ICCJ. Decizia nr. 3886/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3886/2012
Dosar nr. 5102/63/2008
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 401 din 21 octombrie 2010, Tribunalul Dolj, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 rap. a art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen. rap. la art. 74 lit. a), c) C. pen., a fost condamnată inculpata M.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., ca pedeapsă complementară. În baza art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen. rap. la art. 74 lit. a), c) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 luni închisoare. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata M.M. pentru infracţiunea prev. de art. 257 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b), art. 35 pct. 1 C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., ca pedeapsă complementară.
S-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de aFrt. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. pe durata prev. de art. 71 C. pen.
S-a constatat acoperit parţial prejudiciul produs părţii civile Banca C.R. SA cu sediul în Bucureşti, sector 3, B-dul R.E., nr. 5 şi a obligat inculpata M.M. la plata sumei de 169.489,95 RON cu dobânzile, penalităţile şi comisioanele aferente sumei până la data plăţii integrale a acesteia.
S-au lăsat nesoluţionate acţiunile civile ale părţilor civile Banca C.R.- Asigurări SA-Craiova, cu sediul în Craiova, str. C.B., jud. Dolj, SC IFN N.C.F. SA- prin administrator SC E.K. România, cu sediul în Bucureşti, sector 2, B-dul D.P. şi SC D.E. AG - prin administrator SC C.E.F.S. SRL - Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, sector 4, Calea Ş.V. S-au anulat adeverinţele întocmite în fals de inculpata M.M. de la societăţile comerciale: SC A.I. SRL Craiova; SC C. SRL; SN C.F.R. SA Caracal; SC M. Craiova; CM CITMA ITMA şi care reprezintă acte subsecvente contractelor de creditare.
În baza art. 88 C. pen. şi art. 350 C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii perioada detenţiei preventive de la 29 aprilie 2007 la 27 mai 2007.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpată suma de 15.200 RON.
A fost obligată inculpata M.M. la 2000 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că în perioada iunie - noiembrie 2006, inculpata M.M. a racolat mai multe persoane care doreau obţinerea unor credite pentru nevoi personale şi Ie-a facilitat obţinerea acestora, prin plăsmuirea unor adeverinţe de salariat şi cărţi de muncă, obţinând în schimb diferite sume de bani.
Astfel, cercetările efectuate au evidenţiat faptul că, în perioada amintită, inculpata a întocmit în fals înscrisuri cu ajutorul cărora un număr de 46 persoane de pe raza judeţului Dolj, prin inducerea în eroare a funcţionarilor bancari, au obţinut de la Banca C.R. credite pentru nevoi personale, după cum urmează:
1. În cursul lunii octombrie 2006, învinuitul B.E. a aflat de la martorul M.R. - fiul inculpatei M.M., că mama sa poate o facilita obţinerea unui credit pentru nevoi personale de la Banca C.R.- Agenţia M.V. Craiova.
Având nevoie de bani, învinuitul B.E., împreună cu fratele său, învinuitul B.M.D., au contactat-o pe inculpata M.M., care Ie-a spus că poate întocmi documentaţia necesară obţinerii creditului, în schimbul a 25% din valoara acestuia, condiţie cu care învinuiţii au fost de acord. În perioada imediat următoare, având copii ale actelor de identitate, inculpata a întocmit în fals adeverinţe din care rezultă că, cei doi învinuiţi sunt angajaţii SC A.I. SRL Craiova şi a înscris în fals aceleaşi menţiuni în specimenele de carte de muncă. Cu ajutorul acestor documente, învinuiţii B.E. şi B.M.D., au obţinut la 09 noiembrie 2006, respectiv 16 noiembrie 2006, de la Banca C.R. - Agenţia M.V. Craiova sumele de 13628, respectiv 12114 RON, din care i-au dat inculpatei, conform înţelegerii, suma de 4500 RON. Ulterior, în timpul cercetărilor, învinuiţii B.E. şi B.M.D. au rambursat anticipat creditele obţinute.
2. În toamna anului 2006, învinuita O.A.C. a hotărât să apeleze la serviciile inculpatei M.M. pentru a obţine un credit pentru nevoi personale, necesar prietenului său U.G., care nu îndeplinea condiţiile necesare contractării unui împrumut bancar. Astfel, învinuiţii O.A.C. şi U.I., au luat legătura cu inculpata M.M., care, în schimbul promisiunii unei sume de bani, Ie-a întocmit în fals acte din care rezultă că sunt angajaţii SC A.I. SRL Craiova, cu ajutorul cărora, aceştia au obţinut, la 08 noiembrie 2006, de la Banca C.R.-Agenţia M.V. Craiova, sumele de 13123,50 RON, respectiv 13683,77 RON. Conform înţelegerii, învinuiţii i-au dat inculpatei suma de 7000 RON pentru ajutorul acordat.
3. În luna septembrie 2006, aflând că inculpata M.M. poate facilita obţinerea unor credite, învinuita B.E.F. a hotărât să apeleze la serviciile acesteia. În schimbul promisiunii unei sume de bani, inculpata a întocmit, în fals documentaţia necesară, din care rezultă că, învinuita este angajata SC A.I. SRL Craiova, cu ajutorul căreia, aceasta din urmă a obţinut de la Banca C.R. suma de 8000 RON.
4. În luna noiembrie 2006, procedând în acelaşi mod, inculpata a întocmit în fals înscrisuri cu ajutorul cărora învinuitul I.A.M. - a obţinut de la Banca C.R. -Agenţia M.V. Craiova, un credit pentru nevoi personale în sumă de 3028,50 RON. În timpul cercetărilor, învinuitul a rambursat integral creditul obţinut în mod fraudulos.
5. În luna octombrie 2006, în schimbul sumei de 2000 RON, inculpata M.M. a întocmit în fals documentaţia necesară cu ajutorul căreia învinuitul N.S.A. a obţinut de la Banca C.R. Agenţia M.V. Craiova, suma de 10.095 RON.
6. În luna noiembrie 2006, întocmind în fals adeverinţa de salariat şi copie certificată a carnetului de muncă, în numele SC A.I. SRL Craiova, inculpata M.M. i-a facilitat învinuitului S.M. obţinerea unui credit în sumă de 13.850,15 RON de la Banca C.R. în timpul cercetărilor, învinuitul a rambursat anticipat creditul obţinut în mod fraudulos.
7. În luna septembrie 2006, inculpata M.M. a atestat în fals că învinuitul G.M.I. este angajatul SC C. SRL, documentaţie cu ajutorul căreia, acesta din urmă a obţinut de la Banca C.R. un credit în sumă de 13844 RON. Conform înţelegerii, învinuitul i-a dat inculpatei suma de 2000 RON prin intermediul martorului M.C., drept răsplată pentru ajutorul acordat.
8. În luna noiembrie 2006, inculpata M.M. a întocmit în fals înscrisuri din care rezultă că învinuita N.A. este salariata SC A.I. SRL Craiova, cu ajutorul cărora, aceasta din urmă a obţinut de la Banca C.R suma de 13000 RON. Pentru ajutorul acordat învinuitei, inculpata a primit de la aceasta suma de 2000 RON.
9. În luna octombrie 2006, procedând în acelaşi mod, în schimbul sumei de 1500 RON, inculpata M.M. i-a remis învinuitei T.M. documentaţia cu ajutorul căreia aceasta din urmă a obţinut de la Banca C.R. un credit în sumă de 12.800 RON.
10. Tot în cursul lunii octombrie 2006, inculpata I-a racolat pe învinuitul B.R.C., prieten al fiului său, căruia i-a propus , în schimbul sumei de 2000 RON, facilitarea obţinerii unui credit de la Banca C.R. La 30 octombrie 2006, cu ajutorul înscrisurilor false, întocmite de inculpată, care atestau că învinuitul este angajatul SC A. SRL, acesta din urmă a obţinut de la Banca C.R.- Sucursala Dolj, un credit în sumă de 11790 RON.
11. În luna septembrie, învinuiţii N.I. şi N.E. au apelat la inculpata M.M. pentru a obţine credite de nevoi personale. Astfel, inculpata a întocmit pe numele învinuiţilor acte din care rezultă că sunt angajaţii SC C. SRL, respectiv SC M. Craiova, cu ajutorul cărora aceştia au obţinut, la 06 septembrie 2006, un credit în sumă de 15000 RON de la Banca C.R.
12. Procedând în mod similar, inculpata Ie-a facilitat învinuiţilor M.S. şi M.M., soţi, obţinerea unor credite în sumă de 14800, respectiv 12000 RON. În fapt, inculpata a întocmit în fals documente care atestau că, învinuiţii sunt angajaţi ai SN C.F.R SA secţia Caracal, pentru care a pretins şi primit de la aceştia suma de 600 RON.
13. La începutul lunii noiembrie 2006, inculpata M.M. a întocmit în fals înscrisuri din care rezultă că învinuitul P.C. este angajatul SC A. SRL, cu ajutorul cărora, acesta din urmă a obţinut, la 09 noiembrie 2006, de la Banca C.R., un credit în sumă de 13500 RON. Pentru serviciile făcute de inculpata M.M., învinuitul i-a remis acesteia, prin intermediul martorei B.M., suma de 1500 RON.
14. În iuna octombrie 2006, inculpata M.M. a întocmit în fals înscrisuri din care rezultă că, învinuita P.A. este angajata SC C. SRL, cu ajutorul cărora, aceasta din urmă a obţinut de la Banca C.R., un credit în sumă de 10000 RON. Pentru serviciile făcute, învinuita i-a remis inculpatei, prin intermediul învinuitului V.C., suma de 2500 RON.
15. În luna noiembrie 2006, învinuitul O.C. a apelat la serviciile inculpatei M.M., care, în schimbul sumei de 1500 RON a întocmit în fals o adeverinţă şi o copie a unei cărţi de muncă din care rezultă că învinuitul este angajatul SC A. SRL Craiova. Cu ajutorul acestor acte, învinuitul a obţinut de la Banca C.R. un credit în sumă de 13000 RON.
16. În aceeaşi perioadă, inculpata M.M. a întocmit în fals documentaţia necesară obţinerii unui credit pentru învinuitul T.A.
Din suma de 8000 RON ridicată de la bancă, învinuitul T.A. i-a remis inculpatei M.M. suma de 4000 RON, prin intermediul învinuitului V.C.
17. Tot în toamna anului 2006, inculpata M.M. a întocmit în fals documentaţia necesară obţinerii unor credite bancare pentru învinuiţii C.C.R. şi C.D.C., rude ale sale. Cu aceste acte, care atestau că sunt angajaţii SC C. SRL şi SN C.F.R. secţia Caracal, învinuiţii au obţinut de la Banca C.R. câte un credit în sumă de 13800 RON, respectiv 13000 RON.
18. În luna noiembrie 2006, inculpata M.M. a întocmit în fals o adeverinţă şi copia unei cărţi de muncă din care rezultă că învinuita I.M. este angajată SC C. SRL Craiova. Cu ajutorul acestor acte învinuita I.M. a obţinut de la Banca C.R. un credit în sumă de 13500 RON.
19. Întrucât nu îndeplinea condiţiile pentru achiziţionarea unui utilaj agricol cu credit, învinuita l.C. a apelat la începutul lunii noiembrie 2006, la serviciile inculpatei M.M. În schimbul sumei de 500 RON, inculpata a întocmit în fals acte din care rezultă că, învinuita l.C. este angajata SC A. SRL Craiova, cu ajutorul cărora aceasta din urmă a obţinut de la Banca C.R.-Agenţia R., un credit în sumă de 12000 RON.
20. În luna iulie 2006, învinuiţii G.C. şi G.M. au hotărât să contracteze câte un credit bancar. De precizat că, învinuiţii erau angajaţii SC C. SRL Craiova, însă cuantumul salariului nu le permitea obţinerea unui credit prea mare. În aceste condiţii, învinuiţii au apelat la serviciile inculpatei M.M., căreia i-au înmânat actele de identitate, adeverinţele de salariat, în original şi copiile cărţilor de muncă.
Cu ajutorul datelor înscrise în actele originale, inculpata a întocmit în fals alte înscrisuri, cu ajutorul cărora învinuiţii au obţinut de la Banca C.R. un credit în sumă de 28000. Pentru ajutorul acordat, inculpata a pretins de la învinuiţi suma de 500 RON. Ulterior, actele înmânate de cei doi învinuiţi au fost folosite de către inculpata M.M. şi la falsificarea documentaţiei pentru alte persoane.
21. La 01 iunie 2006, învinuiţii G.N. şi G.T. în cadrul unor discuţii purtate cu inculpata M.M. au aflat că, aceasta poate facilita obţinerea unor credite pentru nevoi personale, astfel încât s-au hotărât o să apeleze la serviciile acesteia şi i-au înmânat actele de identitate. Inculpata M.M. a întocmit pe numele celor doi învinuiţi, acte care atestau în mod nereal că aceştia sunt angajaţii SN CFR secţia Caracal, ajutorul cărora au obţinut de la Banca C.R. un credit în sumă de 25075 RON.
22. Tot în cursul lunii iunie 2006, învinuitul G.I.F. a rugat-o pe inculpata M.M. să-l ajute să obţină un împrumut bancar. În schimbul sumei de 2000 RON, inculpata a întocmit în fals documentaţia care atesta că învinuitul este angajatul SN C.F.R. secţia Caracal, în baza căreia, acesta din urmă a obţinut de la Banca C.R. un credit în sumă de 14042.
23. În aceeaşi perioadă a apelat la serviciile inculpatei M.M. şi şi învinuitul L.F., care nu era angajat la nici o societate şi dorea un împrumut bancar. În schimbul sumei de 500 RON, inculpata M.M. a întocmit acte care atestau în mod nereal că, învinuitul L.F. este angajatul SN C.F.R. secţia Caracal, cu ajutorul cărora, acesta din urmă a obţinut de la Banca C.R. un credit în sumă de 15000 RON.
24. În luna septembrie 2006, învinuitul M.R.M. a intenţionat să obţină un împrumut bancar, însă cuantumul salariului nu-i permitea obţinerea sumei de care avea nevoie. În aceste condiţii, învinuitul a apelat la inculpata M.M., care în schimbul sumei de 500 RON, a întocmit în fals acte ce atestau că învinuitul este angajatul SC A. SRL Craiova, cu ajutorul cărora acesta a obţinut de la Banca C.R., la 13 septembrie 2006, un credit în sumă de 9000 RON.
25. În aceeaşi perioadă, învinuita P.M. a apelat la inculpata M.M. pentru a obţine un împrumut bancar. În schimbul sumei de 600 RO, inculpata a întocmit în fals adeverinţa din 05 septembrie 2006, precum şi carnetul de muncă, în copie, din care rezultă că, învinuita P.M. este angajata SN C.F.R. secţia Caracal. În baza acestor acte, învinuita a obţinut de la Banca C.R. -Agenţia R. un credit în sumă de 12500 RON.
26. În cursul lunii septembrie 2006, martorul M.R., fiul inculpatei, i-a spus învinuitului B.M. că mama sa poate facilita obţinerea unor credite doar în baza actului de identitate, astfel încât, învinuitul a hotărât să apeleze la serviciile acesteia. Inculpata M.M. a întocmit în fals documentaţia ce atesta că, învinuitul este angajatul SN C.F.R. secţia Caracal, în baza căreia, acesta din urmă a obţinut de la Banca C.R. un credit în sumă de 13000 RON, din care i-a remis inculpatei suma de 3300 RON pentru ajutorul acordat.
27. În luna septembrie 2006, învinuitul I.M. i-a solicitat inculpatei M.M. să-l ajute să obţină un împrumut bancar, întrucât nu era angajat în muncă. În schimbul sumei de 1000 RON, inculpata a întocmit în fals acte din care rezultă că învinuitul este angajatul SC A. SRL şi în baza cărora acesta a obţinut de la Banca C.R., la 27 septembrie 2006, un credit în sumă de 12300 RON.
28. În luna septembrie 2006 învinuita R.A., care dorea să contracteze un împrumut bancar, însă nu îndeplinea condiţiile necesare, i-a solicitat sprijinul inculpatei M.M. Prin intermediul învinuitului V.C. şi martorului P.E., învinuita R.A. i-a înmânat inculpatei M.M. actele de identitate, pe baza cărora aceasta din urmă a întocmit în fals documente ce atestau că învinuita este angajata SC C. SRL Craiova. Cu ajutorul acestor documente, învinuita R.A. a obţinut de la Banca C.R. Agenţia L., un credit în sumă de 9000 RON, din care a remis inculpatei M.M. 4500 RON pentru ajutorul acordat.
29. În vara anului 2006, învinuitul S.L.S., taximetrist, a aflat de la un client că, inculpata M.M. poate facilita obţinerea unor credite pentru nevoi personale, doar cu actul de identitate, astfel încât a hotărât să apeleze la serviciile acesteia. Prin intermediul învinuitului V.C., învinuitul i-a înmânat inculpatei M.M. actul de identitate, pe baza căruia aceasta din urmă a întocmit în fals adeverinţa din 20 august 2006 şi o carte de muncă, din care rezultă că, învinuitul este angajatul SN C.F.R. secţia Caracal. Cu ajutorul acestor documente, învinuitul a obţinut de la Banca C.R. un credit în sumă de 13000 RON, din care i-a dat inculpatei, prin intermediul martorului V.C. suma de 6000 RON.
30. Tot în luna august 2006, inculpata M.M. a întocmit în fals, documentaţia care atesta că învinuitul M.P. este angajat la SC M. Craiova, cu ajutorul căruia acesta din urmă a obţinut de la Banca C.R. un credit în sumă de 14.500 RON. Pentru ajutorul acordat, învinuitul i-a înmânat inculpatei suma de 300 RON.
31. În aceeaşi perioadă, inculpata M.M. a întocmit în fals adeverinţa de salariu din 11 august 2006 şi carnetul de muncă, care atestau faptul că învinuita S.S.M. este angajată de la SC M. Craiova. În baza acestor documente învinuita a obţinut de la Banca C.R.-Sucursala L. un credit în sumă de 10.000 RON.
32. În luna august 2006 învinuita V.I. s-a întâlnit pe raza localităţii Coşoveni cu inculpata M.M., care i-a spus că, poate să-i faciliteze obţinerea unui credit pentru nevoi personale, numai în baza actului de identitate. Învinuita V.I. a hotărât să apeleze la serviciile inculpatei, urmând ca împrumutul obţinut să fie împărţit cu numita S.C., iar ratele să le achite împreună. Inculpata M.M. a întocmit în fals adeverinţa de salariu din 03 august 2006 şi carnetul de muncă, care atestau că învinuita V.I. este angajată la SN C.F.R. secţia Caracal, acte cu ajutorul cărora, aceasta din urmă a obţinut un credit în sumă de 10.000 RON.
33. În luna august 2006, inculpata M.M. a întocmit în fals adeverinţa din 07 august 2006 şi cartea de muncă din care rezultă că învinuitul B.C.C. este angajatul SN C.F.R. secţia Caracal. Cu ajutorul acestor acte învinuitul a obţinut de la Banca C.R.-Sucursala L., un credit în sumă de 8.000 RON, din care i-a remis inculpatei suma de 400 RON. Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că, toate persoanele care au beneficiat de credite prin intermediul documentelor întocmite în fals de inculpata M.M., au semnat personal în faţa funcţionarului bancar cererea de credit şi contractul de împrumut, confirmând în acest mod că cele înscrise în documentele prezentate sunt reale.
Raportul de expertiză din 26 iunie 2007 efectuat în cauză a concluzionat că scrisul depus pe adeverinţele de salariat provenite de la SC A.I. SRL, CN C.F.R. SA secţia Caracal, CM CITMA ITMA, precum şi menţiunile „conform cu originalul", depuse pe copiile cărţilor de muncă au fost executate de inculpata M.M. De asemenea, s-a stabilit în cadrul expertizei că, impresiunile de ştampilă depuse pe actele provenind de la SC A.I. SRL Craiova, sunt originale, depuse cu tuş, prin aplicarea unei ştampile şi nu au fost create cu nici una dintre cele două ştampile ridicate de la societatea respectivă. Impresiunile de ştampilă depuse pe actele provenind de la CN C.F.R. secţia Caracal, CM CITMA ITMA, SC C. SRL, sunt fotocopii ale ştampilelor originale.
În cadrul cercetărilor s-a mai stabilit că, inculpata M.M. menţiona pe adeverinţele de salariu întocmite în fals, un număr de telefon la care putea fi verificată realitatea celor înscrise în actul respectiv, nr. de telefon care îi aparţinea. Pentru activitatea infracţională desfăşurată inculpata pretindea diverse sume de bani, pe care le negocia direct cu doritorii de împrumut, sume al căror cuantum era stabilit în funcţie de „client" şi de valoarea creditului Abţinut, suma totală obţinută în acest mod fiind de 52.650 RON.
Activitatea inculpatei s-a desfăşurat în perioada iunie-noiembrie 2006, timp în care a facilitat unui număr de 46 persoane obţinerea unor împrumuturi bancare, pe baza documentelor false întocmite, prejudiciul total suferit de către Banca C.R. fiind în sumă de 492.778,115 RON.
În declaraţiile date învinuiţii au precizat că, inculpata le pretindea diverse sume de bani drept „comision", iar motivul determinant al tranzacţiei nu l-a constituit influenţa reală sau pretinsă a acesteia pe lângă funcţionarii bancari, ci ajutorul real acordat în întocmirea dosarului necesar obţinerii unui împrumut, împrejurare în care nu sunt întrunite condiţiile necesare angajării răspunderii penale, pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C. pen.
În ceea ce-i priveşte pe cei 46 de învinuiţi, beneficiari de credite, din cercetări a rezultat că o parte dintre aceştia şi-au achitat integral, în avans creditul, iar ceilalţi plătesc lunar ratele, conform contractului, în această împrejurare, se poate considera că, învinuiţii, deşi au recurs la mijloace frauduloase pentru încheierea contractului şi obţinerea împrumutului, au dat dovadă de bună-credinţă în ceea ce priveşte respectarea obligaţiilor asumate faţă de bancă, situaţie în care fapta acestora nu prezintă gradul de pericol social specific infracţiunii pentru care s-au efectuat cercetări. Ţinând seama de aceste aspecte, precum şi de datele privind persoana învinuiţilor- integraţi din punct de vedere social şi fără antecedente penale - s-a putut aprecia că sancţionarea acestora cu amendă administrativă este în măsură să realizeze scopul preventiv - educativ al pedepsei.
De asemenea, în cauză s-a dispus disjungerea faţă de numiţii l.M., O.A.C., B.I., S.C.E., F.D. şi E.A.M., V.C. în vederea depistării acestora şi efectuării urmăririi penale, pentru infracţiunile prev. de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. şi art. 291 C. pen., respectiv art. 26/art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.
A constatat instanţa de fond că în drept, faptele inculpatei M.M. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. şi art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen.
Situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu a fost probată în faza urmăririi penale cu: procese-verbale de sesizare, contracte de împrumut bancar, adeverinţe de salariu şi carnete de muncă în copie, raport de expertiză, adrese Banca C.R., declaraţii martori, declaraţii învinuiţii, declaraţii inculpată. Tribunalul, fiind sesizat cu actul de inculpare nr. 233/P/2007, în conformitate cu prevederile art. 323 C. proc. pen. a procedat la ascultarea inculpatei, cu respectarea prevederilor art. 70 alin. (2) C. proc. pen. Ascultată fiind cu privire la faptele reţinute în rechizitoriul Parchetului, aceasta a declarat că recunoaşte infracţiunile pentru care a fost trimisă în judecată şi că menţine în totalitate declaraţiile date în faza de urmărire penală, precizând că nu are posibilitate materială de a repara prejudiciul cauzat părţilor vătămate. Reluând probatoriul administrat pe parcursul urmăririi penale, au fost audiaţi martorii: O.A.C., B.E.F., B.M.D., B.E., I.A.M., G.M.I., S.M., U.I., N.E., N.A., l.M., M.M., M.S., P.C.C., P.A., O.C., T.A., I.M., l.C., G.N., D.C.R., G.T., N.I., G.M., G.C., G.I.F.
Prin adresa nr. DJ/i/6695 din 09 aprilie 2008, Banca C.R. SA a arătat că se constituie parte civilă în prezenta cauză cu suma de 391484.09 RON reprezentând soldul debitelor la 08 aprilie 2008. Totodată, s-a solicitat încuviinţarea aplicării de măsuri asigurătorii conform art. 163 şi urm. C. proc. pen. prin instituirea unui sechestru asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatei. Totodată, prin cererea din 12 mai 2008, SC Banca C.R. Asigurări SA a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 115504.63 RON, reprezentând totalul sumelor plătite şi nerecuperate, cu titlu de despăgubire unităţii bancare Banca C.R. S.A. Prin adresa nr. DJ114521 din 27 septembrie 2010, partea civilă Banca C.R. SA a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 169.489,85 RON, reprezentând valoarea creditelor acordate în baza unor documente suspecte de fals, o parte din prejudiciu fiind recuperat.
Prin încheierea nr. 33 din data de 16 februarie 2009 s-a respins cererea de instituire a sechestrului asigurător formulată de Banca C.R. SA pe considerentul că "nu este încadrată în muncă şi nu deţine în proprietate bunuri mobile sau imobile".
Ca urmare a cererii nr. DJ/i/2854 din 09 aprilie 2010 formulată de către partea civilă Banca C.R. SA au fost introduse în cauză, în calitate de părţi civile şi societăţile comerciale SC IFN N.C.F. SA, SC E.K.R., SC D.E. AG - prin administrator SC C.E.F.S. SRL, având în vedere că unele dintre sumele pentru care Banca C.R. SA s-a constituit parte civilă au fost cesionate în favoarea societăţilor comerciale precizate. Totodată, s-a dispus şi introducerea în cauză în calitate de parte civilă a Băncii C.R. Asigurări SA. La dosarul cauzei au fost depuse contracte de cesiune de creanţă.
Martorii audiaţi au recunoscut că au contractat un împrumut la Banca C.R., de documentaţia necesară ocupându-se inculpata. Majoritatea dintre martori au precizat că acest fapt, respectiv că de întocmirea documentelor necesare se ocupa inculpata, era de notorietate, unele dintre persoanele care au contractat împrumuturi plătind inculpatei diverse sume de bani. Astfel, prin acte materiale repetate, inculpata a obţinut credite pentru mai multe persoane care, de fapt, nu îndeplineau condiţiile necesare contractării împrumuturilor bancare, motiv pentru care a întocmit în fals documentaţia necesară, respectiv eliberându-le diverse adeverinţe prin care se confirma că persoanele respective erau angajate la diverse societăţi comerciale. Pentru facilitarea obţinerii unor credite, inculpata Ie-a pretins unor persoane anumite sume de bani.
Instanţa de fond a constatat că declaraţiile martorilor, coroborate cu raportul de expertiză din 26 iunie 2007, dar şi cu declaraţiile inculpatei date la urmărirea penală şi ulterior în faţa instanţei de judecată confirmă, în afara oricăror dubii că mai multe persoane au beneficiat de credite de la unitatea bancară – Banca C.R. SA, prin intermediul documentelor întocmite în fals de către inculpată, persoanele beneficiar semnând personal în faţa funcţionarului bancar cererea de credit şi contractul de împrumut, confirmând în acest mod că cele înscrise în documentele prezentată de inculpată sunt reale. Adeverinţele de salariat provenite de la societăţile comerciale SC A.I. SRLCraiova; SC C. SRL; SN C.F.R. SA secţia Caracal; SC M. Craiova; CM CITMA ITMA, precum şi menţiunile "conform cu originalul" depuse pe copiile cărţilor de muncă au fost executate de inculpată.
Pentru a crea credibilitatea actelor întocmite în fals, inculpata a menţionat pe acestea şi un număr de telefon la care putea fi verificată realitatea celor înscrise în actul respectiv, număr de telefon care îi aparţinea inculpatei.
Dat fiind probatoriul cauzei s-a reţinut că activitatea infracţională a inculpatei a fost desfăşurată în perioada iunie-noiembrie 2006, timp în care a facilitat unui număr de 46 persoane obţinerea unor împrumuturi bancare, rezultatul infracţional fiind estimat de partea civilă, respectiv Banca C.R. SA, în sumă de 492.778,115 RON. Dat fiind actele materiale de falsificare concretizate prin acţiuni de contrafacere a scrierii, respectiv de plăsmuire, atribuindu-se astfel aparenţa unor înscrisuri oficiale autentice (adeverinţele provenite de la societăţile comerciale) ceea ce presupune, sub aspectul laturii subiective, reţinerea vinovăţiei sub forma intenţiei directe deoarece prin aceasta se urmăreşte producerea unei consecinţe juridice realizează elementul constitutiv al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, faptă prev. de art. 290 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Totodată, fapta inculpatei de inducere în eroare a părţii civile Banca C.R. SA (inspectorii de credite) prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase cu prilejul încheierii contractelor de creditare, folosindu-se de mijloace frauduloase (înscrisurile sub semnătură privată false) realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. Numeroasele acte materiale (s-au facilitat împrumuturi bancare pentru un număr de 46 persoane), identice prin conţinutul obiectiv au impus reţinerea în cauză a formei continuate, respectiv aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi pentru această infracţiune.
Conform adreselor părţii civile, prejudiciul produs Băncii C.R. SA a fost în sumă de 492.778,115 RON, rezultat infracţional care imprimă faptei prevăzute de art. 26 rap. la art. 215 C. pen. şi o altă formă agravantă, şi anume cea prev. de alin. (5) a acestui articol, aspect ce va determina calificarea faptei în modalitatea prevăzută de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În conformitate cu prevederile art. 146 C. pen., dar având în vedere şi decizia nr. 14/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, dat fiind rezultatul infracţional concretizat în prejudiciul determinat de toate actele materiale prin care se realizează elementul material al laturii obiective ce intră în conţinutul infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., reţinerea agravantei prevăzute de alin. (5) este justificată atât de norma legală în vigoare, cât şi de practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ale cărei decizii sunt obligatorii pentru instanţe. În atare condiţii, a constatat că cererea de schimbare a încadrării juridice din art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. în art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. este neîntemeiată, dat fiind valoarea pagubei materiale produse părţii civile, ca atare conţinutul dispoziţiilor art. 146 C. pen. este aplicabil în speţă în modalitatea primei teze prevăzute de această normă materială penală.
În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. reţinută în dispozitivul rechizitoriului s-a apreciat că nici sub aspect subiectiv şi nici obiectiv nu este realizat conţinutul acestei infracţiuni, ca atare neputându-se antrena răspunderea penală a inculpatei pentru această faptă. De altfel, chiar în expozitivul rechizitoriului s-a reţinut că în „declaraţiile date învinuiţii au precizat că inculpata le pretindea diverse sume de bani drept „comision", iar motivul determinant al tranzacţiei nu l-a constituit influenţa reală sau pretinsă a acesteia pe lângă funcţionarii bancari, ci ajutorul real acordat în întocmirea dosarului necesar obţinerii unui împrumut, împrejurare în care nu sunt întrunite condiţiile necesare angajării răspunderii penale, pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C. pen.", motiv pentru care, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., urmează a achita inculpata pentru această infracţiune.
Având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., dar raportându-se şi la scopul pedepsei aşa cum este dat de legiuitor în art. 52 C. pen., la individualizarea pedepsei pentru fiecare dintre infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatei s-au avut în vedere circumstanţele personale ale inculpatei - fără antecedente penale; atitudinea procesuală - circumstanţe care au fost reţinute şi li s-a dat eficienţă în conformitate cu prevederile art. 76 lit. a) pentru infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Având în vedere limitele de pedeapsă fixate de legiuitor pentru fiecare dintre infracţiunile prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 290 C. pen. cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., având în vedere totodată şi pluralitatea de acte materiale care intră în conţinutul celor două infracţiuni s-a apreciat că numai o pedeapsă privativă de libertate aplicată pentru fiecare dintre infracţiunile săvârşite poate să asigure şi să dea eficienţă normei penale prevăzute de art. 52 C. pen., pentru prima infracţiune aplicându-se şi o pedeapsă complementară prin interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. Aplicarea unei pedepse complementare este impusă de însăşi conţinutul dispoziţiilor alin. (5) al art. 215 C. pen. şi este oportună în cauză interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., dat fiind natura infracţiunii, rezultatul infracţional. S-a făcut aplicarea în cauză a prevederilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b), art. 35 pct. 1 C. pen., urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. S-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b), c) C. pen. pe durata prev. de art. 71 C. pen., drepturile interzise având drept justificare de asemenea gravitatea faptei, rezultatul infracţional. În ceea ce priveşte latura civilă a procesului penal, s-a constatat că a fost acoperit parţial prejudiciul produs părţii civile Banca C.R. SA (cuantumul total al prejudiciului fiind în sumă de 492.778,115 RON), urmând a obliga inculpata M.M. la plata sumei de 169489,95 RON, cu dobânzile, penalităţile şi comisioanele aferente sumei până la data plăţii integrale a acesteia, sumă solicitată de către partea civilă prin adresa nr. DJ114521 din 27 septembrie 2010. În ceea ce priveşte acţiunile civile ale părţilor civile Banca C.R. Asigurări SA, SC IFN N.C.F. SA, SC E.K.R., SC D.E. AG - prin administrator SC C.E.F.S. SRL s-a constatat că, conform adresei nr. DJ/i/2854 din 09 aprilie 2010 formulată de către partea civilă Banca C.R. SA unele dintre sumele pentru care Banca C.R. SA s-a constituit parte civilă au fost cesionate în favoarea societăţilor comerciale precizate. Cesiunea de creanţă, fiind o convenţie prin care un creditor transmite o creanţă a sa unei alte persoane, în cauză neavând nominalizate creanţele către fiecare dintre părţile civile, instanţa a lăsat nesoluţionate acţiunile acestor părţi civile, urmând a valorifica respectivele creanţe pe calea executării, sau într-o acţiune civilă separată. În conformitate cu prevederile art. 348 C. proc. pen., s-au anulat adeverinţele întocmite în fals de inculpata M.M. de la societăţile comerciale: SC A.I. SRL Craiova; SC C. SRL; SN C.F.R. SA secţia Caracal; SC M. Craiova; CM CITMA ITMA şi care reprezintă acte subsecvente contractelor de creditare. În baza art. 88 C. pen. şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii perioada detenţiei preventive de la 29 aprilie 2007 la 27 mai 2007. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-au confiscat de la inculpată sumele de bani solicitată de către aceasta de la persoanele cărora Ie-a facilitat încheierea împrumuturilor bancare, sume care se ridică la valoarea de 15.200 RON şi pentru care respectivele persoane nu au solicitat restituirea lor.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi a solicitat să se aplice corect pedeapsa complementară şi accesorie, întrucât în mod nelegal a fost interzis şi dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) teza l-a C. pen., în mod neoportun s-a soluţionat numai o parte din acţiunea civilă, aşa încât urmează ca instanţa să se pronunţe asupra întregii acţiuni civile, în mod greşit a fost aplicată măsura de siguranţă, în condiţiile în care prejudiciul nu a fost recuperat în totalitate, prima instanţă a omis a dispune anularea tuturor actelor false, respectiv şi a copiilor de pe carnetele de muncă şi nu a fost dedusă reţinerea de 24 de ore din data de 15 martie 2007, dar şi reţinerea în sarcina inculpatei a dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., şi inculpata M.M. care a solicitat schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea alin. (5) al art. 215 C. pen. şi reindividualizarea pedepsei, urmând ca modalitatea de executare să fie suspendarea sub supraveghere prevăzută de art. 861 C. pen., fiindu-i aplicate şi dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Prin decizia penală nr. 227 in 29 iunie 2012 Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpata M.M., împotriva sentinţei penale nr. 401 din 21 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 5102/63/2008.
A desfiinţat în parte sentinţa penală, a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare în pedepsele componente.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. b). C. pen. a condamnat pe inculpata M.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de o lună închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. inculpata va executa pedeapsa cea mai grea, anume 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
A interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 C. pen.
A luat act că partea vătămată Banca C.R. Asigurări nu se constituie parte civilă.
A admis acţiunea civilă precizată formulată de către partea civilă Banca C.R. SA şi a obligat inculpata către această parte civilă la 140.169,32 RON despăgubiri civile, cu dobânzile, penalităţile şi comisioanele aferente contractelor de credit. A admite în parte acţiunea civilă formulată de către partea civilă Banca C.R. SA şi continuată de partea civilă SC E.K.R. mandatar al V.I. (Ireland) Limited şi a obligat inculpata către partea civilă SC E.K.R. - mandatar al V.I. (Ireland) Limited la 146.253,87 RON despăgubiri civile cu dobânzile, penalităţile şi comisioanele aferente contractelor de credit.
A admis în parte acţiunea civilă formulată de către partea civilă Banca C.R. SA şi continuată de SC C.F.S. SRL- mandatar al SC D.E. AG şi a obligat inculpata către partea civilă SC C.F.S. SRL mandatar al SC D.E. AG la 20.397 RON despăgubiri civile cu dobânzile, penalităţile şi comisioanele aferente contractelor de credit.
A admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Banca C.R. SA, astfel cum a fost precizată de cesionarul parte civilă SC A.P.S., şi obligă inculpata către partea civilă SC A.P.S. la 14.521,26 RON despăgubiri civile.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată şi durata reţinerii de 24 ore din data de 15 martie 2007.
A anulat şi copiile de pe carnetele de muncă pe care s-au efectuat menţiunile "conform cu originalul".
A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 118 lit. d) C. pen., privind confiscarea de la inculpată a sumei de 15.200 RON.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate.
A constatat că din probele administrate în cauză, respectiv contractele de împrumut bancar, adeverinţe de salariu şi carnete de muncă în copie, adrese Banca C.R., raport de expertiză, declaraţiile martorilor şi ale inculpatei, prima instanţă a stabilit corect starea de fapt, în sensul că în perioada iunie - noiembrie 2006, inculpata M.M. a facilitat obţinerea unor credite bancare pentru nevoi personale, prin plăsmuirea unor adeverinţe de salariu şi carnete de muncă unor persoane care nu îndeplineau condiţiile impuse de Banca C.R., obţinând în schimb diferite sume de bani.
Învinuitul B.E. a apelat la „serviciile" inculpatei, care i-a întocmit în fals adeverinţa din care rezulta că B.E. şi fretele său, B.M.D. sunt angajaţii SC A.I. SRL Craiova, facilitându-le obţinerea unor credite bancare prin contractul din 9 noiembrie 2006 pentru suma de 13.628,25 RON şi din 16 noiembrie 2006 pentru suma de 12.114 RON, credite ce au fost achitate, inculpata primind potrivit înţelegerii, 25% din valoarea creditului.
Similar, inculpata Ie-a întocmit în fals învinuiţilor O.A.C. şi U.I. adeverinţe care să ateste calitatea de salariaţi ai SC A.I. SRL, facilitându-le obţinerea unor credite bancare prin contractul din 8 noiembrie 2006, pentru suma de 13.123,50 RON şi din 8 noiembrie 2006, pentru suma de 13.683,77 RON, primind în schimb conform înţelegerii suma de 7.000 RON.
De asemenea, în schimbul unei sume de bani, inculpata procedând similar, a întocmit în fals, adeverinţe prin care atesta calitatea de salariat al SC A.I. SRL a învinuiţilor B.E.F., S.M., N.A., B.R.C., P.C., O.C., M.M., I.M., l.C. şi facilitând obţinerea de credite bancare prin contractele din 28 septembrie 2006, în sumă de 8.000 RON, din 7 noiembrie 2006, în sumă de 13.830,15 RON, în prezent achitat, din 1 noiembrie 2006, în sumă de 13.000 RON, din 30 octombrie 2006, pentru suma de 11.790 RON, din 9 noiembrie 2006 pentru suma de 13.500 RON, din 17 noiembrie 2006, pentru suma de 13.000 RON, din 5 octombrie 2006, pentru suma de 9.085,50 RON, din 27 septembrie 2006, pentru suma de 12.300 RON, din 07 noiembrie 2006, pentru suma de 12.000 RON.
De aceeaşi manieră a procedat şi pentru obţinerea creditelor bancare prin contractele din 17 noiembrie 2006, pentru suma de 3.028,50 RON, privind pe I.A.M., în prezent rambursat, din 4 octombrie 2006, privind pe N.S.A., pentru suma de 10.095 RON, din 2 noiembrie 2006, privind pe T.M., pentru suma de 12.800 RON.
În aceeaşi perioadă, inculpata a facilitat obţinerea unor credite bancare prin falsificarea unor adeverinţe atestând calitatea de salariaţi ai SC C., a unor persoane, pentru obţinerea contractelor de credit din 6 septembrie 2006, pentru suma de 15.000 RON privind pe N.I., rambursat în prezent, din 28 septembrie 2006 pentru suma de 13.860,44 RON privind pe G.M.I., din 6 octombrie 2006, pentru suma de 10.095 RON, privind pe P.A., din 1 august 2006, pentru suma de 28.000 RON, privind pe G.C., în prezent rambursat, din 1 iunie 2006, pentru suma de 25.075 RON, privind pe G.N., din 17 noiembrie 2006, pentru suma de 13.500 RON, privind pe I.M., din 14 septembrie 2006, pentru suma de 5.000 RON, privind pe R.A., atestând calitatea de salariaţi ai SN C.F.R. SA secţia Caracal, respectiv contractele din 25 august 2006, pentru suma de 26.800 RON, privind pe M.M. şi M.S., din 30 august 2006, pentru suma de 13.000 RON, privind pe C.D. şi suma de 13.800 RON, privind pe C.C., rude ale inculpatei, din 1 iunie 2006, pentru suma de 25.075 RON, privind pe G.N., din 23 iunie 2006, pentru suma de 14.042 RON, privind pe G.I.F., din 20 iunie 2006, pentru suma de 15.045 RON, privind pe L.F., din 13 septembrie 2006, pentru suma de 12.500 RON, privind pe P.M., în prezent rambursat, din 25 septembrie 2006, pentru suma de 13.000 RON, privind pe B.M., din 15 august 2006, pentru suma de 13.000 RON, privind pe S.L., din 10 august 2006, pentru suma de 8.000 RON, privind B.C., din 7 august 2006, pentru suma de 10.000 RON, privind pe V.A.
De asemenea, inculpata a falsificat adeverinţa de venit prin atestarea calităţii de salariat a numiţilor N.E., M.P., S.S.M., la SC M. SA Craiova, calitate care în realitate nu o aveau pentru obţinerea unor credite bancare, urmând să primească în schimbul „serviciilor sale" anumite sume de bani, credite obţinute prin contractele din 7 august 2006, pentru suma de 14.500 RON, din 15 august 2006, pentru suma de 10.000 RON, din 4 octombrie 2006, pentru suma de 12.000 RON, privind pe l.M., din 26 septembrie 2006, pentru suma de 11.200 RON, privind pe O.A.C., din 14 septembrie 2006, pentru suma de 12.400 RON, privind pe F.D. şi din 22 septembrie 2006, pentru suma de 12.300 RON, privind pe E.A.M.
Raportul de expertiză din 26 iunie 2007 a concluzionat că scrisul depus pe adeverinţele de salariat, precum şi menţiunile „conform cu originalul", depuse pe copiile carnetelor de muncă, au fost executate de inculpată, iar impresiunile de ştampile depuse pe actele provenind de la SC A.I. SRL Craiova sunt originale, depuse cu tuş, prin aplicarea unei ştampile, nefiind create de niciuna din ştampilele societăţii, iar impresiunile de ştampilă depuse pe actele de la CN C.F.R. secţia Caracal, CM CITMA ITMA, SC C. SRL, sunt fotocopii ale ştampilelor originale.
Raportat la atitudinea procesuală a inculpatei faţă de faptele reţinute în sarcina sa, recunoscând atât în faţa primei instanţe, cât şi în faţa instanţei de apel, instanţa de apel a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., chiar dacă intrarea în vigoare a noilor modificări, favorabile inculpatei, a avut loc ulterior pronunţării hotărârii de către prima instanţă.
Ca atare, sub aspectul incidenţei art. 3201 C. proc. pen., a constatat că toţi inculpaţii care au recunoscut în totalitate fapte sau faptele reţinute în o sarcina lor, se află într-o situaţie identică, raportarea urmărind începerea cercetării judecătoreşti la data de 25 noiembrie 2010, nu are o semnificaţie în ceea ce priveşte stabilirea unui tratament juridic diferenţiat.
Ca atare, a constatat că în drept, actele materiale ale inculpatei săvârşite în perioada iunie -noiembrie 2006, de a falsifica adeverinţele de venit atestând calitatea de salariat a unor persoane, care în realitate nu aveau această calitate şi de aici menţiunile de pe carnetele de muncă, deci prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, facilitându-le obţinerea unor credite bancare prin inducerea în eroare a funcţionarilor bancari, în vederea obţinerii unor credite bancare, obţinând astfel şi foloase pentru sine, respectiv sume de bani din creditele pe care le încasau respectivele persoane, creând astfel un prejudiciu material părţii vătămate Banca C.R. SA în cuantum de 492.778,115 RON, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi complicitate la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Deşi s-a susţinut o altă încadrare juridică, respectiv complicitate la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi nu art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., instanţa de apel a constatat că în mod corect prima instanţă a respins cererea inculpatei de schimbare a încadrării juridice, întrucât alin. (5) al art. 215 C. pen., ce constituie o formă agravată a infracţiunii de înşelăciune, are în vedere paguba produsă părţii vătămate prin raportare la prejudiciul cauzat prin săvârşirea faptei şi nu prejudiciul rămas de recuperat, totalizând prejudiciile create prin săvârşirea fiecărui act material.
De asemenea, a constatat că inculpata a fost trimisă în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 257 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., deşi în actul de sesizare se reţine că nu sunt întrunite elementele constitutive, raportat şi la contribuţia inculpatei în obţinerea creditelor bancare, respectiv întocmirea dosarului pentru obţinerea creditelor, iar sumele de bani pe care Ie-a obţinut au constituit o răsplată pentru „serviciile" sale, motivul determinant neconstituindu-l o influenţă reală sau pretinsă a acesteia, pe lângă funcţionarii bancari, aşa încât Curtea apreciază că în mod corect prima instanţă a dispus achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., nefiind realizat conţinutul constitutiv al acestei infracţiuni de trafic de influenţă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea civilă Banca C.R. SA şi a solicitat admiterea recursului ce vizează latura civilă sub aspectul confiscării, modificarea, în parte, a hotărârii pronunţată în apel, arătând că suma confiscată de la inculpat trebuia sa fie atribuită părţilor civile proporţional, respectiv atribuirea către părţile civile legal constituite a sumei de 15.200 RON în legătură cu care instanţa de apel a dispus anularea măsurii confiscării, suma urmând a servi la acoperirea parţială a prejudiciului suferit. A mai solicitat instituirea sechestrului asigurător asupra sumei de 15.200 RON, şi inculpata M.M. care a solicitat a solicitat admiterea recursului arătând că vizează modalitatea de executare, iar scopul poate fi atins şi printr-o pedeapsa cu suspendare sub supraveghere.
Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de o recurenta parte civilă, dar şi din oficiu conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursurile declarate de partea civilă Banca C.R. SA şi de inculpata M.M. sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Cu privire la recursul inculpatei M.M. Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator şi pedeapsa astfel cum a fost individualizată atât cu privire la cuantumul aplicat cât şi ca modalitate de executare, răspunde atât principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere infracţiunile săvârşite, respectiv complicitate la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. şi falsul în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
Astfel, pedeapsa aplicată de instanţa de apel, de 4 ani închisoare este justificată în raport de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru fiecare dintre infracţiunile prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5), art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., faptele săvârşite, modalitatea de comitere, numărul actelor materiale şi a părţilor vătămate, circumstanţele personale ale inculpatei (nu are antecedente penale, atitudinea procesuală ce a fost valorificată prin aplicarea disp. art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.) astfel Înalta Curte constată că nu se impune schimbarea modalităţii de executare.
Faţă de solicitarea inculpatei privind aplicarea unei pedepse în regim neprivativ de libertate, Înalta Curte apreciază că gravitatea faptelor comise de inculpată aduce atingere relaţiilor sociale de ordin patrimonial şi constată că scopul pedepsei prev de dispoziţiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei într-un loc de detenţie, iar aplicarea disp. art. 81 sau art. 861 C. pen. nu ar satisface exigenţele prev. de art. 52 C. pen., astfel că nu s-ar realiza scopul educativ şi preventiv al pedepsei.
Cu privire la recursul părţii civile Banca C.R. SA, Înalta Curte constată că acţiunea civilă a fost în mod corect soluţionată.
Prin sentinţa penală nr. 401 din 21 octombrie 2011 a Tribunalului Dolj s-a dispus obligarea inculpatei la plata sumei de 169.489,95 RON cu dobânzile, penalităţile şi comisioanele aferente sumei până la data plăţii integrale a acesteia, iar în baza art. 118 lit. d) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 15.200 RON, reprezentând sumele de bani solicitată de aceasta de la persoanele cărora Ie-a facilitat încheierea împrumuturilor bancare şi pentru care respectivele persoane nu au solicitat restituirea lor.
Prin decizia penală nr. 227 din 29 iunie 2012 Curtea de Apel Craiova a admis acţiunea civilă precizată formulată de Banca C.R. şi a obligat inculpata către partea civilă la plata sumei de 140.169,32 RON despăgubiri civile, cu dobânzile, penalităţile şi comisioanele aferente contractelor de credit. De asemenea, a înlăturat dispoziţiile art. 118 lit. d) C. pen., privind confiscarea de la inculpată a sumei de 15.200 RON, constatând că a fost aplicată incorect.
Astfel, în mod corect a reţinut instanţa de apel că prima instanţă a aplicat incorect măsura de siguranţă prevăzută de art. 118 lit. d) C. pen., întrucât în speţă, aşa zisa „răsplată" făptuitorului se realizează din valoarea creditului, care constituie prejudiciu şi totodată că nu se impune a fi aplicată nici măsura de siguranţă prevăzută de art. 118 lit. e) C. pen., întrucât această măsură îşi găseşte aplicabilitatea numai dacă bunurile dobândite nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia şi a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 118 lit. d) C. pen.
Instanţa de apel nu a revocat nicio confiscare aşa cum susţine recurenta parte civilă, dimpotrivă a dispus obligarea inculpatei la plata sumei de 140.169,32 RON despăgubiri civile.
Pe cale de consecinţă, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 118 lit. d) C. pen., raportat la speţa de faţă, întrucât ar conduce la o dublă obligare pecuniară a inculpatei.
Raportat la principiul răspunderii civile delictuale, întrucât obiectul acţiunii civile îl constituie tragerea la răspundere civilă delictuală, izvorât din dispoziţiile art. 998 C. civ., dispoziţii aplicabile la data naşterii raporturilor juridice, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii civile.
Înalta Curte, ţinând seama de aceste împrejurări precum şi de administrarea legală şi completă a probelor de către prima instanţă şi de către instanţa de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpata M.M. şi de partea civilă Banca C.R. SA împotriva deciziei penale nr. 227 din 29 iunie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată şi recurenta parte civilă vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpata M.M. şi de partea civilă Banca C.R. SA împotriva deciziei penale nr. 227 din 29 iunie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte civilă Banca C. SA la plata sumei de 400 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 27 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3934/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 3652/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
