ICCJ. Decizia nr. 3764/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3764/2012
Dosar nr. 3650/3/2012
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 167/ F din data de 08 martie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 3650/3/2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 394 C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 731/ F din 30 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 6 din 10 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, formulată de revizuentul D.V., deţinut la Penitenciarul Rahova. A obligat revizuentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat în cont x, deschis la Trezoreria sector 4 Bucureşti, beneficiar Tribunalul Bucureşti. Onorariul avocat oficiu, în cuantum de 100 lei, s-a dispus să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 731/ F din 30 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus condamnarea inculpatului D.V. la o pedeapsă de 11 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi b) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-a reţinut în sarcina inculpatului că la data de 27 aprilie 2010, a fost depistat de lucrătorii din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti, având asupra sa 100 de doze ce conţineau cantitatea totală de 9,17 grame heroină.
Prin decizia penală nr. 6 din 10 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a admis apelul formulat de inculpat, fiind înlăturată dispoziţia privind confiscarea sumei de 1.040 lei, sumă ce a fost restituită inculpatului.
Petentul condamnat a solicitat revizuirea hotărârii penale, arătând în esenţă că declaraţiile unui martor au fost date în urma constrângerilor exercitate asupra acestuia de către anchetatori.
Se constată că nu există o hotărâre judecătorească de condamnare sau o ordonanţă a procurorului care să confirme existenţa unei asemenea fapte. De asemenea, petentul nu a făcut dovada în condiţiile prevăzute de lege că lucrătorii de poliţie ar fi comis vreo infracţiune în cauza a cărei revizuire se cere şi nici nu există vreo situaţie pentru care procurorul sau instanţa să nu poată examina fondul cauzei referitor la această infracţiune pentru a se putea constata situaţia prevăzută de art. 394 lit. d) C. proc. pen.
Potrivit art. 394 alin. (1) C. proc. pen. revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
În speţa de faţă, tribunalul a stabilit că în cererea de revizuire formulată de petentul D.V. nu se regăseşte nici unul dintre cazurile de revizuire mai sus arătate nu se regăsesc a fi analizate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuentul, arătând că a fost condamnat în baza unor declaraţii date de martori, în urma unor constrângeri fizice, în faza de urmărire penală.
Prin decizia penală nr. 117 din 17 aprilie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul D.V. împotriva sentinţei penale nr. 167 din 8 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 3650/3/2012.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a apreciat că nu este incident nici unul din cazurile de revizuire expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuentul D.V., solicitând, pe fond, reducerea pedepsei pe care o apreciază ca fiind foarte mare.
Examinând recursul declarat în cauză, respectiv actele şi lucrările din dosar, Înalta Curte constată că acesta nu este întemeiat pentru considerentele care urmează.
Potrivit art. 394 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută în anumite cazuri, expres şi limitativ prevăzute.
În prezenta cauză, pe calea revizuirii, condamnatul a invocat dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în sensul că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, făcând referire la declaraţiile unui martor care au fost date în urma constrângerilor exercitate asupra sa de către anchetatori, apreciind că o interpretare corectă a acestora ar fi de natură a conduce la schimbarea încadrării juridice a faptei şi reducerea pedepsei.
Verificând cererea de revizuire, instanţa de fond şi cea de prim control judiciar au apreciat că motivele invocate de revizuient nu reprezintă fapte sau împrejurări necunoscute instanţei şi care afectează temeinicia hotărârii atacate, în sensul la care se referă legiuitorul în art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Din analiza textului legal menţionat rezultă că temeiul revizuirii nu se referă la probe noi prezentate instanţei în această procedură, revizuirea nefiind o cale ordinară de atac în care s-ar putea continua probaţiunea.
Dimpotrivă, în calea extraordinară de atac a revizuirii, ceea ce pare a fi nouă este fapta probatorie şi nu mijlocul nou de probă prin care s-ar putea face dovada existenţei unei fapte probatorii necunoscute de instanţă la momentul judecăţii.
Revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitive este posibilă în anumite cazuri, expres şi limitativ prevăzute de lege, în speţă condamnatul invocând prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care se referă la existenţa unor împrejurări noi, necunoscute de către instanţă la soluţionarea cauzei, împrejurări care ar fi în măsură să conducă la concluzia netemeiniciei hotărârii de condamnare.
În prezenta cauză, se constată că recurentul revizuient a urmărit, de fapt, reformarea hotărârii de condamnare, referindu-se la împrejurări ce au fost supuse analizei instanţelor, acesta făcând confuzie între faptele probatorii, care, potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., trebuie să fie noi pentru a justifica admisibilitatea cererii de revizuire formulată în baza acestui temei şi mijloacele de probă care servesc la aflarea adevărului.
Astfel, în mod corect a fost respinsă cererea de revizuire, deoarece cazul invocat, respectiv cel prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., nu este incident în cauză, câtă vreme revizuentul nu face referire la fapte sau împrejurări care să nu fi fost cunoscute de instanţe la momentul judecării cauzei.
Rezultă, aşadar, că susţinerile recurentului revizuient nu se încadrează în dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., astfel încât criticile formulate nu pot fi primite, soluţia de respingere a cererii de revizuire fiind temeinică şi legală.
În baza acestor consideraţii, având în vedere că, în cauză, nu se identifică nici alte motive de casare a hotărârilor atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat D.V. împotriva deciziei penale nr. 117 din 17 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală .
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3631/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4031/2012. Penal → |
|---|
