ICCJ. Decizia nr. 3558/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Uzul de fals (art. 291 C.p.), falsul privind identitatea (art. 293 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3558/2012

Dosar nr. 3622/2/2011

Şedinţa publică din 2 noiembrie 2012

Asupra recursurilor penale de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr. 203/P/2007 din octombrie 2008 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor I.F., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 rap. la art. 215 alin. (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.; B.L., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (3) şi (5), art. 291 şi art. 293 C. pen., fiecare dintre acestea cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; de asemenea, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor V.T. şi S.G. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen., iar în cazul lui V.T. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

În cuprinsul actului de sesizarea instanţei, s-a reţinut următoarea situaţie de fapt: în anul 2006 au apărut informaţii cu privire la faptele pe care Ie-a comis un grup infracţional pe raza municipiului Bucureşti, constând în vânzarea frauduloasă a unor imobile prin folosirea de înscrisuri şi identităţi false. Din grupul menţionat au fost trimişi în judecată, anterior, inculpaţii C.S., M.I. şi F.V.

S-a reţinut în cauza respectivă că ultimii doi inculpaţi, folosind acte de identitate false, s-au prezentat la notarul public ca fiind soţii S.N. şi S.E.I., proprietari ai imobilului din str. M.V., şi l-au împuternicit pe primul inculpat să vândă imobilul respectiv.

Prin înstrăinarea frauduloasă a imobilului menţionat şi încasarea fără drept a preţului, ei au cauzat un prejudiciu de 270.000 euro părţii civile H.C.

Totodată, în această cauză s-a dispus disjungerea cu privire la ceilalţi participanţi.

Ulterior, cercetările au continuat faţă de aceştia şi s-a stabilit următoarea situaţie de fapt:

În luna noiembrie 2006, inculpatul I.F. s-a întâlnit cu inculpaţii V.T., S.G. şi cu martorul S.I., propunându-le acestora să vândă fraudulos imobilul din str. M.V. Tot cu acel prilej ei şi-au împărţit rolurile. Astfel, inculpatul I.F. urma să procure originalul actului proprietate a imobilului, iar învinuiţii V.T. şi S.G. trebuiau să găsească două persoane care să se prezinte la notar ca fiind soţii S. şi, sub această identitate, care nu corespundea realităţii, să-l împuternicească pe C.S. să vândă imobilul acestora.

Pe baza înţelegerii menţionate, la data de 5 decembrie 2006, inculpatul I.F. s-a întâlnit cu C.S. şi apoi cu învinuiţii V.T. şi S.G. Aceştia din urmă veniseră fiecare cu un autoturism, în unul dintre acestea aflându-se F.V., iar în celălalt M.I.

În biroul notarului P.T.I. au intrat doar C.S. şi F.V., ultimul semnând în numele lui S.N. un act prin care îl împuternicea pe C.S. să vândă imobilul din str. M.V.

În continuare, acelaşi notar public a coborât la autoturismul în care se afla M.I., care s-a prezentat sub o identitate falsă, respectiv S.E.I. Apoi, notarul public i-a luat şi ei consimţământul de a-l împuternici în aceiaşi sens pe C.S.

Anterior, inculpaţii V.T. şi S.G. s-au ocupat de procurarea actelor de identitate false pentru pretinşii proprietari ai imobilului.

La data de 14 decembrie 2006, inculpatul C.S., în calitate de fals mandatar al soţilor S., a vândut părţii vătămate H.C. imobilul din str. M.V., şi a încasat preţul de 270.000 euro, sumă pe care a predat-o inculpatului I.F. care, ia rândul său, a împărţit-o participanţilor la infracţiune. Astfel, i-a dat lui C.S. 22.500 euro, 10.000 euro învinuitului V.T. şi circa 40.000 euro învinuitului S.G., care a pretins că se împrumutase anterior pentru procurarea actelor.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a reţinut că, în vara anului 2006, S.G. i-a propus inculpatului B.L. să îl ajute să vândă o proprietate. Potrivit declaraţiilor inculpatului, iniţial el nu ştia că se vor folosi acte false, întrucât S.G. i-a spus că are acelaşi nume cu proprietarul imobilului şi vor folosi ca mijloc de inducere în eroare această coincidenţă.

Când a aflat că va trebui să se prezinte la notar sub o identitate falsă, inculpatul B.L. a pretins că a refuzat să participe la încheierea tranzacţiei, dar, în cele din urmă, a fost convins să se prezinte la notarul public.

Astfel, la data de 18 august 2006, el a fost anunţat telefonic de S.G. să se prezinte la notar. Inculpatul B.L. a fost condus la sediul biroului notarial de inculpatul I.F.

Acolo, primul inculpat, folosind o carte de identitate falsă, s-a prezentat ca fiind R.L., proprietar al imobilului din str. C.K., iar învinuita L.M., prin acelaşi procedeu, s-a prezentat ca fiind R.L.C., soţia proprietarului imobilului, R.L. Inculpatul B.L. şi învinuita L.M. au semnat contractul de vânzare-cumpărare a imobilului din str. C.K., în numele adevăraţilor proprietari R.L. şi R.L.C., şi astfel au indus în eroare pe cumpărătorii, părţi vătămate, S.D., G.A.M.I.V. şi O.I. cu suma de 175.000 euro, reprezentând preţui plătit de aceştia fără temei, cu care s-au constituit părţi civile. Preţul încasat ca urmare a vânzării frauduloase a imobilului a fost împărţit ulterior de participanţii la infracţiune.

Inculpatul B.L. a avut o conduită oscilantă în timpul urmăririi penale, în sensul că, iniţial, a recunoscut săvârşirea infracţiunii şi a indicat pe ceilalţi participanţi, pentru ca apoi să facă afirmaţii nesincere şi derutante cu privire la aceştia din urmă.

La rândul lor, inculpatul I.F. şi învinuiţii V.T. şi S.G. au respins acuzaţiile aduse cu privire la participarea lor la vânzarea frauduloasă a imobilului din str. M.V., declaraţiile lor fiind însă combătute de celelalte probe administrate în cauză.

Prin coroborarea acestora s-a stabilit că inculpatul I.F. a procurat actele originale de proprietate ale imobilului din str. M.V. şi, împreună cu învinuiţii V.T. şi S.G., a obţinut acte de identitate false, pe care le-au înmânat infractorilor trimişi deja în judecată, ajutându-i astfel să vândă în mod fraudulos imobilul din str. M.V.

Pe de altă parte, martorii propuşi de inculpatul I.F. nu au putut să confirme susţinerile acestuia, declaraţiile lor fiind nesemnificative. Acelaşi inculpat a solicitat cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală reaudierea martorilor P.I. şi F.V. Întrucât prima nu a fost audiată în calitate de martor şi nici nu s-a prezentat la citaţia pe care a emis-o organul de cercetare penală, iar cel de al doilea a susţinut invariabil că tot timpul s-a aflat în stare de ebrietate şi nu cunoaşte amănunte legate de participarea celorlalţi infractori, s-a apreciat că cererea inculpatului este neîntemeiată, motiv pentru care a fost respinsă.

Învinuita L.M. s-a sustras urmăririi penale, astfel încât nu a putut să fie audiată până la momentul întocmirii actului de sesizare.

În consecinţă, prin rechizitoriu s-a dispus sub acest aspect disjungerea cauzei, urmând ca atât ea, cât şi I.F., S.G. şi A.F. să fie cercetaţi separat în legătură cu participarea lor la vânzarea frauduloasă a imobilului din str. C.K., B.E. şi B.M. pentru vânzarea în aceleaşi condiţii a imobilului din str. M.V., iar autorii necunoscuţi pentru falsificarea actelor de identitate folosite la vânzarea imobilelor.

Cauza a fost înregistrată pe data de 19 octombrie 2007 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, sub nr. 36037/3/2007.

Prin rechizitoriul nr. 2743/P/2007 din 14 mai 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, inculpaţii L.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, fals privind identitatea şi uz de fals, prevăzute de art. 215 alin. (1), (3) şi (5), art. 293 şi art. 291 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., şi inculpatul S.G. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen.

Prin actul de sesizare s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Prin rechizitoriul din data de 18 octombrie 2007, emis în Dosarul nr. 203/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.L. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (3) şi (5), art. 291 şi art. 293 C. pen., fiecare dintre acestea cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reţinut că, la data de 18 august 2006, inculpaţii B.L. şi L.M. s-au prezentat la biroul notarului public D.T. sub o identitate falsă, cu numele de R.L. şi respectiv R.L.C., pretinzând că sunt proprietari ai imobilului situat în str. C.K., cei doi inculpaţi i-au indus în eroare pe cumpărătorii S.D., G.A.M.I.V. şi O.I., cărora le-au vândut fără drept imobilul menţionat şi le-au produs astfel un prejudiciu de 175.000 euro.

Din actele dosarului a rezultat că inculpaţii au fost ajutaţi să comită infracţiunile de către I.F., S.G. şi A.F.

Întrucât inculpata L.M. s-a sustras iniţial urmăririi penale, s-a dispus disjungerea cauzei, atât cu privire la faptele săvârşite de aceasta, cât şi cu privire la cele comise de complici, ei fiind cercetaţi pentru faptele respective în prezenta cauză.

Inculpata L.M. a recunoscut că, în luna august 2006 inculpatul S.G., pe care îl cunoştea de circa doi ani, a rugat-o să-l ajute, în sensul de „a da o semnătură la notariat", iar pentru aceasta i-a promis o recompensa de 300.000 RON.

Ulterior, inculpatul S.G. a condus-o la un fotograf, iar fotografiile executate acolo au fost reţinute de ei.

Potrivit declaraţiei inculpatei L.M., câteva zile mai târziu inculpatul S.G. a luat-o de acasă şi a condus-o cu un autoturism la biroul notarului public D.T. Acolo, el s-a întâlnit cu inculpatul I.F., apoi a intrat în biroul notarial, timp în care ea a rămas în autoturism. La un moment dat inculpatul S.G. s-a întors la autoturism şi a anunţat-o să intre în biroul notarului public pentru a semna actul.

Inculpata L.M. a declarat că, a semnat un contract de vânzare-cumpărare la rubrica vânzător, fără să-l citească, apoi cumpărătorii au numărat o sumă mare de bani, în euro, au pus-o pe masă, iar B.L. luat-o şi, după ce a ieşit din birou, i-a dat-o lui S.G. Dânsa a mai precizat că, după încheierea tranzacţiei, inculpatul S.G. a condus-o la restaurantul C.C., iar acolo i-a dat suma de 300.000 RON. De asemenea, a menţionat că niciodată nu a avut asupra sa cartea de identitate falsă în care apare numele părţii vătămate R.L.C. dar fotografia sa.

Inculpatul I.F. a confirmat împrejurarea că inculpata L.M. a fost adusă la biroul notarial, cu un autoturism, de către inculpatul S.G. Acesta din urmă nu a recunoscut, însă, că a participat la săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi nici alte probe în acest sens, nu există.

Fiind audiat în calitate de martor, B.L. a menţionat că inculpatul S.G. l-a atras la săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, aflând că este dator mai multor persoane cu sume importante de bani, inculpatul S.G. i-a propus să participe la vânzarea unui imobil, afirmând că are acelaşi nume cu persoana pe care urma să o substituie după care acelaşi inculpat l-a condus la un fotograf şi tot el a păstrat fotografiile, pe motiv că ar fi necesare pentru actele de vânzare a proprietăţii.

Martorul B.L. a declarat că, cu aproximativ două săptămâni înainte de vânzarea imobilului, s-a întâlnit cu S.V., unul dintre potenţialii cumpărători, precum şi cu alte persoane. Având cunoştinţă de aceasta întâlnire, în dimineaţa aceleiaşi zile inculpatul S.G. i-a dat copii ale actelor de proprietate, pe care Ie-a prezentat persoanei interesate să cumpere terenul.

După întâlnire, martorul a restituit actele inculpatului S.G. şi tot atunci i-a spus că se va retrage, întrucât persoana pe care urma să o substituie la vânzarea imobilului avea alt nume. Martorul B.L. a precizat că, la data de 18 august 2006, inculpatul S.G. a adus la biroul notarial actele de identitate false, precum şi actele de proprietate ale imobilului care a fost vândut fraudulos.

Din probele menţionate a rezultat cu certitudine că inculpatul S.G. a săvârşit infracţiunea de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

În ceea ce-l priveşte, însă, pe inculpatul I.F. nu s-a putut stabili participarea acestuia la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni, motiv pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală.

De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de A.F., întrucât din actele dosarului nu au rezultat indicii cu privire la participarea sa la săvârşirea aceleiaşi.

În sfârşit, cu privire la vânzarea frauduloasă a imobilului din str. M.V., faptă care a fost cercetată în Dosarul nr. 203/P/2007, s-a menţinut dispoziţia privind disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor faţă de B.E. şi B.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, precum şi faţă de autori necunoscuţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în data de 15 mai 2008, sub nr. 18.094/3/2008.

Prin încheierea de şedinţă din data de 10 iunie 2008, s-a dispus înaintarea cauzei la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru discutarea conexării cu Dosarul nr. 36037/3/2007.

Prin încheierea de şedinţă din data de 24 iulie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 36037/3/2007, s-a dispus conexarea Dosarului nr. 18094/3/2008 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, la Dosarul nr. 36037/3/2007 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, apreciindu-se că între cele două cauze există o strânsă legătură şi reunirea lor se impune pentru o bună înfăptuire a justiţiei.

Prin sentinţa penală nr. 663 din 14 iulie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 74 - 76 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.L. la o pedeapsa de 8 ani închisoare.

Instanţa a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza Il-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsa accesorie.

În baza art. 65 C. pen. instanţa a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioada de 3 ani, după executare, ca şi pedeapsa complementară.

În baza art. 293 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) şi art. 33 lit. a) C. pen. instanţa l-a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

Conform art. 33 - 34 lit. b) C. pen., instanţa a contopit pedepsele aplicate, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

Instanţa a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen.

Conform art. 65 C. pen. instanţa a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 61 C. pen. instanţa a revocat beneficiul liberării condiţionate al pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 64 din 14 mai 2003, pronunţată de Judecătoria Avrig şi a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 513 zile cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul B.L. urmând să execute pedeapsa finală de 8 ani închisoare.

Instanţa a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza Il-a şi lit. b) C. pen.

Conform art. 65 C. pen. instanţa a interzis aceluiaşi inculpat drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 74 - 76 lit. c) C. pen. instanţa l-a condamnat pe inculpatul S.G. la o pedeapsa de 7 ani închisoare (pentru fapta din luna noiembrie 2006).

A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen.

Conform art. 65 C. pen. instanţa a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 74 - 76 lit. c) C. pen., instanţa l-a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsa de 7 ani închisoare (fapta din octombrie 2007).

Instanţa a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen.

Conform art. 65 C. pen., instanţa a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 33-34 lit. b) C. pen. instanţa a contopit pedepsele de mai sus, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.

Instanţa a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. Conform art. 65 C. pen., instanţa a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 74 - 76 lit. c) C. pen. instanţa a condamnat-o pe inculpata L.M. la o pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen. instanţa a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru un termen de încercare de 5 ani, conform art. 86² C. pen.

Conform art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare, instanţa a stabilit ca inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la judecătorul desemnat cu supravegherea lui pentru a-i fixa o dată în vederea monitorizării sale lunare;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţa sau locuinţa şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Instanţa a atras atenţia asupra prevederilor art. 86⁴, 86⁵ cu ref. la art. 83 şi 84 C. pen. În baza art. 65 C. pen., instanţa a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 71 pct. 5 C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, instanţa a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C. pen. instanţa a dedus arestarea preventivă a inculpatei L.M. de la 18 martie 2008 la zi.

În baza art. 350 pct. 3 lit. b) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei, dacă nu e arestată în altă cauză.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. instanţa l-a achitat pe inculpatul I.F. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 rap. la art. 215 alin. (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen. instanţa a dedus prevenţia inculpatului de la 04 iulie 2007 până la 21 decembrie 2007.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. instanţa l-a achitat pe inculpatul V.T. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen. instanţa a dedus reţinerea de o zi a acestui inculpat, din data de 14 august 2007.

În baza art. 88 C. pen. instanţa a dedus prevenţia inculpatului B.L. de la 04 iulie 2007 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. instanţa a menţinut starea de arest a inculpatului B.L.

Conform art. 88 C. pen. instanţa a dedus prevenţia inculpatului S.G. de la 18 martie 2008 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. instanţa a menţinut starea de arest a inculpatului S.G.

Instanţa a lua act ca părţile vătămate R.L. şi R.L.C. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. instanţa i-a obligat pe inculpaţii B.L. şi S.G., în solidar, la plata sumei de 270.000 euro sau contravaloarea în RON a acestei sume, calculată la cursul Băncii Naţionale a României la data executării, despăgubiri civile către partea civilă H.C.

În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. instanţa i-a obligat pe inculpaţii S.G., B.L. şi L.M., în solidar, la plata sumei de 175.000 euro sau contravaloarea în RON a acesteia, calculată la cursul Băncii Naţionale a României la data executării, cu titlu de despăgubiri civile, către părţile civile S.D., G.A.M.I.V. şi O.I.

În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. instanţa a respins, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de părţile vătămate S.N. şi S.E.I.

În baza art. 14 alin. (3) lit. e) C. proc. pen. instanţa a dispus anularea totală a următoarelor înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare din 14 decembrie 2006, încheiat la B.N.P. L.S., a procurii speciale din 5 decembrie 2006, emisă de B.N.P. P.T.I, a încheierii nr. XX/2006, emisă de Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 18 august 2006, încheiat de B.N.P. D.T., contractul de vânzare-cumpărare din 8 decembrie 2006 emis de B.N.P. S.L., a actelor de identitate false, emise de secţia X poliţie, şi cărţile de identitate emise de secţia Y poliţie.

Instanţa a dispus restabilirea situaţiei juridice anterioare a imobilelor în litigiu.

Împotriva acestei sentinţe penale au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii B.L. şi S.G., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în data de 08 septembrie 2009, sub nr. 36037/3/2007.

Motivele de apel invocate, în scris, de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, au fost următoarele: aplicarea unei pedepse nelegale inculpatului B.L., pentru faptul că instanţa a reţinut circumstanţele atenuante prev. de art. 74-76 lit. c) C. pen., pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, omiţând să aplice aceleaşi circumstanţe pentru infracţiunile concurente, prev. de art. 293 şi 291 C. pen.; omisiunea pronunţării cu privire la infracţiunile prev. de art. 293 şi 291 C. pen., cu privire la care a fost trimisă în judecată inculpata L.M.; greşita individualizare a pedepselor pentru inculpaţii B.L., S.G. şi L.M. şi greşita achitare a inculpaţilor V.T. şi I.F.

Apelanţii inculpaţi au criticat sentinţa penală apelată sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând redozarea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 272 din 21 decembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelurile formulate, a desfiinţat sentinţa penală apelată şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Bucureşti. Prin aceeaşi decizie a fost menţinută starea de arest preventiv a apelanţilor-inculpaţi.

În motivarea deciziei, instanţa de control judiciar a învederat că prima instanţă a omis să se pronunţe cu privire la două dintre infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei L.M., şi anume, infracţiunile prev. de art. 293 şi 291 C. pen., apreciind că, în aceste condiţii, sunt încălcate prevederile art. 197 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. Instanţa de control judiciar a pus în vedere instanţei de rejudecare să aibă în vedere şi motivele de apel invocate de apelanţii-inculpaţi, dar şi celelalte motive de apel invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, în data de 25 martie 2010, sub nr. 36037/3/2007.

Prin sentinţa penală nr. 1F din 03 ianuarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 36037.01./3/2007 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului I.F., din art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. în art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. a condamnat pe inculpatul I.F. la pedeapsa închisorii de 10 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave (infracţiunea privind imobilul de pe str. M.V.).

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 10 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului I.F., ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru o perioadă de 3 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului I.F., perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 04 iulie 2007 la 21 decembrie 2007.

În baza art. 320¹ C. proc. pen. a respins cererea formulată de inculpatul B.L. de judecare a sa pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.L. şi, ulterior, extinderea acţiunii penale prin încheierea din 10 decembrie 2010, din art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., 293 C. pen. şi 291 C. pen., fiecare cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., 293 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.L. la pedeapsa închisorii de 8 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 8 ani închisoare.

În baza art. 76 alin. (3) C. pen. nu s-a aplicat inculpatului o pedeapsă complementară.

În baza art. 61 C. pen. a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 4 ani şi 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2212 din 02 decembrie 2003 pronunţată de Judecătoria Aiud, şi, în consecinţă, a contopit restul neexecutat din această pedeapsă, de 513 zile, cu pedeapsa stabilită prin prezenta, inculpatul executând 8 ani închisoare.

În baza art. 293 C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 80 C. pen. a condamnat pe inculpatul B.L. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 1 an închisoare.

În baza art. 61 C. pen. a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 4 ani şi 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2212 din 02 decembrie 2003 pronunţată de Judecătoria Aiud, şi în consecinţă, a contopit restul neexecutat din această pedeapsă, de 513 zile, cu pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin prezenta, inculpatul urmând să execute 513 zile închisoare

În baza art. 291 C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 80 C. pen. a condamnat pe inculpatul B.L. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată.

În baza art. 61 C. pen. a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 4 ani şi 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2212 din 02 decembrie 2003 pronunţată de Judecătoria Aiud, şi, în consecinţă, a contopit restul neexecutat din această pedeapsă, de 513 zile, cu pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin prezenta, inculpatul executând 513 zile închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele stabilite prin prezenta în pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni, inculpatul executând 8 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 8 ani şi 6 luni închisoare, aplicate prin prezenta.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.L., perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 04 iulie 2007 la 02 aprilie 2010.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V.T., din art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., în art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. a condamnat pe inculpatul V.T. la pedeapsa închisorii de 10 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave (infracţiunea privind imobilul de pe str. M.V.).

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului V.T., ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru o perioadă de 3 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului V.T., perioada reţinerii acestuia pentru 24 de ore, începând cu data de 14 august 2007, ora 12:30.

În baza art. 320¹ C. proc. pen. a respins cererea formulată de inculpatul S.G., de judecare a sa pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.G. la pedeapsa închisorii de 8 de ani, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave (infracţiunea privind imobilul de pe str. M.V.).

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului S.G., ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru o perioadă de 2 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.G. la pedeapsa închisorii de 8 de ani, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave (infracţiunea privind imobilul de pe str. C.K.).

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului S.G., ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru o perioadă de 2 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele stabilite prin sentinţa penală nr. 1 din 3 ianuarie 2011 în pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni, inculpatul executând 8 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 35 C. pen. a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru o perioadă de 2 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.G., perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 18 martie 2008 la 02 aprilie 2010.

În baza art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpata L.M., la pedeapsa închisorii de 4 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 4 ani închisoare.

În baza art. 76 alin. (3) C. pen. nu a aplicat inculpatei o pedeapsă complementară.

În baza art. 293 C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. a condamnat pe inculpata L.M. la pedeapsa închisorii de 2 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea.

În baza art. 291 C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. a condamnat pe inculpata L.M. la pedeapsa închisorii de 2 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele stabilite prin prezenta în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, inculpata executând 4 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei L.M., perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 18 martie 2008 la 14 iulie 2009.

A luat act că părţile vătămate (R.L. şi R.L.C. cu domiciliu ales la sediul S.C.P.A. „C. & A. ", în mun. Bucureşti, Intrarea C.N., nu s-au constituit părţi civile în prezenta cauză.

În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 şi 1003 C. civ. a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă S.D. domiciliat în mun. Bucureşti, Piaţa S.Ş. şi, în consecinţă, a obligat în solidar pe inculpaţii S.G., B.L. şi L.M., la plata către partea civilă S.D. a sumei de 87.500 euro, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., rap. la art. 998 şi 1003 C. civ. a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă S. (fostă G.) A.M.I.V., domiciliată în mun. Bucureşti, str. S., şi, în consecinţă, a obligat în solidar pe inculpaţii S.G., B.L. şi L.M., la plata către partea civilă S. (fostă G.) A.M.I.V. a sumei de 43.750 euro, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 şi 1003 C. civ. a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă O.I., domiciliat în mun. Bucureşti, str. C.S., şi, în consecinţă, obligă în solidar pe inculpaţii S.G., B.L. şi L.M., la plata către partea civilă O.I. a sumei de 43.750 euro, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 348 C. proc. pen. a desfiinţat cartea de identitate contrafăcută pe numele R.L., dar având aplicată fotografia inculpatului B.L., cartea de identitate contrafăcută pe numele R.L.C., dar având aplicată fotografia inculpatei L.M., cererea de eliberare a unui certificat, întocmită în data de 14 august 2006, adresată Direcţiei de Impozite şi Taxe Locale sector 1 Bucureşti, cu privire la imobilul din mun. Bucureşti, str. C.K., semnătura de pe certificatul fiscal din 14 august 2006, emis de Direcţia Impozite şi Taxe Locale sector 1, de la rubrica „Am primit un exemplar”.

A luat act ca părţile vătămate R.L.C. şi R.L. au revenit asupra solicitării de a se dispune anularea actelor de identitate emise pentru adresa Bucureşti, strada C.K., ulterior încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare din 18 august 2006.

A luat act că persoanele vătămate S.N. şi S.E.I. au revenit asupra manifestării de voinţă de a participa ca părţi vătămate şi părţi civile în cauză.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 şi 1003 C. civ. a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă H.C., domiciliat în mun. Bucureşti, Şoseaua N. şi, în consecinţă, obligă în solidar pe inculpaţii S.G., I.F. şi V.T., la plata către partea civilă H.C. a sumei de 270.000 euro, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 348 C. proc. pen. a desfiinţat, în integralitate, antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat de notar public L.S. prin încheierea de autentificare din 08 decembrie 2006.

Împotriva sentinţei penale mai sus menţionate au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpaţii I.F., L.M., V.T., S.G. şi B.L., precum şi părţile vătămate R.L. şi R.L.C.

Prin decizia penală nr. 323/A din 1 noiembrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 3622/2/2011 (1528/2011), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, de inculpaţii I.F., B.L., V.T., S.G. şi L.M., precum şi de părţile vătămate R.L. şi R.L.C.

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală nr. 1 din 03 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, şi rejudecând:

I. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. şi art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul I.F. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen.

A constatat că inculpatul a fost arestat în perioada 04 iulie 2007 - 21 noiembrie 2007.

II. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. şi art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul V.T. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen.

A constatat că inculpatul a fost reţinut pentru 24 ore la data de 14 august 2007.

III. A făcut şi aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen. şi a redus pedeapsa aplicată inculpatului B.L. la pedeapsa principală de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

A făcut şi aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen. şi a redus pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat la pedeapsa principală de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea în formă continuată.

În baza art. 61 C. pen. a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 4 ani şi 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2212 din 02 decembrie 2003 pronunţată de Judecătoria Aiud, şi, în consecinţă, a contopit restul neexecutat din această pedeapsă, de 513 zile, cu pedeapsa de 2 luni închisoare stabilită prin prezenta, inculpatul urmând să execute 513 zile închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele stabilite prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

IV. A făcut şi aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen. şi a redus pedeapsa aplicată inculpatului S.G. la pedeapsa principală de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave (infracţiunea privind imobilul de pe str. M.V.).

A făcut şi aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen. şi a redus pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat la pedeapsa principală de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave (infracţiunea privind imobilul de pe str. C.K.).

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare sporită cu 6 luni, în final urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 35 C. pen. a aplicat pe lângă pedeapsa principală pedeapsa complementară cea mai grea a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pentru o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

V. A făcut şi aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen. şi a redus pedeapsa aplicată inculpatei L.M., la pedeapsa principală de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

A făcut şi aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen. şi a redus pedeapsa aplicată aceleiaşi inculpate la pedeapsa principală de o lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate prin prezenta, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 348 C. proc. pen. a dispus anularea următoarelor acte: contractul de vânzare-cumpărare din 18 august 2006 întocmit la Biroul Notarilor Publici Asociaţi G.E., S.S., D.T., contractul de vânzare-cumpărare din 14 decembrie 2006 întocmit la Biroul Notarial Public N. şi procura specială încheiată la data de 05 decembrie 2006 la Biroul Notarului Public P.T.I.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Pentru a decide astfel, s-au reţinut, în esenţă următoarele:

În ceea ce priveşte participarea inculpaţilor I.F. şi V.T. la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, constând în vânzarea frauduloasă a imobilului din str. M.V., sub forma complicităţii, s-a reţinut, în opoziţie cu concluziile la care a ajuns prima instanţă, că probatoriul administrat este insuficient pentru stabilirea cu certitudine a vinovăţiei celor doi inculpaţi.

Instanţa de prim control judiciar a constatat că nici prin actul de inculpare dar nici prin hotărârea primei instanţe nu au fost evidenţiate, cu claritate şi cu caracter de certitudine, acele activităţi concrete desfăşurate de cei doi inculpaţi şi care să conducă la convingerea fermă că aceştia au avut o participare efectivă la comiterea înşelăciunii având drept obiect material imobilul din str. M.V., al cărei autor s-a stabilit prin hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat că este numitul C.S.

Instanţa fondului şi-a însuşit teza Parchetului conform căreia inculpatul I.F. a avut iniţiativa vânzării frauduloase a imobilului, respectiv „a stabilit modalitatea de a acţiona pentru a se atinge scopul constând în vânzarea frauduloasă a imobilului”.

S-a reţinut că inculpaţii I.F. şi V.T. au negat în mod constant participarea lor la comiterea infracţiunilor care le-au fost imputate şi că acuzarea se sprijină pe declaraţiile martorei M.I., coparticipant la comiterea faptei, (complice la săvârşirea infracţiunii, condamnată anterior în cauză), pe declaraţiile coinculpatului B.L., ale martorului C.P. precum şi pe declaraţiile martorului cu identitate protejată „S.I.”.

Examinând conţinutul declaraţiilor martorei M.I., ca un prim aspect, instanţa de apel a constatat că aceasta a dat mai multe declaraţii în cauză în calitate de martoră, în cursul urmăririi penale la datele de 23 martie 2007, 2 aprilie 2007, două declaraţii identice la data de 5 iulie 2007 şi 12 septembrie 2007 iar în cursul judecăţii la data de 7 februarie 2008.

Examinând toate aceste declaraţii s-a constatat că ele sunt diferite, lipsite de o unitate de idei, nesigure şi contradictorii, iar dintre acestea doar declaraţiile din data de 5 iulie 2007 îi implică pe cei doi inculpaţi, susţinând actul de acuzare şi fundamentând hotărârea de condamnare, însă în cuprinsul celorlalte 4 declaraţii martora a prezentat împrejurări străine de inculpaţii I.F. şi V.T., inculpându-l de data aceasta pe numitul C.S.

Sub un alt aspect s-a apreciat că există o puternică îndoială cu privire la forţa probantă a acestor declaraţii, în condiţiile în care aparţin unui coparticipant cu vinovăţie la comiterea faptelor cercetate, apreciind că este mai mult decât posibil ca acestea să fie făcute cu scopul de a-şi crea pentru sine o situaţie mai avantajoasă prin plasarea responsabilităţii în sarcina unor alte persoane cercetate în cauză, astfel încât Curtea va aprecia asupra sincerităţii acestei martore cu rezervele menţionate.

În dovedirea vinovăţiei inculpaţilor I.F. şi V.T. au mai fost avute în vedere declaraţiile martorului C.P., declaraţii oscilante de asemenea şi care atestă existenţa unei legături a inculpaţilor cu infracţiunea ce a avut drept rezultat vânzarea frauduloasă a imobilul din str. M.V., fără însă a contribui în vreun fel la probarea vinovăţiei inculpaţilor în comiterea infracţiunilor imputate.

În acest sens, în cursul urmăririi penale martorul C.P. a oferit detalii despre faptul că i-a văzut în anumite împrejurări împreună pe M.I. şi inculpaţii I.F. şi V.T., că s-a deplasat personal şi la îndemnul inculpatului I.F. la domiciliul martorei M.I. însă toate aceste elemente nu sunt de natură a conferi date concludente şi concrete în legătură cu implicarea efectivă a inculpaţilor I.F. şi V.T. în săvârşirea faptei de înşelăciune având drept obiect imobilul din str. M.V.

S-a apreciat că cele mai complete declaraţii cu privire la împrejurările de fapt şi implicit cu privire la presupusa implicare a inculpaţilor sunt cele ale martorului cu identitate protejată „S.I.”, denunţul şi declaraţiile acestuia plasându-l pe inculpatul I.F. în centrul activităţilor infracţionale în calitate de coordonator al acţiunii de vânzare frauduloasă a imobilului din str. M.V.

S-a considerat că aceste declaraţii oferă o imagine de ansamblu asupra activităţii infracţionale desfăşurate, conturând o grupare infracţională din care au făcut parte inculpaţii I.F., V.T., B.L., B. (inculpatul S.G.) dar şi alţi participanţi, între care numiţii M., A.F.

Martorul cu identitate protejată „S.I.” a atribuit inculpatului I.F. însuşirea de a fi procurat şi pus la dispoziţie actul de proprietate în original al imobilului din str. M.V. de la numitul M., însă în cuprinsul aceleiaşi declaraţii martorul evidenţiază împrejurarea că au fost de faţă atât el cât şi coinculpatul S.G. la momentul în care M. i-a înmânat actul de proprietate în original inculpatului I.F. care, la rândul său şi în aceleaşi împrejurări, i l-a înmânat martorului „S.I.”. S-a constatat că în aceste împrejurări, rolul pe care l-a avut inculpatul în realizarea acestui demers, aşa cum rezultă din relatările martorului cu identitate protejată „S.I.”, nu a fost unul esenţial. Dimpotrivă, s-a apreciat că probele care au putut fi administrate conduc la concluzia că numitul M. a procurat actele originale de proprietate ale imobilului, acest act material având caracter de complicitate în sensul legii penale, efectuându-se de altfel cercetări pentru depistarea acestei persoane.

Martorul cu identitate protejată a relatat cum el însuşi s-a întâlnit cu inculpaţii V.T. şi S.G. care i-au însoţit pe numiţii F.V. şi M.I. la notariat pentru a-i da împuternicire, pretinzând în mod mincinos că sunt soţii S., proprietarii imobilului din str. M.V. A mai relatat martorul cu identitate protejată cum s-a vândut fraudulos imobilul în baza împuternicirii primite în circumstanţele arătate în precedent, istoricul de rol fiscal fiind obţinut de I.F. şi cum au fost împărţiţi banii pe care el i-a înmânat aceluiaşi inculpat I.F.

Cu privire la declaraţiile acestui martor, având în vedere caracterul special al acestora, mărturiile fiind făcute în conformitate cu dispoziţiile art. 86¹ C. proc. pen. Curtea a constatat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 86¹ alin. (6) C. proc. pen., acestea putând servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Rezultă aşadar că declaraţiile martorilor cu identitate protejată au o valoare probantă condiţionată de existenţa altor probe care să confirme conformitatea lor cu adevărul.

Având în vedere detaliile prezentate de martorul cu identitatea protejată precum şi afirmaţiile făcute de acesta în cursul declaraţiilor sale, s-a constatat că martorul a participat în mod nemijlocit la comiterea infracţiunii situaţie în care consideraţiile avute în vedere cu privire la valoarea probantă a declaraţiilor martorei M.I. trebuie avute în vedere şi în ceea ce îl priveşte declaraţiile acestui martor.

În reţinerea vinovăţiei inculpatului I.F., prima instanţă a mai avut în vedere declaraţia coinculpatului B.L. din data de 17 iulie 2007 care a relatat că la începutul lunii decembrie 2007, în timp ce se afla la domiciliul lui I.F., a asistat la o discuţie între acesta şi un anume St., în legătură cu vânzarea unui imobil situat în zona Gării de Nord, ce aparţinea unei familii S. Aceste discuţii priveau găsirea unui cumpărător pentru imobilul respectiv, cei doi menţionând că jumătate din suma ce se va obţine din vânzarea imobilului să fie dată unui anume Ma., pe care ei îl numeau „Ş.”.

Instanţa de apel a constatat însă că nici această declaraţie nu conţine date concrete şi concludente pentru stabilirea cu certitudine a vinovăţiei inculpatului probând însă faptul că inculpatul I.F. a avut o legătură cu gruparea infracţională menţionată planurile acesteia nefiindu-i străine.

S-a mai reţinut că prima instanţă a înlăturat ca nesincere declaraţiile martorilor propuşi de inculpatul I.F., numiţii G.T., N.M. şi T.D.F. care au declarat în favoarea acestuia în sensul că făptuitorul C.S. îi datora sume de bani însă Curtea a apreciat că sunt fără relevanţă pentru cauză aspectele pe care inculpatul a dorit să le evidenţieze prin audierea martorilor întrucât este necontestată împrejurarea că inculpatul şi numitul C.S. se cunoşteau dinainte de comiterea infracţiunii de înşelăciune, relaţiile dintre aceştia putând să fie în aceeaşi măsură bune sau deteriorate.

Sintetizând probele care susţin acuzarea inculpatului I.F. instanţa de prim control judiciar a constatat că acestea rezidă în depoziţiile date de doi făptuitori, unul audiat în calitate de martor, respectiv M.I. (condamnat în cauză anterior) şi inculpatul în cauză B.L., toate coroborate cu declaraţiile martorului C.P. din care rezultă existenţa unei legături dintre inculpatul I.F. şi ceilalţi inculpaţi, fără însă a fi oferite detalii concrete în legătură cu faptele şi contribuţia efectivă la comiterea infracţiunii a inculpatului, declaraţii coroborate cu cele ale martorului cu identitate protejată „S.I.”. În ceea ce priveşte valoarea probantă a acestei din urmă declaraţii, acesta fiind condiţionată conform art. 86¹ alin. (6) C. proc. pen., s-a apreciat că nu a fost posibilă confirmarea susţinerilor martorului cu identitate protejată, datorită lipsei de consistenţă, consecvenţă şi elocvenţă a celorlalte declaraţii cu care ar trebui coroborată.

Curtea a constatat că dovezile administrate, constând în declaraţiile unor persoane implicate la rândul lor în activitatea infracţională, sau a unor persoane care nu pot oferi detalii concludente în legătură cu faptele, nesusţinute de alte probe care să confirme veracitatea lor, nu sunt de natură să convingă, mai presus de orice îndoială, că inculpatul I.F. este complice la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, constând în vânzarea frauduloasă a imobilului din str. M.V.

În raport de specificul activităţii desfăşurate de complice, ce constă în acte de sprijinire a activităţii autorului, Curtea a reţinut că nu există dovezi certe privind o activitate efectivă de sprijinire de către I.F. a activităţilor desfăşurate de autor şi ceilalţi complici, nici sub forma complicităţii materiale şi nici morale.

Referitor la acreditarea ideii unei complicităţi materiale şi morale anterioare actelor de executare, s-a reţinut că actul de proprietate în original al imobilului din str. M.V. a fost procurat de numitul M. şi înmânat inculpatului I.F. care la rândul său, în acelaşi împrejurări, l-a înmânat martorului cu identitate protejată „S.I.”, fapt ce rezultă din declaraţiile acestuia din urmă. În aceste condiţii s-a reţinut că nu inculpatul I.F. a procurat actul de proprietate în original, ci numitul M., persoană cunoscută personal de martorul cu identitate protejată „S.I.” iar în ceea ce priveşte certificatul de atestare fiscală, astfel cum rezultă din relaţiile furnizate la solicitarea instanţei fondului de Direcţia Generală de Taxe şi Impozite Locale, (Dosar nr. 36037.01/3/2007), acesta a fost obţinut de numitul C.S. (în baza procurii falsificate) şi nu de inculpatul I.F., astfel cum în mod nereal a declarat acelaşi martor cu identitate protejată „S.I.”.

S-a reţinut că nici faptul determinării martorei M.I. să participe la activitatea infracţională, de către inculpatul I.F., nu este dovedit mai presus de orice dubiu, declaraţiile date în cauză pe parcursul întregului proces fiind inconsecvente, versatile şi precare, şi nesusţinute prin alte probe care să întărească afirmaţiile făcute, nefiind aşadar în măsură să înlăture prezumţia de nevinovăţie de care se bucură inculpatul, îndoielile profitându-i inculpatului potrivit principiului in dubio pro reo.

În ceea ce priveşte participarea inculpatului V.T., instanţa fondului şi-a însuşit şi cu privire la acest inculpat teza Parchetului conform căreia acesta a avut iniţiativa vânzării frauduloase a imobilului, respectiv „a stabilit modalitatea de a acţiona pentru a se atinge scopul constând în vânzarea frauduloasă a imobilului”, „a participat la convingerea martorului F.V. să se prezinte sub identitatea falsă de S.N.” şi „a transportat-o pe martora M.I. la sediul biroului notarial unde a fost întocmită procura specială în cauză”.

Curtea fără a relua analiza declaraţiilor martorului cu identitate protejată „S.I.” precum şi pe cele date de martora M.I. şi C.P. a reţinut că aspectele cu privire la conţinutul şi forţa probantă a declaraţiilor date de aceşti martori se menţin şi în ceea ce îl priveşte detaliile privitoare la inculpatul V.T.

S-a apreciat că declaraţiile acestor martori, date în condiţiile în care justifică interese personale în cauză, sunt neconvingătoare pentru a susţine o condamnare şi în ceea ce îl priveşte pe inculpatul V.T., ca şi în situaţia inculpatului I.F., fiind nesigure şi contradictorii şi, de asemenea, nu pot fi coroborate cu alte probe care să confirme, măcar parţial, cele relatate.

Cu privire la activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul V.T. s-a reţinut că a mai dat declaraţii în cauză şi martorul F.V. (persoana care a dat declaraţii necorespunzătoare adevărului în faţa notarului public prezentându-se sub identitatea falsă de S.N.); acest martor nu a putut preciza cine sunt persoanele care l-au luat din Piaţa B. şi l-au însoţit la notariat întrucât se afla sub influenţa băuturilor alcoolice iar din cuprinsul declaraţiilor date la datele de 20 martie 2007, 02 aprilie 2007,10 mai 2007. 19 septembrie 2007 şi 07 februarie 2008 rezultă că îl recunoaşte pe inculpatul V.T. ca fiind şoferul care l-a însoţit la notariat.

În ceea ce priveşte sinceritatea acestui martor precum şi concludenţa acestei probe Curtea a manifestat rezerve mari având în vedere îndeletnicirile martorului F.V. cu declaraţiile neconforme realităţii.

A reţinut că martorii F.V. şi M.I. sunt persoane care dau declaraţii neconforme realităţii în faţa autorităţilor, suferind, în perioada în care dădeau declaraţii de martori în prezenta cauză, condamnări pentru acest gen de fapte, neavând, în opinia Curţii, capacitatea de a fundamenta convingerea instanţei cu privire la vinovăţia altor persoane. Aceasta întrucât în aprecierea sincerităţii martorilor, condiţie sine qua non pentru ca o depoziţie de martor să fie concludentă, organele judiciare au îndatorirea de a verifica moralitatea persoanelor care au această calitate în cauză, interesul pe care l-ar putea avea în dezlegarea pricinii într-un anumit fel precum şi capacitatea intelectuală a acestora, ţinând totodată cont şi de ceilalţi factori care pot influenţa fidelitatea relatărilor în reproducerea realităţii, iar martorii menţionaţi nu îndeplinesc nici pe departe cerinţele de credibilitate menţionate.

Inculpaţii se bucură deplin de prezumţia de nevinovăţie consacrată în art. 66 alin. (1) C. proc. pen. iar ansamblul material probator constând în declaraţiile coinculpaţilor şi ale martorilor audiaţi, în condiţiile analizate, nesusţinute prin alte probe, creează serioase dubii cu privire la învinuirile aduse, îndoieli ce profită inculpaţilor în baza principiului „in dubio pro reo”.

Apreciind că nu există dovezi irefragabile privind o contribuţie neîndoielnică şi efectivă a inculpaţilor la desfăşurarea activităţii infracţionale de către ceilalţi participanţi, contribuţie care să îmbrace forma complicităţii, instanţa de apel a dispus achitarea inculpaţilor I.F. şi V.T., în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., cu consecinţa înlăturării obligaţiilor stabilite în sarcina acestora de prima instanţă în ceea ce priveşte despăgubirile civile, conform art. 346 alin. (3) C. proc. pen.

Cu privire la cererea inculpatei L.M. de achitare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. s-a reţinut că la dosar sunt suficiente probe indirecte care să formeze convingerea instanţei că aceasta a săvârşit infracţiunea de uz de fals cu ocazia prezentării sale la notariat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, precum şi inculpaţii B.L., S.G. şi L.M., criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:

Criticile Parchetului vizează greşita achitare a inculpaţilor I.F. şi V.T. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. şi greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor B.L., S.G. şi L.M., referitor la modul disproporţionat al stabilirii acestora faţă de gradul de pericol social concret al activităţii infracţionale desfăşurate de aceştia şi faţă de persoana inculpaţilor.

S-au invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 şi 14 C. proc. pen. şi s-a solicitat în baza art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea în parte a hotărârilor atacate şi, rejudecând să se dea eficienţă criticilor formulate.

Criticile recurentului inculpat B.L., vizează individualizarea judiciară a pedepsei aplicate acestuia sub aspectul cuantumului, stabilit - caz de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Criticile recurenţilor inculpaţi S.G. şi L.M. vizează cuantumul pedepselor aplicate şi, în raport de poziţia de recunoaştere a faptelor săvârşite au solicitat aplicarea disp. art. 320¹ C. proc. pen.

Recursurile declarate de Parchet şi de inculpaţii S.G. şi L.M. sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta:

Recursul declarat de inculpatul B.L. este nefondat.

Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma tuturor criticilor formulate dar şi din oficiu, conform disp. art. 385⁹ alin. (2) şi (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în cauză sunt incidente cazurile de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen., după cum urmează:

Referitor la criticile formulate de Parchet vizând greşita achitare a inculpaţilor I.F. şi V.T., cu privire la săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen., Înalta Curte reţine că acestea sunt întemeiate.

Astfel, se constată că instanţa de apel, contrar argumentelor aduse de instanţa de fond, a apreciat că nici prin actul de inculpare şi nici prin hotărârea primei instanţe nu au fost evidenţiate, cu claritate şi cu caracter de certitudine, acele activităţi concrete desfăşurate de cei doi inculpaţi care să conducă la convingerea fermă că aceştia au avut o participare efectivă la comiterea înşelăciunii având drept obiect material imobilul din str. M.V., al cărei autor, stabilit prin hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat este numitul C.S. Instanţa de prim control judiciar a subliniat faptul că cei doi inculpaţi au negat constant participarea la săvârşirea vreunei infracţiuni.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în urma propriului examen efectuat în cauză, analizând întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale, în cursul judecării fondului şi a apelului, constată că instanţa de apel a comis o gravă eroare în stabilirea situaţiei de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unor soluţii greşite de achitare a celor doi inculpaţi.

Atitudinea de negare constantă a celor doi inculpaţi nu poate avea relevanţă atâta vreme cât din coroborarea mai multor probe rezultă, în afara oricărei urme de îndoială, vinovăţia celor doi inculpaţi la săvârşirea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, precum şi contribuţia esenţială a inculpatului I.F. la atingerea rezultatului infracţiunii.

Situaţia de fapt, aşa cum a fost reţinută prin actul de sesizare şi fundamentată prin hotărârea instanţei de fond, este cea corectă fiind confirmată prin coroborarea mijloacelor materiale de probă.

În situaţia premisă, inculpatul I.F. împreună cu S.G., V.T. şi C.S. au stabilit modalitatea de a acţiona pentru a se atinge scopul urmărit, constând în vânzarea frauduloasă a imobilului din str. M.V., planul conţinând inclusiv determinarea martorilor M.I. şi F.V. să accepte să se prezinte la notar sub o identitate falsă pentru a-l împuternici pe C.S.

Elocventă este declaraţia martorului sub acoperire S.I., din data de 19 iunie 2007, care a declarat că la începutul lunii noiembrie a anului 2006, a fost invitat în casa lui I.F., unde i-a cunoscut pe S.G. şi V.T.

Cu această ocazie, I.F. i-a propus ca, alături de ceilalţi doi să participe la vânzarea frauduloasă a unui imobil de pe str. M.V.

În condiţiile date martorul a fost de acord cu propunerea şi cu repartizarea atribuţiilor ce urmau să le revină fiecăruia dintre cei implicaţi astfel: I.F. urma să procure originalul actelor de proprietate, V.T. şi S.G. să găsească două persoane care să se prezinte ca adevăraţii proprietari, şi cărora să le procure acte false de identitate, iar martorul să fie împuternicit să vândă imobilul. Cu acea ocazie inculpatul I.F. a precizat că nu este nevoie să falsifice documentele de proprietate, întrucât are o cunoştinţă pe nume M. care le va procura fraudulos de la Judecătoria sectorului 1.

Astfel peste câteva zile, a mers împreună cu S.G. acasă la M., inculpatul S.G. aşteptându-i afară, în autoturism.

Contractul de vânzare cumpărare în original, reprezentând titlu de proprietate asupra imobilului din strada M.V., a fost înmânat de numitul M., acasă la acesta, lui I.F., act care a rămas în posesia acestuia din urmă, martorul examinându-le în autoturism.

La data de 05 decembrie 2007, la solicitarea lui I.F., martorul s-a întâlnit cu V.T. şi S.G. în zona staţiei de metrou T., pentru autentificarea unei procuri la un notariat din apropiere, primul aducându-l pe F.V. din Parcul B., iar al doilea, pe M.I., care avea piciorul fracturat şi era internată în perioada respectivă în Spitalul Sf. P.

Ambii inculpaţi au venit cu autoturismele personale, V.T. cu un autoturism marca D.B., iar S.G. cu un autoturism marca D.B., apoi au mers la Biroul Notarul Public P.T.I. care a acceptat să autentifice procura.

Este de observat că anterior, V.T. şi S.G. s-au ocupat de realizarea unor cărţi de identitate false pentru cele două persoane pe care le aduseseră, care conţineau datele soţilor S.N. şi S.E.I., dar pozele lui F.V. şi M.I..

Martorul a intrat în incinta biroului notarial, împreună cu F.V. care era în stare de ebrietate. După ce l-a legitimat pe F.V., i-a luat consimţământul şi l-a pus să semneze procura, apoi notarul împreună cu un angajat a coborât la autoturismul în care se afla M.I., şi a efectuat aceleaşi operaţiuni. Cele două persoane s-au prezentat sub numele din actele de identitate falsificate, iar pentru contribuţia lor, cei doi bătrâni au fost recompensaţi cu câteva milioane ROL, urmând ca după vânzare să primească fiecare suma de câte 3000 de euro.

În ziua următoare celei în care s-a semnat procura inculpatul, S.G. i le-a prezentat pe B.E. şi B.M., care, după ce au studiat actele, au promis că îi vor găsi un cumpărător;

După câteva zile l-a contactat B.E. care i-a spus că a găsit un cumpărător în persoana lui H.C. Însoţit de B.E. şi B.M., martorul s-a întâlnit în data de 08 decembrie 2006 la Biroul Notarial Public N. cu H.C. care a venit însoţit de alte două persoane, la data respectivă semnându-se un antecontract, ocazie cu care promitentul cumpărător a plătit 30.000 euro drept avans, din care B.E. a luat 5000 de euro, martorul, 500, restul de 24.500 euro revenindu-i inculpatului I.F.

După încheierea antecontractului, B.E. s-a angajat să pună la dispoziţia promitentului-cumpărător mai multe înscrisuri, respectiv, certificat de urbanism, certificat fiscal şi alte documente.

Aceste documente au fost aduse de B.E., iar evidenţa de rol fiscal, a fost procurat de inculpatul I.F.

La data de 24 decembrie 2006 aceştia s-au întâlnit din nou la notar, s-au pus de acord cu privire la preţul de 270.000 de euro, restul din banii încasaţi, rămas după ce B.E. şi-a oprit suma de 65.000 de euro, a fost remis de martor inculpatului I.F., care i-a dat lui 22.500 euro pentru contribuţia lui iar, în prezenţa sa, i-a dat inculpatului S.G. suma de 40.000 de euro, iar lui V.T., suma de 10.000 de euro. Cu acea ocazie inculpatul I.F. a menţionat că o parte din suma de 100.000 de euro, este a lui M., şi că i-o va înmâna personal.

Deosebit de important este faptul că actul de proprietate a rămas la I.F., acesta spunându-i martorului că i-ar fi dat foc. Cărţile de identitate falsificate au rămas tot la I.F., martorul neputând să precizeze ce s-a întâmplat cu acestea. A mai menţionat martorul că acele cărţi de identitate au fost confecţionate de către o altă persoană, pe care este posibil să o cheme C.

Acesta i-a recunoscut din planşă foto pe I.F. ca fiind persoana care a facilitat obţinerea actelor şi care l-a instruit în legătură cu comiterea infracţiunii, pe M.M., zis M., despre care a precizat că este persoana care a furnizat lui I.F. contractul de vânzare-cumpărare în original al soţilor S. pe V.T. şi pe S.G. zis „B.".

Declaraţia martorului cu identitate protejată S.I., referitoare la implicarea inculpatului I.F. în vânzarea imobilului din strada M.V., se coroborează cu declaraţia din data de 17 iulie 2007, dată de inculpatul B.L.

În conţinutul declaraţiei acesta a menţionat că la începutul lunii decembrie 2007, în timp ce se afla la domiciliul lui I.F., a asistat la o discuţie între acesta şi un anume St., în legătură cu vânzarea unui imobil situat în zona Gării de Nord, ce aparţinea unei familii S.

În acelaşi sens relevantă este şi declaraţia martorei M.I. din data de 5 iulie 2007.

Potrivit acestei declaraţii martora îl cunoştea pe I.F. încă din 2001, că în anul respectiv, acesta a determinat-o să îl ajute să vândă o casă, despre care i-a spus că este a familiei lui. În aceste condiţii a dus-o la un notariat unde a semnat nişte acte, ulterior aflând de la secţia z poliţie că a fost vorba despre o vânzare frauduloasă.

A mai menţionat martora că pentru acest serviciu a primit de la I.F. suma de 300.000 RON şi că l-a ajutat în mai multe ocazii în acest fel. În luna noiembrie 2006 a fost contactată de I.F. care i-a cerut să îl ajute să vândă un imobil de pe str. M.V. Astfel inculpatul I.F. i-a confecţionat un buletin fals (pe care nu l-a văzut), cu poza ei şi datele de stare civilă ale lui S.E.I.

În cursul lunii decembrie 2006, I.F. împreună cu V.T. au luat-o de la Spitalul P. unde era internată şi au dus-o la un notariat în zona Pieţei N.

În faţa notariatului s-a întâlnit cu C.S., persoană căreia trebuia să îi dea o procură şi F.V., care trebuia să îl substituie în faţa notarului pe S.N.

Cu acea ocazie inculpatul I.F. i-a instruit cum să se poarte în faţa notarului.F.V. a intrat în cabinetul notarial pentru a semna, iar ea a semnat actul aflându-se în autoturism, notarul coborând la aceasta în acest scop.

După ce a semnat, V.T., cu un anume B. care a venit ulterior, au dus-o cu maşina înapoi la spital. A primit de la B. o sacoşă cu alimente, urmând ca după vânzarea imobilului, să primească 3000 de euro (aspect subliniat şi de martorul S.I.).

La sfârşitul lui martie 2007 I.F. a venit la domiciliul său împreună cu un bărbat necunoscut, pentru a se interesa dacă a fost arestată. După aproximativ o lună, când a mers la I.F. să îi ceară banii pentru ajutorul acordat, a fost ameninţată de acesta.

Faptul că martora şi-a schimbat ulterior declaraţiile în sensul că nu-i cunoaşte pe I.F. şi V.T. nu ar fi trebuit să prezinte relevanţă atâta vreme cât din declaraţiile lui C.P. a reieşit că la sfârşitul anului 2006 I.F. şi V.T. au venit la el acasă, cu autoturismul lui V.T., i-au adus-o acasă pe M.I., rugându-l să o ţină o oră-două, după care vor veni după ea.

După aproximativ 2 ore s-a întors doar V.T. şi a luat-o pe M.I. Martorul a precizat că nu cunoştea ce treabă aveau cei doi cu martora. De altfel chiar şi martorul C.P. a avut în faţa instanţei declaraţii oscilante cauzate de intimidarea pe care o realiza inculpatul I.F. asupra lui, relevant fiind finalul declaraţiei acestuia: „pentru siguranţa mea şi a familiei mele nu doresc să fiu confruntat cu I.F. sau cu alte persoane implicate în dosar".

Instanţa de fond, în mod corect a reţinut că declaraţiile date de martorii M.I. şi C.P. odată cu judecarea cauzei la fond sunt nereale, având în vedere că există vădite contradicţii între acestea, iar declaraţiile iniţiale date de către aceştia în cursul urmăririi penale, apropiate de momentul săvârşirii infracţiunii, sunt concordante.

Periculozitatea inculpatului I.F. în săvârşirea faptelor aşa cum au fost descrise este reliefată şi de declaraţia lui C.S., martor care la data de 20 septembrie 2007, audiat fiind de organele de urmărire penală, a menţionat că la termenul din 28 august 2007, la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, membri ai familiei lui I.F. se aflau în sala de şedinţă şi îi făceau semne de intimidare, iar pe holul instanţei, I.F. le-a ameninţat pe sora şi pe soţia sa.

La termenul din 05 februarie 2009, martorul cu identitate protejată S.I. a refuzat să răspundă la întrebările preşedintelui de complet, arătând că se teme, deşi era audiat în condiţiile speciale prev. de art. 86² C. pen.

Poziţia procesuală, atitudinea profund nesinceră şi oscilantă a inculpatului I.F. rezultă din declaraţiile contradictorii date de acesta în cauză.

Iniţial acesta a declarat că nu ştie nimic despre vânzarea unui imobilul din strada M.V., pentru ca apoi în faza judecăţii, pentru prima dată, să prezinte anumite detalii referitoare la C.S. care a venit la el acasă având acte de proprietate ale unui imobil aparţinând unor unchi ai săi şi la faptul că S.G. a menţionat că are un cumpărător, dar că pretinde un procent din preţ.

Declaraţia dată de inculpatul I.F. în faza judecăţii, este concordantă cu cea dată de inculpatul S.G. la acelaşi termen din 13 decembrie 2007.

Aceeaşi atitudine nesinceră a inculpatului I.F. a fost pusă în evidenţă de declaraţia coinculpatului V.T. care în una din declaraţiile date în 14 august 2007, a menţionat că l-a cunoscut pe F.V. prin intermediul lui I.F.

Instanţa de apel a precizat că martorii propuşi de inculpatul I.F. (G.T., N.M. şi T.D.F.) care au declarat în favoarea acestuia în sensul că făptuitorul C.S. îi datora sume de bani, şi ale căror declaraţii au fost înlăturate justificat de către instanţa fondului ca fiind făcute pro causa, sunt fără relevanţă pentru cauză aspectele pe care inculpatul a dorit să le evidenţieze prin audierea martorilor întrucât este necontestată împrejurarea că inculpatul şi numitul C.S. se cunoşteau dinainte de comiterea infracţiunii de înşelăciune, relaţiile dintre aceştia putând să fie în aceeaşi măsură bune sau deteriorate.

Ceea ce a omis în aprecieri instanţa de apel este chiar faptul că inculpatul I.F. este deosebit de pregătit în a-şi ascunde urmele în câmpul infracţional, prezentând instanţei fondului chiar şi o serie de martori, constituiţi pro causa.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul V.T., instanţa de apel a considerat că împotriva acestuia nu există dovezi irefragabile privind o contribuţie neîndoielnică a acestuia la săvârşirea infracţiunii.

Instanţa de recurs consideră că această apreciere este în contradicţie cu ansamblul materialului probator.

Astfel, declaraţiile martorului cu identitate protejată S.I. se coroborează cu declaraţiile inculpatului B.L. şi ale martorei M.I., precum şi cu declaraţiile martorului F.V. De asemenea şi declaraţiile date de inculpat în cauză sunt contradictorii.

Declaraţiile martorului F.V. din faza urmăririi penale sunt relevante, în sensul că inculpatul V.T. este cel care l-a dus la fotograf şi ulterior la notariat pentru încheierea actelor.

Deşi inculpatul V.T. a negat în mod constant implicarea sa în vânzarea terenului din strada M.V., despre care a menţionat că nu are cunoştinţă, din ansamblul materialului probator reiese că acesta a participat la convingerea martorului F.V. să se prezinte la notar sub o identitate falsă, pentru a-l împuternici pe C.S. să vândă imobilul, că l-a condus personal pe acesta la un centru unde i s-au făcut fotografii ce au fost folosite la falsificarea cărţilor de identitate, ulterior conducându-l şi la biroul notarial.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că cei doi inculpaţi au săvârşit faptele pentru care au fost trimişi în judecată sub forma complicităţii la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), şi (4) C. pen., astfel încât urmează a dispune condamnarea inculpaţilor I.F. şi V.T. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (4) C. pen., la câte o pedeapsă individualizată conform disp. art. 72 C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce se vor aplica inculpaţilor I.F. şi V.T. vor fi avute în vedere disp. art. 72 C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen. şi art. 52 C. pen.

Înalta Curte constată că în ceea ce priveşte participarea celorlalţi recurenţi inculpaţi la comiterea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, probele administrate, constând în propriile declaraţii date de cei doi inculpaţi, prin care aceştia au recunoscut săvârşirea faptelor conform celor reţinute prin actul de inculpare, coroborate cu declaraţiile martorei M.I., cu declaraţiile coinculpatei L.M., declaraţiile martorului cu identitate protejată „S.I.” precum şi mijloacele de probă constând în cartea de identitate falsificată având poza inculpatului B.L. dar purtând numele de R.L. aflată în arhiva notariatului public, adresa Direcţiei Generale de Taxe şi Impozite Locale sector 1, din cuprinsul căreia rezultă că pentru ridicarea certificatului fiscal a fost utilizată aceeaşi cartea de identitate falsificată având poza inculpatului B.L. dar purtând numele de R.L., declaraţiile părţilor vătămate S.D. şi G.A.M.I.V., procesele-verbale de recunoaştere de pe planşe foto de către părţile vătămate S.D. şi G.A.M.I.V. a inculpatului B.L., toate acestea împreună constituie un suport probator suficient şi concludent, pe baza căruia instanţa a putut stabili cu certitudine vinovăţia inculpaţilor B.L. şi S.G. în comiterea infracţiunilor, fiind astfel în mod corect condamnaţi de prima instanţă.

În ceea ce priveşte criticile formulate de inculpaţii S.G. şi L.M. privind individualizarea pedepselor aplicate şi solicitarea de aplicare a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010 la data de 27 noiembrie 2010, cu consecinţa reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime, Înalta Curte apreciază că acestea sunt fondate, urmând a se da eficienţă poziţiei de recunoaştere a săvârşirii faptelor de aceşti inculpaţi.

Recunoaşterea necondiţionată a faptelor astfel cum au fost reţinute prin rechizitoriu a fost valorificată, alături de alte împrejurări, în favoarea inculpaţilor prin reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., în scopul înlăturării oricărei inechităţi ce ar putea fi generată de neaplicarea unei norme procesuale penale care a intervenit în cursul desfăşurării procesului penal dar care priveşte tocmai sancţionarea mai blândă a unei fapte în ipoteza recunoaşterii depline a acuzaţiilor.

De asemenea, reţinerea aceloraşi circumstanţe s-au justificat şi faţă de obiectul cauzei în ansamblul său, având în vedere împrejurarea că în cauza disjunsă din prezenta, trei dintre făptuitori, respectiv C.S., M.I. şi F.V. (un autor şi doi complici) au fost condamnaţi în mod definitiv prin sentinţa penală nr. 681 din 05 iunie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 21278/3/2007 la pedepse rezultante de 3 ani închisoare cu suspendarea executării pedepselor sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani pentru mai multe infracţiuni, între care înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi respectiv complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, cei trei acţionând în acelaşi mod şi în realizarea aceloraşi activităţi infracţionale ca inculpaţii S.B. şi L.M., în scopul vânzării frauduloase a imobilului din str. M.V. şi similar în ceea ce priveşte imobilul din str. C.K.

De altfel, inculpaţii cercetaţi în prezenta cauză şi inculpaţii condamnaţi definitiv prin sentinţa penală nr. 681 din 05 iunie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, fac parte din aceeaşi grupare infracţională având drept scop înşelăciuni cu terenuri şi case, iar la individualizarea judiciară a pedepselor stabilite pentru toţi participanţii se impune ca aprecierea gradului de pericol social al faptelor precum şi consecinţele produse, să fie realizate în mod unitar pentru toţi făptuitorii, diferenţierile urmând să rezulte din contribuţia efectivă a fiecărui inculpat la comiterea infracţiunii precum şi din trăsăturile personale care caracterizează fiecare inculpat în parte, luând în calcul şi eventualele cauze de reducere a pedepselor.

Înalta Curte are în vedere în acest sens că gravitatea faptelor comise, măsura în care a fost tulburată ordinea juridică prin acestea, sunt elemente cu caracter obiectiv care trebuie menţinute faţă de toţi participanţii, în vederea soluţionării cauzei în ansamblul său şi în scopul unei corecte realizări a justiţiei represive, ţinând cont şi de circumstanţele personale care caracterizează pe fiecare dintre participanţi.

Aşa fiind, în raport de cele menţionate dar şi de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., va admite recursurile inculpaţilor S.G. şi L.M., va casa în parte decizia atacată şi va acorda inculpaţilor beneficiul dispoziţiilor legale menţionate în raport şi de criteriile prev. de art. 72 C. pen.

În ceea ce priveşte individualizarea modalităţii de executare a pedepselor rezultante aplicate celor trei inculpaţi, gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, consecinţele produse, gradul de contribuţie efectivă a inculpaţilor B.L., S.G. şi L.M. la săvârşirea infracţiunilor şi producerea consecinţelor dăunătoare impun executarea pedepselor principale aplicate în regim privativ de libertate, scopul preventiv şi educativ al pedepsei neputând fi atins decât prin executarea efectivă a pedepselor aplicate în regim de detenţie, numai astfel fiind garantată formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială, creându-se premizele reinserţiei sociale a inculpaţilor.

Solicitarea formulată de recurenta-inculpată L.M. cu privire la aplicarea unei pedepse fără executare în regim de detenţie este neîntemeiată.

Înalta Curte apreciază că inculpata L.M. a avut o contribuţie esenţială în atingerea scopului fraudulos urmărit, în condiţiile în care s-a prezentat în faţa autorităţii reprezentate de notarul public şi a semnat în calitate de vânzătoare actul oficial, în schimbul sumei de bani ce i-a fost promisă, astfel încât rolul acesteia nu poate fi minimalizat, iar contribuţia la rezultatul produs este una însemnată şi care nu permite aprecierea că inculpata s-ar putea îndrepta fără executarea efectivă a pedepsei stabilite în sarcina sa.

În ceea ce priveşte motivul de recurs al Parchetului privind pe inculpatul recidivist B.L., Înalta Curte apreciază că starea de recidivă post condamnatorie a fost avută în vedere de instanţă, prin modul în care s-a făcut individualizarea judiciară, atât la stabilirea pedepselor pentru fiecare infracţiune în parte, în aplicarea dispoziţiilor art. 80 C. pen., dar şi cu ocazia stabilirii modalităţii de executare a pedepsei închisorii, dispusă faţă de acesta.

În ceea ce priveşte motivul de recurs formulat de Parchet, vizând greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor B.L., S.G. şi L.M., Înalta Curte va proceda la examinarea acestuia şi va dispune în raport şi de solicitarea inculpaţilor S.G. şi L.M. de aplicare a disp. art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen., aşa cum s-a menţionat în precedent.

În operaţiunea de individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor din prezenta cauză, contrar susţinerilor formulate de Parchet, instanţa de apel a evaluat gradul de pericol social al faptelor comise de inculpaţi, procedând la o corectă individualizare a pedepselor aplicate acestora, ţinând cont de contribuţia esenţială a fiecărui inculpat în parte şi efectele socio-economice ale infracţiunilor de genul celor săvârşite de inculpaţi, făcând referire la modul coordonat şi relativ pertinent şi la rolurile pe care le aveau în faţa autorităţilor publice române.

Se constată că instanţa a făcut o corectă individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, folosind şi aplicând în mod corect criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume: gradul de pericol social al faptei săvârşite, urmând ca celelalte două criterii, persoana făptuitorului şi circumstanţele atenuante sau agravante, ca şi criterii de individualizare alăturate şi distincte, să fie avute în vedere numai după ce instanţa de judecată şi-a format părerea cu privire la gradul de pericol social concret al activităţii infracţionale.

Sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social al faptei şi persoana infractorului se află şi criterii subiective, cum sunt persoana făptuitorului şi conduita sa, luată în considerare, desigur, în ansamblul ei, aşa cum s-a manifestat nu numai înainte, dar şi după săvârşirea faptei, până în momentul soluţionării cauzei de către organul judiciar.

Curtea a apreciat corespunzător cuantumul pedepselor aplicate inculpatului B.L., ţinând seama de întreaga activitate infracţională desfăşurată de acesta aşa încât, se apreciază că pedeapsa astfel stabilită este suficientă pentru atingerea scopului reglementat de art. 52 C. pen.

De asemenea, cuantumul pedepselor aplicate pentru infracţiunile săvârşite de inculpatul S.G., este suficient şi proporţional cu gravitatea şi perseverenţa infracţională de care a dat dovadă prin participarea sa la comiterea celor două infracţiuni de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în forma complicităţii.

Instanţa de apel a considerat în mod just că şi în ceea ce priveşte activitatea infracţională a inculpatei L.M. trebuie să dea dovadă de clemenţă în raport de circumstanţele reale şi personale reţinute în cauză.

Considerând pedepsele corespunzătoare şi eficiente pentru atingerea scopului preventiv, fiind mijloace eficiente de constrângere şi reeducare conform art. 52 C. pen., Înalta Curte nu va majora cuantumul acestora.

În ceea ce priveşte individualizarea modalităţii de executare a pedepselor rezultante aplicate celor trei inculpaţi, gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, consecinţele produse, gradul de contribuţie efectivă a inculpaţilor B.L., S.G. şi L.M. la săvârşirea infracţiunilor şi producerea consecinţelor dăunătoare, se apreciază că nu se impune reindividualizarea pedepselor principale aplicate în regim privativ de libertate, scopul preventiv şi educativ al pedepsei putând fi atins fără executarea efectivă a pedepselor aplicate.

Se apreciază că în acest mod garantează formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială, creându-se premizele reinsertiei sociale a inculpaţilor.

Pentru considerentele arătate, în temeiul disp. art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpaţii S.G. şi L.M., va casa în parte atât decizia, cât şi sentinţa atacate şi, rejudecând, în fond va menţine dispoziţia de condamnare a inculpaţilor S.G. şi L.M. pentru toate infracţiunile pentru care aceştia au fost trimişi în judecată şi va face aplicarea disp. art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen., menţinând cuantumul pedepselor aplicate acestora, prin hotărârile menţionate.

Totodată, va dispune condamnarea inculpaţilor I.F. şi V.T. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. la câte o pedeapsă principală într-un cuantum individualizat, conform celor arătate în precedent şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Totodată, va face aplicarea disp. art. 71 C. pen., rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru ambii inculpaţi.

Va menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.L., împotriva aceleiaşi decizii.

Urmează a constata că inculpatul B.L. este arestat în altă cauză.

Văzând disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat B.L. la plata cheltuielilor judiciare către stat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpaţii S.G. şi L.M. împotriva deciziei penale nr. 323/A din data de 01 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Casează în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 1/F din data de 3 ianuarie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi rejudecând, în fond:

Face aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. pentru inculpaţii S.G. şi L.M., menţinând pedepsele stabilite de instanţa de apel, respectiv de 4 ani închisoare pentru inculpatul S.G. şi de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru inculpata L.M.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen. condamnă pe inculpaţii I.F. şi V.T. la o pedeapsă de 6 ani închisoare fiecare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru fiecare.

Face aplicarea art. 71 C. pen., art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru ambii inculpaţi.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor care nu sunt contrare prezentei decizii.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.L., împotriva aceleiaşi decizii.

Constată că inculpatul B.L. este arestat în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat B.L. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi S.G. şi L.M., în sumă de câte 200 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă intimaţii inculpaţi I.F. şi V.T. la plata sumei de câte 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 noiembrie 2012.

#Inselaciune. Jurisprudenta

← ICCJ. Decizia nr. 3652/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 3496/2012. Penal. Rejudecarea după extrădare... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3558/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Uzul de fals (art. 291 C.p.), falsul privind identitatea (art. 293 C.p.). Recurs