ICCJ. Decizia nr. 3825/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006), infracţiuni la alte legi speciale. Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3825/2012

Dosar nr. 11408/40/2011

Şedinţa publică din 21 noiembrie 2012

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 52 din data de 06 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Botoşani în Dosar nr. 11408/40/2011, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.L.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003.

A fost condamnat inculpatul G.L.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 274 raportat la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. c) şi 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.

S-a făcut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza II şi b) C. pen.

În temeiul art. 81, 82 şi 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale, cât şi a celor accesorii aplicate, pe o perioadă de 3 ani şi s-a atras atenţia inculpatului asupra art. 83 C. pen.

În temeiul art. 118 lit. f) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a cantităţii de 2.067 pachete de ţigări marca P., în prezent indisponibilizate la Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Botoşani - Sectorul Poliţiei de Frontieră Stînca - Compartiment C.I.T, conform procesului verbal din 16 noiembrie 2010.

S-a constatat că partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti reprezentată prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 17.928,81 RON, cu titlu de taxe vamale, accize, TVA, cât şi sume accesorii ce vor fi calculate la momentul plăţii şi că acest prejudiciu a fost stins prin confiscarea cantităţii de 2.067 pachete de ţigări marca P.

A fost obligată partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti reprezentată de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi prin Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Botoşani, să restituie învinuitului I.V. suma de 6.000 RON cu titlu de prejudiciu, achitată la Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Botoşani cu chitanţa din 11 aprilie 2011.

A fost obligată partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti reprezentată prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi să restituie numitei G.C., următoarele sume de bani cu titlu de prejudiciu: 1.248 RON achitată cu factura nr. F1 din 2 martie 2012 la Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, sumă expediată părţii civile prin Oficiul Poştal Botoşani 1; 4.353 RON achitată cu factura nr. F2 din 2 martie 2012 la Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, sumă expediată părţii civile prin Oficiul Poştal Botoşani 1; 400 RON achitată cu factura F3 din 2 martie 2012 la Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, sumă expediată părţii civile prin Oficiul Poştal Botoşani 1.

S-a respins cererea părţii civile privind menţinerea măsurilor asiguratorii luate în cauză până la recuperarea prejudiciului, prin ordonanţa din 28 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, iar în temeiul art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus ridicarea sechestrului asigurator ipotecar asupra bunurilor aparţinând învinuitului C.D., respectiv casă, anexă gospodărească şi teren aferent, în suprafaţă de 397 m.p., situate în satul S., judeţul Botoşani, având o valoare impozabilă de 15.782 RON casa şi respectiv 583 RON anexa gospodărească.

S-a dispus comunicarea unui exemplar de pe prezenta sentinţă învinuiţilor I.V. şi C.D. şi numitei G.C.

A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 600 RON cheltuieli judiciare, iar restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani din 16 decembrie 2011, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de arest în altă cauză, a inculpatului G.L.C. pentru comiterea infracţiunilor de:

- „evaziune fiscală prin ascunderea bunului sau sursei impozabile şi taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale” faptă prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005,

- „colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia”, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 274 raportat la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 şi

- „deţinerea în afara antrepozitului fiscal peste limita a 10.000 ţigarete”, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003,

- toate cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) şi art. 34 C. pen.

S-a reţinut în sarcina inculpatului, cât şi a altor persoane, că în dimineaţa zilei de 16 noiembrie 2010, în jurul orelor 07.45, o patrulă aparţinând Sectorului Poliţiei de Frontieră Stînca, din cadrul I.J.P.F. Botoşani, aflată în exercitarea atribuţiilor de serviciu, i-a identificat pe învinuitul I.V. şi inculpatul G.L.C., care au încărcat şi transportat din curtea locuinţei învinuitului C.D., patru saci de rafie în care se aflau 2067 pachete de ţigări marca P. (41.340 ţigarete), de provenienţă Republica Moldova, folosind autoturismul marca D. Inculpatul G.L.C. urma să comercializeze pachetele de ţigări în localitatea de domiciliu.

Prejudiciul cauzat bugetului general consolidat al statului este în sumă de 17.928,81 RON, din care suma de 1.818,96 RON reprezintă valoarea în vamă, suma de 1.047,72 RON reprezintă taxa vamală, suma de 13.058,94 RON reprezintă acciza totală, suma de 3.882,15 RON reprezintă TVA aferentă.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor: I.V. şi C.D., pentru infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, art. 274 raportat la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 şi art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) şi art. 34 C. pen., deoarece faptele nu prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni.

De asemenea, prin rechizitoriu s-a dispus aplicarea unor sancţiuni cu caracter administrativ constând în amendă în cuantum de 600 RON pentru învinuitul I.V. şi 300 RON pentru învinuitul C.D.; restituirea către învinuitul C.D. a celor 82 pachete de ţigări ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 16 noiembrie 2010 şi menţinerea sechestrului asigurator instituit prin ordonanţa nr. 73/P/2011 din data de 28 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani.

În concret, prin rechizitoriu s-a arătat că învinuiţii C.D., I.V. şi G.L.C., domiciliază pe raza oraşului Ş., jud. Botoşani şi se cunosc între ei. Învinuitul G.L.C. a ţinut legătura cu un cetăţean din Republica Moldova, care introducea în România ţigări de contrabandă, iar în ziua de 16 noiembrie 2010, a cunoscut faptul că, o cantitate de astfel de ţigări se află depozitată la locuinţa învinuitului C.D., din localitatea S., judeţul Botoşani.

Astfel, inculpatul G.L.C. a luat legătura cu învinuitul I.V., solicitându-i acestuia să îl ajute cu un mijloc de transport pentru a prelua mărfuri de la locuinţa învinuitului C.D., fără ca iniţial să-i dea detalii asupra naturii acestor mărfuri şi promiţându-i suma de 100 RON.

Învinuitul I.V. a fost de acord şi a folosit în acest scop autoturismul marca D., al cărei proprietar era numita P.E., din localitatea S., judeţul Botoşani. Acesta din urmă îi încredinţase autoturismul menţionat, atât pentru a-l folosi cât şi pentru a-l repara.

În continuare, I.V. şi G.L.C., s-au deplasat cu autoturismul sus menţionat la locuinţa învinuitului C.D., care cunoştea faptul că acesta din urmă va veni să ridice cantitatea de ţigări, respectiv 2067 pachete de ţigări marca P. (41.340 ţigarete). Aceste bunuri fuseseră ambalate în patru saci de rafie de culoare albă, care au fost scoase în curtea locuinţei învinuitului C.D., de unde le-au preluat învinuiţii G.L.C. şi I.V.

Învinuitul G.L.C., plătise contravaloarea ţigărilor cetăţeanului moldovean, respectiv suma de 5.000 RON. Acest aspect avuseseră loc în seara zilei de 15 noiembrie 2010.

După ce au încărcat cei patru saci cu ţigări în autoturismul menţionat, G.L.C. şi I.V., s-au deplasat în localitatea S., judeţul Botoşani, intenţionând să ajungă în oraşul Ş., judeţul Botoşani, iar pe traseu au fost opriţi de lucrătorii poliţiei de frontieră. Aceştia au constatat în prezenţa a doi martori asistenţi, faptul că cei doi învinuiţi transportau mărfuri introduse ilegal în ţară, respectiv cele 2067 pachete ţigări marca P., (41.340 ţigarete), pentru care nu au putut prezenta nici un fel de documente de provenienţă.

S-a stabilit totodată că, pachetele de ţigări fuseseră deţinute o perioadă de către învinuitul C.D. la locuinţa sa.

În cursul cercetărilor au fost solicitate relaţii de la Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, cu privire la cuantumul prejudiciului cauzat bugetului general consolidat al statului.

S-a stabilit pe această cale, că prejudiciul este în sumă totală de 17.928,81 RON, din care suma de 1.818,96 RON reprezintă valoarea în vamă, suma de 1.047,72 RON reprezintă taxa vamală, suma de 13.058,94 RON reprezintă acciza totală, suma de 3.882,15 RON reprezintă TVA - aferentă. Reprezentanţii D.R.A.O.V. Iaşi, au precizat că se constituie parte civilă în cauză cu această sumă la care se adaugă dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere datorate potrivit dispoziţiilor art. 120 din C. proc. fisc.

Tot în cursul cercetărilor s-a efectuat o percheziţie domiciliară la locuinţa învinuitului C.D., unde au fost găsite şi ridicate cu această ocazie, un număr de 82 pachete ţigări marca P., de provenienţă Republica Moldova, despre care acesta a precizat că sunt pentru uzul propriu.

Cele 2067 pachete de ţigări marca P., au fost ridicate cu dovada din 16 noiembrie 2010.

Iniţial autoturismul marca D., a fost indisponibilizat însă ulterior a fost restituit proprietarului, constatându-se că nu aparţine învinuitului I.V.

Sintetizând situaţia de fapt sus arătată, instanţa a reţinut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a trei infracţiuni, de contrabandă, de evaziune fiscală, cât şi pentru infracţiunea fiscală prevăzută în art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, infracţiune care a fost introdusă în această lege prin O.U.G. nr. 54/2010, fiind incidente în cauză, pe lângă aceste prevederi şi prevederile cuprinse în Legea nr. 86/2006 privind C. vam. şi celelalte prevederi legale în materie fiscală din dreptul românesc, cât şi Directiva 92/12/CEE din 25 februarie 1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor şi privind deţinerea, circulaţia şi monitorizarea acestor produse, din dreptul european, în principal art. 3, 4 şi 11 din această Directivă.

În legătură cu infracţiunea de contrabandă, în raport de situaţia de fapt dovedită în cauză instanţa a constatat că în sarcina inculpatului G.L.C. sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de „colectare, deţinere, producere, transport, depozitare, predare, desfacere şi vânzare a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia” prevăzute şi pedepsite de art. 274 alin. (1) raportat la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 (C. vam. al României), aplicându-i acestuia o pedeapsă conformă textului de lege care o incriminează, infracţiune care este recunoscută de către inculpat, după cum sus s-a arătat, în cadrul procedurii prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen., nefiind date în cauză elemente de fapt sau de drept care să ateste că nu sunt întrunite condiţiile de existenţă ale acestei infracţiuni sau că se impune în vreun fel schimbarea încadrării juridice, situaţie care să fi fost pusă în discuţia părţilor, inculpatul fiind cel care în realitate a colectat, deţinut, transportat sau a preluat ţigările în cauză.

În legătură cu infracţiunea de evaziune fiscală, instanţa a reţinut că inculpatul a fost trimis în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, însă a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni sub aspectul laturii obiective, motive pentru care a dispus achitarea inculpatului pentru această infracţiune în aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Astfel, constituie infracţiunea de evaziune fiscală fapta contribuabilului care ascunde bunul sau sursa impozabilă, în scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale. Noţiunea de contribuabil este definită în art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, fiind orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică care datorează impozite, taxe, contribuţii şi alte sume bugetului general consolidat. Această noţiune trebuie corelată şi cu prevederile art. 41 din Legea nr. 571/2003, care prevede că sunt supuse impozitului persoanele fizice care obţin, printre altele, venituri din activităţi independente, conform art. 46 C. fisc.

Art. 46 alin. (2) C. fisc. prevede că sunt considerate venituri comerciale veniturile obţinute din fapte de comerţ ale contribuabilului, iar alin. (1) şi (2) ale art. 127 C. fisc. defineşte persoana impozabilă orice persoană care desfăşoară o activitate economică.

În speţă, nu s-a dovedit că inculpatul a desfăşurat o activitate economică sau că a făcut fapte de comerţ cu bunurile preluate, transportate sau deţinute, astfel încât, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., acesta a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, nefiind întrunite elementele constitutive ale acesteia sub aspectul laturii obiective.

De asemenea, instanţa a reţinut, în legătură cu infracţiunea de evaziune fiscală, că această infracţiune, în conţinutul său, este inclus în conţinutul infracţiunii de contrabandă, infracţiune a cărei reglementare are caracter special în raport cu infracţiunea de evaziune, iar în consecinţă, a se dispune condamnarea inculpatului atât pentru evaziune fiscală, cât şi pentru contrabandă, acest lucru ar însemna că inculpatul ar ajunge să fie condamnat de două ori pentru aceeaşi faptă, contrar principiului de drept penal non bis in idem.

În aceeaşi ordine de idei, instanţa a apreciat că deşi infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 vizează ascunderea sursei impozabile, în speţă, sursa impozabilă constă tot în deţinerea şi comercializarea de ţigarete şi care se circumscrie conţinutului infracţiunii de contrabandă, prevăzute şi pedepsite de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006.

De asemenea, nu s-a reţinut că datorită împrejurărilor şi urmărilor cauzate în prezenta cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale mai multor infracţiuni şi că astfel ar exista un concurs real sau ideal de infracţiuni, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 33 lit. b) C. pen., există concurs de infracţiuni când o acţiune sau inacţiune săvârşită de aceeaşi persoană, datorită împrejurărilor în care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs întruneşte elementele mai multor infracţiuni, fiind deci necesar ca o acţiune sau inacţiune să producă mai multe urmări, condiţie care nu este îndeplinită în cauză.

În legătură cu infracţiunea de deţinere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător, ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, prevăzută şi pedepsită de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, instanţa în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) - 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpat, apreciind că fapta, de asemenea, nu întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni, întrucât inculpatul nu are calitatea de antrepozitar necesară pentru subiectul activ al acestei infracţiuni.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul, partea civilă şi inculpatul, Parchetul criticând greşita achitare a inculpatului, partea civilă solicitând obligarea acestuia la plata integrală a despăgubirilor, iar inculpatul solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. cu aplicarea art. 18¹ C. pen.

Instanţa de apel a apreciat ca întemeiate în parte apelurile formulate în cauză.

Sub aspectul faptelor reţinute în sarcina inculpatului s-a reţinut că deţinerea ca modalitate normativă a elementului material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, precum şi ascunderea bunului ori a sursei impozabile, ca modalitate normativă a elementului material al laturii obiective a infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 se regăsesc în conţinutul constitutiv al infracţiunii reglementate la alin. (3) al art. 271 din Legea nr. 86/2006.

În consecinţă, s-a apreciat că fapta inculpatului întruneşte doar elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, sens în care s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din cele trei infracţiuni în cea mai sus evocată.

Solicitarea inculpatului de achitare prin raportare la art. 18¹ C. pen. nu a fost primită, reţinându-se că fapta acestuia prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, dar se impune o reindividualizare a pedepsei, prin reducerea acesteia de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare.

Relativ la latura civilă a cauzei s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prevăzută de art. 998 C. civ. în reglementarea în vigoare la data săvârşirii faptei şi prin care s-a creat un prejudiciu părţii civile compus din taxe vamale, accize şi TVA, precum şi dobânzi sau penalităţi de întârziere, iar în cursul urmăririi penale I.V. a achitat suma de 6000 RON.

De asemenea, s-a apreciat asupra aplicării măsurii confiscării în baza art. 118 lit. a) C. pen.

În consecinţă, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin decizia nr. 62 din 15 iunie 2012, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani, partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti reprezentată de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi şi inculpatul G.L.C., împotriva sentinţei penale nr. 52 din data de 06 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Botoşani în Dosar nr. 11408/40/2011.

A desfiinţat în totalitate sentinţa penală mai sus-menţionată şi în rejudecare:

A condamnat pe inculpatul G.L.C. pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. c) şi 76 alin. (1) lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prevăzute de art. 274 raportat la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 şi art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.

A făcut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza II şi b) C. pen.

În temeiul art. 81, 82 şi 71 alin. (5) C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale, cât şi a celor accesorii aplicate, pe o perioadă de 2 ani şi 8 luni.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra art. 83, 84 C. pen.

În temeiul art. 118 lit. a) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpat a cantităţii de 2.067 pachete de ţigări marca P., în prezent indisponibilizate la Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Botoşani - Sectorul Poliţiei de Frontieră Stînca - Compartiment C.I.T, conform procesului verbal din 16 noiembrie 2010.

A luat act că prejudiciul a fost achitat parţial la nivelul sumei de 6000 RON de către învinuitul I.V. conform chitanţei din 11 aprilie 2011.

În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă şi a obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 11.928,81 RON, diferenţă de prejudiciu ce reprezintă taxe vamale, accize, TVA, precum şi dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere datorate ce vor fi calculate de la data săvârşirii faptei şi până la achitarea integrală a debitului.

A obligat inculpatul să plătească statului suma de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare din primă instanţă.

Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi inculpatul G.L.C.

Parchetul a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 17 şi 14 C. proc. pen., criticând greşita schimbare a încadrării juridice dispusă de instanţa de apel, apreciindu-se că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale celor trei infracţiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. De asemenea, se critică reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., apreciindu-se că nu se justifică reducerea pedepsei.

Inculpatul G.L.C. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18, 14 şi 17² C. proc. pen., solicitând, în principal, achitarea în baza art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. raportat la art. 18¹ C. pen. şi, în subsidiar, reducerea pedepsei prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen.

Pe latură civilă a apreciat că se impune menţinerea sentinţei primei instanţe, susţinând că în mod eronat nu s-au avut în vedere sumele de bani plătite în contul părţii civile de către mama inculpatului.

Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurenţi, cât şi conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., apreciază ca fiind întemeiat recursul Parchetului şi neîntemeiat recursul declarat de inculpat.

Prima critică formulată de Parchet are în vedere cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. şi este fondată.

Înalta Curte reţine că în mod greşit instanţa de apel l-a condamnat pe inculpatul G.L.C. pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. c) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prevăzute de art. 274 raportat la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 şi art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 la pedeapsa de 8 luni închisoare, motivat de faptul că faţă de aceste dispoziţii, Curtea a constatat că deţinerea ca modalitate normativă a elementului material al laturii obiective a infracţiunii prevăzută de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, precum şi ascunderea bunului ori a sursei impozabile ca modalitate normativă a elementului material a laturii obiective a infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 se regăsesc în conţinutul constitutiv al infracţiunii reglementate la alin. (3) al art. 270 din Legea nr. 86/2006.

În cauză sunt întrunite elementele constitutive ale celor trei infracţiuni pentru care inculpatul G.L.C. a fost trimis în judecată, întrucât, pe de o parte, aspectul că în conţinutul infracţiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 se regăseşte şi activitatea de deţinere şi comercializare a ţigărilor, nu conduce la înlăturarea incidenţei în cauză a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, deoarece conţinutul constitutiv al celor două infracţiuni este diferit, neexistând o incriminare a aceleaşi fapte în două acte normative distincte, ci de fapte diferite, întrucât mai întâi infracţiunea de evaziune fiscală reţinută în sarcina inculpatului, prin actul de sesizare a instanţei, presupune ascunderea sursei impozabile, iar în al doilea rând infracţiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 presupune deţinerea şi comercializarea ţigărilor de contrabandă.

Pe de altă parte, s-a apreciat că în cauză subzistă şi infracţiunea prevăzută de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, motivat de faptul că nu există o suprapunere a laturii obiective a acestei infracţiuni cu latura obiectivă a infracţiunii prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, atât timp cât infracţiunea de contrabandă presupune deţinerea şi comercializarea de bunuri sau mărfuri care trebuie plasate sub regim vamal, cunoscând că provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia, iar infracţiunea prevăzută de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, presupune deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător, ori cu marcaje false peste limita a 10.000 de ţigarete, în textul incriminator al acestei infracţiuni prevăzându-se expres că pentru existenţa ei inculpatul trebuie să deţină sau să comercializeze o cantitate mai mare de 10.000 de ţigarete, condiţie ce nu se regăseşte şi în cazul incriminării infracţiunii prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, în speţă inculpatul G.L.C. deţinând cantitatea de 41.340 ţigarete.

Reţinând că cele trei infracţiuni sunt distincte şi nu se poate susţine că modalitatea normativă a elementului material al laturii obiective a uneia s-ar regăsi în conţinutul constitutiv al alteia, în speţă în cel al infracţiunii reglementate la alin. (3) al art. 270 din Legea nr. 86/2006, Înalta Curte constată că în cauză nu se poate proceda nici la o soluţie de achitare cum greşit a dispus prima instanţă, având în vedere că judecarea cauzei a avut loc în procedura reglementată de art. 320¹ C. proc. pen.

În speţă, inculpatul, până la începerea cercetării judecătoreşti a declarat personal că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În aceste condiţii, în cadrul procedurii prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen. este exclusă pronunţarea unei soluţii de achitare în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., cum greşit a procedat instanţa de fond.

Reţinând, prin urmare, pe de o parte, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru trei infracţiuni distincte, al căror conţinut constitutiv nu se suprapun şi, pe de altă parte, că acesta a uzat de prevederile art. 320¹ C. proc. pen., Înalta Curte va reforma ambele hotărâri sub acest aspect, pronunţând condamnarea inculpatului pentru toate infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată şi pe care acesta le-a recunoscut înainte de începerea cercetării judecătoreşti.

Cel de-al doilea motiv de recurs al Parchetului este întemeiat în parte, în sensul că, deşi se vor avea în vedere circumstanţele atenuante reţinute în favoarea inculpatului, pedepsele inculpatului vor fi orientate uşor peste limita stabilită în apel, o pedeapsă rezultantă în cuantumul dispus de prima instanţă şi în condiţiile aplicării art. 81 C. pen. răspunzând mult mai adecvat scopului preventiv şi educativ al acesteia.

În privinţa recursului declarat de inculpat, Înalta Curte îl apreciază ca nefondat în raport cu toate criticile formulate.

Primul motiv vizează solicitarea inculpatului de aplicare a unei soluţii de achitare în baza art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. raportat la art. 18¹ C. pen.

Înalta Curte admite că, de principiu, aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. nu exclude posibilitatea pronunţării unei soluţii de achitare pe motiv că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni (art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. cu referire la art. 18¹ C. pen.).

În alin. (1), (2) şi (4) ale art. 320¹ C. proc. pen. se face referire la „recunoaşterea faptelor” iar titlul marginal al acestui text vizează „judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei”.

Prin urmare, în procedura simplificată prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen. inculpatul nu recunoaşte „infracţiunea” pentru care a fost trimis în judecată, ci „fapta” pe care acceptă că a comis-o cu vinovăţie.

Rămâne în sarcina instanţelor să stabilească dacă sunt întrunite şi celelalte două trăsături esenţiale prevăzute de art. 17 C. pen. pentru a se pronunţa o hotărâre de condamnare, respectiv dacă fapta este prevăzută în legea penală şi are gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Chiar dacă alin. (7) al art. 320¹ C. proc. pen. se referă la pronunţarea unei hotărâri de condamnare în cazul procedurii simplificate, aceste prevederi trebuie coroborate cu celelalte alineate ale aceluiaşi text la care s-a făcut referire şi care conduc la concluzia că numai în ipoteza constatării că sunt întrunite toate trăsăturile esenţiale ale infracţiunii se poate pronunţa o soluţie de condamnare.

Art. 18¹ C. pen. stabileşte criteriile de care se ţine seama în stabilirea gradului de pericol social al faptei, iar unul dintre acestea este „conduita” făptuitorului, or ar fi golit de conţinut acest text dacă s-ar admite că, atunci când făptuitorul are o conduită de recunoaştere a faptei, nu ar putea primi decât o soluţie de condamnare în procedura simplificată, iar alt făptuitor, care nu a recunoscut fapta, poate fi îndreptăţit la o soluţie de achitare în baza art. 10 lit. b¹) C. proc. pen.

Admiţând că în procedura simplificată nu poate fi pronunţată o soluţie de achitare în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. (cum s-a arătat mai sus, în analiza recursului parchetului), dar poate fi pronunţată o soluţie de achitare în baza art. 10 C. proc. pen. cu referire la art. 18¹ C. pen., Înalta Curte apreciază însă, că în speţă, solicitarea inculpatului de aplicare a art. 18¹ C. pen. nu poate fi primită.

Modalitatea de săvârşire a faptelor, scopul urmărit de inculpat, de acumulare a unor beneficii în scurt timp, eludând dispoziţiile legale în materie, cuantumul datoriei vamale create sunt elemente menite să creeze convingerea instanţei că faptele inculpatului prezintă pericolul social ce caracterizează infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Nici solicitarea subsidiară a inculpatului, formulată în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., nu este fondată, în analiza aceluiaşi caz de casare formulat de Parchet arătându-se orientarea pe care instanţa o are în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei.

În ceea ce priveşte motivul de recurs al inculpatului ce vizează latura civilă a cauzei (caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.) Înalta Curte reţine că, în mod corect, cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, respectiv art. 998 C. civ. în reglementarea în vigoare la data desfăşurării activităţii ilicite, instanţa de apel a dispus obligarea inculpatului la acoperirea prejudiciului cauzat părţii civile.

Cu referire la suma pretins achitată de mama inculpatului, în mod corect s-a constatat că aceasta nu poate fi luată în calcul câtă vreme chitanţele depuse la dosar nu fac vreo menţiune cu privire la prezenta cauză. Pe de altă parte, dacă acestea constituie plăţi ale prejudiciului (aspect nedovedit la acest moment), vor fi avute în vedere, cu prilejul punerii în executare a hotărârii.

Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchet şi va casa în parte decizia pronunţată în apel.

Rejudecând, se va dispune condamnarea inculpatului pentru cele trei infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., făcându-se aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 71-64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. se va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare prevăzut de art. 82 C. pen.

Se vor pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen. şi se va face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.

În baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva deciziei penale nr. 62 din 15 iunie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul G.L.C.

Casează, în parte, decizia penală recurată şi, rejudecând:

În baza art. 274 raportat la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. c) şi 76 alin. (1) lit. c) C. pen. condamnă pe inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. c) şi 76 alin. (1) lit. d) C. pen. condamnă pe inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În baza art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. c) şi 76 alin. (1) lit. d) C. pen. condamnă pe inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi b), art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

Face aplicarea art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, fixând termen de încercare pe o durată de 3 ani, conform art. 82 C. pen.

Pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.L.C. împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 21 noiembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3806/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 3889/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal: