ICCJ. Decizia nr. 3705/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3705/2012

Dosar nr. 3601/102/2010

Şedinţa publică din 14 noiembrie 2012

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 54 din 04 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Mureş a fost respinsă, ca rămasă fără obiect, propunerea instanţei de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor T.I., S.P.M. şi S.S.V. prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a Corupţiei, în aceleaşi infracţiuni, însă cu reţinerea art. 41 alin. (2) C. pen., în baza art. 334 C. proc. pen.

1. A fost condamnat inculpatul S.P.M. la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de dare de mită prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi a art. 76 alin. (1) lit. e) teza 1 C. pen.

S-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate, în baza art. 81 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen.

S-a fixat inculpatului un termen de încercare de 2 ani şi 5 luni, conform art. 82 alin. (1) C. pen.

I s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

S-au constatat suspendate pedepsele accesorii prev. la art. 64 C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, conform art. 71 alin. (5) C. pen.

2. A fost condamnat inculpatul S.S.V. la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la dare de mită prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi a art. 76 alin. (1) lit. e) teza 1 C. pen.

A fost condamnat inculpatul S.S.V. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la luare de mită prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi a art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

S-a dispus înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi ca efect al reţinerii circumstanţei atenuante judiciare, conform prev. art. 76 alin. (3) C. pen.

Au fost contopite pedepsele stabilite, conform art. 33 lit. b) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea dintre acestea, de 2 ani închisoare.

S-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate, în baza art. 81 alin. (1) lit. a), b), c), alin. (2) C. pen.

S-a fixat inculpatului un termen de încercare de 4 ani, conform art. 82 alin. (1) C. pen.

I s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

S-au constatat suspendate pedepsele accesorii prev. la art. 64 C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, conform art. 71 alin. (5) C. pen.

3. A fost condamnat inculpatul T.I. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi a art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv a art. 76 alin. (1) lit. d C. pen.

S-a dispus înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi ca efect al reţinerii circumstanţei atenuante judiciare, conform prev. art. 76 alin. (3) C. pen.

I-a fost interzis inculpatului ca pe durata executării pedepsei principale să exercite vreunul din drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b),c) C. pen., în baza art. 71 C. pen.

S-a constatat că inculpatul este deţinut în altă cauză.

S-a dispus confiscarea specială de la inculpatul T.I. a sumei de 12.000 de euro care a format obiectul infracţiunii de luare de mită, conform art. 19 din Legea nr. 78/2000 modificată.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de câte 600 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală şi a cercetării judecătoreşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie, emis la data de 30 septembrie 2010, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor T.I., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art-254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, S.P.M. pentru comiterea infracţiunii de dare de mită prevăzut de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi S.S.V., sub acuza comiterii infracţiunilor de complicitate la luare de mită prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi complicitate la dare de mită, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

În considerentele rechizitoriului s-a arătat că la data de 6 februarie 2008, între Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, în calitate de achizitor, pe de o parte, şi Asociaţia A.B.G. şi SC A.C. SRL, reprezentată prin S.L., în calitate de executant, pe de altă parte, s-a încheiat contractul de lucrări, având ca obiect executarea şi finalizarea lucrărilor pentru „Reabilitare drumuri urbane în staţiunea balneoclimaterică Sovata”.

Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, a desemnat firma de consultanţă I.I.S.L. Madrid – sucursala Bucureşti, să supravegheze execuţia lucrărilor de către contractor (în speţă de către A.B.G. şi SC A.C. SRL), precum şi să certifice plăţile datorate contractorului, fiind încheiat astfel contractul de servicii - „Management and Site Supervision Support of Works Financed under Phare 2006 - ESC”. (adresa nr. P5253/10/100/AGC/mm din data de 18 mai 2010, emisă de I.I.S.L. - Vol. II, filele 286-287 dosar urm. pen.)

Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor a aprobat, la data de 14 iulie 2008, numirea inculpatului T.I. ca inginer senior, începând cu data de 11 august 2008, pentru contractul RO 2005-017 - 553.04 ianuarie 01 ianuarie 02.16 - „Reabilitarea drumurilor urbane în staţiunea Sovata” (scrisoarea de notificare nr. 8 din 14 iulie 2008 - Vol. II, filele 296-297 dosar urm. pen.)

În calitatea sa de inginer senior, inculpatul T.I. avea, în principal, următoarele atribuţii, aşa cum reiese din Delegarea de Autoritate a Inginerului:

- emitea instrucţiuni în scris, după ce primea aprobare de la Inginerul Rezident;

- emitea notificări de trasare a lucrărilor, după ce primea aprobarea Inginerului Rezident;

- superviza activitatea Antreprenorului pe şantier;

- primea notificări;

- executa examinări;

- aproba timpul şi locul testării;

- primea rezultatele testelor;

- cerea refacerea testelor dacă rezultatele erau vizibil inadecvate;

- cerea ca Producători, Materiale şi Lucrări să fie retestate;

- emitea instrucţiuni după ce primea aprobarea Inginerului Rezident;

- examina lucrările;

- cerea repetarea testelor;

- aproba Producători şi Materiale (delegarea de Autoritate a inginerului - Vol. II, filele 292-295 dosar urm. pen.)

S-a reţinut că în primăvara anului 2009, muncitorii din cadrul SC A.C. SRL au început executarea lucrărilor de reabilitare la drumurile din Sovata. Administrator al societăţii anterior menţionate este S.P.M., iar cu desfăşurarea lucrărilor s-a ocupat S.S.V., director în cadrul aceleiaşi societăţi.

Prin luna aprilie-mai 2009, inculpatul T.I. a purtat o discuţie cu inculpatul S.S.V., împrejurare în care cel prim menţionat i-a spus celui ultim menţionat că are „pretenţia la un procent de 10% din valoarea lucrărilor neefectuate de, dar decontate de Ministerul Dezvoltării”, apreciind suma care urma să i se remită ca fiind mai mare de 10.000 de euro.

Ulterior, inculpatul S.S.V. i-a comunicat lui T.I. că administratorul societăţii, S.P.M., este de acord cu propunerea. Astfel, din vara anului 2009 şi până în martie 2010, inculpatul T.I. a primit direct de la S.P.M. suma de 500 euro, iar prin intermediul lui S.S.V. a primit mai multe tranşe de bani, respectiv, 1.000 euro, 6.500 euro şi 4.000 euro, totalizând astfel suma de 12.00 euro. (declaraţia învinuitului T.I. - Vol. II, filele 33-34 dosar urm. pen.)

În baza autorizaţiilor emise de Tribunalul Bucureşti au fost înregistrate convorbirile telefonice purtate de martorul P.V.R. cu inculpaţii T.I. şi S.S.V., precum şi discuţiile purtate în mediul ambiental de martorul anterior menţionat cu inculpatul prim-menţionat.

Astfel, la data de 13 aprilie 2010, în cadrul discuţiilor purtate în mediul ambiental de P.V.R. şi T.I., cel prim menţionat l-a întrebat pe cel ultim menţionat câţi bani a luat de la SC A.C. SRL, T.I. răspunzând „De la ei ştii cât am luat? Zece la sută am luat”, „Zece la sută din ce n-o făcut”. Solicitându-i-se de către P.V.R. să precizeze „… în cifre, în lei, în euro”, inculpatul T.I. a afirmat textual „Cam jumătate de la tine”.

Având în vedere cele afirmate de inculpatul T.I., P.V.R. a tras concluzia că acesta a primit de la SC A.C. SRL „deci, undeva la cinşpe mii”, însă acesta din urmă a negat, şi după ce martorul a spus „doişpe”, inculpatul a confirmat, afirmând textual „Cam atât. Şi tot le-o rămas”.

În cadrul aceleiaşi discuţii, T.I. a precizat că „… eu n-am cerut. Spre exemplu, din … Trebuia să cer şi eu din toată lucrarea, să spun: Măi atâta cotă parte îmi dai, faci şi lucrarea. Nu? Am zis: Băi, din ce nu face dai şi tu acolo ceva” (procesul verbal, din data de 05 mai 2010, de redare în formă scrisă a conţinutului dialogurilor ambientale purtate la data de 13 aprilie 2010, de către P.V. şi inculpatul T.I. –Vol. II, filele 172-255 dosar urm. pen.).

În ziua de 16 aprilie 2010, ora 11:04:05 P.V.R. şi T.I. au purtat o discuţie telefonică în cadrul căreia, între altele, s-au făcut referiri şi la SC A.C. SRL Astfel, referindu-se la administratorul acestei societăţi, P.V.R. i-a spus inculpatului T.I. „Păi, nu ştiu …o-nceput să spună cât ţi-o dat şi cum ţi-o dat. şi eu am zis că minţeşte”, fapt pentru care acesta din urmă a întrebat „Cât a dat? Cât …a?”. Întrucât P.V.R. a afirmat „Nu ştiu, păi, n-are … el a vehiculat o sumă mai mare”, T.I. a replicat „Eu ţi-am zis cât. N-are ce vehicula, măi. Eu ţi-am zis cât”, „era vreo doişpe”. La întrebarea lui P.V.R. „doişpe mii?”, „Doişpe mii de euro, a?”, inculpatul T.I. a confirmat, afirmând „Da”.

Spre finalul discuţiei, P.V.R. i-a spus inculpatului T.I. că „… S. cel mic (n.n. S.S.V.) era corect. Acela o zis pe şleau că el atât…”, situaţie în care inculpatul mai sus menţionat a afirmat „Ce-o zis? Cât am zis eu, nu?”. (procesul verbal, din data de 29 aprilie 2010, de redare în formă scrisă a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 16 aprilie 2010, ora 11:04:05, de către P.V. şi inculpatului T.I. - Vol. II, filele 168-171 dosar urm. pen.).

De asemenea, la data 26 aprilie 2010, ora 12:21:42 P.V.R. a purtat o discuţie telefonică cu inculpatul S.S.V., utilizator al postului telefonic cu nr. 0730.087.014, în cadrul căreia acesta din urmă a recunoscut că a dat banii inculpatului T.I. Astfel, întrucât P.V.R. a precizat că T.I. se plânge că „mai are de luat ceva bani de la mine”, inculpatul S.S.V. a afirmat textual „Da’ de ce p…a mea se plânge, mă că doar bani a făcut destul …?”. În acest context, martorul mai sus menţionat i-a spus inculpatului S.S.V. „Păi, da’ acela se plânge şi de voi se plânge că era vorba că se dea numai, să dea vreo cinşpe mii, până la urmă n-a primit de la P. numai doişpe mii. Da’ astea tu le ştii mai bine ca mine.”

În continuarea discuţiei S.S.V. l-a asigurat pe P.V.R. că a dat toţi banii inculpatului T.I., afirmând „… păi, aia e rezolvată, mă omule, mă”, „E ţigan atunci mă”. De asemenea, la întrebarea martorului „Da’ în, cu cât te-ai înţeles cu el”, inculpatul mai sus menţionat a răspuns „Păi, cu cinşpe parcă dacă bine îmi amintesc”. La afirmaţia martorului „No şi el se plânge că n-a primit numai doişpe”, S.S.V. a replicat „Da, p…a, că el nu ştie să adune, ori a venit la tine cu vrăjeli că, ca să…”. În contextul aceleiaşi discuţii, P.V.R. i-a spus inculpatului S.S.V. „Numai ştiu dacă de obicei i-ai dat tu sau i-a dat P., tu, sută la sută că ai informaţii”, acesta din urmă confirmând spusele martorului şi, totodată, i-a solicitat acestuia să nu discute astfel de chestiuni prin telefon, afirmând textual „Îhî, hai să nu mai povestim prin telefon, dă-o în p…a mea, de treburi de genu’ acesta…”. (procesul verbal, din data de 19 mai 2010, de redare în formă scrisă a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 26 aprilie 2010, ora 1221:42, de către P.V. şi inculpatul S.S.V. - Vol. II, filele 159-162 dosar urm. pen.).

La 04 mai 2010, ora 10:11:14, P.V.R. a purtat din nou o discuţie telefonică cu inculpatul S.S.V., ocazie cu care cel prim menţionat şi-a arătat nemulţumirea de faptul că inculpatul T.I. cere bani în continuare, afirmând textual „… Vine şi T., iar se plânge, m-a sunat”, „no păi, acela mă sună non stop, mai are de luat de la mine patru mii cinci sute de euro”. În acest context, inculpatul S.S.V. i-a atras atenţia lui P.V.R. că „… prin telefon nu trebuie povestit”. Cu toate acestea, P.V.R. a continuat să-şi arate nemulţumirea, situaţie în care S.S.V. i-a spus că T.I. s-a purtat în acelaşi mod şi cu ei (n.n. S.S.V. şi S.P.M.) şi că afirmaţia acestuia din urmă în sensul că nu a primit toată suma promisă de ei nu este reală, afirmând textual „… păi, mă, aşa ne-a făcut şi nouă, mă. Deci, ce ţi-a zis ţie este o minciună, să ştii”, „minciună totală da’ nu, cum?”, „Că n-a primit totu”.

În continuare, P.V.R. a spus „Aa…păi, nu, da’ spun, păi acesta a venit şi mi-a spus revoltat că ăă s-a înţeles cu tine în cinşpe mii şi n-a primit numai doişpe mii şi…”, fapt pentru care inculpatul S.S.V. a precizat că va purta o discuţie cu T.I., afirmând „Îhî, no, lasă că eu, îl întreb eu”!, „îl întreb, să-mi bag p…a că-i zic eu, da?” şi totodată, i-a solicitat din nou martorului să nu mai discute astfel de lucruri la telefon, afirmând „Băi, L. nu mai povesti prin telefon dă-o în p…a mea că ne ascultă careva, ne f…e de ne-ndoaie, da!”, „Nu mai povesti nimic L. că nu vrea s-au chestii de genu’ acesta pe telefon, bine?”.

În continuarea discuţiei, inculpatul S.S.V. a afirmat, referindu-se la T.I., „dar eu cred că şi-a asigurat salariul pe un an de zile”. De asemenea, a mai precizat că va purta o discuţie cu acesta în legătură cu banii remişi, afirmând textual „Cred, eu o să-i reamintesc că doar calculul împreună l-am făcut dă-l în p…a mea şi adunările împreună le-am făcut”, „ori, ori joacă,ori joacă la cacialma ca să te sensibilizeze pe tine!”, „… el zice că: MĂ, i-a tras unu’ o ţeapă să nu mi-o tragă şi-al doilea. Cam aşa cred că gândeşte”.

În replică, P.V.R. a afirmat că nu crede afirmaţiile lui T.I. în sensul că nu a primit de la S.S.V. şi S.P.M. toată suma de bani promisă, afirmând „Deci, eu asta l-am întrebat şi i-am spus concret, zic: Băi eu îl cunosc pe… şi pe P. şi p-ăstalalt, zic, imposibil! Că şi mi-e mi-a făcut un calcul şi concediul, cauciucurile şi o …”, „vreo opt mii de euro nici nu le-a băgat”, context în care inculpatul S.S.V. i-a solicitat „Lasă, hai nu mai vorbim prin telefon!”. (procesul verbal, din data de 21 mai 2010, de redare în formă scrisă a conţinutului convorbirii telefonice purtate la data de 04 mai 2010, ora 10:11:14, de către P.V. şi inculpatul S.S.V. - Vol. II, filele 154-157 dosar urm. pen.).

La data de 11 mai 2010, în contextul unei discuţii purtate în mediul ambiental de P.V.R. cu inculpatul T.I., cel prim menţionat a întrebat dacă a mai vorbit cu „acesta mic…” (n.n. S.S.V.) şi „Da’ de dat nu ţi-a dat toţi banii, ţi-a dat toţi banii, sincer?” T.I. a confirmat că i-au fost daţi toţi banii, însă „trebuia să mai dea ceva la sfârşit da’, noi discutaserăm o treabă şi …”, „Nu, îi mai rămăsese şaptişpe mii de euro şi eu i-am zis: Hai, băi, decontează-i şi pe ăia şi ne-om înţelege! Şi-a zis că: Da şi las’ că … N-a mai dat nimic pe ea”. (procesul verbal, din data de 11 mai 2010, de către P.V. şi inculpatul T.I. - Vol. II, filele 257-258 dosar urm. pen.).

Fiind audiat, inculpatul T.I. a recunoscut comiterea infracţiunii reţinute în sarcina sa, declarând, că în calitate de inginer senior la I.I.S.L. Madrid - sucursala Bucureşti, prin intermediul lui S.S.V., a pretins de la S.P.M., administrator la SC A.C. SRL, un comision de 10% din valoarea lucrărilor decontate şi neefectuate în realitate de către această societate, apreciind că această sumă va fi mai mare de 10.000 euro, întrucât suma ce urma să fie decontată în plus depăşea 100.000 euro şi, ulterior, în perioada iunie 2009 - martie 2010, i s-a remis de către S.P.M., atât personal cât şi prin intermediul lui S.S.V., suma totală de 12.000 euro. (declaraţiile învinuitului T.I. - Vol. II, filele 27-28, 31-32, 33-34 dosar urm. pen.).

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii S.P.M. şi S.S.V., aceştia au precizat că nu se consideră vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor reţinute ca învinuire în sarcina lor. La 15 iunie 2010, inculpatul ultim menţionat a declarat faptul că nu a purtat discuţii cu vreo persoană legată de plata lucrărilor ori de plata unor sume suplimentare de bani. (declaraţiile din data de 15 iunie 2010 - Vol. II, filele 42-43, 47-48 dosar urm. pen.).

După ce a luat la cunoştinţă de materialul de urmărire penală, la 23 septembrie 2010, inculpatul S.S.V., referindu-se la convorbirile telefonice purtate cu P.V.R., a menţionat că acestea au avut loc urmare a solicitării făcute de T.I. care „mi-a spus că joc un fel de teatru cu P.V. în sensul că noi ne-am achitat datoriile faţă de el, tot pentru o consultanţă tehnică”. (procesul-verbal din data de 23 septembrie 2010 - Vol. I, filele 27-29 dosar urm. pen.)

Materialul probator administrat în cauză, respectiv înregistrările audio şi video efectuate în cauză coroborate cu declaraţiile martorului P.V.R. şi cele ale inculpatului T.I., au dovedit însă pe deplin vinovăţia inculpaţilor S.P.M. şi S.S.V.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Tg. Mureş şi inculpaţii T.I., S.P.M. şi S.S.V.

În motivarea apelului Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Tg. Mureş a solicitat înlăturarea cauzei de atenuare a pedepsei prev. de art. 19 din O.U.G. nr. 43/2001, în privinţa inculpatului T.I. şi majorarea pedepselor aplicate celor trei inculpaţi, cu executarea efectivă a acestora şi interzicerea unor drepturi.

Parchetul a arătat că instanţa de fond în mod greşit a reţinut cauza de reducere a pedepsei prev. de art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 în privinţa inculpatului T.I., întrucât acesta nu a denunţat şi nici nu a facilitat tragerea la răspundere penală a vreunei persoane chiar dacă a recunoscut comiterea faptei şi prin urmare, nu sunt aplicabile dispoziţiile acestui text de lege.

De asemenea, a mai apreciat că se impune aplicarea fiecărui inculpat a unor pedepse într-un cuantum situat cel puţin în jurul minimului special prevăzut de lege, cu executarea efectivă a pedepselor aplicate.

Inculpatul T.I., în motivarea apelului a solicitat desfiinţarea sentinţei atacate şi aplicarea unei pedepse mai reduse, arătând că s-a făcut o greşită individualizare a pedepsei, în contextul în care i s-a reţinut disp. art. 3201 C. proc. pen.

Inculpaţii S.P.M. şi S.S.V. în motivarea orală a apelului au solicitat, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice formulată prin concluziile scrise, instanţa trebuind să repună cauza pe rol şi să pună în discuţia părţilor această cerere.

Un alt motiv de trimitere a cauzei spre rejudecare a constat în faptul că inculpatul T.I. a solicitat aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen. şi totuşi a fost audiat, respingându-i-se cererea de aplicare a procedurii simplificate.

Pe fondul apelului, inculpaţii au solicitat achitarea lor, întrucât la dosarul cauzei nu există probe, în afara oricărui dubiu, care să conducă la condamnarea lor.

Curtea de apel a apreciat că doar apelurile declarate de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul teritorial Târgu Mureş şi inculpatul T.I. sunt fondate.

În apelul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, s-a reţinut că prima instanţă în mod greşit a reţinut că sunt aplicabile disp. art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 pentru inculpatul T.I. întrucât la dosarul cauzei nu sunt acte din care să rezulte îndeplinirea cumulativă a acestui text de lege. Chiar dacă inculpatul Tăutu a recunoscut comiterea faptei, nu a făcut nici un denunţ în cursul urmăririi penale care să faciliteze identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni prevăzute de Legea nr. 78/2000 şi, ca atare, nu se justifică reţinerea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, pe care, de altfel, prima instanţă nici nu a motivat-o.

S-a mai apreciat ca fondată critica parchetului privind cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor, reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea inculpaţilor S.S.V. şi S.P.M. nefiind justificată, iar pentru inculpatul T.I. s-a apreciat că, în raport de natura infracţiunii, pedeapsa nu este just individualizată.

Cu privire la motivul de apel al parchetului ce viza aplicarea unor pedepse celor trei inculpaţi cu executare în regim de detenţie s-a apreciat că nu este fondat, circumstanţele personale ale inculpaţilor S.S.V. şi S.P.M. justificând modalitatea de executare dispusă de prima instanţă.

Pentru inculpatul T.I. s-a reţinut ca întemeiată solicitarea de aplicare a disp. art. 3201 C. proc. pen., având în vedere că acesta a recunoscut fapta şi faţă de acesta nu s-a administrat nici o probă.

Solicitarea acestuia de reducere a pedepsei a fost respinsă.

În privinţa apelurilor inculpaţilor S.P.M. şi S.S.V., Curtea de apel a apreciat că nu sunt fondate.

Solicitările acestora de trimitere a cauzei spre rejudecare s-au apreciat neîntemeiate, iar în ceea ce priveşte condamnarea s-a reţinut că probele administrate fac dovada că cei doi inculpaţi se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii.

În baza acestor considerente, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia penală nr. 11/ A din 9 februarie 2012, a admis apelurile declarate de D.N.A. - Serviciul Teritorial Tg. Mureş şi inculpatul T.I. împotriva sentinţei penale nr. 54 din 4 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Mureş, în Dosarul nr. 3601/102/2010.

A desfiinţat în parte hotărârea atacată şi rejudecând cauza:

1. În baza art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201C. pr. pen. şi art. 74 lit. c) ), art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat pe inculpatul T.I. la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de luare de mită.

2. A majorat de la 5 luni la 1 an închisoare pedeapsa aplicată inculpatului S.P.M. pentru comiterea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 255 alin. (1) C. pen., prin înlăturarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

A fixat inculpatului un termen de încercare de 3 ani, conform, art. 82 alin. (1) C. pen.

3. A majorat de la 5 luni la 1 an închisoare pedeapsa aplicată inculpatului S.S.V. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la dare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 255 alin. (1) C. pen., prin înlăturarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

A majorat de la 2 ani la 3 ani închisoare pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii de complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., prin înlăturarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

A aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pentru o perioadă de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) a contopit pedepsele stabilite mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pentru o perioadă de 2 ani.

Potrivit art. 861 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale de 3 ani închisoare aplicate, pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

A stabilit ca în temeiul art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, periodic, potrivit datelor care se vor fixa, la Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş;

- să anunţe acest Serviciu, în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 863, alin. (3) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să respecte următoarea obligaţie:

- să nu schimbe domiciliul sau reşedinţa, decât după o informare a Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş, în prealabil cu cel puţin 2 săptămâni;

A desemnat Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiei instituite în sarcina inculpatului.

A atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864, alin. (1) şi ( 2 ) C. pen. cu referire la art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii.

A eliminat din hotărârea atacată dispoziţiile privind suspendarea condiţionată a pedepsei aplicate inculpatului S.S.V.

A menţinut celelalte dispoziţii din hotărârea atacată şi care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii S.P.M. şi S.S.V. împotriva aceleaşi hotărâri.

A obligat inculpaţii S.P.M. şi S.S.V. la plata sumei de 200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale în favoarea statului;

Celelalte cheltuieli judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş şi inculpaţii T.I., S.P.M. şi S.S.V.

Parchetul a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 172 şi 14 C. proc. pen., criticând hotărârea pentru greşita reţinere faţă de inculpatul Tăutu Ion a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., greşita individualizare a pedepselor aplicate celor trei inculpaţi şi greşita aplicare a pedepsei complementare în privinţa inculpatului S.S.V.

Inculpatul T.I. a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi reducerea pedepsei.

Inculpaţii S.P.M. şi S.S.V. au formulat motive de recurs comune, invocând cazurile de casare prev. de art. 3859pct. 9, 10, 17, 18 şi 14 C. proc. pen. Au susţinut că instanţa nu s-a pronunţat pe cererile formulate de schimbare a încadrării juridice ale faptelor pentru inculpatul T.I. din infracţiunea de luare de mită în infracţiunea de abuz în serviciu, iar pentru cei doi inculpaţi, în instigare sau complicitate la această infracţiune, că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia, că inculpatul S.S.V. nu poate fi în acelaşi timp autorul celor două fapte penale, respectiv complicitate şi la luarea de mită şi la date de mită, că s-a comis o gravă eroare de fapt prin condamnarea inculpaţilor, solicitându-se, în principal, achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Cu caracter subsidiar, s-a criticat individualizarea pedepselor aplicate, solicitându-se reţinerea circumstanţelor atenuante şi reducerea pedepselor aplicate.

Înalta Curte, analizând decizia penală recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurenţi, cât şi conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază ca fiind întemeiate în parte recursurile declarate de parchet şi inculpatul S.S.V. şi ca neîntemeiate recursurile inculpaţilor S.P.M. şi T.I.

În recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş s-a invocat, ca o primă critică, greşita reţinere faţă de inculpatul T.I. a dispoziţiilor art. 3201C. proc. pen. (caz de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.).

Critica nu este fondată.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că în şedinţa de judecată din 26 noiembrie 2010, înainte de citirea actului de sesizare, inculpatul T.I. a învederat instanţei că doreşte să se judece în procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen. Instanţa a procedat la ascultarea inculpatului, interogându-l amănunţit asupra situaţiei de fapt, deşi acest lucru nu e cerut de disp. art. 3201C. proc. pen. şi, apreciind că aspectele prezentate de inculpat diferă de starea de fapt descrisă în rechizitoriu, a respins cererea acestuia de aplicare a disp. art. 3201 C. proc. pen.

În acest context, inculpatul a arătat instanţei că recunoaşte fapta şi vinovăţia, că nu înţelege să semneze declaraţia luată la acel termen, că-şi menţine declaraţiile din cursul urmăririi penale de recunoaştere şi nu solicită probe, înţelegând să se judece pe probele administrate în cursul urmăririi penale.

În mod corect, constatând opţiunea fermă a inculpatului de recunoaştere a vinovăţiei şi împrejurarea că acesta a şi fost condamnat doar pe probele administrate în cursul urmăririi penale, faţă de acesta neadministrându-se alte probatorii, instanţa de apel a corectat hotărârea primei instanţe şi a făcut aplicarea art. 3201 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază, de asemenea, că nici solicitarea parchetului de majorare a pedepselor şi executare a acestora în regim de detenţie pentru inculpaţii S.P.M. şi S.S.V. nu este justificată (caz de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.).

În apel au fost admise criticile parchetului şi au fost înlăturate circumstanţele atenuante reţinute în favoarea inculpaţilor S.P.M. şi S.S.V., procedându-se la majorarea pedepselor aplicate acestora, dar şi la majorarea pedepsei aplicate inculpatului T.I., într-un cuantum pe care Înalta Curte îl apreciază îndestulător în raport de gravitatea şi natura faptelor comise.

Sub aspectul modalităţii de executare pentru inculpaţii S.P.M. şi S.S.V., Înalta Curte constată, de asemenea, o corectă orientare a instanţei de apel, aplicarea art. 81 C. pen. pentru inculpatul S.P. şi a art. 861 C. pen. pentru inculpatul S.S.V. fiind justificată de circumstanţele personale ale acestora, ambii fără antecedente penale, apreciindu-se că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate.

Înalta Curte reţine însă, ca fondată, critica parchetului, însuşită şi de inculpatul S.S.V. formulată tot în cadrul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., privind greşita aplicare a pedepsei complementare faţă de acest inculpat, care trebuie să se limitele la drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen., fără a interzice inculpatului şi dreptul de a alege prev. de art. 64 lit. a) teza I C. pen.

În ceea ce priveşte criticile formulate în recursul declarat de inculpatul T.I., Înalta Curte le apreciază ca nefondate.

Acest inculpat a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei şi prin aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

Înalta Curte constată că, în apel, în mod corect aplicarea acestor prevederi a fost înlăturată, nefiind îndeplinite condiţiile pentru a se reţine incidenţa lor.

Chiar dacă inculpatul T.I. a recunoscut comiterea faptei, nu a făcut nici un denunţ în cursul urmăririi penale prin care să faciliteze identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni prevăzute Legea nr. 78/2000.

Cât priveşte reducerea pedepsei, Înalta Curte constată că acestui inculpat i-au fost reţinute în favoarea sa circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. c) ) C. pen., cărora li s-a dat eficienţa cuvenită.

În recursurile declarate de inculpaţii S.P.M. şi S.S.V., Înalta Curte reţine următoarele:

Un prim motiv de recurs vizează cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., susţinându-se că decizia pronunţată în apel nu este motivată.

Înalta Curte constată că această critică nu este fondată, analiza deciziei recurate relevând că instanţa de apel a procedat la analiza tuturor motivelor de apel invocate atât de parchet, cât şi de inculpaţi, răspunzând tuturor apărărilor şi solicitărilor formulate de apelanţi.

Nici critica referitoare la cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. nu este fondată.

Se susţine că instanţa de fond nu s-a pronunţat pe cererile formulate, de schimbare a încadrării juridice ale faptelor pentru inculpatul T.I. din infracţiunea de luare de mită în infracţiunea de abuz în serviciu, iar pentru cei doi inculpaţi în instigare sau complicitate la această infracţiune.

Această critică a fost formulată şi în apel, fiind corect respinsă cererea de trimitere a cauzei spre rejudecare pentru acest motiv, observându-se corect, că solicitarea nu se încadrează în cauzele strict limitative de trimitere spre rejudecare prev. de art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. şi, pe de altă parte, schimbarea încadrării juridice a faptei a fost cerută de inculpaţi prin concluziile scrise depuse la dosar după ce cauza a rămas în pronunţare, astfel că instanţa de fond corect nu a repus cauza pe rol şi nu a pus în discuţie o atare cerere, faţă de momentul la care a fost formulată.

Cu caracter de motiv principal se susţine cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitându-se, într-o primă apărare, achitarea celor doi inculpaţi, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., şi, în subsidiar, achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Cu observaţia că solicitarea de achitare în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. poate fi formulată în cadrul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază ambele apărări ca nefondate.

Probele administrate în cauză au relevat că faptele pentru care au fost condamnaţi inculpaţii există şi au fost comise de aceştia fără nici un fel de dubiu.

Inculpatul T.I. a afirmat în cursul urmăririi penale că în perioada aprilie-mai 2009, fără a putea preciza data exactă, a purtat o discuţie cu inculpatul S.S.V., ocazie cu care i-a pretins acestuia un procent de 10% din valoarea lucrărilor neefectuate de S.C. Astor S.R.L., însă decontate în fapt de Ministerul Dezvoltării, apreciind că acest procent va putea fi cuantificat la peste 10.000 de euro, la o simplă aproximare a cuantumului acestor lucrări. Inculpatul S.S. i-a promis un răspuns ulterior, urmând să se consulte în prealabil pe această temă cu inculpatul S.P.M., administratorul firmei şi după circa 1-2 săptămâni, i-a comunicat inculpatului T.I. că va da curs solicitării.

Pe linia celor precizate, inculpatul T.I. a afirmat că a primit în mai multe tranşe suma de 12.000 de euro de la cei doi inculpaţi şi anume, prima tranşă, de 1.000 de euro ar fi fost remisă în luna iunie sau iulie 2009 de către inculpatul S.S., ulterior a doua tranşă, de 6.500 de euro, în luna decembrie 2009 de acelaşi inculpat, a treia tranşă, de 4.000 de euro, în luna februarie 2010 de acelaşi inculpat, iar a patra tranşă, de 500 de euro, cu ocazia recepţiei finale a lucrărilor, în luna martie 2010, ar fi fost remisă de inculpatul S.P. Nu rezultă în ce locaţii s-ar fi remis aceste tranşe.

Din declaraţia inculpatului T.I. nu a rezultat că ar fi avut o relaţie de prietenie cu inculpatul S.S.V., cum afirma acesta din urmă, decât o relaţie strict profesională.

Totodată, din declaraţiile martorului P.V.R. a rezultă că şi acesta i-a remis diverse sume de bani inculpatului T.I., în cadrul aceluiaşi proiect, ocazie cu care, a aflat că şi alte persoane îi dau bani acestuia, dintre acestea făcând parte şi inculpaţii S.S.V. şi S.P.M. Mai precizează că ştie din relatările inculpatului T.I. că ar fi trebuit să primească de la inculpatul S.S. în jur de 15.000 de euro, însă a primit cu 2000 sau 3000 de euro mai puţin. A mai arătat că în primăvara anului 2010, a purtat discuţii telefonice cu inculpatul S.S.V. şi i s-a plâns acestuia că e presat de inculpatul T.I. să-i dea restul de bani promişi, solicitându-i şi să intervină în ajutorul său, ca să mai fie păsuit o perioadă. În acest context, i-a relevat inculpatului S.S., că inculpatul T.I. face afirmaţii în sensul că nu şi-ar fi primit toţi banii de la firma SC A.C. SRL. Aceste susţineri ale martorului l-au enervat pe inculpat care a afirmat că i-a dat toţi banii promişi inculpatului T.I.

Declaraţiile martorului P.V.R. şi ale inculpatului T.I., în special din faza de urmărire penală, acestea fiind mai detaliate raportat la martor, iar inculpatul nu a mai dat altă declaraţie, decât în afara cadrului procesual, care e lipsită de relevanţă probatorie, fiind nulă s-au coroborat şi cu celelalte probe din cauză, respectiv cu interceptările convorbirilor telefonice purtate între martorul P.V.R. pe de o parte şi inculpaţii T.I. şi S.S.V., pe de altă parte, precum şi cu discuţiile purtate în mediul ambiental de martorul P.V.R. şi inculpatul T.I.

Un aspect esenţial care reflecta adevărul celor susţinute de martori l-a constituit faptul că toate aceste discuţii s-au purtat ulterior lunii martie 2010, când inculpatul T.I. a susţinut că ar fi primit ultima tranşă din banii pretinşi, de la inculpatul S.P., odată cu recepţia lucrărilor.

Astfel, prima discuţie purtată în mediul ambiental între martorul P. şi inculpatul T. a avut loc la data de 13 aprilie 2010, ocazie cu care, acesta din urmă a recunoscut faţă de martor că a luat bani de la SC A.C. SRL, reprezentând un procent de 10% din lucrările neefectuate de această societate, respectiv suma de 12.000 de euro, vehiculată de inculpatul T.I. şi cu ocazia declaraţiei din faza de urmărire penală.

A doua discuţie, de această dată telefonică, a avut loc între martor şi inculpat la data de 16 aprilie 2010, ocazie cu care martorul îi releva acestuia că ştie de la inculpatul S.P.M. câţi bani i-a dat şi în ce modalitate şi că suma vehiculată de acesta ar fi depăşit 12.000 de euro, cât pretindea inculpatul T.I. că ar fi primit. În schimb, acelaşi martor îi confirmă inculpatului T. că celălalt S., cel mic (era vorba de S.S.V.) era corect şi a precizat exact suma de 12.000 de euro, cât a dat.

Din cuprinsul primelor înregistrări a discuţiilor purtate de martor cu inculpatul T., a rezultat că, deja, martorul vorbise şi el personal cu inculpaţii S.P.M. şi S.S.V., despre banii pe care i-au remis cu titlu de mită inculpatului T.I., mai ales că din declaraţia martorului P.V.R., rezulta că se întâlnea des cu inculpatul S.S., lucrând la acelaşi proiect, iar subiectul acesta a intervenit în contextul altor discuţii pe teme profesionale purtate între cei doi. Astfel ar fi aflat că în schimbul banilor, inculpatul T.I. le-a promis celor doi inculpaţi S. să beneficieze de o anumită toleranţă din partea lui în cadrul lucrărilor efectuate de firma lor. Deşi martorul nu şi-a mai amintit detalii despre subiectul remiterii banilor de către inculpaţii S., şi-a menţinut declaraţiile de la urmărire penală, în care releva aceste aspecte mai amănunţit şi înregistrările efectuate, au confirmat că a discutat cu ambii inculpaţi S. despre aceste aspecte.

De asemenea, pe aceeaşi temă sau linie de idei, martorul P.V.R. a purtat o discuţie telefonică şi cu inculpatul S.S.V., ocazie cu care, martorul i s-a plâns că inculpatul T.I. îi mai pretindea nişte bani, la care inculpatul S. a recunoscut că el a remis toţi banii pretinşi inculpatului T.I., enervându-se că acesta mai avea tupeul să pretindă că n-a primit suficienţi bani, doar 12.000 de euro, din cei 15.000 de euro, cât s-au înţeles. Întrucât martorul insista să afle şi în ce a constat contribuţia efectivă a inculpatului S.P., dacă şi acesta a remis personal vreo sumă de bani inculpatului T., inculpatul S.S.V. a deviat discuţia precizând că asemenea treburi nu se discută prin telefon.

Cu toate acestea, din transcrierea acestei convorbiri telefonice, a rezultat că şi inculpatul S.P. a fost implicat în remiterea sumei de bani învederată de inculpatul T.I.

Inculpatul S.S.V. nu a contestat conţinutul acestei convorbiri purtate cu martorul, însă a afirmat că, în virtutea relaţiei de prietenie pe care a avut-o cu inculpatul T.I. a acceptat să joace teatru, la cererea acestuia din urmă, scopul fiind cel al recuperării unor bani de la martorul P.V.R., de către inculpatul Tăutu, pentru o consultanţă tehnică şi al sensibilizării martorului în această privinţă. Inculpatul şi-a păstrat aceeaşi poziţie procesuală, pe tot parcursul procesului penal.

Varianta susţinută de acesta nu s-a confirmat, cu atât mai mult cu cât, anterior acestei convorbiri, martorul deja ştia despre suma de 12.000 de euro primită de la inculpaţii S., fapt care a rezultat, atât din declaraţiile martorului, cât şi din înregistrările discuţiilor din mediul ambiental purtate la datele de 13 aprilie 2010 şi 16 aprilie 2010 cu inculpatul T.I. Totodată, discuţia iniţială dintre martor şi inculpatul S.S.V. nu a fost axată pe această temă - a banilor daţi de SC A.C. SRL prin cei doi S. inculpatului T.I., ci pe alte teme, după cum a rezultat chiar din cuprinsul discuţiei, iar cel care a adus vorba despre aceşti bani, a fost martorul şi nu inculpatul. Dacă acesta voia să joace teatru o făcea de la bun început, de la iniţierea discuţiei telefonice cu martorul şi nu aştepta să fie provocat de acesta din urmă, iar aceste aspecte nu le învedera la telefon, ci în mod nemijlocit, mai ales că avea contacte dese, la nivel profesional, aşa cum a declarat chiar martorul în faţa instanţei. De asemenea, inculpatul S.S.V. nu ar fi încheiat brusc convorbirea. Explicaţia dată în faţa instanţei (fila 34 dosar fond) că se temea să nu fie interpretat că ce spune la telefon nu era credibilă, întrucât atunci nu se justifica de ce totuşi a purtat o astfel de discuţie la telefon şi nu direct, nemijlocit, în contextul relaţiilor de muncă avute cu martorul. Prin urmare, susţinerile inculpatului, că ar fi jucat teatru la telefon sau că ar fi glumit, nu sunt credibile, nici măcar pretinsa relaţie profundă de amiciţie cu inculpatul T.I., despre care, tot acelaşi inculpat a afirmat că nu aveau vreo relaţie profesională. În plus, inculpatul S.S.V., în declaraţiile iniţiale, nu a făcut vorbire despre o astfel de relaţie, amicală sau de o discuţie cu inculpatul T.

Aceleaşi aspecte le-a învederat inculpatul S.S.V. şi în legătură cu a doua convorbire telefonică purtată cu acelaşi martor la data de 4 mai 2010, când din nou, în alt context, martorul aducea vorba despre inculpatul T.I. şi pretenţiile acestuia faţă de el, însă, conştient că această convorbire ar putea fi ascultată, inculpatul S.S.V. din nou a încercat să-l stopeze pe martor în a mai face dezvăluiri referitor la atitudinea inculpatului Tăutu şi faţă de firma SC A.C. SRL, recunoscând implicit că el şi inculpatul S.P.M. au achitat integral suma solicitată de inculpatul T.I. şi că martorul n-ar mai trebui să „povestească” asemenea lucruri la telefon. Din nou nu s-a confirmat varianta susţinută de inculpatul S.S.V. în apărare, cum că a discutat pe fond de glumă cu martorul, despre acele sume pe care în realitate nu le-ar fi dat inculpatului T.I. Aceasta întrucât, aşa cum s-a mai arătat, discuţia cu privire la această temă a fost iniţiată de martor, nu de inculpatul S.S., acesta din urmă a deviat discuţia fiindu-i frică să nu le fie ascultate telefoanele, fapt care denotă că martorul şi inculpatul T. au dreptate când fac afirmaţiile ce viza faptul remiterii sumelor de bani cu titlu de mită de inculpaţii S., iar tema banilor nu a fost deloc abordată de inculpatul S.S.V. (dacă tot fusese implicat de inculpatul T.I., cum afirmă), ci de martorul P.V.R.

La data de 11 mai 2010, a avut loc o nouă întâlnire între inculpatul T.I. şi martorul P.V.R., iar discuţiile dintre aceştia au fost înregistrate, fiind redate la filele 257-285 dosar urmărire penală, vol. II, ocazie cu care inculpatul T.I. a recunoscut că a primit suma de 12.000 de euro de la inculpaţii S., însă mai trebuia să primească la sfârşit încă 17.000 de euro, pe care nu i-a mai primit.

Inculpatul S.P.M. nu a recunoscut acuzele aduse, faptul că împreună cu inculpatul S.S.V. au remis inculpatului T.I. suma totală de 12.000 de euro din care 500 de euro, personal, în luna martie 2010, cu ocazia recepţiei lucrării, motivând că nu îşi poate explica discuţiile telefonice ale inculpatului S.S.V. decât prin prisma variantei în apărare susţinută de acesta din urmă. Afirmaţia inculpatului însă nu s-au confirmat, din aceste interceptări, precum şi din înregistrările discuţiilor din mediul ambiental purtate între martorul P.V.R. şi inculpaţii T.I., respectiv S.S.V. rezultând contribuţia infracţională directă şi indirectă şi a inculpatului S.P.M. în remiterea sumei totale de 12.000 de euro inculpatului T.I.

Ceea ce mai contestă cei doi inculpaţi a fost scopul pentru care ar fi dat aceşti bani inculpatului, aceştia afirmând, inclusiv pe baza unei expertize tehnice extrajudiciare că nu au existat lucrări neefectuate de firma dânşilor, că nu au existat întârzieri în efectuarea lor şi că practic inculpatul T.I. nu i-a ajutat în niciun fel să termine la timp lucrarea. Susţinerile acestora însă nu au fost confirmate de inculpatul T.I. şi de martorul P.V.R. care a afirmat că au existat lucrări neefectuate şi că suma de 12.000 de euro reprezenta circa 10% din acestea, or, acest fapt era foarte posibil, inculpatul T.I. având, conform sarcinilor de serviciu atribuţii principale în privinţa tuturor contractelor derulate, având ca obiect reabilitarea drumurilor urbane în staţiunea Sovata, practic acesta era reprezentantul în teritoriu al firmei de consultanţă I.I.S.L. Madrid - Sucursala Bucureşti. Aşa cum s-a arătat la începutul expunerii, acesta superviza şi reexamina calitativ şi cantitativ toate lucrările executate şi controla documentele justificative, certificând corectitudinea şi legalitatea acestora, chiar dacă, în realitate, faptic, lucrurile nu stăteau chiar aşa. Tot la începutul expunerii s-a relevat o parte din depoziţiile martorilor G.I.D. şi A.S. (filele 133, 134 dosar fond), care la fel au subliniat rolul primordial al inculpatului T.I. în derularea tuturor contractelor, şi chiar dacă acesta avea un şef direct în persoana numitului L.A., rolul acestuia din urmă era mai puţin important, întrucât nu se afla permanent pe şantier, doar periodic, iar analiza lucrărilor o făcea mai mult vizual şi doar pe baza documentelor prezentate de inculpatul T.I.

Considerentele expuse atestă vinovăţia inculpaţilor sub forma intenţiei directe în comiterea infracţiunilor deduse judecăţii.

Cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. este susţinut cu referire la inculpatul S.S.V., afirmându-se că acesta nu poate fi în acelaşi timp, complice la ambele infracţiuni, de dare şi luare de mită.

Atâta timp cât legea a înţeles să facă din luarea şi darea de mită două infracţiuni distincte, fiecare dintre ele reprezintă o unitate infracţională distinctă de care sunt legate actele de participare ocazională ale fiecăruia.

Dacă asemenea acte de participaţie înlesnesc sau ajută la săvârşirea, atât a uneia, cât şi a celeilalte infracţiuni şi dacă participantul acţionând şi-a dat seama de acest rezultat pe care l-a urmărit sau l-a acceptat, el săvârşeşte două complicităţi distincte, la două infracţiuni, luarea şi darea de mită, care, fiind realizate prin aceeaşi faptă, se află în concurs ideal.

În caz contrar, s-ar nesocoti atât prevederile legii cât şi realitatea faptică şi anume că, prin acţiunea sa, complicele a înlesnit, ajutat şi participat la săvârşirea ambelor infracţiuni.

Este riscul răspunderii penale pe care l-a asumat participantul din momentul în care, cu intenţie, fie directă, fie indirectă, acţionând a ajutat, înlesnit săvârşirea atât a infracţiunii de luare de mită cât şi a celei de dare de mită.

Din probele administrate în cauză rezultă fără nici un fel de dubiu că inculpatul S.S.V. a ajutat atât la săvârşirea infracţiunii de luare mită comisă de inculpatul T.I. cât şi la infracţiunea de dare de mită comisă de inculpatul S.P.M.

Într-o ultimă critică, cu caracter subsidiar, se invocă motivul de recurs prev. de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., ambii inculpaţi susţinând greşita înlăturare a circumstanţelor atenuante în apel cu consecinţa majorării pedepselor.

Critica nu este fondată, în apel argumentându-se judicios că aplicarea art. 74 lit. a) faţă de cei doi inculpaţi nu se justifică în raport de atitudinea procesuală a acestora, care nu au recunoscut fapta, iar lipsa antecedentelor penale şi o conduită bună anterioară nu conduc, automat, la reţinerea acestei circumstanţe, aceste aspecte fiind valorificate de instanţa de apel în stabilirea modalităţii de executare, fără privare de libertate, pe care şi Înalta Curte a apreciat-o ca temeinic dispusă.

Totuşi, în cadrul acestui motiv de recurs, Înalta Curte, aşa cum s-a arătat în analiza recursului declarat de parchet, reţine ca fondată critica însuşită de inculpatul S.S.V. privind greşita aplicare a pedepsei complementare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de D.N.A. şi inculpatul S.S.V. şi va casa în parte decizia recurată.

Rejudecând, va înlătura din conţinutul pedepsei complementare aplicate inculpatului S.S.V. interzicerea dreptului de a alege, prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

În baza art. 38515pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.P.M. şi T.I.

Aceştia, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare statului, onorariul parţial cuvenit apărătorilor din oficiu, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru inculpatul S.S.V., conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu fiind plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş şi inculpatul S.S.V. împotriva deciziei penale nr. 11/ A din 9 februarie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează în parte decizia penală recurată şi, rejudecând:

Înlătură din conţinutul pedepsei complementare aplicată inculpatului S.S.V. interzicerea dreptului de a alege, prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.P.M. şi T.I. împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă recurenţii inculpaţi S.P.M. şi T.I. la plata sumei de câte 375 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul S.S.V., de 75 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 noiembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3594/2012. Penal  ICCJ. Decizia nr. 3761/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3705/2012. Penal