil emoţional, are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat.

Instanţa a înlăturat, ca nesincere, atât susţinerile inculpatului, în sensul că nu a intenţionat să-şi omoare copilul, întrucât actele sale de agresiune o vizau exclusiv pe partea vătămată G.J., concubina sa, iar nu pe minor, acesta fiind lovit ca urmare a faptului că dormea în braţele părţii vătămate, cât şi cele vizând împrejurarea că nu a intenţionat în mod direct să o lovească şi pe partea vătămată G.L., care a suferit leziuni ca urmare a intervenţiei acesteia în conflict.

Susţinerile inculpatului au fost infirmate de declaraţiile părţilor vătămate G.J. şi G.L. (din care a rezultat că loviturile cu cuţitul au fost aplicate minorului în timp ce acesta dormea singur într-una din încăperile imobilului, iar intervenţia acestora a avut loc după ce minorul fusese deja lovit cu obiectul vulnerant la nivelul craniului), care s-a coroborat cu constatările efectuate cu ocazia cercetării la faţa locului (din care a rezultat că au fost găsite urme de sânge sub formă de pete şi mânjituri pe feţele de pernă şi pe o pătură, precum stropi de sânge pe micul hol ce permite accesul în camerele respective), pe plan subiectiv, acesta acţionând cu intenţia de a suprima viaţa părţilor vătămate şi a minorului G.G.F.R.

În acelaşi context, lovirea repetată a celor trei victime, cu un obiect apt de a produce rezultate letale, în zone anatomice vitale, au infirmat apărarea inculpatului în sensul că nu ar fi intenţionat decât lezionarea unei singure persoane.

Această situaţie de fapt a fost reţinută pe baza următorului material probatoriu: Raport de necropsie AA/2011, Raportul de expertiză medico-legală nr. BB/2011, Raportul de expertiză medico-legală nr. CC/2011, raportul de expertiză psihiatrică a inculpatului, declaraţiile părţilor vătămate G.J., G.L., declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorilor G.B. şi E.N., declaraţiile inculpatului; procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare; procesul-verbal de cercetare la faţa locului, însoţit de planşe foto; raportul medico-legal de necropsie a minorului G.G.F.R.

În drept, s-a apreciat că acţiunile inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 174 - 175 lit. c) şi d) C. pen. şi de art. 20 rap. la art. 174 - 176 lit. b) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social şi modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, precum şi persoana inculpatului, care a recunoscut şi regretat faptele săvârşite, care este necunoscut cu antecedente penale care a avut un loc de muncă şi un comportament bun în societate şi care prezintă o tulburare de personalitate de tip instabil emoţional.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpatul F.C. şi părţile civile G.J. şi G.L.

Apelul parchetului a vizat încadrarea juridică a faptei comise asupra minorului, reiterându-se cererea de schimbare a încadrării juridice prin reţinerea art. 176 lit. a) C. pen., greşita individualizare a pedepsei, solicitându-se condamnarea inculpatului la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, omisiunea instanţei de fond de a aplica inculpatului pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. d) şi e) C. pen. şi de a acorda despăgubiri integrale unităţilor spitaliceşti.

Apelul părţilor civile a vizat de asemenea încadrarea juridică a infracţiunii şi individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea comisă asupra minorului G.G.F.R.

Inculpatul a reiterat în apelul declarat cererile de schimbare a încadrării juridice formulate la fond şi a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reducerii acesteia.

Prin Decizia penală nr. 252/A din 17 septembrie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de părţile civile G.J. şi G.L., a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând, în baza art. 334 C. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul F.C. din infracţiunea prev. de art. 174, 175 lit. c) şi d) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 174, 175 lit. c) şi d) şi art. 176 lit. a) C. pen.

În baza art. 174, 175 lit. c) şi d) şi art. 176 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul F.C. la pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. a) şi art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta decizie cu pedeapsa de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174, 176 lit. b) C. pen., stabilind ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată prevenţia inculpatului de la 15 iulie 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.

A majorat cuantumul daunelor civile acordate Spitalului Clinic de Urgenţă "Sfântul Pantelimon Bucureşti" şi a obligat inculpatul să plătească acestei părţi civile suma totală de 4.840,73 RON, cu dobânda legală aferentă acestei sume (calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la achitarea integrală a debitului), cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 313 din Legea nr. 95/2006, a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă "Bagdasar-Arseni" Bucureşti şi a obligat inculpatul să plătească acestei părţi civile suma totală de 739,20 RON, cu titlu de despăgubiri civile.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul F.C.

A obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, a reţinut, în esenţă, următoarele:

Cu privire la critica parchetului vizând încadrarea juridică dată infracţiunii săvârşite asupra victimei G.G.F.R., instanţa de apel a reţinut că, din raportul medico-legal de necropsie reiese că victima prezenta un politraumatism şi că, deşi se reţine ca şi cauză a decesului traumatismul cranio-cerebral, actele medicale evidenţiază şi existenţa unui traumatism toracico-abdominal, respectiv contuzii pulmonare bilaterale, ceea ce atestă că inculpatul a exercitat violenţe şi la acest nivel.

În ceea ce priveşte leziunile constatate la nivel cranian, actul medico-legal şi actele medicale confirmă exercitarea mai multor acte de violenţă, fiind menţionată existenţa a două plăgi fronto-temporal stânga şi frontal stânga, precum şi alte două plăgi infraorbitar, concluziile raportului de necropsie menţionează că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire repetată cu corp tăietor-înţepător - posibil cuţit sau similar - nefiind exclusă producerea leziunii localizate temporal stânga prin lovire cu corp dur cu suprafaţă limitată mică - tip ciocan sau similar.

Zonele în care au fost localizate leziunile, multitudinea acestora, cât şi obiectele folosite denotă ferocitatea cu care a acţionat inculpatul, context în care, deşi violenţele au fost exercitate într-un interval de timp redus, nu se poate considera că nu au produs victimei suferinţe puternice, altele decât cele care însoţesc moartea violentă.

De asemenea, s-a reţinut că localizarea plăgilor la nivelul ochiului drept, cât şi faptul că prin plaga contuză temporal stânga se elimina substanţă cerebrală sunt de natură a crea un sentiment de oroare şi revoltă în psihicul celor care au luat la cunoştinţă de faptă.

În ceea ce priveşte critica inculpatului referitor la încadrarea juridică dată faptelor, s-a reţinut că inculpatul a folosit la agresarea părţilor vătămate G.J. şi G.L., un obiect apt de a produce moartea, respectiv un cuţit, a vizat prin loviturile aplicate zone vitale, respectiv, în cazul părţii vătămate G.J., toracele, iar în cazul părţii vătămate G.L., zona cranio-cervicală. În ceea ce priveşte intensitatea loviturilor aplicate, instanţa de apel a reţinut că plăgile multiple la nivelul toracelui cauzate părţii vătămate G.J. au afectat pulmonul şi i-au pus viaţa în primejdie, iar în cazul părţii vătămate G.L., intensitatea loviturilor este atestată de faptul că deşi aceasta a încercat să se ferească prin ridicarea antebraţului, inculpatul a reuşit să o lovească la nivelul scalpului, înfrângând prin acţiunea sa violentă rezistenţa acesteia.

Prin urmare, s-a reţinut că apărarea inculpatului privind împrejurarea că nu a acţionat cu intenţia de a ucide este infirmată de aspectele reflectate în realitatea obiectivă şi care conduc la concluzia certă că acesta chiar dacă nu a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii morţii celor două părţi vătămate. Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, Curtea a apreciat că instanţa de fond a evaluat doar parţial particularităţile cauzei şi gravitatea extremă a faptelor comise, aplicând inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii a cărei victimă a fost minorul G.G.F.R. o pedeapsă care apare vădit insuficientă pentru a permite realizarea funcţiilor sancţiunii.

Instanţa de prim control judiciar a apreciat că se impune reindividualizarea pedepsei de 20 de ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav comis asupra victimei G.G.F.R., atât în raport de pedepsele alternative corespunzătoare noii încadrări juridice, dar şi de particularităţile cauzei. Din această perspectivă, a apreciat că circumstanţele reale şi personale relevate în cele ce preced denotă o periculozitate sporită a persoanei inculpatului şi reclamă aplicarea unei pedepse corespunzătoare.

Luând în considerare şi conduita procesuală a inculpatului care, distinct de încercările de denaturare a adevărului, a evidenţiat incapacitatea sa de a-şi asuma consecinţele faptelor comise, instanţa de apel a apreciat că pedeapsa detenţiunii pe viaţă reflectă echilibrat toate particularităţile cauzei, urmând a modifica sentinţa în acest sens.

De asemenea, s-a apreciat că se impune şi majorarea duratei pedepselor complementare aplicate, la maximul legal de 10 ani (pentru fapta comisă asupra minorului), iar în raport de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite şi de persoana inculpatului care a manifestat în calitate de părinte un comportament care îl face nedemn în a-şi exercita drepturile părinteşti se impune interzicerea exercitării drepturilor părinteşti, cât şi dreptul de a fi tutore sau curator, motiv pentru care se va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen. atât ca pedeapsă complementară, cât şi ca pedeapsă accesorie.

Pe latură civilă, s-a reţinut că prima instanţă a acordat despăgubiri reprezentând cheltuieli de spitalizare exclusiv Spitalului Clinic de Urgenţă "Sfântul Pantelimon" pentru îngrijirile acordate părţilor vătămate G.L. şi G.J., omiţând să facă demersuri pentru ca unităţile spitaliceşti ce au acordat îngrijiri medicale minorului decedat să îşi exprime poziţia procesuală.

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul F.C., invocând cazurile de casare reglementate de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14, 17 şi 17² C. proc. pen.

În principal, a susţinut că pedeapsa detenţiunii pe viaţă e prea aspră raportat la criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. şi a solicitat schimbarea acesteia cu o pedeapsă mai blândă.

În subsidiar, a solicitat menţinerea hotărârii instanţei de fond în sensul schimbării încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpat din infracţiunea prevăzută de art. 174, 175 lit. c) şi d), 176 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 174, 175 lit. c) şi d) C. pen.

În final, a criticat hotărârea instanţei de apel cu privire la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, Înalta Curte constată că din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că în mod corect s-au reţinut faptele şi vinovăţia inculpatului, s-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă fără dubiu că la data de 15 iulie 2011, inculpatul F.C., în timp ce afla în localitatea Pantelimon, str. L., judeţul Ilfov (unde locuia fără forme legale împreună cu concubina sa partea vătămată G.J.), a aplicat, cu un cuţit, lovituri repetate, de mare intensitate, în zona craniană, minorului G.G.F.R., rezultat din relaţia de concubinaj dintre părţi întruneşte, în drept, elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 174 - 175 lit. c) şi d) şi art. 176 lit. a) C. pen.

Se mai reţine că, în aceleaşi împrejurări, inculpatul a aplicat, cu acelaşi cuţit, lovituri în zone vitale, părţii vătămate G.J. şi părţii vătămate G.L. (mama concubinei inculpatului), provocându-le leziuni cu potenţial tanatogenerator întruneşte, în drept, elementele constitutive ale infracţiunii de omor art. 20 rap. la art. 174 - 176 lit. b) C. pen.

Înalta Curte apreciază ca fiind fondate criticile referitoare la individualizarea pedepsei.

Potrivit art. 52 C. pen.:

"Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare al condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnatului".

Din această perspectivă, în speţă, se apreciază că, cea mai adecvată pedeapsă este cea a închisorii - în cuantumul maxim prevăzut de lege - şi nu pedeapsa detenţiunii pe viaţă, principalele argumente fiind vârsta inculpatului, persoana inculpatului, care a recunoscut şi regretat faptele săvârşite, avea un loc de muncă, lucra ca muncitor calificat în domeniul construcţiilor şi amenajărilor interioare şi un comportament bun în societate şi posibilitatea de reeducare a acestuia. Este, de asemenea, de observat că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.

Desigur, pentru a fi eficientă, pedeapsa trebuie adaptată gravităţii faptei şi personalităţii făptuitorului.

S-a stabilit că faptele inculpatului sunt de o gravitate extremă, necesitând o reacţie pe măsură.

De asemenea, referitor la persoana inculpatului, trebuie reţinut că potrivit rapoartelor de expertiză medico-legală psihiatrică, acesta prezintă o tulburare de personalitate de tip instabil emoţional.

Se mai constată că raportul de expertiză psihiatrică efectuat în cauză nu neagă posibilităţile de reeducare ale inculpatului.

Desigur, gravitatea deosebită a infracţiunilor, contribuţia inculpatului la comiterea faptelor, ca şi trăsăturile de personalitate ale inculpatului, justifică stabilirea pedepselor în cuantum egal cu maximul prevăzut de lege.

Opinia Înaltei Curţi este în sensul că o pedeapsă de 25 ani închisoare corespunde cerinţelor unei juste individualizări a acesteia.

Aşa cum se afirmă în doctrina clasică de drept penal, scopul pedepsei "nu este de a chinui şi a lovi o fiinţă, ci acela de a-l împiedica pe infractor să aducă concetăţenilor săi noi prejudicii şi de a-i abate pe alţii de la săvârşirea unor fapte asemănătoare" (C. Beccaria în lucrarea "Despre infracţiuni şi pedepse").

Prin urmare, pedeapsa trebuie să asigure prevenţia specială şi prevenţia generală şi acest scop nu se poate asigura decât prin moderaţia acesteia, prin proporţionalitatea sa, având în vedere, pe de o parte, infracţiunea şi, pe de altă parte, persoana infractorului şi posibilităţile lui, morale şi psihice de reeducare.

Infracţiunile comise sunt, fără îndoială, de un înalt grad de pericol social, dar pericolul ridicat al acesteia nu justifică, el singur, orientarea către pedeapsa cea mai grea prevăzută de C. pen., aceea a detenţiunii pe viaţă, ce a înlocuit în 1990 pedeapsa cu moartea.

La stabilirea pedepsei trebuie să se aibă în vedere şi persoana inculpatului astfel că, în final, să nu se ajungă la o pedeapsă degradantă sau inumană, ce ar putea constitui o încălcare a dispoziţiilor art. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Inculpatul este la o vârstă tânără (28 ani la data săvârşirii faptei), iar condamnarea acestuia la o detenţie pe viaţă nu ar putea fi justificată decât de necesitatea protejării altor persoane, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

Cu toate că fapta sa nu poate avea nicio justificare, trebuie, totuşi, avut în vedere, că între acesta şi victimă a existat o relaţie pasională, cu certuri şi împăcări determinate, mai ales, de comportamentul concubinei, care i-a declanşat inculpatului o pierdere a controlului.

În stabilirea pedepsei trebuie să se ţină cont de aceste aspecte, dar şi de evoluţia comportamentului inculpatului, pe măsură ce înaintează în vârstă.

Astfel, într-o hotărâre împotriva Turciei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că: "a nu lua în considerare modificările personalităţii ce intervin inevitabil prin maturizare ar însemna să privezi de libertate un tânăr tot restul vieţii, fără o justificare pertinentă".

Prin urmare, apreciem că o pedeapsă de 25 ani închisoare reprezintă o orientare proporţională, care are în vedere atât gravitatea faptelor comise, dar şi persoana infractorului, aflat la o vârstă ce-i permite resocializarea.

Înalta Curte constată că nu se impune schimbarea încadrării juridice în sensul solicitat de inculpat, instanţa de apel a stabilit în mod corect că, în cauză, sunt îndeplinite ambele criterii avute în vedere, în mod constant, în practica judiciară pentru a califica infracţiunea de omor săvârşită asupra minorului G.G.F.R., ca infracţiune de omor deosebit de grav prin reţinerea variantei agravante a cruzimilor.

Astfel, în practica judiciară s-a statuat în sensul că "prin cruzime se înţelege nu numai provocarea de suferinţe fizice victimei, ci şi aspectul de ferocitate, ieşit din comun, cu care infractorul săvârşeşte omorul, trezind în conştiinţa celor care iau cunoştinţă de această faptă un sentiment de oroare", dar şi "atunci când inculpaţii i-au aplicat victimei 8 lovituri de cuţit şi apoi au lăsat cuţitul înfipt în toracele acesteia, fapt ce a trezit în conştiinţa celor care au găsit victima un sentiment de oroare".

Se constată că, din raportul medico-legal de necropsie reiese că victima prezenta un politraumatism şi că, deşi se reţine ca şi cauză a decesului traumatismul cranio-cerebral, actele medicale evidenţiază şi existenţa unui traumatism toracico-abdominal, respectiv contuzii pulmonare bilaterale, ceea ce atestă că inculpatul a exercitat violenţe şi la acest nivel.

În ceea ce priveşte leziunile constatate la nivel cranian, actul medico-legal şi fişele medicale confirmă exercitarea mai multor acte de violenţă, fiind menţionată existenţa a două plăgi fronto-temporal stânga şi frontal stânga, precum şi alte două plăgi infraorbitar, concluziile raportului de necropsie menţionează că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire repetată cu corp tăietor-înţepător - posibil cuţit sau similar - nefiind exclusă producerea leziunii localizate temporal stânga prin lovire cu corp dur cu suprafaţă limitată mică - tip ciocan sau similar -.

Prin urmare, încadrarea juridică corectă în ceea ce priveşte partea vătămată G.G.F.R. este cea prevăzută de art. 174, 175 lit. c) şi d) şi art. 176 lit. a) C. pen. Zonele în care au fost localizate leziunile, multitudinea acestora, cât şi obiectele folosite, denotă ferocitatea cu care a acţionat inculpatul, context în care, deşi violenţele au fost exercitate într-un interval de timp redus, nu se poate considera că nu au produs victimei suferinţe puternice, altele decât cele care însoţesc moartea violentă.

Critica referitoare la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen. pe durata executării pedepsei principale apare ca nefondată întrucât se constată că, în mod corect, acestea s-au aplicat întrucât raportat la infracţiunea săvârşită, inculpatul este nedemn în a-şi exercita drepturile părinteşti se impune interzicerea exercitării drepturilor părinteşti, cât şi dreptului de a fi tutore sau curator, motiv pentru care se va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., atât ca pedeapsă complementară, cât şi ca pedeapsă accesorie.

Neexistând alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpatul F.C. împotriva Deciziei penale nr. 252/A din 17 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, să fie admis în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen.

Casează, în parte, decizia atacată numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea de omor deosebit de grav şi, rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- detenţiunea pe viaţă şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., aplicată inculpatului F.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 174, 175 lit. c) şi d) şi art. 176 lit. a) C. pen.;

- 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 raportat la art. 174, 176 lit. b) C. pen.

Schimbă pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 174, 175 lit. c) şi d) şi art. 176 lit. a) C. pen. în pedeapsa de 25 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. a) şi art. 35 alin. (3) C. pen., contopeşte pedeapsa de 25 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. cu pedeapsa de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 25 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

În temeiul art. 385¹⁷alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 15 iulie 2011 la 3 decembrie 2012.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul F.C.

Împotriva Deciziei penale nr. 252/A din 17 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Casează, în parte, decizia atacată numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea de omor deosebit de grav şi, rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- detenţiunea pe viaţă şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. aplicată inculpatului F.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 174, 175 lit. c) şi d) şi art. 176 lit. a) C. pen.;

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 15 iulie 2011 la 3 decembrie 2012.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 3 decembrie 2012.

Procesat de GGC - AZ

← ICCJ. Decizia nr. 3593/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 4067/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3962/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3962/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs