ICCJ. Decizia nr. 3652/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Delapidarea (art. 215 ind.1 C.p.), falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3652/2012

Dosar nr. 2655/87/2009

Şedinţa publică din 8 noiembrie 2012

Asupra recursurilor de faţă:

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 35, pronunţată la data de 29 martie 2011, de către Tribunalul Teleorman, s-a dispus în baza art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 74-76 C. pen., a fost condamnat inculpatul V.I.I., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 288 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 74-76 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare.

În baza art. 291 teza I C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., art. 74-76 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 215¹ alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 74-76 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 288 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., art. 74-76 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 291 teza I C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., art. 74-76 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 lună închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea respectiv 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani aplicată inculpatului şi în baza art. 86² C. pen. s-a fixat termen de încercare pe o perioadă de 7 ani.

În baza art. 86³ C. proc. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri:

a) să se prezinte în prima săptămână a lunilor ianuarie, martie, mai, iulie, septembrie, noiembrie la Serviciul de Probaţiune Teleorman.

b) să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea.

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ C. pen.

S-a dispus comunicarea către Serviciul de Probaţiune Teleorman a obligaţiilor impuse inculpatului.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani.

Au fost admise acţiunile civile formulate şi s-a dispus obligarea inculpatului la plata - în solidar - cu partea responsabilă civilmente Sucursala C. Bank SA Teleorman, către părţile civile (sau moştenitorii părţilor civile decedate) a despăgubirilor civile astfel: S.E. - 6000 RON, N.I. - 5.500 RON; N.A. - 4.500 RON; C.A. - 1.500 RON; N.N. - 4.600 RON; V.S. - 5.000 RON; C.I. - 10.000 RON; P.D. - 3.000 RON; P.A. - 3.000 RON; I.M. - 2.100 RON; I.F. - 1.500 RON; V.A. - 2.000 RON, A.C. - 700 RON, C.S. - 8.100 RON, A.S. - 5.000 ron; P.G. - 7.200 RON; Ţ.F. - 2.400 RON; B.F. - 1.300 RON; B.A. - 2.700 RON, S.G. - 4.500 RON, B.C. - 5.000 RON, G.A. - prin moştenitori 11.000 RON, M.I. - 3.600 RON; M.F. - 3.500 RON, B.M. - 5.000 RON, P.I. - 4.000 RON, P.R. - 32.850 RON, Ne.I. - 1000 RON, S.M. -1.000 RON, R.A. - 2.800 RON, M.E. - 100 RON, M.R. - 2.700 RON, M.Io. - 2.650 RON, N.Ia. - 2.500 RON, Z.P. - 5.605 RON, S.I. - 1300 RON; M.S. - 2.100 RON, Z.M. - 2.100 RON, I.I. - 1.300 RON, M.C. - 2.200 RON, B.D. - 2.500 RON, I.P. - 2.100 RON, A.D. - 1.500 RON, D.A. - 1.000 RON, P.L. - 2.500 RON, P.N. - 2.500 RON, Mi.I. - 2.000 RON, M.P. - 350 RON, D.M. - 900 RON, I.N. - 1600 RON, Z.R. - 2500 RON, Z.G. - 3.500 RON, M.A. - 8.000 RON, C.G. - 500 RON, S.Ma. - 900 RON, M.Ra. - 4.000 RON, M.Al. - 1.000 RON, N.F. - 2.000 RON, A.I. - 2.000 RON, S.A. - 1.100 RON, D.Sm. - 1200 RON; M.D. - 800 RON, B.P. - 600 RON, B.I. - 1.600 RON, B.Pa. - 600 RON, E.R. - 7.600 RON, V.M. - 900 RON, D.F. - 2.100 RON, C.S. - 1500 RON, G.I. - 3.000 RON, V.B. - 2.200 RON, P.G. - 3.200 RON, D.E. - 1.550 RON, S.C. - 500 RON, V.E. - 3000 RON, Ba.I. - 4.700 RON, Ba.M. - 800 RON, M.R. - 900 RON, Du.M. - 800 RON, M.Io. - 2.000 RON, R.S. - 1.300 RON, U.C. - 1.000 RON, A.E. - 1.000 RON, D.I. - 18.350 RON, A.O. - 6.300 RON, A.C. - 400 RON, D.Ad. - 700 RON, Pe.A. - 650 RON, I.Pe. - 700 RON, F.I. - 2000 RON, A.Do. - 1.550 RON, Dr.A. - 5.000 RON, B.P. - 3.000 RON, Br.A. - 1.000 RON, E.V. - 1.100 RON, M.Ş. - 1.600 RON, Cr.M. - 14.360 RON, C.Mi. - 4.000 RON, C.Ec. - 2.500 RON, V.I. - 8.000 RON, precum şi la plata dobânzii legale practicată de Banca Naţională a României, dobândă ce va fi calculată de la data depunerii fiecărei sume de bani de către părţile civile (dată ce rezultă din contractele încheiate de inculpat şi care constituie data săvârşirii fiecărei infracţiuni în parte şi până la achitarea integrală a debitelor.

S-a constatat parţial recuperat prejudiciul cauzat de inculpat părţilor civile C.S. - 1200 RON, M.I. - 60 RON, O.V. - 240 RON, Cr.M. -15.000 RON.

S-a luat act că partea civilă O.V. nu s-a mai constituit parte civilă în procesul penal.

Au fost respinse - ca nefondate - cererile de acordare a daunelor morale formulate de părţile civile D.I. şi A.Co. - moştenitor al părţii civile A.O. şi a părţii civile B.M. pentru 8.900 RON, C.Ec. pentru 2.000 RON.

S-a luat act că nu există constituire ca parte civilă în procesul penal a C. Bank - Sucursala A.

S-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 25.260 RON, obţinută în urma săvârşirii infracţiunii prev. de art. 215¹ C. pen.

A fost menţinută măsura sechestrului asigurator aplicat prin ordonanţa nr. 22/P/2009 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman asupra conturilor curente personale ale inculpatului deschise la Sucursala C. Bank Sucursala A. respectiv X şi IBAN Y .

S-a dispus anularea celor 212 contracte de depozit încheiate în mod fictiv de către inculpat cu cele 101 părţi civile şi a celor 9 ordine de retragere întocmite de inculpat pentru deponenţii Cr.M., B.Mar., C.Ec., în fals.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut sub aspectul situaţiei de fapt că în perioada anilor 2003 - 2008, inculpatul V.I.I., în calitate de funcţionar (casier) la Agenţia C. Bank, din comuna Z., folosind un număr de 212 formulare tipizate de „contracte de depozit la termen” şi ştampila cu inscripţia „Conform Legii nr. 66/1996, republicată, C. Bank percepe comisioane pentru operaţiile efectuate” care nu mai erau în uzul Sucursalei C. Bank SA Teleorman - Sucursala A., inculpatul a procedat la întocmirea în mod fictiv a unui număr de tot atâtea „contracte de depozit la termen” pentru un număr de 101 persoane fizice deponente, însuşindu-şi astfel suma de 329.595 RON.

Modalitatea practică prin care inculpatul V.I.I. a reuşit să inducă în eroare, să falsifice material toate înscrisurile şi documentele oficiale, să uzeze de aceste înscrisuri oficiale false şi să-şi însuşească de la un număr de 101 persoane fizice deponente, suma de 329.595 RON, în intervalul de timp al anilor 2003 - 2008, este următoarea:

Începând cu anul 2003, până la finele anului 2008, inculpatul în calitate de funcţionar la Agenţia C. Bank din comuna Z., profitând şi beneficiind de faptul că, forul tutelar nu i-a retras toate formularele de „contracte de depozit la termen” şi nici ştampila cu inscripţia „Conform Legii nr. 66/1996, republicată, C. Bank percepe comisioane pentru operaţiile efectuate”, scoase din uz (circuit) a făcut fotocopii de pe aceste formulare apoi le-a întocmit, folosit şi ştampilat - pentru a da o notă de legalitate - şi le-a înmânat persoanelor fizice din comuna Z., care se prezentau la ghişeul Agenţiei C. Bank să-şi depună sumele de bani în cont de depozit.

„Contractele de depozit la termen”, astfel încheiate de inculpat cu persoanele fizice respective, erau false, în sensul că, pe de o parte formularele respective şi ştampila erau scoase din uzul Sucursalei C. Bank SA Teleorman - A., iar pe de altă parte, toate aceste „contracte de depozit la termen” nu au fost înregistrate în evidenţele financiar contabile ale Agenţiei C. Bank Z. şi nici în baza de date a forului tutelar, respectiv Sucursala C. Bank SA Teleorman - A.

Sumele de bani astfel primite de la persoanele fizice deponente, în schimbul cărora inculpatul le elibera şi înmâna „contractele de depozit la termen” - astfel falsificate - şi le-a însuşit şi folosit în interes personal pentru a-şi procura diferite bunuri şi a-şi asigura cele necesare existenţei familiei sale.

S-a mai reţinut că procedând în acest mod, inculpatul a reuşit ca în perioada anilor 2003 - 2008 să întocmească în mod fictiv un număr de 212 „contracte de depozit la termen” iar prin modalitatea expusă supra, a indus în eroare persoanele fizice deponente, în număr de 101, din patrimoniul cărora şi-a însuşit suma totală de 329.595 RON.

Cu privire la comiterea infracţiunii de delapidare prin fals material în înscrisuri oficiale şi prin uzul de fals al acestor înscrisuri, s-a reţinut că în cursul anului 2008, inculpatul V.I.I., în calitate de funcţionar la Agenţia C. Bank Z., a încheiat şi contracte reale, care au fost înregistrate în evidenţele financiar - contabile ale agenţiei şi în baza de date a Sucursalei C. Bank SA Teleorman - A., cu un număr de trei persoane fizice deponente, cărora ulterior, tot prin fals material în înscrisuri oficiale şi prin uz de fals i-a păgubit pe aceşti deponenţi cu suma de 25.260 RON, prin însuşirea sumelor deponente.

S-a mai reţinut că numitul Cr.M. a perfectat contractul de privilegiu din 30 noiembrie 2007, depunând suma totală de 15.000 RON, cu chitanţele din 30 noiembrie 2007 şi din 21 decembrie 2007, numita B.Mar., a perfectat contractul de privilegiu din 03 martie 2008, depunând suma totală de 10.001 RON, cu chitanţa din 03 martie 2008, numita C.Ec. a perfectat contractul la termen cu rată fixă (C.R.F.A.) din 30 iulie 2008, depunând la C. Bank suma de 2.000 RON cu chitanţa din 30 iulie 2008.

Toate aceste contracte au fost semnate de inculpat şi de deponenţi, au fost înregistrate în evidenţele financiar - contabile şi în baza de date a Sucursalei C. Bank SA A., ceea ce conduce la concluzia că, au fost şi sunt legale şi reflectă realitatea.

Pentru a-şi însuşi sumele de bani astfel depuse de cele trei persoane pe acest tip de contracte, inculpatul în cursul anului 2008, a întocmit un număr de nouă ordine de retragere, falsificând - semnând în fals - semnătura celor trei deponenţi menţionaţi supra şi însuşindu-şi astfel din gestiunea Agenţiei C. Bank Z., suma de 25.260 RON, fără ca deponenţi să cunoască acest lucru, până la declanşarea cercetărilor penale.

Astfel, falsificând semnătura deponentului Cr.M., inculpatul a întocmit un număr de 5 ordine de retragere după cum urmează: din 01 februarie 2008 = 160 RON; din 17 aprilie 2008 = 2.000 RON; din 08 august 2008 = 9.000 RON; din 19 august 2008 = 2.000 RON; din 22 octombrie 2008 = 1.200 RON, însuşindu-şi din gestiunea Agenţiei C. Bank Z., în numele deponentului suma de 14.360 RON, aspect ce a fost avut în vedere de către instanţă la soluţionarea laturii civile a cauzei.

Falsificând semnătura deponentei B.Mar., inculpatul a întocmit un număr de trei ordine de retragere, după cum urmează:

- din 21 august 2008 = 1.000 RON;

- din 27 august 2008 = 4.900 RON;

- din 15 octombrie 2008 = 3.000 RON, însuşindu-şi din gestiunea respectivă în numele deponentei suma de 8.900 RON, sumă la care urmează a fi obligat învinuitul să o achite către Sucursala CEC B. SA A., în calitate de prepus al acesteia.

Falsificând semnătura deponentei C.Ec., inculpatul a întocmit ordinul de retragere din 06 august 2008 şi şi-a însuşit din gestiunea agenţiei în numele deponentei suma de 2.000 RON, sumă ce urmează a fi obligat învinuitul să o achite către Sucursala C. Bank SA A., în calitate de prepus al acesteia.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, criticând soluţia fondului pentru nelegalitate - vizând pedeapsa nelegală de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74-76 C. pen., greşita aplicare a prevederilor art. 118 lit. b) C. pen., solicitând înlăturarea acesteia şi obligarea inculpatului la plata sumei de 25.260 RON, către partea civilă C. Bank SA şi greşita aplicare a pedepsei accesorii privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen., în loc de art. 64 lit. c) C. pen. şi pentru netemeinicie - vizând greşita individualizare judiciară a pedepsei, solicitând majorarea cuantumului acestei, în sensul orientării spre un cuantum de 10 ani pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, ca efect al înlăturării circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 - 76 C. pen.

Apelanta parte responsabilă civilmente C. Bank SA Teleorman a criticat soluţia pentru nelegalitate, apreciind că instanţa fondului a omis a face aplicarea prevederilor art. 35 teza I şi a II-a din Legea nr. 22/1969, referitoare la răspunderea gestionarilor.

Prin decizia penală nr. 373 din 22 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a admis recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman împotriva sentinţei penale nr. 35 din data de 29 martie 2011, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia penală.

S-a desfiinţat parţial sentinţa penală nr. 35 din 29 martie 2011, pronunţată de către Tribunalul Teleorman, secţia penală, şi în fond s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente prin înlăturarea prev. art. 33 lit. a) C. pen. şi 34 lit. b) C. pen. şi în baza art. 215¹ alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 - 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul V.I.I. la 9 luni închisoare cu aplic. art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului V.I.I. şi s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu aplic. art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

S-a înlăturat pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. e) C. pen.

S-a înlăturat măsura confiscării de la inculpat a sumei de 25.260 RON în folosul statului.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 25.260 RON către partea civilă Sucursala C. Bank SA Teleorman.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

S-a respins, ca nefondat, apelul părţii responsabile civilmente C. Bank SA.

Pentru a decide astfel, s-a reţinut că starea de fapt şi încadrarea juridică stabilite de instanţa de fond sunt corect stabilite pe baza întregului material probator judicios administrat, analizat şi coroborat în cauză.

Astfel, s-a reţinut că în perioada 2003 - 2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul V.I.I., în calitatea sa de angajat al Sucursalei C. Bank S.A. Teleorman - A. - Agenţia rurală C. Bank Z., în funcţia de casier (1999 - 2005), apoi ofiţer clienţi (2005 - 2009) a întocmit un număr de 212 contracte fictive, pe care le-a folosit pentru a-şi însuşi, de la părţile civile, suma totală de 329.595 RON, a falsificat un număr de 8 ordine de plată pe care le-a folosit pentru a retrage din gestiunea C. Bank SA A. suma totală de 25.260 RON, ce fusese depusă de Cr.M., B.Mar. şi C.Ec. [art. 215¹ C. pen., art. 288 alin. (2) C. pen. şi art. 291 teza I-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.].

S-a reţinut, totodată că mijloacele de probă efectuate în cauză, respectiv: plângerea penală din 22 decembrie 2008, formulată de partea vătămată C.S.; contractele de depozit la termen, fictive întocmite de inculpat deponenţilor şi semnate de ambele părţi, îndosariate în volumele I, II şi III, două contracte de cont privilegiu întocmite pentru deponenţii Cr.M., B.Mar., şi ordinele de retragere fictive, întocmite şi semnate de inculpat, în numele acestor deponenţi; contractul la termen cu rată fixă (CRFA) întocmit pentru deponenta C.Ec. şi ordinul de retragere fictiv, întocmit şi semnat de inculpat în numele acestei deponente; declaraţiile părţilor vătămate, în număr de 101, şi care pe parcursul urmăririi penale s-au constituit părţi civile, cu sumele înscrise în situaţia centralizatoare; declaraţiile inculpatului date în diferite faze ale cercetării şi urmăririi penale, coroborate cu toate celelalte probatorii ce au fost administrate - au dovedit cu certitudine şi fără echivoc vinovăţia inculpatului, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 45/P/2009 din 30 iunie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman.

În ceea ce priveşte nelegalitatea soluţiei fondului, sub aspectul pedepsei aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215¹ alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74-76 C. pen., instanţa de prim control judiciar a aplicat inculpatului pedeapsa de 9 luni închisoare, dat fiind faptul că, potrivit prevederilor art. 76 lit. d) C. pen. „când minimul special al pedepsei închisorii este de un an sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general”. Cât priveşte pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 - 76 lit. a) C. pen., s-a considerat că, pedeapsa de 3 ani închisoare este legală, neoperând prevederile art. 74 alin. (2) C. pen., întrucât C. Bank nu a precizat dacă a avut o pagubă care a produs o consecinţă deosebit de gravă.

Pentru că inculpatul a îndeplinit funcţia de casier şi apoi ofiţer servicii client, în perioada infracţională 1999 - 2009, s-a reţinut că în mod greşit, instanţa fondului nu a aplicat acestuia şi pedeapsa accesorie, prevăzută de art. 71 - 64 lit. c) C. pen., în sensul interzicerii dreptului de a desfăşura o activitate, profesie de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii.

Sub aspectul laturii civile, pentru că partea civilă C. Bank SA Teleorman - Sucursala A. s-a constituit parte civilă, s-a constatat că în mod greşit instanţa fondului a dispus, în baza art. 118 lit. b) C. pen., confiscarea sumei de 25.260 RON în folosul statului şi nu l-a obligat pe inculpat la plata acesteia către respectiva parte civilă.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate (pentru celelalte fapte, s-a apreciatcă aceasta s-a făcut judicios cu respectarea criteriilor generale de individualizare judiciară prev. de art. 72 C. pen., ţinând cont şi de poziţia procesuală a inculpatului, de recunoaştere şi regret a faptelor săvârşite, că nu este cunoscut cu antecedente penale, a cooperat cu organele de anchetă şi a fost de acord să despăgubească părţile civile.

De asemenea, s-a apreciat că prin stabilirea în sarcina inculpatului de pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege, prin reţinerea, în favoarea acestuia a circumstanţelor atenuante, scopul pedepsei, definit de art. 52 C. pen., poate fi atins.

Cât priveşte critica apelantei parte responsabilă civilmente C. Bank SA, cum că, în mod greşit C. Bank - Teleorman - A. a fost obligată, în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor către părţile civile - persoane fizice şi că trebuia antrenată răspunderea gestionarilor, conform art. 35 din Legea nr. 22/1969, instanţa de apel a reţinut că inculpatul era angajatul acestei părţi, în cauză aplicându-i-se prevederile art. 1000 alin. (3) C. civ., existând raportul de prepuşenie, fiind deci atrasă răspunderea delictuală şi nu una contractuală, în baza Legii nr. 22/1969.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, precum şi partea responsabilă civilmente C. Bank SA Bucureşti.

Criticile formulate de Parchet vizează nelegalitatea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului V.I.I. pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât aceasta se situează în alte limite decât cele prevăzute de lege, precum şi netemeinicia hotărârii atacate sub aspectul reţinerii nejustificate a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74, art. 76 C. pen. în sensul că pedeapsa astfel stabilită este blândă prin raportare la pericolul social ridicat al infracţiunilor comise, la natura şi circumstanţele comiterii faptelor dar şi în raport de urmările acestora.

De asemenea, s-a susţinut că modalitatea de executare a pedepsei, neprivativă de libertate, nu corespunde gradului de pericol social ridicat al faptelor şi nici nu poate conduce la îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa.

Pentru motivele mai sus expuse, având în vedere disp. art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) şi art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² şi 14 C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârilor atacate şi, rejudecând, pe fond, pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice.

Criticile formulate de partea responsabilă civilmente C. Bank SA Bucureşti sunt circumscrise cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 9 pct. 17¹ şi 17² C. proc. pen. şi vizează, în esenţă următoarele aspecte:

- încălcarea dreptului la apărare concretizat prin aceea că instanţa de apel nu a permis apărătorului ales al acesteia să susţină excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C. Bank Sucursala Z.;

- nu a motivat dispoziţia de respingere a excepţiei prematurităţii acţiunii formulate de C. Bank SA;

- respingerea neîntemeiată şi pentru motive străine de natura cererii a solicitării de a se efectua o nouă expertiză în cauză;

- instanţa nu a făcut aplicarea disp. art. 35 teza I şi a II-a din Legea nr. 22/1969, deşi inculpatul avea calitatea de gestionar conform prevederilor legii menţionate, astfel că acesta îndeplinea condiţiile pentru a fi subiect activ al infracţiunii de creare de plusuri în gestiune prin mijloace frauduloase;

- nu au fost avute în vedere prevederile Legii nr. 22/1969, referitoare la angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice.

S-a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel şi, în subsidiar, admiterea recursului, casarea în parte a deciziei şi rejudecând, să se înlăture dispoziţia de obligare în solidar a inculpatului cu partea responsabilă civilmente C. Bank SA către părţile civile.

Recursul declarat de Parchet este fondat.

Recursul declarat de partea responsabilă civilmente este nefondat.

Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma tuturor criticilor formulate, dar şi din oficiu cauza, conform disp. art. 385⁹ alin. (2) şi (3) C. proc. pen., constată că sunt incidente cazurile de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² şi 14 C. proc. pen., pentru următoarele considerente:

Referitor la cazul de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., Înalta Curte reţine că hotărârea instanţei de prim control judiciar, este nelegală sub aspectul cuantumului pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului V.I.I. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât aceasta se situează în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Instanţa de apel, în mod greşit a considerat că pedeapsa de 3 ani este legală cu motivarea că nu s-a precizat dacă s-a produs ori nu o pagubă circumscrisă noţiunii „consecinţe deosebit de grave”.

Este de necontestat că activitatea infracţională a inculpatului V.I.I. s-a desfăşurat în perioada 2003 - 2008, prejudiciul înregistrat în patrimoniul persoanelor fizice induse în eroare fiind de 329.595 RON.

Conform dispoziţiilor art. 146 C. pen. (modificat prin art. I pct. 51 din Legea nr. 278/2006), prin „consecinţe deosebit de grave" se înţelege o pagubă materială mai mare de 200.000 RON, astfel încât prejudiciul rezultat în urma activităţii infracţionale a inculpatului se circumscrie noţiunii de consecinţe deosebit de grave, fiind astfel întrunite elementele constitutive al infracţiunii de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care se prevede o pedeapsă de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi.

Asupra cuantumului acestui prejudiciu nu există niciun fel de dubiu şi, de altfel, nici instanţa de prim control judiciar nu a pus în discuţie o eventuală schimbare a încadrării juridice dată faptei de înşelăciune astfel cum a fost reţinută în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, cu scopul înlăturării alin. (5) al art. 215 C. pen.

În cauză au fost reţinute în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., situaţie care a condus în mod legal la reducerea pedepsei în conformitate cu prevederile art. 76 C. pen.

Având în vedere însă că infracţiunea la care se reţine această circumstanţă atenuantă legală este o infracţiune prin care s-au produs consecinţe deosebit de grave, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen., care prevăd că, în acest caz, pedeapsa poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special.

Cum pedeapsa prevăzută de lege pentru art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. este închisoarea de la 10 la 20 ani, rezultă că reducerea acesteia, în conformitate cu dispoziţiile invocate, nu se putea realiza decât până la 3 ani şi 4 luni închisoare astfel încât, raportat la aceste limite fixate de lege pedeapsa principală aplicată inculpatului de 3 ani închisoare este nelegală.

Pe de altă parte, însă conform dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi ale art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, având în vedere că prezenta cauză se află în curs de judecată, iar cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. trebuiau aplicate în mod corespunzător la primul termen cu procedura completă imediat intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă (29 decembrie 2011), în raport şi de atitudinea sinceră de recunoaştere şi de regret a faptelor (în acest sens, a se vedea declaraţia inculpatului dată la termenul din 15 decembrie 2009, dosar instanţă de fond).

Astfel, în sarcina inculpatului s-a reţinut prin actul de sesizare, în esenţă, că acesta a fost funcţionar în perioada anilor 1994 - 2009, în cadrul Sucursalei C. Bank SA Teleorman - A., îndeplinind succesiv următoarele funcţii: până în anul 1999, a fost controlor ghişeu la Agenţia rurală C. Bank din comuna Z. judeţul Teleorman; 1999 - 2005, a fost casier la aceeaşi agenţie; 2005 - 2009, a fost ofiţer servicii clienţi tot la aceeaşi agenţie; având conform fişei postului ca atribuţii executarea de lucrări de ghişeu privind operaţiunile de economii cu produse specifice C. Bank cu respectarea normelor departamentale, efectuarea de operaţiuni privind certificatele de economii, de depunere, de depozit, de încasare rate şi dobânzi pentru creditele acordate persoanelor fizice.

La data de 22 decembrie 2008, numitul C.S. din comuna Z. judeţul Teleorman, a sesizat prin plângere penală organele de poliţie, cu privire la faptul că, a depus la Agenţia C. Bank din comuna Z., mai multe sume de bani, pentru care i-au fost eliberate „contracte de depozit la termen” de către casierul V.I.I., iar în momentul în care a solicitat retragerea sumelor depuse de pe aceste contracte a constatat că erau fictive, în sensul că nu apăreau în evidenţele financiar - contabile ale agenţiei respective şi nici în evidenţele şi baza de date ale Sucursalei C. Bank SA Teleorman - A.

Ca urmare a acestei plângeri penale au fost efectuate acte premergătoare începerii urmăririi penale, după care în urma rezultatului acestora a fost începută şi confirmată urmărirea penală iar în urma definitivării acesteia, a rezultat următoarea situaţie faptică.

Cu privire la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prin fals material în înscrisuri oficiale şi prin uz de fals al acestor înscrisuri, s-a reţinut în rechizitoriu că î n această calitate, de funcţionar la Agenţia C. Bank Z., folosind un număr de 212 formulare tipizate de „contracte de depozit la termen" şi ştampila cu inscripţia „Conform Legii nr. 66/1996, republicată, C. Bank percepe comisioane pentru operaţiile efectuate" care nu mai erau în uzul Sucursalei C. Bank SA Teleorman - A., învinuitul a procedat în perioada anilor 2003 - 2008, la întocmirea în mod fictiv a unui număr de tot atâtea „contracte de depozit la termen" pentru un număr de 101 persoane fizice deponente, însuşindu-şi astfel suma de 329.595 RON.

Modalitatea practică prin care învinuitul V.I.I. a reuşit să inducă în eroare, să falsifice material toate înscrisurile şi documentele oficiale, să uzeze de aceste înscrisuri oficiale false şi să-şi însuşească de la un număr de 101 persoane fizice deponente, suma de 329.595 RON, în intervalul de timp al anilor 2003 - 2008, este următoarea:

Începând cu anul 2003, până la finele anului 2008, învinuitul în calitate de funcţionar la Agenţia C. Bank din comuna Z., profitând şi beneficiind de faptul că, forul tutelar nu i-a retras toate formularele de „contracte de depozit la termen" şi nici ştampila cu inscripţia „Conform Legii nr. 66/1996, republicată, C. Bank percepe comisioane pentru operaţiile efectuate", scoase din uz (circuit) , făcut fotocopii de pe aceste formulare apoi le-a întocmit, folosit şi ştampilat - pentru a da o notă de legalitate - şi le-a înmânat persoanelor fizice din comuna Z., care se prezentau la ghişeul Agenţiei C. Bank să-şi depună sumele de bani în cont de depozit.

Aşadar, „contractele de depozit la termen", astfel încheiate de învinuit cu persoanele fizice respective, erau false, în sensul că, pe de o parte formularele respective şi ştampila erau scoase din uzul Sucursalei C. Bank SA Teleorman - A., iar pe de altă parte, toate aceste „contracte de depozit la termen" nu au fost înregistrate în evidenţele financiar contabile ale Agenţiei C. Bank Z. şi nici în baza de date a forului tutelar, respectiv Sucursala C. Bank SA Teleorman - A.

Sumele de bani astfel primite de la persoanele fizice deponente, în schimbul cărora învinuitul le elibera şi înmâna „contractele de depozit la termen", - astfel falsificate - şi le-a însuşit şi folosit în interes personal pentru a-şi procura diferite bunuri şi a-şi asigura cele necesare existenţei familiei sale.

Procedând în acest mod, învinuitul a reuşit ca în perioada anilor 2003 - 2008 să întocmească în mod fictiv un număr de 212 „contracte de depozit la termen" iar prin modalitatea expusă supra, a indus în eroare persoanele fizice deponente, în număr de 101, din patrimoniul cărora şi-a însuşit suma totală de 329.595 RON.

Situaţia persoanelor fizice induse în eroare, a contractelor fictiv întocmite, a sumelor de bani depuse de fiecare persoană fizică şi a sumelor de bani însuşite de învinuit de la fiecare parte vătămată, în perioada 2003 - 2008, rezultată din actele şi lucrările de urmărire penală.

Prejudiciul infracţional cu privire la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prin fals material în înscrisuri oficiale, şi prin uzul de fals al acestor înscrisuri, se circumscrie la suma de 329.595 RON, din care s-a recuperat de către patru părţi vătămate menţionate suma de 16.500 RON, rămânând de recuperat de la învinuit suma de: 329.595 RON -16.500 RON = 313.095 RON.

Cu privire la comiterea infracţiunii de delapidare prin fals material în înscrisuri oficiale şi prin uzul de fals al acestor înscrisuri, în actul de inculpare s-a reţinut că în cursul anului 2008, învinuitul V.I.I., în calitate de funcţionar la Agenţia C. Bank Z., a încheiat şi contracte reale, care au fost înregistrate în evidenţele financiar - contabile ale agenţiei şi în baza de date a Sucursalei C. Bank SA Teleorman - A., cu un număr de trei persoane fizice deponente, cărora ulterior, tot prin fals material în înscrisuri oficiale şi prin uz de fals i-a păgubit pe aceşti deponenţi cu suma de 25.260 RON, prin însuşirea sumelor deponente. Situaţia faptică a celor trei contracte de cont privilegiu, care au avut un alt regim juridic, perfectate de inculpat se prezintă astfel:numitul Cr.M., a perfectat contractul de privilegiu din 30 noiembrie 2007, depunând suma totală de 15.000 RON, cu chitanţele din 30 noiembrie 2007 şi din 21 decembrie 2007; numita B.Mar., a perfectat contractul de privilegiu din 03 martie 2008, depunând suma totală de 10.001 RON, cu chitanţa din 03 martie 2008; numita C.Ec. a perfectat contractul la termen cu rată fixă (C.R.F.A.) din 30 iulie 2008, depunând la C. Bank suma de 2.000 RON cu chitanţa din 30 iulie 2008.

Toate aceste contracte au fost şi semnate de învinuit şi de deponenţi, au fost înregistrate în evidenţele financiar - contabile şi în baza de date a Sucursalei C. Bank SA A., ceea ce conduce la concluzia că, au fost şi sunt legale şi reflectă realitatea.

Astfel, falsificând semnătura deponentului Cr.M., învinuitul a întocmit un număr de 5 ordine de retragere după cum urmează: din 01 februarie 2008 = 160 RON; din 17 aprilie 2008 = 2.000 RON; din 08 august 2008 = 9.000 RON; din 19 august 2008 = 2.000 RON; din 22 octombrie 2008 = 1.200 RON, însuşindu-şi din gestiunea Agenţiei C. Bank Z., în numele deponentului suma de 14.360 RON.

Falsificând semnătura deponentei B.Mar., învinuitul a întocmit un număr de trei ordine de retragere, după cum urmează: din 21 august 2008 = 1.000 RON; din 27 august 2008 = 4.900 RON; din 15 octombrie 2008 = 3.000 RON, însuşindu-şi din gestiunea respectivă în numele deponentei suma de 8.900 RON.

Fiind audiat în cursul cercetărilor şi a urmăririi penale, de organele de cercetare penală de procuror inculpatul V.I.I., a avut o poziţie procesuală sinceră, a fost cooperant, a recunoscut şi regretat faptele, şi a descris în detaliu toată activitatea infracţională, modalitatea de lucru, precizând că toate „contractele de depozit la termen" fictiv încheiate cu părţile vătămate au fost întocmite şi semnate personal de el, la ghişeul Agenţiei C. Bank Z., că a întocmit ordinele de retragere şi a falsificat semnăturile deponenţilor de pe aceste ordine, - Cr.M., B.Mar., C.Ec. - însuşindu-şi toate sumele de bani pe care le-a cheltuit pentru procurarea de bunuri sau alte nevoi în familie şi societate, menţionând că depune eforturi şi face demersuri pentru achitarea prejudiciului infracţional şi că nu solicită probe în apărare cu privire la infracţiunile săvârşite.

Inculpatul V.I.I. a recunoscut fapta aşa cum a fost descrisă în actul de sesizare, solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

În aceste condiţii, motivat de cele arătate în precedent instanţa a analizat admisibilitatea aplicării procedurii prev. de art. 320¹ C. proc. pen., constatând din economia acestui act normativ că sunt realizate cumulativ condiţiile de fond, respectiv: recunoaşterea faptei de către inculpat; solicitarea inculpatul de a fi judecat pe baza probelor administrate în cursul urmării penale; declaraţia inculpatului că probele administrate în cursul urmăririi penale le cunoaşte şi le însuşeşte;

Instanţa constată că probele administrate în cursul urmăririi penale au aptitudinea de a conduce la determinarea faptei dedusă judecăţii, a făptuitorului ca fiind inculpatul şi permit aplicarea unei pedepse - tragerea la răspundere penală;

Pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta dedusă judecăţii nu este detenţiunea pe viaţă:

Totodată, constată îndeplinite condiţiile de formă pentru aplicarea procedurii prev. de art. 320¹ C. proc. pen. şi anume:

a. declaraţia inculpatului de recurgere la procedură este dată în forma autentică;

b. declaraţia inculpatului de recurgere la procedură este dată personal în faţa instanţei.

Aşa fiind, instanţa constată realizate în cauză atât condiţiile de fond, cât şi cele de formă, în sensul că există recunoaşterea faptei din actul de sesizare de către inculpat, precum şi solicitarea expresă a acesteia de a fi judecată pe baza probelor administrate la urmărirea penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, declaraţia fiind dată la primul termen de judecată în faţa instanţei, toate acestea rezultă din declaraţia ataşată la dosarul cauzei din 15 decembrie 2009 semnată de inculpat.

De asemenea, instanţa constată că la dosarul cauzei există administrate în cursul urmăririi penale probe suficienţe şi apte să releve fapta ilicit penală de care este acuzat inculpatul, respectiv: plângerea penală din 22 decembrie 2008, formulată de partea vătămată C.S.; contractele de depozit la termen, fictive întocmite de inculpat deponenţilor şi semnate de ambele părţi, îndosariate în volumele I, II şi III, două contracte de cont privilegiu întocmite pentru deponenţii Cr.M., B.Mar., volumul I, filele 116 şi 146 şi ordinele de retragere fictive, întocmite şi semnate de inculpat, în numele acestor deponenţi; contractul la termen cu rată fixă (C.R.F.A.) întocmit pentru deponenta C.Ec., şi ordinul de retragere fictiv, întocmit şi semnat de inculpat în numele acestei deponente; declaraţiile părţilor vătămate, în număr de 101, şi care pe parcursul urmăririi penale s-au constituit părţi civile, cu sumele înscrise în situaţia centralizatoare; declaraţiile inculpatului date în diferite faze ale cercetării şi urmăririi penale, coroborate cu toate celelalte probatorii ce au fost administrate - au dovedit cu certitudine şi fără echivoc vinovăţia inculpatului, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 45/P/2009 din 30 iunie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman.

În cauză nu sunt probe care să pună în evidenţă existenţa unor cauze de impunitate, justificative ori de nepedepsire.

Din economia art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen., instanţa a constatat că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta ilicit - penală imputată inculpatului este pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi, ceea ce face ca şi această condiţie negativă să fie realizată.

Instanţa constatând realizate condiţiile de fond şi de formă impuse de art. 320¹ C. proc. pen., reţine în sarcina inculpatului săvârşirea faptelor aşa cum au fost reţinute în expozitivul rechizitorului şi recunoscute ca atare de inculpat.

Fapta reţinută în sarcina inculpatului realizează conţinutul constitutiv ale infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., valoarea prejudiciului infracţional circumscriindu-se la suma de 329.595 RON; art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 291 teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 215¹ alin. (1), C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., valoarea prejudiciului infracţional circumscriindu-se la suma de 25.260 RON; art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 291 teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În aceste condiţii, instanţa va dispune condamnarea inculpatului, cu observarea limitelor de pedeapsă, reduse potrivit art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. - adică cu o treime.

Referitor la criticile formulate de Parchet vizând cazul de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va răspunde în raport şi de aprecierile pozitive referitoare la aplicarea în cauză a disp. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. faţă de inculpatul V.I.I.

Individualizarea judiciară a pedepselor principale ce se vor aplica inculpatului prin prezenta decizie se va face prin raportare la criteriile prev. de art. 72 C. pen. şi anume criteriile generale de individualizare.

Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate în Partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Prin prisma acestor dispoziţii legale, Înalta Curte făcând aplicarea disp. art. 320¹ C. proc. pen., va aplica inculpatului câte o pedeapsă într-un cuantum suficient şi proporţional de natură a-şi atinge scopul prev. de art. 52 C. pen., menţinând aplicarea art. 74-76 C. pen.

Instanţa va ţine cont de poziţia procesuală a inculpatului de recunoaştere şi regret a faptelor săvârşite, de conduita bună a acestuia înainte de săvârşirea infracţiunilor de atitudinea acestuia după săvârşirea infracţiunilor rezultă din prezentarea sa în fapta organelor judiciare, comportarea sinceră în cursul procesului, acordul de a despăgubi părţile civile, împrejurări care au fost apreciate ca circumstanţe atenuante şi reţinute ca atare în cadrul operaţiunii de individualizare judiciară efectuată de instanţa de control judiciar.

Aşa fiind, în raport de natura şi gravitatea faptelor săvârşite de inculpat, de împrejurările comiterii faptelor de pericolul social concret al faptelor comise dar şi de persoana făptuitorului, Înalta Curte apreciază că aplicarea disp. art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (2) C. pen. corespunde operaţiunii concrete de individualizare a pedepselor aplicate inculpatului V.I.I.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului V.I.I. se apreciază că modalitatea stabilită este de natură a atinge scopul prev. de art. 52 C. pen., fiind o măsură corespunzătoare de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului.

Prin executarea pedepsei în modalitatea dispusă se apreciază că inculpatul va manifesta o atitudinea corectă faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.

Referitor la criticile formulate de partea responsabilă civilmente Înalta Curte constată că acestea nu se circumscriu cazurilor de casare invocate, respectiv art. 385⁹ pct. 9, 17¹, 17² C. proc. pen.

Hotărârea recurată cuprinde descrierea faptelor care au făcut obiectul învinuirii, cu arătarea timpului şi locului unde au fost săvârşite, precum şi încadrarea juridică dată acestora prin actul de sesizare.

De asemenea, expunerea hotărârii atacate cuprinde analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei, motivarea soluţiei cu privire la latura civilă a cauzei, precum şi analiza oricăror elemente de fapt pe care s-a sprijinit soluţia dată în cauză.

Aşa fiind, criticile referitoare la nemotivarea excepţiilor ridicate de partea responsabilă civilmente în cursul procesului penal sunt neîntemeiate.

Cât priveşte critica recurentei părţi responsabile civilmente C. Bank SA – Teleorman - A. a fost obligată în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor către părţile civile, persoane fizice şi că trebuia antrenată răspunderea gestionarilor conform art. 35 din Legea nr. 22/1969 se constată că aceasta este neîntemeiată.

Instanţa de prim control judiciar, în mod corect a constatat (astfel cum rezultă şi din probe) că inculpatul V.I.I. era angajatul acestei părţi, în cauză aplicându-se disp. art. 1000 alin. (3) C. civ., întrucât există raportul de prepuşenie antrenată fiind răspunderea delictuală şi nu cea contractuală, întemeiată pe disp. Legii nr. 22/1969.

Pentru considerentele arătate, văzând şi disp. art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de Parchet, a casa decizia atacată şi în parte sentinţa penală nr. 35 din 29 martie 2011, pronunţată de către Tribunalul Teleorman, secţia penală, şi rejudecând, a proceda la individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului V.I.I. ţinând seama de incidenţa în cauză a disp. art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74-art. 76 lit. a), c) C. pen.

Văzând disp. art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de partea responsabilă civilmente împotriva aceleiaşi decizii.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a obliga recurenta parte responsabilă civilmente C. Bank SA la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, urmează a rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 373 din 22 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Casează, în totalitate, decizia atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 35 din 29 martie 2011 pronunţată de Tribunalului Teleorman şi rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Menţine pedeapsa aplicată inculpatului V.I.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen. - art. 76 alin. (2) C. pen., cu reţinerea art. 320¹ C. proc. pen.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (2) - art. 76 lit. e) C. pen. de la 5 luni închisoare la 3 luni închisoare, cu reţinerea art. 320¹ C. proc. pen.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 2 luni închisoare la 1 lună închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 teza 1 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 alin. (2), art. 76 lit. e) C. pen., cu reţinerea art. 320¹ C. proc. pen.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 2 ani închisoare la 7 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 215¹ alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen., cu reţinerea art. 320¹ C. proc. pen.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (2) - art. 76 lit. e) C. pen. de la 4 luni închisoare la 3 luni închisoare, cu reţinerea art. 320¹ C. proc. pen.

Menţine pedeapsa de o lună închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 291 teza 1 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 alin. (2) - art. 76 lit. e) C. pen., cu reţinerea art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului V.I.I., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Dispune aplicarea art. 71- 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin sentinţă penală nr. 35 din 29 martie 2011 a Tribunalului Teleorman, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare prezentei decizii.

Respinge ca nefondat recursul declarat de partea responsabilă civilmente C. Bank SA împotriva aceleaşi decizii penale.

Obligă recurenta parte responsabilă civilmente C. Bank SA la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat V.I.I. în sumă de 200 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 noiembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3886/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 3558/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3652/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Delapidarea (art. 215 ind.1 C.p.), falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs