ICCJ. Decizia nr. 3934/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Luare de mită (art. 254 C.p.), dare de mită (art. 255 C.p.), asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3934/2012
Dosar nr. 1080/2/2012
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2012
Asupra recursurilor penale de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 198 din 14 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, după cum urmează:
- pentru inculpatul H.A.I. din infracţiunile prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (22 de acte materiale) şi art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., (22 de acte materiale) ultimele două cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (22 de acte materiale) şi art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (22 de acte materiale), ultimele două cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
- pentru inculpata H.I. din infracţiunile prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 de acte materiale) şi art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 de acte materiale), ultimele două cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 de acte materiale) şi art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 de acte materiale), ultimele două cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
- pentru inculpaţii T.V., T.G., P.T.A., M.M., din infracţiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 pentru inculpaţii S.F. şi C.M. din infracţiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi pentru inculpatul S.A. din infracţiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.
- pentru inculpatul R.D. din infracţiunile prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (trei acte materiale), ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (trei acte materiale), ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
II. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. au fost achitaţi inculpaţii M.V., H.A.I. şi H.I. pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.
III. În temeiul art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.V. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.
În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. rap. la art. 254 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a şi b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) şi c) C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului şi potrivit art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei timpul reţinerii şi arestării preventive de la 14 decembrie 2011 la zi.
În temeiul art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul H.A.I. la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii dare de mită.
În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen.
În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită.
În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită.
În temeiul art. 65 alin. (2) rap. la art. 254 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) şi b) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. inculpatul H.A.I. va executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza ll-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnată inculpata H.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită.
În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza ll-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită.
În temeiul art. 65 alin. (2) rap. la art. 254 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza ll-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 33 lit. b) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. inculpata H.I. va executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen.
În temeiul art. 861 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în condiţiile art. 862 C. pen.
În temeiul art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate conform programului de supraveghere întocmit de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Maramureş.
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea.
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă.
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.
În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra disp. art. 864 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi ţara, luată faţă de inculpata H.I., prin încheierea de şedinţă din data de 2 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
IV. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul P.A.T. pentru infracţiunea de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. cu ref. la art. 181 C. pen. au fost achitaţi inculpaţii T.V.G., S.A., S.F., M.M., C.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi pe inculpatul R.D. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
În temeiul art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen. s-a aplicat fiecărui inculpat cate o sancţiune administrativă în cuantum de 1000 RON.
În temeiul art. 357 alin. (2) lit. c). C. proc. pen. s-a menţinut măsura instituirii sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa din 2 februarie 2011 în Dosarul nr. 401/P/2011 al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. - D.N.A. - Serviciul Teritorial Bucureşti asupra sumei de 5600 RON aflată în contul deschis pe numele inculpatului la Banc C. SA Agenţia Ş.V.
În temeiul art. 254 alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a sumei de 4900 RON din suma de 5600 RON consemnată la Banca C. SA, Sucursala Ş.V., conform recipisei de consemnare din 1 din data de 02 februarie 2012, şi în temeiul art. 255 alin. (5) C. pen. s-a dispus restituirea sumei de 300 RON către denunţătorul M.S. şi a sumei de 200 RON către denunţătorul K.R.
S-a dispus restituirea către inculpatul M.V. a sumei de 200 RON.
În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare dintre inculpaţii M.V., H.A.I. şi H.I. la cate 2600 RON cheltuieli judiciare avansate de stat şi pe fiecare dintre inculpaţii R.D., T.G., T.V., M.M., S.A., S.F. şi C.M. la cate 1600 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat pentru inculpatul P.T.A. rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii H.A.I., R.D., P.T.A., M.M. şi C.M. în cuantum de cate 400 RON pentru fiecare inculpat, precum şi onorariul, parţial, cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii H.I. şi T.V. în cuantum de 200 RON şi respectiv,100 RON, se vor avansa din fondul Ministerului de Justiţie.
S-a reţinut că prin rechizitoriul nr. 401/P/2011 din data de 7 februarie 2012, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia Naţională Anticorupţie-Serviciul Teritorial Bucureşti s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului:
M.V. - subcomisar în cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, Penitenciarul de Maximă Siguranţă Rahova pentru săvârşirea infracţiunilor de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi luare de mită, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen. şi art. 254 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (30 acte materiale), toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 262 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de arest în altă cauză, a inculpatului H.A.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi dare de mită, a complicităţii la infracţiunea de dare de mită şi a complicităţii la infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (22 acte materiale) şi art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (22 acte materiale), ultimele două cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen. şi toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
- în stare de libertate a inculpatei H.I. pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, a complicităţii la infracţiunea de dare de mită şi a complicităţii la infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/200 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte materiale) şi art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/200 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte materiale), ultimele două cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
- în stare de arest în altă cauză a inculpaţilor:
T.V. - pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000
T.G. - pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000
S.A. - pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.
S.F. - pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.
R.D. - pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită şi a complicităţii la infracţiunea de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale), cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
P.T.A. - pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000
M.M. - pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000
C.M. - pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.
Prin actul de sesizare s-au reţinutjn fapt, următoarele.
În cursul anului 2011, inculpatul M.V., subcomisar şi comandantul secţiei a VI-a din cadrul Penitenciarului Rahova a pretins şi/sau a primit de la mai mulţi deţinuţi din secţia al cărei şef era, sume de bani sau bunuri pentru a beneficia de un tratament preferenţial sau favorabil.
În luna martie 2011, în Penitenciarul Rahova au fost transferaţi deţinuţii H.A.I., M.S., K.R., D.F. şi M.V. La scurt timp după ce au ajuns în acest penitenciar, aceştia au constatat că, pentru obţinerea unor cfrepturi sau a unor facilităţi, unele licite, altele ilicite, trebuie să remită sume de bani sau bunuri inculpatului M.V.
Din declaraţiile martorilor şi învinuiţilor rezultă că a existat un sistem foarte bine organizat prin care inculpatul M.V. intra în posesia banilor pretinşi sau remişi de deţinuţi, fără a exista întotdeauna o solicitare anterioară, întrucât „tarifele" percepute de inculpat pentru fiecare tip de solicitare, în parte, erau de notorietate. Astfel, inculpatul M.V. pretindea bani sau alte foloase de la deţinuţi fie direct, fie prin intermediul altui deţinut, o persoană în care inculpatul avea încredere, în scopul asigurării unor condiţii mai bune pentru cei care îşi executau pedeapsa sau care erau arestaţi preventiv. Sumele de bani erau expediate de rude sau cunoştinţe ale deţinuţilor unei persoane aflate în strânsă legătură cu deţinutul - „persoană de încredere", care colecta astfel toţi banii şi imediat îi trimitea prin mandat poştal, mandat on-line sau e-mandat altor persoane, stabilite de inculpat. Acestea din urmă ridicau banii de la oficiile poştale şi îi remiteau inculpatului M.V.
În afară de sumele de bani pretinse pentru rezolvarea favorabilă a unor diferite cereri, potrivit declaraţiilor persoanelor audiate în cauză, inculpatul M.V. impusese o taxă lunară pentru fiecare cameră pentru facilităţile acordate. De exemplu, astfel de taxe lunare se plăteau pentru menţinerea deţinuţilor împreună în camere, aşa cum doreau aceştia ori pentru a nu efectua controale efective în cameră pentru depistarea obiectelor interzise la deţinere, atunci când ştia că deţinuţii aveau asemenea obiecte în cameră.
Declaraţiile învinuiţilor şi ale martorilor subliniază caracterul repetitiv al pretinderii şi primirii unor sume de bani de către inculpatul M.V., la fel şi convorbirile telefonice purtate de H.I., H.A.I. şi M.V.
În acelaşi sens, este şi o convorbire purtată în data de 05 decembrie 2011 între inculpatul M.V. şi învinuitul H.A.l. cu privire la sumele de bani avansate lunar, convorbire ce subliniază şi faptul că banii erau pretinşi de inculpatul M.V.
După transferul învinuitului H.A.I. în Penitenciarul Rahova, inculpatul M.V. l-a înlocuit pe deţinutul N.G., care a îndeplinit anterior rolul de „persoană de încredere", care asigura colectarea sumelor de bani de la ceilalţi deţinuţi, cu învinuitul H.A.I. Pentru a putea îndeplini acest rol, învinuitul H.A.I. se bucura de o libertate de mişcare mult mai mare decât ceilalţi deţinuţi, fiind desemnat neoficial de către inculpat să îndeplinească o serie de atribuţii care îi permiteau să se afle în biroul inculpatului M.V. sau să se deplaseze pe holurile secţiei şi să intre, astfel, în contact cu ceilalţi deţinuţi, cărora le putea comunica solicitările şefului secţiei.
Potrivit declaraţiei învinuitului H.A.I., la câtva timp după ce a ajuns în Penitenciarul Rahova, a fost chemat de inculpatul M.V. în biroul său şi acesta l-a solicitat să găsească o persoană de încredere care să primească sume de bani şi să îi trimită apoi prin poştă altor persoane de încredere ale sale, menţionându-i că aceste sume reprezintă „cadouri de la deţinuţi pentru diverse facilităţi", facilităţi constând în „posibilitatea de a deţine un telefon în cameră, pentru a nu fi mutaţi de la o cameră în alta în funcţie de preferinţe şi afinităţi şi pentru aprobarea vizitelor la masă a membrilor familiei sau rudelor".
Învinuitul H.A.I. a răspuns afirmativ solicitării inculpatului M.V. şi a indicat-o drept destinatar al sumelor de bani pe fosta sa soţie, învinuita H.I., care a primit în perioada iunie-decembrie 2011 sume de bani de la rude sau cunoştinţe ale unor deţinuţi încarceraţi în Penitenciarul Rahova, aşa cum atestă copiile mandatelor on-line şi ale chitanţelor aflate la dosar, înscrisuri care se coroborează cu declaraţiile date în cauză şi cu procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice şi a celor purtate în mediu ambiental.
La rândul său, învinuita H.I. expedia de îndată aceste sume de bani învinuiţilor P.C., G.G., I.L. sau numitului P.V. la oficii poştale din Bucureşti, conform indicaţiilor primite de la inculpatul M.V., prin intermediul învinuitului H.A.I., iar destinatarii ridicau banii, pe care îi înmânau inculpatului M.V. De cele mai multe ori, învinuita H.I. nu intra efectiv în posesia banilor, ci doar scriptic, pentru că imediat după ce de la oficiul poştal primea confirmarea existenţei unor sume având-o ca destinatar, dispunea expedierea acestor bani mai departe pe circuitul creat.
În acest mod, inculpatul M.V. şi învinuiţii H.I. şi H.A.I. s-au asociat în vederea săvârşirii de infracţiuni, cu un plan bine organizat, cu atribuţii precise pentru fiecare membru al asocierii, fără a exista, însă, o structură ierarhică.
Acest sistem a funcţionat ritmic, învinuitul H.A.I. precizând că „din luna iulie şi până în prezent deţinuţii din Penitenciarul Rahova, secţia a VI-a, au dat lui M.V. sume de bani cuprinse între 400 RON şi 2.000 RON pentru fiecare cameră cu deţinuţi".
Învinuita H.I. a acceptat propunerea învinuitului H.A.I., arătând că „până în luna noiembrie 2011, de 3-4 ori pe lună am primit şi trimis, prin poştă, diferite sume de bani (...). Nu îmi mai amintesc numele celor care mi-au trimis bani, însă sumele pe care le primeam erau cuprinse între 200 şi 2000 RON. Toate sumele de bani le-am trimis de la oficiul poştal din H. sau de la oficiul XX din Satu Mare destinatarului ce mi-l indica H.A. la oficiile YY şi ZZ din Bucureşti".
Martorii M.N.N., D.E., M.C.D. şi numiţii K.I. şi K.T.I. au evidenţiat în declaraţiile lor că trimiteau bani lunar prin intermediul învinuitei H.I., în numele rudelor lor aflate în Penitenciarul Rahova, iar aceste sume erau avansate la începutul fiecărei luni. De asemenea, şi ceilalţi martori audiaţi în cauză confirmă expedierea unor sume de bani către H.I. în cursul anului 2011, la solicitarea rudelor sau prietenilor lor din acelaşi penitenciar.
Deşi învinuita H.I. a susţinut că a aflat doar în noiembrie 2011 despre faptul că aceşti bani sunt destinaţi unui gardian de la penitenciar pentru ca acesta să asigure deţinuţilor care trimiteau acele sume unele facilităţi ori favoruri sau să le aprobe exercitarea unor drepturi, frecvenţa cu care erau primite şi trimise aceste sume, cuantumul acestora, modul în care învinuita a acţionat, discuţiile purtate cu învinuitul H.A.I., cu funcţionara de la oficiul poştal din H., cu K.I. şi K.T. contrazic declaraţia învinuitei. De altfel, chiar învinuitul H.A.I. arată că fosta sa soţie nu cunoştea în detaliu despre ce era vorba, însă ştia că banii sunt daţi pentru a li se permite să deţină telefoane mobile în camerele de detenţie, lucru de altfel interzis.
Învinuitul G.G. a confirmat faptul că sumele primite pe numele lui la Oficiul Poştal ZZ erau destinate inculpatului M.V. şi a primit de mai multe ori bani, pe care i-a înmânat apoi inculpatului. Pentru serviciul făcut, învinuitul primea sume între 10 şi 20 RON. Învinuitul a declarat că nu a cunoscut adevărata provenienţă a banilor şi nici scopul pentru care erau trimişi, aflând de la inculpatul M.V. că are o afacere cu parfumuri şi că nu vrea ca soţia lui să afle acest lucru, motiv pentru care nu putea primi bani pe numele lui.
Şi învinuitul P.C. a declarat că a primit sume de bani pe numele său la Oficiul Poştal nr. YY, la cererea învinuitului I.L. De fiecare dată, înv. P.C. a fost însoţit de înv. I.L., iar acesta a completat formularele poştale. înv. P.C. a precizat că nu ştie ce sume au fost primite, cui au fost destinate şi care era motivul trimiterii lor.
La rândul său, înv. I.L. a declarat că a fost contactat de fratele său, I.A.N., care I-a rugat să ridice nişte bani de la Oficiul Poştal YY Bucureşti şi să îi dea unei persoane pe care o cunoştea sub numele de „cumătrul". Fratele său i-a explicai că în acest mod îi va fi mai bine la locul de detenţie, fără a-i da, însă, explicaţii cu privire la acest lucru: Ca urmare a rugăminţilor adresate de fratele său, înv. I.L. a încasat sumele de bani trimise de diferite persoane de la Oficiul Poştal nr. YY şi a luat legătura telefonic cu persoana cunoscută drept „cumătrul", căreia i-a dat de fiecare dată sumele de bani ridicate.
Imaginile înregistrate în baza autorizaţiei emise de judecător confirmă existenţa unor întâlniri între I.L., G.G. şi M.V. la scurt timp după ridicarea banilor de la oficiile poştale.
Paralel cu existenţa şi funcţionarea acestui sistem, au existat situaţii în care inculpatul M.V. a pretins şi/sau primit bani sau bunuri de la deţinuţi prin intermediul altor persoane decât H.A.I., H.I., P.C., G.G., I.L. sau P.V.
Referitor la activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţii din prezenta cauză, s-a arătat că:
1. În cursul lunii august 2011, inculpatul M.V. a făcut un control în camera în care se aflau deţinuţii D.H. şi C.R.C., fără a întocmi vreun act în acest sens. În momentul în care inculpatul M.V. a pătruns în cameră, martorul C.R.C. se juca, folosind un telefon mobil care îi aparţinea învinuitului D.H. Observându-I pe martorul C.R.C. cu telefonul, inculpatul M.V. a pretins o sumă de bani pentru a nu întocmit raport de incident.
Fiind audiat cu privire la acest aspect, învinuitul D.H. a precizat că telefonul respectiv era folosit de toată lumea din cameră şi că, după depistarea lui C.R.C., acesta a fost chemat de inculpatul M.V. pentru a lămuri situaţia dar, după ce a aflat că telefonul este al învinuitului D.H., i-a solicitat acestuia să vină în biroul său şi l-a pus să aleagă între raport de incident şi confiscarea telefonului sau remiterea sumei de 1.000 RON fără a suporta consecinţele celor întâmplate.
Învinuitul D.H. a fost de acord să dea suma de bani pretinsă, motiv pentru care a contactat-o pe S.I. şi i-a cerut să trimită aceşti bani la un oficiu poştal, fără a-şi mai aminti destinatarul sau oficiul poştal. D.H. a precizat că, în mod cert, inculpatul M.V. a primit banii expediaţi, deoarece a rămas în continuare în posesia telefonului şi nu a fost sancţionat pentru abaterea săvârşită, care nu a fost, de altfel, constatată într-un act scris de către inculpatul M.V.
Martorul C.R.C. a confirmat cele declarate de învinuitul D.H., menţionând că, în cadrul discuţiei pe care a avut-o cu inculpatul M.V., acesta i-a pretins suma de 1.000 RON în cursul aceleiaşi zile până la ora 19:00 pentru a nu confisca telefonul, însă martorul i-a spus că nu are de unde să dea aceşti bani şi că telefonul este al lui D.H. După acest moment, D.H. a fost în biroul inculpatului, iar când a revenit i-a spus că s-a înţeles cu acesta şi îi va da suma de 1.000 RON. Martorul a subliniat că telefonul a rămas în continuare în cameră şi nu a fost făcut raport pentru el sau pentru D.H.
În ceea ce priveşte expedierea sumei de 1.000 RON, S.I., concubina lui C.R.C., a confirmat faptul că în cursul lunii august a fost rugată învinuitul D.H. să trimită o sumă de bani, posibil 1.000 RON, unei persoane la un oficiu poştal pe care nu şi-l mai aminteşte, aflând ulterior de la învinuit că aceşti bani erau pentru comandantul secţiei în care era încarcerat, pentru a nu întocmi raport de incident ca urmare a faptului că l-a depistat pe C.R.C. cu un telefon mobil, obiect interzis la deţinere în penitenciar.
Convorbirile telefonice purtate în acea perioadă între învinuitul D.H. şi S.I. susţin declaraţiile acestora, ale martorului C.R.A. şi ale lui H.A.l.
Cu privire la cele întâmplate în august 2011, învinuitul H.A.I. a precizat că îşi aminteşte că a fost vizitat într-o zi de către inculpatul M.V., care era disperat că nu ştia de unde să facă rost de bani. După ce a părăsit camera sa, inculpatul a intrat în camera în care se aflau D.H. şi C.R.A., găsindu-l pe acesta din urmă jucând un joc pe un telefon mobil. Ulterior, a aflat că inculpatul M.V. a pretins şi a primit de la D.H. suma de 1.400 sau 1.500 RON pentru a nu întocmi raport de incident şi pentru a-i restitui telefonul, iar banii au fost trimişi de învinuitul D.H. prin intermediul altor persoane decât H.I.
2. Din denunţurile şi declaraţiile lui M.S. şi K.R. şi declaraţiile învinuiţilor D.F. şi M.V. a rezultat că, potrivit obiceiului statornicit de inculpatul M.V., la începutul fiecărei luni se colectau banii pentru „protecţia" şi facilităţile asigurate de inculpatul M.V. în cursul lunii respective. Această „taxă lunară", care se ridica la suma de 200 RON, se plătea separat de sumele percepute pentru diverse solicitări ale deţinuţilor.
M.S., K.R., H.A.I., M.V., D.F. şi F.I. au fost încarceraţi în Penitenciarul Rahova din luna martie a anului 2011, anterior acestei date aflându-se în Penitenciarul Oradea, de unde au fost transferaţi la Rahova doar în perioada de judecare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate de Curtea de Apel Oradea în dosarul în care erau cercetaţi. Au fost repartizaţi pe secţia a Vl-a, în aceeaşi cameră AA, însă după in timp H.A.I. şi F.I. au fost mutaţi în altă cameră BB.
După transferul care a avut loc în luna martie, M.S. şi K.R. au fost trimişi la Penitenciarul Poarta Albă pentru 5 zile, iar la revenire, deşi bagajele lor rămăseseră în camera AA, unde fuseseră cazaţi anterior, au aflat că, dacă nu dau câte 200 RON, vor fi mutaţi din cameră, existând posibilitatea ca inculpatul M.V. să dispună chiar şi mutarea lor de pe secţia a Vl-a, ca urmare a faptului că nu au plătit taxa pentru luna noiembrie, aşa cum rezultă din declaraţiile celor doi denunţători.
În aceeaşi perioadă, M.S. a discutat cu H.A.I. şi l-a asigurat că vor face plata până cel târziu luni, 14 noiembrie 2011. M.S. a declarat că în data de 09 noiembrie 2011 a purtat o discuţie cu învinuitul H.A.I., cu privire la data la care vor face plata sumei cerute şi a cartuşului de ţigări şi la imposibilitatea aprobării unei vizite fără dispozitiv de separare pentru luna noiembrie, deoarece tabelul a fost deja întocmit, însă o astfel de vizită putea fi rezolvată pentru luna decembrie. M.S. a menţionat că în cursut discuţiei, învinuitul H.A.I. l-a asigurat că banii remişi până atunci au ajuns integral la inculpatul M.V.
Discuţia a fost reluată şi în ziua următoare, ocazie cu care M.S. i-a comunicat învinuitului H.A.I. faptul că atât el, cât şi ceilalţi colegi de cameră (K.R., înv. D.F. şi înv. M.V.) vor plăti câte 200 RON fiecare, temându-se să nu fie mutaţi din cameră.
Potrivit declaraţiei lui M.S., în data de 11 noiembrie 2011, înv. H.A.I. i-a spus că suma de 800 RON pentru el, K.R., D.F. şi M.V. a fost deja trimisă de învinuita H.I. prin poştă pentru inculpatul M.V., la această sumă adăugându-se şi cei 200 RON pe care îi plătea cu acelaşi scop şi învinuitul H.A.I., H.A.I. a precizat că această sumă a fost trimisă pe numele înv. P.C., iar înv. H.I. a păstrat chitanţa, putând dovedi expedierea banilor.
În aceste zile, învinuitul H.A.I. a insistat ca M.S. şi K.R. să restituie banii trimişi în numele lor de învinuita H.I. inculpatului M.V. pentru a beneficia de regimul favorabil asigurat de acesta. Date fiind acestea, K.R. a luat legătura cu tatăl său, K.I., şi l-a rugat să o contacteze pe învinuita H.I., căreia să îi ducă suma de 800 RON, anterior comunicându-i învinuitului H.A.I. faptul că acceptă să dea suma cerută şi banii deja remişi de învinuita H.I. îi vor fi restituiţi.
Dacă până la acest moment membrii familiilor lui K.R. şi M.S. au remis sume de bani înv. H.I., fără a cunoaşte destinaţia şi scopul real al expedierii banilor, după ce aceştia au formulat denunţuri cu privire la inculpatul M.V., au fost înştiinţaţi că banii sunt destinaţi inculpatului M.V. pentru ca acesta să asigure un climat favorabil, uneori cu încălcarea dispoziţiilor legale, la locul de detenţie. Dat fiind faptul că M.S. şi K.R. au formulat denunţuri, K.T.I. şi K.I., fratele şi tatăl denunţătorului K.R., şi-au exprimat acordul de a contribui la aflarea adevărului în cauză, procedând în continuare la fel cum s-a întâmplat până în acel moment, respectiv remiţând sume de bani învinuitei H.I., dar de data aceasta încercând să afle detalii cu privire la destinaţia banilor. Aceeaşi a fost situaţia numitei M.N.N., soţia lui M.S.
Astfel, M.N.N. i-a dat lui K.l. suma de 200 RON, iar în data de 14 noiembrie 2011, K.l. s-a întâlnit cu învinuita H.I. şi i-a dat suma de 400 RON, 200 RON în numele fiului lui şi 200 RON pentru M.S. În aceeaşi zi, K.T.l. i-a dat învinuitei H.I. încă 400 RON, pentru învinuiţii D.F. şi M.V., aceşti bani fiind destinaţi să ajungă la inculpatul M.V. pentru a nu dispune mutarea celor patru deţinuţi în alte camere şi pentru a nu efectua controale cu scopul de a confisca telefoanele mobile pe care le aveau în cameră. Cu acest prilej, K.l. şi K.T.l. au aflat că învinuita H.I. deja expediase suma de 1.000 RON înv. P.C., aşa cum rezultă şi din cuprinsul convorbirilor telefonice purtate. Declaraţiile lui K.l. şi K.T.l. sunt susţinute de convorbirile în mediu ambiental purtate în data de 14 noiembrie 2011.
Cu privire la acest aspect, înv. D.F. a declarat că în luna noiembrie 2011 a dat cu titlu de mită suma de 200 RON inculpatului M.V., aceşti bani fiind daţi „pentru a beneficia de o viaţă mai bună şi nişte condiţii normale de detenţie". Învinuitul a menţionat că „nu aş fi dat bani ofiţerului dacă nu exista acest obicei al locului, fără de care nu aş fi beneficiat de anumite facilităţi în penitenciar". Suma de 200 RON a fost trimisă de soţia sa, martora D.E., lui K.l., aşa cum rezultă din declaraţia acesteia, înv. M.V. a recunoscut şi el că a dat suma de 200 RON inculpatului M.V. în noiembrie 2011, conform regulii stabilite de către acesta, pentru asigurarea de către inculpat a unor condiţii favorabile de detenţie, aceasta însemnând aprobarea unor drepturi, neefectuarea controalelor în cameră, permisiunea de a păstra şi folosi telefoane mobile. De asemenea, învinuitul a precizat că nu a plătit „taxa lunară" la începutul lunii noiembrie la timp, astfel că au existat presiuni din partea inculpatului M.V., exercitate prin învinuitul H.A.I., pentru a primi banii care considera că i se cuveneau. Banii au fost trimişi de soţia sa, M.C.D. lui K.l., iar acesta i-a dat mai departe învinuitei H.I., aşa cum rezultă din declaraţia martorei M.C.D.
Învinuitul H.A.I. a precizat că situaţia era tensionată spre jumătatea lunii noiembrie 2011, din cauza faptului că deţinuţii nu au trimis banii pretinşi de inc. M.V., iar acesta insista să primească cât se poate de repede banii. În consecinţă, înv. H.A.I. a rugat-o pe învinuita H.I. să trimită suma de 1.000 RON pentru el şi ceilalţi patru deţinuţi, urmând să recupereze 800 RON de la rudele lui M.S., K.R., M.V. şi D.F.
Faptul că M.S., K.R., M.V., D.F. şi H.A.I. au fost nevoiţi să remită câte 200 RON inculpatului M.V. este subliniat şi în declaraţia învinuitei H.I.: „La începutul lunii noiembrie 2011, fostul meu soţ H.A.I. m-a sunat (...) şi era foarte agitat, spunându-mi că trebuie să îi pun 1000 RON, cred că pe numele lui P.C., până la amiază, pentru că i-a cerut şefu" (cred că se referea la vreun gardian), care este foarte nervos şi i-a zis că o să aibă probleme dacă nu trimite (...)". Învinuita a aflat şi ce se poate întâmpla dacă „şefu"" nu primeşte aceşti bani: „o să-i mute într-o cameră mai rea, cu persoane violente şi consumatori de droguri". În consecinţă, înv. H.I. a trimis suma cerută la oficiul poştal YY, cunoscând că aceşti bani se dau în numele deţinuţilor menţionaţi mai sus, câte 200 RON pentru fiecare persoană. Ulterior, învinuita a primit aceşti bani de la K.I. (600 RON) şi de la K.T.J. (200 RON), diferenţa de 200 RON fiind în sarcina înv. H.A.I.
În acest fel, la data de 11 noiembrie 2011 inculpatul M.V. a primit suma de 1.000 RON, sumă expediată de învinuita H.I. la Oficiul Poştal nr. YY, de unde a fost ridicată de învinuitul P.C., însoţit de învinuitul I.L. şi remisă ulterior inculpatului în întregime.
3. La data de 24 noiembrie 2011, la ora 19:06:28, învinuitul I.L. I-a apelat pe inculpatul M.V. şi i-a comunicat acestuia că este plecat la Constanţa, însă acest lucru nu reprezintă o problemă, referindu-se la faptul că are cine să îi ducă banii primiţi.
Imediat după această discuţie, M.V. I-a apelat pe martorul I.R.I. şi i-a cerut să treacă pe la învinuita I.C., scopul fiind acela al obţinerii sumei de bani pe care o aştepta.
Cu privire la evenimentele din data de 24 noiembrie 2011, învinuitul I.L. a precizat că, la solicitarea fratelui său, a primit mai multe sume de bani pe numele său la Oficiul Poştal nr. YY, pe care Ie-a ridicat şi Ie-a dat inculpatului M.V., fără să ştie cu ce scop primeşte inculpatul aceşti bani sau ce funcţie ocupă. Pentru aceasta, I-a contactat telefonic şi s-a întâlnit cu inculpatul în cartierul Drumul Taberei – M.I., la fel întâmplându-se şi în noiembrie 2011.
Fiind audiată, învinuita I.C. a precizat că îşi aminteşte că soţul său, I.A.N., i-a cerut să îi dea o sumă de bani, al cărei cuantum nu şi I-a putut aminti, vărului său, martorul I.R.I., fără a-i da detalii referitoare la destinatarul acestei suma sau la motivul pentru care trebuia să îi dea aceşti bani.
Şi martorul I.R.I. a declarat că a fost contactat de către I.A.N., care I-a rugat să meargă la soţia lui şi să ia un pachet, pe care să-l ducă unei persoane, fără a-i da alte detalii. Martorul s-a dus la înv. I.C., iar aceasta i-a dat o pungă în care se afla un plic şi un număr de telefon al persoanei cu care urma să se întâlnească.
Martorul a apelat persoana respectivă, cu care s-a întâlnit în zona magazinului M.I. din Drumul Taberei şi i-a dat pachetul, fără să cunoască ce conţinea.
Fiindu-i prezentată fotografia inculpatului M.V., martorul I.R.I. a declarat că figura acestuia seamănă foarte mult cu cea a persoanei cu care s-a întâlnit şi căreia i-a dat pachetul primit de la I.C.
În legătură cu situaţia de fapt expusă s-a reţinut că inculpatul M.V. a primit o sumă de bani, iar primirea banilor a fost în strânsă legătură cu atribuţiile sale de serviciu. Relaţia învinuitului I.L. cu inculpatul M.V. a fost limitată strict la primirea unor sume de bani pe numele său şi la remiterea acestuia inculpatului, la rugămintea fratelui său I.A.N., neexistând nicio situaţie în care I.L. să îi dea inculpatului M.V. bani în afara celor expediaţi prin intermediul Poştei Române, bani proveniţi de la deţinuţi din Penitenciarul Rahova - secţia a Vl-a pentru ca inculpatul să îşi îndeplinească sau să nu îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu, aşa cum rezultă şi din declaraţiile martorului I.A.N.
4. La data de 29 noiembrie 2011, învinuitul B.M. i-a oferit inculpatului M.V. un cartuş de ţigări pentru a nu lua măsuri cu privire la faptul că a fost depistat având asupra sa un telefon mobil, obiect interzis la deţinere.
Aşa cum rezultă din procesul-verbal de redare a convorbirii purtate în mediu ambiental şi imaginile surprinse cu acest prilej, în ziua de 29 noiembrie 2011, învinuitul B.M. se afla în biroul inculpatului M.V. şi purta o discuţie cu acesta. La un moment dat, învinuitul B.M. a scos de sub bluza pe care o purta un cartuş de ţigări şi l-a înmânat inculpatului, după ce în prealabil s-a asigurat că nu este niciun pericol să fie observat. Discuţia purtată între cei doi subliniază clar motivul pentru care învinuitul B.M. i-a oferit inculpatului cartuşul de ţigări (adevărată monedă de schimb în penitenciar, cu valoare între 150 şi 200 RON).
Mai mult, din discuţia purtată rezultă şi că învinuitul B.M. a avut un comportament neadecvat faţă de agenţii care l-au depistat cu telefonul mobil, inculpatul M.V. atrăgându-i atenţia asupra atitudinii sale.
Ulterior acestui incident, învinuitul B.M. a fost sancţionat cu suspendarea dreptului de a primi vizite pe o perioadă de 2 luni pentru abaterea disciplinară prevăzută de art. 63 lit. j) din H.G. nr. 1897/2006, conform adresei din 23 ianuarie 2012 a Penitenciarului Bucureşti-Rahova.
Învinuitul B.M. a declarat că a dat inculpatului M.V. un cartuş de ţigări pentru a nu fi sancţionat cu suspendarea dreptului la vizită, afirmând cu acel prilej că este dispus să suporte orice altă sancţiune. Deşi inculpatul M.V. nu a promis explicit că îl va ajuta, a acceptat cartuşul de ţigări oferit de învinuit.
Inculpatul M.V. a recunoscut că acesta i-a oferit un cartuş de ţigări, pe care l-a primit, însă i-a spus că nu are cu ce să îl ajute, dovadă fiind în sprijinul declaraţiei sale faptul că a declanşat procedura disciplinară împotriva învinuitului, iar acesta a fost sancţionat.
Inculpatul M.V. nu a refuzat oferta făcută de învinuitul B.M., ci a primit cartuşul de ţigări, pentru care a şi mulţumit. Faptul că nu a „rezolvat" problema întâmpinată de învinuitul B.M. nu are nicio relevanţă asupra existenţei infracţiunii, fiind dovedit faptul că învinuitul B.M. i-a remis inculpatului M.V. un cartuş de ţigări pentru a nu fi sancţionat cu suspendarea dreptului de a primi vizite, rugăminte exprimată explicit de către învinuit. Inculpatul M.V. a înţeles scopul pentru care i-a fost remis bunul şi l-a acceptat.
5. M.S. a arătat că la data de 02 decembrie 2011, într-o discuţie purtată cu înv. H.A.I., acesta i-a spus că trebuie achitată taxa de 200 RON pentru luna decembrie şi că a fost trecut pe tabelul cu vizite fără dispozitiv de separare, fapt pentru care va trebui să plătească inculpatului M.V. separat de „taxa lunară" o sumă de bani.
Astfel, în decembrie 2011, M.S. a achitat şi „taxa lunară" de 200 RON, la fel procedând şi K.R., precum şi suma de 100 RON pentru vizita fără dispozitiv de separare în luna decembrie. M.S. a precizat că, dat fiind faptul că M.V. şi D.F. nu au achitat „taxa" pentru luna decembrie, în data de 13 decembrie 2011 în camera lor a venit inculpatul M.V., care, ştiind că au în cameră telefon, a intenţionat să le confişte telefonul, dar s-a mulţumit doar să îi avertizeze, spunându-le „că speră să nu fie probleme", fără a lua măsurile prevăzute de lege. În aceeaşi zi, învinuitul H.A.I. Ie-a transmis din partea inculpatului M.V. că acesta este supărat că nu a primit banii datoraţi şi că până după-amiază vrea să primească 1.500 RON, nu 800 RON, aşa cum ar fi trebuit. Totodată, învinuitul H.A.I. Ie-a recomandat să îi convingă pe ceilalţi patru colegi de cameră să plătească taxa, însă acest lucru nu s-a întâmplat.
K.R. a confirmat faptul că învinuitul H.A.I. Ie-a comunicat că inculpatul M.V. Ie-a transmis că acesta are nevoie de suma de 1.500 RON şi Ie-a cerut, în numele inculpatului, să facă tot ce este posibil ca în cursul aceleiaşi zile inculpatul să primească suma cerută.
În ciuda acestui fapt, K.R., M.V., D.F. şi M.S. nu au strâns suma de 1.500 RON pretinsă de inculpatul M.V.
Pentru că inculpatul M.V. insista să primească suma de 1.500 RON în cursul acelei zile, a fost găsită o variantă şi învinuita H.I. a primit prin mandat poştal această sumă, pe care a trimis-o la Oficiul Poştal nr. ZZ, de unde a fost ridicată de învinuitul G.G., aşa cum rezultă din documentele transmise de Poşta Română.
Cu privire la această sumă, înv. H.A.I. a precizat că banii proveneau de la T.V. şi de la încă o persoană, primul punând 1.000 RON, iar al doilea 500 RON.
Convorbirea purtată la data de 05 decembrie 2011 între inculpatul M.V. şi învinuitul H.A.I. evidenţiază cele prezentate mai sus.
Discuţia a continuat între inculpatul M.V. şi învinuitul T.V., iar acesta i-a confirmat că banii vor fi expediaţi, iar factura depusă de învinuita H.I. susţine acest lucru.
6. La data de 05 decembrie 2011, inculpatul M.V. a primit suma de 400 RON de la învinuitul R.D., pentru el şi alte trei persoane, ca urmare a pretinderii banilor cu scopul acordării unor facilităţi la locul de detenţie, constând în atribuirea unei camere şi dotarea cu saltele.
În data de 05 decembrie 2011, inculpatul M.V. l-a chemat pe învinuitul R.D. în biroul său, pentru a-l mustra că a uitat să trimită suma de bani cerută şi pentru a-i atrage atenţia că trebuie să trimită banii (convorbirea ambientală înregistrată audio-video, redată în formă scrisă, procesul verbal din data de 09 decembrie 2011).
Fiind audiat, învinuitul H.A.I. a precizat că are cunoştinţă de faptul că inculpatul M.V. era supărat că nu a primit suma la care se aştepta de la învinuitul R.D., primind doar 400 RON, deşi a soluţionat cererea acestuia, pentru patru persoane.
În convorbirea purtată în data de 05 decembrie 2011, inculpatul M.V. şi-a exprimat nemulţumirea faţă de suma primită de la învinuitul R.D. (convorbirea ambientală înregistrată audio-video, redată în formă scrisă, procesul verbal din data de 11 decembrie 2011).
Învinuitul R.D. a recunoscut faptul că a dat, la cererea inculpatului M.V., sume de bani pentru a beneficia de anumite facilităţi şi drepturi în penitenciar, susţinând că suma de 400 RON trimisă la data de 05 decembrie 2011 de fratele său, R.T., pe numele învinuitului G.G., era pentru vizita fără dispozitiv de separare din decembrie 2011. Aşa cum se observă din mandatele existente la dosar, au existat două trimiteri poştale efectuate de către R.T., una în valoare de 400 RON către G.G. în data de 05 decembrie 2011 şi alta în valoare de 355 RON către H.I. în data de 12 decembrie 2011, aceasta din urmă fiind destinată a acoperi „taxa" pentru aprobarea vizitei fără dispozitiv de separare. Potrivit declaraţiei date de învinuitul H.A.I., suma de 400 RON, care a generat nemulţumirea inculpatului M.V., a fost necesară pentru a achita alte facilităţi acordate de către inculpat, cum rezultă, de altfel, şi din convorbirea în mediul ambiental menţionată.
De asemenea, din cuprinsul convorbirii purtate în data de 05 decembrie 2011, rezultă că învinuitul R.D. a discutat de abia atunci cu inculpatul M.V. despre mai multe vizite pe care urma să le aibă, lăsând şi nişte cereri în acest sens, ceea ce subliniază că suma de 400 RON care a făcut obiectul discuţiei viza ale drepturi sau favoruri acordate de inculpat deţinutului.
7. La sfârşitul lunii noiembrie - începutul lunii decembrie 2011 a fost întocmit Tabelul nominal cu persoane arestate preventiv care beneficiază de o singură vizită fără dispozitiv de separare în luna decembrie 2011.
Inculpatul M.V. a purtat mai multe discuţii direct cu unii deţinuţi sau indirect, trimiţându-l pe înv. H.A.l. pentru a transmite deţinuţilor doleanţele sale legate de condiţiile în care vor fi aprobate cererile de vizită fără dispozitiv de separare pentru decembrie 2011 (convorbirea ambientală din data de 28 noiembrie 2011 dintre inculpatul M.V., învinuitul H.A.l. şi învinuitul C.M., convorbirea ambientală din data de 29 noiembrie 2011 dintre inculpatul M.V. şi numitul P.T.N., convorbirea ambientală din data de 29 noiembrie 2011 dintre inculpatul M.V. şi învinuitul H.A.l.
După astfel de discuţii, având certitudinea că va primi banii pretinşi, inculpatul M.V. a fost capabil să justifice în faţa directorului adjunct al Penitenciarului Rahova includerea în acel tabel a unor deţinuţi (convorbirea ambientală înregistrată audio-video, redată în formă scrisă, procesul verbal din data de 02 decembrie 2011).
La câteva zile după această discuţie, subcomisarul M.V. I-a chemat pe H.A.I., căruia i-a arătat tabelul aprobat de directorul Penitenciarului Rahova şi i-a solicitat să colecteze de la 17 dintre deţinuţii cărora li s-a aprobat vizita fără dispozitiv de separare („la masă") câte 100 RON. Cei 17 deţinuţi sunt T.R., T.A., T.V., T.G., T.I.D., T.I., S.A., D.I., S.F., R.D., P.A.T., I.V., M.S., M.F., M.M., C.M. şi B.C.V. (convorbirea ambientală înregistrată audio-video, redată în formă scrisă, procesul verbal din data de 03 decembrie 2011).
Învinuitul H.A.I. a precizat că la începutul lunii decembrie a fost chemat de inculpatul M.V., care i-a dat o coală de hârtie pe care scrisese numele mai multor deţinuţi, 17 la număr, comuntcându-i că nu îl interesează ce sumă le cere înv. H.A.I., însă el vrea să aibă până după-amiază 1.700 RON, această sumă fiind pretinsă pentru aprobarea unei vizite fără dispozitiv de separare în decembrie 2011.
Cu privire la evenimentele ulterioare, învinuitul H.A.I. a precizat că „Am discutat cu toţi deţinuţi de pe listă şi le-am spus pretenţiile lui M.V. solicitându-le să dea fiecare suma de care dispune pentru a putea strânge cei 1.700 RON. Urmare acestor discuţii au dat lui M.V. sume de bani următorii deţinuţi după cum urmează: R.D. suma de 355 RON, în numele lui al lui P.T.A. şi în numele lui I.V. Cred că suma respectivă a fost trimisă de fratele lui R.D. către H.I. De asemenea Ş. a dat suma de 200 RON, T.V. a dat un cartuş de ţigări K. pe care l-am cumpărat eu, urmând a pune banii în locul său, 130 de RON. S.F. a dat un cartuş de ţigări K., în valoare de 130 RON, pe care l-am cumpărat eu punând banii pentru acesta. M.S. a dat suma de 200 RON.
De asemenea, pe data de 06 decembrie 2011 K.I. a remis în numele deţinuţilor K.R. şi M.S. suma de 500 RON lui H.I. Aceasta sumă reprezenta 200 RON ,,şpaga" pe care M.S. a dat-o lui M.V. pentru a-i aproba vizita la masă fără dispozitiv de separare, iar diferenţa de 300 RON reprezenta o parte din ,,şpaga" pe luna decembrie a deţinuţilor din camera AA, pe care o dădeau regulat lui M.V.
În final s-au strâns 1.700 RON, dar nu ştiu de unde provine diferenţa. Soţia mea mi-a confirmat că a primit direct de la K.I. suma de 500 RON, iar diferenţa până la suma de 1.700 RON de la mai multe persoane, pe care a transmis-o prin mandat poştal lui G.G., pe data de 09 decembrie 2011, pentru a o remite subcomisarului M.V.".
Învinuita H.I. a colectat banii de la rudele deţinuţilor şi a trimis suma de 1.700 RON în data de 09 decembrie 2011 învinuitului G.G. care, la rândul său, s-a întâlnit în aceeaşi zi cu inculpatul M.V. pentru a-i înmâna banii.
În cauză au fost audiaţi deţinuţii menţionaţi de inculpatul M.V. în discuţia cu învinuitul H.A.I., ale căror nume apar pe lista despre care H.A.l. afirmă că a primit-o de la inculpat.
M.S. a precizat că, la solicitarea învinuitului H.A.I., a dat suma de 100 RON pentru inculpatul M.V., sumă în schimbul căreia acesta urma să îi aprobe vizita fără dispozitiv de separare.
Banii au fost daţi învinuitei H.I. de numitul K.I., tatăl denunţătorului K.R. în data de 06 decembrie 2011, acesta confirmând cele declarate de M.S. De asemenea, soţia lui M.S. a declarat că a trimis aproape în fiecare lună sume de bani soţului său prin intermediul lui K.l., care dădea mai departe banii învinuitei H.I., la fel procedând şi în decembrie 2011, când i-a trimis suma de 300 RON.
Învinuitul M.M. a declarat că se află în Penitenciarul Rahova - secţia a Vl-a din ianuarie 2011. De la data încarcerării a beneficiat de o singură vizită fără dispozitiv de separare, deşi îndeplinea condiţiile pentru a-i fi acordat acest drept.
În aceste circumstanţe, în momentul în care a fost întrebat de învinuitul H.A.I. dacă nu vrea o astfel de vizită, având în vedere şi faptul că nu-şi mai văzuse familia de câteva luni fără dispozitivul de separare, învinuitul M.M. a acceptat să dea suma de 200 RON pentru ca inculpatul M.V. să îi aprobe cererea. Înv. M.M. a menţionat că era conştient că, dacă nu dă aceşti bani, nu îi va fi aprobată cererea de vizită.
În consecinţă, înv. M.M. a luat legătura cu părinţii săi, cărora Ie-a cerut să trimită suma de 200 RON pe numele învinuitei H.I., la un oficiu poştal, aşa cum îi comunicase înv. H.A.l., fără să le spună pentru ce are nevoie de aceşti bani şi a obţinut aprobarea vizitei fără dispozitiv de separare.
Învinuitul C.M. s-a prevalat de dreptul la tăcere, însă cu ocazia prezentării de material a solicitat ca instanţa să facă aplicarea art. 3201 C. proc. pen., precizând că recunoaşte săvârşirea faptei.
Învinuitul T.G. a declarat că în luna noiembrie, împreună cu fratele său T.I.D., a făcut cerere pentru aprobarea unei vizite fără dispozitiv de separare pentru luna decembrie 2011, dat fiind faptul că în această lună era ziua sa de naştere. Această cerere a fost respinsă, aşa cum a fost informat de unul dintre gardieni, dar după câteva zile a fost căutat în cameră de către înv. H.A.I., care i-a spus că inculpatul M.V. poate aproba cererea în schimbul sumei de 400 RON.
Învinuitul a refuzat oferta făcută, deoarece avea o situaţie materială precară, însă după câteva zile a fost dus la raport la inculpatul M.V., care i-a spus că dacă nu plăteşte suma cerută, o să îl separeu de fratele său, mutându-i în camere diferite. Deşi a încercat să îi explice că e mai uşor pentru familia sa ca el să fie în aceeaşi cameră cu fratele lui, inculpatul M.V. a insistat să primească suma de 400 RON.
Învinuitul T.G. a acceptat să dea aceşti bani, pentru el şi fratele lui, iar inculpatul M.V. i-a spus că va fi căutat de învinuitul H.A.I. pentru a-i da datele persoanei căreia trebuie să îi trimită banii.
În aceeaşi zi, învinuitul H.A.I. i-a adus o hârtie pe care era scris numele H.I. şi un oficiu poştal din jud. Satu-Mare şi i-a atras atenţia că I-a supărat pe comandant.
Ulterior, înv. T.G. a rugat-o pe pe mama sa, T.V., să trimită cei 400 RON la adresa indicată de învinuitul H.A.I., fără a-i spune care este motivul pentru care are nevoie de aceşti bani.
Inculpatul M.V. a aprobat cererea pentru vizita din decembrie 2011 atât pentru T.G., cât şi pentru fratele acestuia, T.I.D., fără ca acesta din urmă să cunoască faptul că inculpatul M.V. a pretins şi a primit bani pentru aceasta. Martora T.V. a declarat că în decembrie 2011 a fost apelată de fiul său, înv. T.G., care i-a cerut să-i trimită suma de 400 RON pentru că ar fi împrumutat bani de la alt deţinut pentru ţigări şi mâncare. După alte câteva zile, a fost sunată de un bărbat, care i-a cerut să trimită aceşti bani unei femei pe nume I.
Învinuitul S.A. a recunoscut că a dat suma de 200 RON inculpatului M.V. prin intermediar. Acesta a precizat că a participat la activităţi socio-educative şi sportive în penitenciar, însă în ciuda acestui fapt nu i s-a aprobat o vizită fără dispozitiv de separare.
După ce a făcut cerere pentru acordarea unei astfel de vizite, învinuitul S.A. a fost căutat de înv. H.A., care i-a cerut să trimită suma de 200 RON pe numele învinuitei H.I. la oficiul Poştal H., jud. Satu-Mare, atrăgându-i atenţia că dacă nu trimite aceşti bani, nu îi va fi aprobată vizita. Învinuitul a precizat că are doi copii şi, pentru că dorea să îi vadă, a acceptat propunerea făcută de H.A.I. şi a luat legătura cu prietenul său D.V., căruia i-a cerut să trimită 200 RON la adresa indicată de H.A.l., fără să îi spună pentru ce are nevoie de bani.
Învinuitul T.V. a confirmat faptul că la începutul lunii decembrie 2011 a făcut cerere pentru o vizită fără dispozitiv de separare, însă ştia că, deşi participă la activităţi socio-educative, această cerere poate să nu fie aprobată de inculpatul M.V. în cazul în care nu primeşte o sumă de bani, aşa cum era deja cunoscut în penitenciar.
După ce a făcut cererea, învinuitul T.V. a fost contactat de învinuitul H.A.I., care i-a transmis care sunt pretenţiile inculpatului M.V., şi anume 200 RON pentru aprobarea cererii. Învinuitul a subliniat că nu i s-a părut corect să dea bani pentru acordarea unui drept pentru care îndeplinea condiţiile pentru a beneficia de el, dar a acceptat acest lucru, fiind conştient că altă posibilitate să-i vadă familia fără dispozitiv de separare nu există.
Învinuitul T.V. susţine că a luat legătura cu fratele său, T.G., căruia i-a cerut să trimită suma de 200 RON învinuitei H.I., aşa cum primise indicaţii de la învinuitul H.A.l., însă din documentele transmise de Poşta Română rezultă că T.G. a trimis sume de bani pe numele lui H.I. la alte date. În aceste circumstanţe, declaraţia înv. H.A.I., care a arătat că a primit un cartuş de ţigări de la T.V. pentru aprobarea vizitei lămureşte provenienţa banilor trimişi inculpatului M.V.
Învinuitul S.F. a refuzat să dea declaraţii, însă cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală a precizat că în decembrie 2011 nu a dat bani pentru aprobarea vizitei fără dispozitiv de separare. Documentele obţinute de la Poşta Română susţin declaraţia acestuia.
Învinuitul H.A.I. a declarat, însă, că înv. S.F. nu a expediat bani prin poştă, ci a dat pentru aprobarea vizitei fără dispozitiv de separare un cartuş de ţigări, pe care I-a cumpărat chiar H.A.l. cu suma de 130 RON, din banii obţinuţi achitând suma pretinsă de inculpatul M.V. Convorbirea purtată de inculpatul M.V. cu învinuitul H.A.l. subliniază faptul că acesta era unul dintre deţinuţii vizaţi de inculpat pentru a da bani în scopul aprobării vizitei, altfel neexistând posibilitatea acordării acestui drept.
Învinuitul P.T.A. s-a prevalat de dreptul de a nu da declaraţii. Din probele administrate rezultă, însă, că acesta a dat suma de 100 RON pentru aprobarea vizitei fără dispozitiv de separare, banii fiind daţi în numele său şi cu ştiinţa sa de către R.D., aşa cum a precizat acesta în declaraţia dată. De asemenea, şi învinuitul H.A.I. a confirmat faptul că învinuitul P.T.A. a dat suma pretinsă de inculpat pentru a beneficia de aprobarea cererii formulate.
Şi învinuitul P.A. s-a aflat pe lista persoanelor de la care învinuitul H.A.I. trebuia să încaseze bani pentru vizita fără dispozitiv de separare din decembrie 2011. Înv. P.A. a precizat că a fost căutat de H.A.l. şi acesta i-a spus că trebuie să dea 100 sau 200 RON pentru aprobarea cererii, însă învinuitul P.A., cunoscând că are un raport de incident, ştia că nu poate beneficia de acest drept, aşa că nu a remis suma solicitată.
Învinuitul B.C.V. a precizat că, în perioada în care s-a aflat la Penitenciarul Rahova, nu a beneficiat de vizite fără dispozitiv de separare, deşi ar fi avut acest drept, fiindu-i stabilită executarea pedepsei în regim semi-deschis. Toate cererile făcute în acest sens au fost respinse, ceea ce a generat un conflict între învinuit şi inculpatul M.V.
Învinuitul B.C.V. a arătat că în data de 14 decembrie 2011, fiind audiat la Direcţia Naţională Anticorupţie, a aflat că i-a fost aprobată cererea de vizită fără dispozitiv de separare, fapt care l-a surprins. Învinuitul a subliniat că nu a dat bani sau alte bunuri, direct sau prin intermediar, inculpatului M.V. pentru a-i aproba cererea formulată.
Învinuitul D.I. a negat că a dat bani sau bunuri pentru a-i fi aprobată vizita fără dispozitiv de separare din decembrie 2011. Aceasta a precizat că „în decembrie 2011 am mers la vizită şi mi s-a spus că am vizită la masă. Am fost surprins, deoarece nu am cunoscut acest lucru, ştiind că vizita este una obişnuită, cu dispozitiv de separare.
După vizită am revenit pe secţie. Pe hol era H.A., iar acesta mi-a spus că a auzit că am avut vizită la masă. Am confirmat, iar A. mi-a spus că trebuie să-l cinstesc, pentru că el a făcut tabelul pentru vizita la masă din decembrie 2011 şi să îi iau un cartuş de ţigări de la magazin, l-am răspuns că nu am de ce să îl cinstesc, pentru că nu i-am cerut eu nimic şi pe card nu am decât 70 RON".
Învinuitul T.A. s-a prevalat de dreptul la tăcere şi nu a dat declaraţii în cauză.
Din probele administrate rezultă câ, deşi inculpatul M.V. a solicitat ca fiecare dintre cei 17 deţinuţi să îi dea cu titlu de mită câte 100 RON, urmând să primească în total 1.700 RON, învinuitul H.A.I. a solicitat de la unii dintre deţinuţi câte 200 RON. Dat fiind faptul că nu toţi cei 17 deţinuţi vizaţi de inculpatul M.V. au fost de acord să remită suma pretinsă, în acest fel învinuitul H.A.I. a avut posibilitatea să îi trimită, prin intermediul învinuitei H.I., suma pretinsă.
8. La data de 24 noiembrie 2011, învinuitul D.M. a remis inculpatului M.V. suma de 270 RON pentru ca acesta să îi asigure unele facilităţi şi un regim mai favorabil la locul de detenţie. Banii au fost trimişi prin mandat on-line învinuitei I.L., iar acesta i-a remis inculpatului M.V. prin intermediul martorului I.R.I.
9. La data de 08 decembrie 2011, învinuitul B.A.M. a remis inculpatului M.V. suma de 400 RON pentru ca acesta să îi asigure unele facilităţi şi un regim mai favorabil la locul de detenţie. Banii au fost trimişi prin mandat on-line învinuitului I.L., iar acesta i-a dat inculpatului M.V.
Analizând probele legal administrate în cursul urmăririi penale, readministrate în cursul cercetării judecătoreşti, potrivit principiului liberei aprecieri a probelor consacrat prin art. 63 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat că faptele şi împrejurările din conţinutul informativ al acestora se coroborează şi conduc, în mod necontroversat, la reţinerea următoarei situaţii de fapt:
La data comiterii faptelor, respectiv perioada august-decembrie 2011, inculpatul M.V. avea gradul profesional de subcomisar de penitenciar şi deţinea o funcţie publică de conducere, fiind Şeful secţiei a Vl-a din cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranţă Rahova.
Potrivit fişei postului, în exercitarea funcţiei, inculpatului M.V. îi reveneau atribuţii de conducere şi control în raport cu deţinuţii, precum şi legate de verificarea aducerii la îndeplinire, în mod corect, a sarcinilor de serviciu de către subordonaţi.
1. În cursul lunii august 2011 inculpatul M.V., în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a efectuat un control în camera în care se aflau deţinuţii D.H. şi C.R.C. şi, la pătrunderea în cameră, a observat pe acesta din urmă jucându-se cu un telefon mobil care în fapt, aparţinea primului.
Inculpatul M.V. i-a solicitat deţinutului D.H. să aleagă între întocmirea unui raport de incident cu consecinţa confiscării telefonului şi remiterea sumei de 1000 RON pentru a nu suporta aceste consecinţe.
Inculpatul D.H. a fost de acord să dea suma pretinsă şi a contactat-o pe S.l. căreia i-a cerut să trimită aceşti bani, bani pe care inculpatul M.V. i-a primit prin intermediul unei alte persoane decât inculpata H.I.
În reţinerea vinovăţiei inculpatului M.V. cu privire la acest act material de luare de mită, constând în pretinderea şi primirea sumei de 1000 RON pentru a nu întocmi, conform atribuţiilor de serviciu, un raport de incident deţinutului D.H. care avea în posesie, contrar regulamentului de la locul de detenţie, un telefon mobil, relevante sunt declaraţiile date de martorii D.H., martorul C.R.C., martora S.l., declaraţii ce se coroborează cu declaraţia coinculpatului H.A.I., precum şi cu conţinutul informativ al interceptării convorbirii telefonice purtată între martorul D.H. şi martora S.l., concubina acestuia.
2. În luna martie 2011, M.S., K.R., H.A.I., M.V., D.F. şi F.I. au fost transferaţi din Penitenciarul Oradea în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Rahova, pe secţia Vl-a condusă de inculpatul M.V., în camera AA, H.A.I. şi F.I. fiind ulterior mutaţi în camera BB.
M.S. şi K.R. au fost trimişi pentru o perioadă de 5 zile la Penitenciarul Poarta Albă iar la revenirea în Penitenciarul Rahova au aflat că, pentru a putea fi cazaţi tot în camera AA unde au stat anterior şi unde le-au rămas bagajele şi pentru a nu fi mutaţi din cameră, trebuie să plătească o taxă de câte 200 RON, de persoană, taxă despre care aflaseră că se colectează, lunar, de către inculpatul M.V., pentru ca deţinuţii să beneficieze de „protecţie" şi facilităţi, separat de alte solicitări.
M.S. i-a comunicat inculpatului H.A.I. că atât el cât şi ceilalţi colegi de cameră, K.R., D.F. şi M.V. vor plăti câte 200 RON, pentru a nu fi mutaţi din cameră.
Suma de 800 RON reprezentând taxa pretinsă pentru fiecare dintre deţinuţii menţionaţi a fost expediată de H.I., prin poştă, pe numele lui P.C. şi ridicată de inculpatul M.V.
Odată cu suma de 800 RON, a fost expediată de către H.I. suma de 200 RON, taxă plătită în acelaşi scop, de inculpatul H.A.I.
Întrucât banii au fost trimişi integral de H.I. pentru inculpaţii H.A.I., K.R., D.F. şi M.V., aceştia au acceptat că-i restituie suma de 800 RON, sumă ce a fost remisă de tatăl deţinutului K.R., martorul K.l., inculpatei H.I.
În reţinerea vinovăţiei inculpatului M.V. cu privire la acest act material de luare de mită, constând în pretinderea unei taxe de câte 200 RON, de la deţinuţii M.S., K.R., M.V., D.F. şi H.A.I. pentru ca să nu dispună mutarea deţinuţilor în altă cameră şi pentru ca aceştia să beneficieze de alte facilităţi constând în neefectuarea controalelor în cameră - având drept consecinţă păstrarea, contrar regulamentului de la locul de deţinere, a telefoanelor mobile, relevante şi concludente aflării adevărului sunt denunţurile şi declaraţiile martorilor M.S., K.R., declaraţiile martorilor D.F. şi M.V., declaraţii confirmate şi prin declaraţiile date de inculpaţii H.A.I. şi H.I.
Astfel, la data de 14 noiembrie 2011 K.l. s-a întâlnit cu H.I. şi i-a dat suma de 400 RON, 200 RON pentru deţinutul K.R., fiul său şi 200 RON pentru deţinutul M.S. (bani pe care i-a primit de la soţia acestuia, M.N.N.). În aceeaşi zi, K.T.l. i-a dat inculpatei H.I. încă 400 RON, pentru deţinuţii D.F. şi M.V.
Inculpata H.I. a declarat că a expediat suma de 1000 RON la Oficiul Poştal nr. YY de unde a fost ridicată de P.C. însoţit de martorul I.L. şi remisă ulterior inculpatului M.V., declaraţie care este susţinută de înscrisurile aflate dosar.
Probele arătate sunt completate şi de conţinutul informativ al convorbirii în mediu ambiental, din data de 14 noiembrie 2011, dintre martorul K.l. şi inculpata H.I.
3. La data de 24 noiembrie 2011 inculpatul M.V. a primit, prin intermediul martorului I.R.l., vărul deţinutului I.A.N., bani proveniţi de la deţinuţi din Penitenciarul Rahova - secţia Vl-a, pentru a nu îndeplini atribuţiile de serviciu.
Aşa cum rezultă din convorbirea telefonică interceptată în mod autorizat, la data de 24 noiembrie 2011, orele 14.06:28, dintre inculpatul M.V. şi martorul I.L., precum şi dintre inculpat şi martorul I.R.l., inculpatul M.V. a fost anunţat de martorul I.L. că banii primiţi vor fi aduşi de către I.R.l. Acesta a fost contactat de către inculpatul M.V. care i-a cerut să treacă pe la martora I.C. pentru a-i da suma de bani pe care o aştepta.
Martorul I.L. a confirmat că, la solicitarea fratelui său, deţinutul I.A.N. a primit, pe numele său, bani la Oficiul Poştal nr. YY pe care i-a ridicat şi i-a dat inculpatului M.V. cu care s-a întâlnit în cartierul Drumul Taberei – M.I.
I.C., audiată în calitate de martor, a confirmat că i-a dat vărului său, martorul I.R.l., o sumă de bani - al cărei cuantum nu şi I-a putut aminti - împrejurare de fapt confirmată şi de martorul I.R.l. care a declarat că s-a întâlnit cu inculpatul M.V. (persoana pe care a recunoscut-o după fotografie), în faţa magazinului M.I. din Drumul Taberei, scopul fiind acela al remiterii plicului primit de la martora I.C.
4. La data de 29 noiembrie 2011 inculpatul M.V. a primit de la învinuitul B.M. un cartuş de ţigări pentru a nu lua măsuri împotriva acestuia, deţinutul fiind depistat având asupra sa un telefon mobil, obiect interzis la deţinere.
Declaraţia învinuitului B.M. este susţinută de conţinutul informativ al convorbirii interceptate în mediu ambiental şi de imaginile surprinse la data de 29 noiembrie 2011, din care rezultă, în mod cert şi convingător, că inculpatul M.V. nu a respins oferta făcută de deţinut, în condiţiile în care, în mediul penitenciar este cunoscut faptul că un cartuş de ţigări reprezintă echivalentul valorii de 150-200 RON şi este folosit, frecvent, ca „monedă de schimb".
Inculpatul M.V. a recunoscut că învinuitul B.M. i-a oferit un cartuş de ţigări pentru a nu fi sancţionat cu suspendarea dreptului de a primi vizite şi a primit acest cartuş însă s-a apărat că a declanşat procedura disciplinară împotriva acesteia care s-a finalizat cu sancţiunea de a primi vizite pe o perioadă de 2 luni pentru abaterea disciplinară prev. de art. 63 lit. j) din H.G. nr. 1897/2006 (adresa din 23 ianuarie 2012 a Penitenciarului Rahova).
Împrejurarea că inculpatul a acceptat oferta de mituire şi a primit foloasele injuste, dovedită, face ca actul material de luare de mită să existe, neavând relevanţă în ce priveşte reţinerea vinovăţiei inculpatului, neîndeplinirea scopului în vederea căruia a fost primită mita.
5. La data de 13 decembrie 2011 inculpatul M.V. a pretins prin intermediul inculpatului H.A.I., suma de 1500 RON, în loc de 800 RON de la deţinuţii M.S., K.R., M.V. şi D.F., urmare a faptului că doi dintre aceştia (M. şi D.) nu au achitat „taxa" pe luna decembrie.
K.R. a confirmat că inculpatul H.A.I. le-a comunicat că inculpatul M.V. Ie-a transmis că acesta are nevoie de suma de 1500 RON şi Ie-a cerut, în numele inculpatului, să facă tot posibilul ca, în cursul aceleiaşi zile, inculpatul să primească suma cerută. Cu toate acestea, deţinuţii K.R., M.V., D.F. şi M.S., nu au strâns suma pretinsă de inculpatul M.V., adică 1500 RON.
Pentru că inculpatul M.V. insista să primească suma de bani, a fost găsită o variantă şi inculpata H.I. a primit şi transmis această sumă, la Oficiul Poştal nr. ZZ, de unde a fost ridicată de învinuitul G.G. astfel cum rezultă din documentele transmise de Poşta Română.
Relevante în reţinerea vinovăţiei inculpatului M.V. cu privire la pretinderea şi primirea sumei de 1500 RON, sunt declaraţiile martorilor denunţători M.S. şi K.R. care se coroborează, pe deplin, cu declaraţiile date de coinculpaţii H.A.I. şi H.I., probe ce sunt susţinute şi de conţinutul informativ al convorbirii din data de 05 decembrie 2011, purtată între inculpatul M.V. şi inculpatul H.A.I., iar factura depusă de inculpata H.I., confirmă, o dată în plus, situaţia de fapt reţinută.
6. La data de 05 decembrie 2011 inculpatul M.V. a pretins şi a primit de la deţinutul R.D. suma de 400 RON pentru a asigura acestuia şi altor trei persoane, colegi de cameră, facilităţi la locul de deţinere, respectiv atribuirea unei camere şi dotarea cu saltele.
Din convorbirea interceptată în mediu ambiental, din data de 05 decembrie 2011, rezultă că inculpatul M.V. l-a chemat pe învinuitul R.D. în biroul său pentru a-l mustra că a uitat să trimită suma de bani cerută şi pentru a-i atrage atenţia să trimită banii.
În convorbirea purtată la data de 05 decembrie 2011 cu inculpatul H.A.I., inculpatul M.V. şi-a exprimat nemulţumirea faţă de suma primită de la învinuitul R.D. „le-am dat şi cameră, i-am făcut cameră (...). Am luat şi saltele (...) şi le-am dat la patru inşi, îţi dai seama? (...) Tac din gură că na (...)! Şmecherie! (...). Bravo lui! (...) 4 milioane”.
Inculpatul H.A.I., audiat fiind, a confirmat că inculpatul M.V. era supărat că nu a primit suma la care se aştepta de la învinuitul R.D., primind doar 400 RON, deşi a soluţionat cererea acestuia pentru patru persoane.
La data de 05 decembrie 2012 suma de 400 RON a fost trimisă de R.T., fratele deţinutului inculpat R.D., către G.G.
În declaraţia dată, inculpatul R.D. a recunoscut că a dat inculpatului M.V., la cererea acestuia, suma de 400 RON pe care a expediat-o fratele său R.T., pe numele lui G.G., la data de 05 decembrie 2012, susţinând că această sumă era pentru vizita fără dispozitiv de separare, din decembrie 2011.
Împrejurarea că inculpatul R.D., în declaraţia sa, arată că suma de 400 RON pretinsă de inculpatul M.V. şi remisă de el acestuia, avea un alt scop decât cel al obţinerii unor facilităţi în camera de deţinere, astfel cum este dovedit, nu are relevanţă sub aspectul reţinerii vinovăţiei inculpatului M.V. cu privire la actul material de luare de mită prezentat, pretinderea de către inculpatul M.V. şi corelativ remiterea banilor, de către deţinutul R.D. fiind împrejurări de fapt dovedite, convingător, prin mijloacele de probă arătate.
7. La sfârşitul lunii noiembrie - începutul lunii decembrie 2011, cu ocazia întocmirii Tabelului nominal cu persoane arestate preventiv care beneficiază de o singură vizită fără dispozitiv de separare pe luna decembrie 2011, inculpatul M.V. a purtat mai multe discuţii direct cu unii deţinuţi sau indirect - prin intermediul coinculpatului H.A.l. - cu privire la condiţiile în care vor fi aprobate cererile de vizită fără dispozitiv de separare pentru decembrie 2011, împrejurări de fapt ce rezultă din convorbirea ambientală din data de 28 noiembrie 2011 între inculpatul M.V., inculpatul H.A.I. şi învinuitul C.M., convorbirea ambientală din data de 29 noiembrie 2011, dintre inculpatul M.V. şi P.T.M., şi convorbirea ambientală din data de 29 noiembrie 2011 dintre inculpatul M.V. şi inculpatul H.A.I.
După aceste discuţii, având certitudinea că va primi banii pretinşi, inculpatul M.V. a justificat în faţa directorului adjunct al Penitenciarului Rahova, includerea în tabel a mai muttor deţinuţi, aspect ce este relevat prin convorbirea ambientală din data de 02 decembrie 2011 purtată de inculpatul M.V. cu comisarul şef S.V.
La câteva zile după această discuţie, inculpatul M.V. I-a chemat pe inculpatul H.A.I. căruia i-a arătat tabelul aprobat de directorul Penitenciarului Rahova şi i-a solicitat să colecteze de la 17 dintre deţinuţi cărora li s-a aprobat vizita fără dispozitiv de separare, câte 100 RON. Cei 17 deţinuţi înscrişi pe tabel au fost Ţ.R., T.A., T.V., T.G., T.I.D., T.l., S.A., D.I., S.F., R.D., P.A.T., l.V., M.S., M.F., M.M., C.M. şi B.C.V. (convorbirea ambientală).
Inculpatul H.A.I. a declarat că, la începutul lunii decembrie, a fost chemat de inculpatul M.V. care i-a prezentat o listă cu cei 17 deţinuţi cărora li s-a aprobat vizita fără dispozitiv de separare din luna decembrie, comunicându-i că nu îl interesează ce sumă pune fiecare, însă el vrea să aibă, până după-amiază, 1700 RON. A mai arătat că a discutat cu toţi deţinuţii de pe listă, indicaţi de inculpatul M.V. şi Ie-a transmis pretenţile acestuia, solicitându-le să dea fiecare, suma de care dispune pentru a se putea strânge cei 1700 RON pretinşi.
Potrivit declaraţiei inculpatului H.A.I. deţinuţii, au dat inculpatului M.V. următoarele sume de bani: R.D. suma de 355 RON, în numele lui şi a lui P.T.A. şi în numele lui l.V., sumă trimisă de fratele acestuia, R.D. către H.I. Ş. a dat suma de 200 RON, T.V. a dat un cartuş de ţigări K. reprezentând 130 RON, S.F. a dat, de asemenea un cartuş de ţigări K., în valoare de 130 RON, M.S. suma de 200 RON, K.l. a remis pentru deţinuţii K.R. şi M.S. suma de 500 RON, inculpatei H.I. (din care 200 RON pentru M.S., pentru aprobarea vizitei şi 300 RON o parte din „şpaga" pe luna decembrie a deţinuţilor din camera AA). Potrivit declaraţiei date de inculpatul H.A.I., inculpata H.I. a colectat, de la rudele deţinuţilor, suma de 1700 RON (500 RON fiind primiţi de la K.R.), sumă pe care apoi a trimis-o, prin mandat poştal, lui G.G., pe data de 09 decembrie 2011, şi acesta, în aceeaşi zi, s-a întâlnit cu inculpatul M.V. căruia i-a remis banii.
Declaraţiile date în cauză de coinculpaţii H.A.I. şi H.I. se coroborează cu declaraţiile martorului M.S. care a recunoscut că, la solicitarea lui H.A.I., a dat suma de 100 RON pentru aprobarea vizitei, bani ce au fost daţi martorului K.l., tatăl denunţătorului K.R., în data de 06 decembrie 2011.
Inculpatul M.M. a recunoscut, de asemenea, că a dat suma de 200 RON şi aceasta a fost trimisă de părinţii săi, prin mandat poştal, pe numele inculpatei H.I., la indicaţia inculpatului H.A.I.
Inculpatul T.G. a declarat că a dat suma de 400 RON, pentru el şi fratele său, T.I.D., banii fiind trimişi, prin mandat poştal, inculpatei H.I. de către martora T.V., mama acestuia, iar H.A.I. a fost cel care i-a indicat persoana căreia trebuiau să trimită bani precum şi oficiul poştal, din judeţul Satu Mare.
Inculpatul C.M. a recunoscut, de asemenea, că a trimis printr-un intermediar, suma de 100 RON, inculpatului M.V. pentru a-i fi aprobată cererea de vizită, în decembrie.
Inculpatul S.A. a recunoscut că a dat, pentru acordarea vizitei din decembrie, suma de 200 RON inculpatului M.V., iar H.A.I. i-a cerut să trimită această sumă pe numele inculpatei H.I., la oficiul poştal H., jud. Satu Mare.
Inculpatul T.V. a recunoscut că a dat suma de 200 RON pentru aprobarea cererii.
Faptul pretinderii de către inculpatul M.V. a sumei de 1700 RON de la cei 17 deţinuţi pe care i-a trecut, personal, pe tabelul prezentat directorului penitenciarului (împrejurare relevată de convorbirile ambientale deja menţionate care atestă discuţiile avute de inculpat direct ori indirect, referitoare la cererile privind dreptul la vizită, rezultă indubitabil, din convorbirea ambientală interceptată în care inculpatul M.V. îi spune inculpatului H.: (...) Nu mă interesează că îţi pune câte 2, că îţi pune câte 5, că îţi pune câte 10, mie îmi dai un milion de fiecare, 17 (...) „bucăţi inculpatul H. asigurându-l, la rândul lui, Care i-am pus eu, ăştia dau, toţi dă (...). M. dă, Ş. dă, S.F. dă (...). M. a dat, l. a dat".
Totodată, în susţinerea faptului că inculpatul M.V. a pretins suma „globală" de 1700 RON fără să îl intereseze care şi cât dă fiecare dintre cei vizaţi, este şi declaraţia inculpatului H.A.I. care a arătat că a solicitat de la unii dintre deţinuţi câte 200 RON, aspect confirmat de către deţinuţii care au recunoscut că au dat mită, suma de 200 RON, precum şi declaraţia dată de inculpata H.I. care a arătat că a primit suma de 500 RON de la martorul K.l. şi restul, până la 1700 RON de la rude ale deţinuţilor, fără a fi în măsură să precizeze exact despre ce rude era vorba. A mai arătat că suma de 1700 RON a fost expediată de ea, la 09 decembrie 2011, învinuitului G.G. astfel cum rezultă şi din documentele transmise de Poşta Română.
Cu privire la faptele descrise în rechizitoriu la pct. 8 şi 9, Curtea reţine că aceste acte materiale sunt menţionate în mod formal. Se arată că inculpatul M.V. a primit de la învinuiţii D.M. şi B.A.M. sumele de 270 RON şi respectiv 400 RON pentru a asigura acestora un regim mai favorabil la locul de deţinere, însă nicio probă nu dovedeşte existenţa actelor materiale descrise. Mai mult, însuşi procurorul, în mod controversat dispune scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor D.M. şi B.A.M. pentru dare de mită, întrucât nu au săvârşit fapta, motivând că - din probele administrate a rezultat că învinuiţii au remis sumele de bani însă nu în schimbul îndeplinirii sau neîndeplinirii de către inculpatul M.V. a sarcinilor de serviciu, iar inculpatul M.V. este şi el scos de sub urmărire penală pentru luare de mită (act material descris formal - la pct. 9 rechizitoriu).
Prin urmare, probele administrate în cauză sunt concludente adevărului şi dovedesc vinovăţia inculpatului M.V. cu privire la pretinderea, în perioada august-decembrie, în mod repetat, direct sau indirect şi primirea de bani sau alte foloase de la deţinuţii aflaţi sub comanda sa - prin intermediul inculpaţilor H.A.I. şi H.I., în scopul soluţionării favorabile a cererilor deţinuţilor sau pentru a nu lua măsuri pentru sancţionarea abaterilor deţinuţilor în cazul în care încălcau normele de reglementare a obligaţiilor şi interdicţiilor aplicabile acestora în cadrul locului de deţinere, sumele de bani şi foloasele necuvenite (cartuşe de ţigări, echivalate la rândul lor, în bani) ridicându-se la valoarea de 5400 RON.
În drept, fapta inculpatului M.V. subcomisar de penitenciar, şeful secţiei a Vl-a din cadrul Penitenciarului Rahova, având potrivit fişei postului - atribuţii de control, de a pretinde şi primi, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada august-decembrie 2011, bani şi alte foloase necuvenite, în scopul de a îndeplini ori a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle de serviciu întruneşte obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale unităţii legale a infracţiunii de luare de mită, prevăzută şi pedepsită de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Curtea reţine că unitatea legală de infracţiune (existenţa infracţiunii continuate) este demonstrată chiar de modalitatea concretă de comitere a faptei din care rezultă reprezentarea avută de inculpat în momentul luării hotărârii, a activităţii infracţionale desfăşurate în ansamblul ei, precum şi prevederea desfăşurării acesteia.
Declaraţiile martorilor, ale învinuiţilor şi inculpaţilor au evidenţiat existenţa unui sistem foarte bine organizat prin care inculpatul M.V. intra în posesia banilor remişi de deţinuţi, şi că pretinderea de către inculpat a sumelor de bani era preexistentă întrucât tarifele percepute de inculpat, pentru fiecare tip de solicitare în parte, aveau cuantumuri determinate şi erau de notorietate în cadrul secţiei pe care acesta o conducea.
Probele administrate au pus în evidenţă, de asemenea, o modalitate elaborată de comitere a acţiunilor de luare de mită, de către inculpat, atipică - datorită imposibilităţii obiective de a primi în mod direct mita de la deţinuţi, dată fiind specificitatea funcţiei deţinută de inculpat şi a locului comiterii faptei - spaţiul penitenciar care este un spaţiu penal, închis, determinat de prescripţiile legii penale.
Această aparentă obstaculare dar şi nevoia de a proteja, sub vălul clandestinităţii, propriile acţiuni de corupţie, a impus existenţa intermediarilor.
Inculpatul M.V. a ales, dintre deţinuţi, pe inculpatul H.A.I. care potrivit tuturor declaraţiilor administrate, s-a bucurat de statutul de favoare de „persoană de încredere" a comandantului, beneficiind de libertate de mişcare şi îndeplinind atribuţii ce îi permiteau să se afle în biroul inculpatului M.V. sau să se deplaseze şi să intre în contact cu ceilalţi deţinuţi, pentru a putea transmite „solicitările" şi a asigura primirea efectivă a sumelor de bani pretinse de inculpat.
Din declaraţia inculpatului H.A.I., coroborată cu declaraţiile inculpatei H.I. şi ale martorilor audiaţi în cauză, rude ale deţinuţilor - învinuiţi şi inculpaţi, a rezultat că inculpatul M.V. i-a solicitat să găsească o persoană de încredere care să primească banii şi să-i remită apoi, prin poştă, altor persoane de încredere, ale sale.
Inculpatul H.A.I. a indicat-o pe fosta sa soţie, inculpata H.I., drept destinatar al sumelor de bani.
Potrivit probelor administrate care sunt concordante cu privire la aceste împrejurare de fapt, necontestate de ambii inculpaţi H. - inculpata H.I. a primit, în perioada noiembrie - decembrie 2011 sume de bani de la rude sau cunoştinţe ale unor deţinuţi încarceraţi în Penitenciarul Rahova, deosebit de relevante fiind copiile mandatelor on-line ori ale chitanţelor ce au fost ataşate la dosar. Conţinutul informativ al convorbirilor telefonice şi discuţiile purtate în mediul ambiental, astfel cum rezultă din procesele-verbale de redare aflate la dosar, confirmă, de asemenea, faptele şi împrejurările relevate de declaraţiile testimoniale şi ale inculpaţilor în cauză.
Sumele de bani primite de inculpata H.I. erau expediate de aceasta mai departe, pe numele numiţilor G.G. şi P.C., la Oficiul poştal ZZ şi respectiv YY, iar destinatarii ridicau banii şi îi remiteau efectiv inculpatului M.V.
În drept, fapta inculpatului H.A.I. care, după o înţelegere prealabilă cu inculpatul M.V., în perioada noiembrie - decembrie 2011, în mod repetat, l-a ajutat pe acesta să primească bani şi alte foloase necuvenite de la deţinuţii aflaţi pe secţia Vl-a din Penitenciarul Rahova prin transmiterea efectivă a pretindem formulată de către inculpatul M.V., şeful secţiei şi prin indicarea ca destinatar intermediara inculpatei H.I. - fosta soţie, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii concomitente atât la infracţiunea de luare de mită cât şi la cea de dare de mită, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.
Încadrarea juridică a infracţiunii de dare de mită reţinută în sarcina inculpatului H.A.I. (ca şi pentru inculpata H.I. şi coinculpaţii trimişi în judecată pentru dare de mită) a fost schimbată prin mecanismul art. 334 C. proc. pen., întrucât prin actul de sesizare, în mod greşit, s-a făcut referire art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi nu art. 7 alin. (2) din aceeaşi lege cum în mod corect, trebuia, datorită împrejurării că infracţiunile de dare de mită au fost comise în varianta agravantă prev. de textul de lege menţionat, adică faţă de un funcţionar având atribuţii de control.
Inculpatul H.A.I. a acţionat ca intermediar, la cererea şi în interesul inculpatului M.V., cunoscând activitatea acestuia şi prevăzând rezultatul ei socialmente periculos şi voind să contribuie la săvârşirea de către inculpat a faptei de luare de mită, astfel că sunt întrunite toate trăsăturile obiective şi subiective ale complicităţii la luare de mită.
În acelaşi timp, inculpatul H.A.I. - intermediar, a acţionat şi în interesul mituitorilor, ajutându-i să transmită banii şi celelalte foloase inculpatului M.V. - funcţionarului mituit fiind deci complice şi la infracţiunea de luare de mită.
În aceste condiţii, acţiunea inculpatului H.A.I. deşi unică, datorită împrejurărilor în care a avut loc şi a urmărilor pe care Ie-a produs, întruneşte elementele constitutive atât ale complicităţii la luare de mită, cât şi ale complicităţii la dare de mită, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 33 lit. b) C. proc. pen.
Totodată considerentele care au impus reţinerea unităţii legale de infracţiune în cazul inculpatului M.V. sunt valabile şi în ceea ce îl priveşte pe inculpatul H.A.I. fiind vorba de acţiuni de ajutor şi înlesnire concomitente, desfăşurate în mod repetat, la diferite intervale de timp şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale.
Totodată, Curtea reţine ca dovedită şi împrejurarea că inculpatul H.A.I. a dat inculpatului M.V. suma de 200 RON pentru a avea asigurate condiţii favorabile la locul de deţinere precum şi un statut privilegiat (inculpatul a deţinut telefon mobil, a circulat liber şi a avut posibilitatea să facă comerţ în interiorul spaţiului penitenciar cu cartuşe de ţigări - astfel cum rezultă din declaraţiile date în mod concordant de învinuiţii şi coinculpaţii în cauză, deţinuţi în Penitenciarul Rahova) faptă ce întruneşte, în drept, elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită prev. şi ped. de art. 285 alin. (1) raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
În drept, fapta inculpatei H.I. care, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada noiembrie - decembrie 2011 l-a ajutat pe inculpatul M.V. să primească bani şi bunuri de la deţinuţii din Penitenciarul Rahova primind pe numele său sumele de bani trimise şi expediindu-le mai departe, acţionând totodată şi în interesul deţinuţilor mituitori, ajutându-i să transmită banii inculpatului M.V. întruneşte atât obiectiv cât şi subiectiv elementele constitutive ale complicităţii concomitente la luare de mită şi dare de mită în formă continuată în concurs ideal, prev. şi ped. de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.
Aşa cum s-a arătat, modalitatea de comitere a infracţiunii de luare de mită de către inculpatul M.V. a presupus o formă atipică, recurgerea la doi intermediari.
Această modalitate, impusă de specificiul funcţiei deţinute de inculpat şi exercitarea atribuţiilor sale în cadrul unui mediu penitenciar, închis, nu reprezintă însă o pluralitate constituită şi nu realizează în mod obiectiv şi subiectiv infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.
Dispoziţiile legale care reglementează săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni sunt cuprinse în art. 323 C. pen. care explică prin conţinutul său, în mod expres şi neechivoc, în ce constă latura obiectivă a acestei infracţiuni, asocierea realizându-se prin acţiunea fiecăreia dintre persoanele care înţeleg să-şi alăture eforturile şi presupune un consens neechivoc şi o înţelegere stabilită între acele persoane de a se asocia şi de a se supune unei discipline, de a acţiona potrivit unui plan, pentru săvârşirea uneia sau a mai multor infracţiuni.
În cazul asocierii pentru săvârşirea de infracţiuni, pericolul social provine din însăşi constituirea şi fiinţarea pluralităţii, al cărei scop este comiterea uneia sau mai multor infracţiuni. Asocierea are o existenţă independentă, cu o durată în timp şi implică o activitate de organizare a acţiunilor infracţionale.
Infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 C. pen. şi participaţia penală reglementată în art. 23 şi urm. C. pen. sunt distincte.
În cazul participaţiei, pericolul social provine din comiterea infracţiunii. Pluralitatea reprezintă un element de accentuare a pericolului care însă nu derivă din faptul că sunt mai mulţi infractori ci din săvârşirea infracţiunii.
Asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni este o pluralitate continuată de infracţiuni, datorită scopului urmărit de către cei care s-au asociat şi care prezintă un pericol social ridicat dedus din însăşi pluralitatea creată fiind necesară înţelegerea stabilită între membrii grupului de a acţiona împreună unită cu ştiinţa că se săvârşeşte o acţiune ilicită comună, consensul neechivoc ca şi scopul comun urmărit fiind esenţiale.
Din această cauză, periculoasă este simpla asemenea manifestare infracţională, neavând relevantă dacă infracţiunea ce constituie scopul asocierii a fost înfăptuită sau nu.
Raportând aceste explicaţii teoretice ale doctrinei penale care sunt constant unitare, la situaţia de fapt probată în cauză, Curtea reţine că nu există o asociere între inculpaţii M.V. şi inculpaţii H.A.I. şi H.I. în vederea comiterii infracţiunii de luare de mită întrucât nu se poate vorbi de un consens neechivoc între cei trei inculpaţi şi o voinţă comună, de coeziune psihică, obiective comune, lipsind cu desăvârşire şi elementul programatic.
Aşa cum rezultă din probele administrate (declaraţiile inculpaţilor H.A.I., H.I., procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate) inculpata H.I. a acţionat la cererea fostului său soţ, inculpatul H.A.I., care îi transmitea indicaţii cu privire la sumele de bani care urmau a fi remise de la rudele deţinuţilor şi numele destinatarilor finali (P.C. şi G.G. - persoane cunoscute de inculpatul M.V., cu care acesta intra în contact direct), fără a avea contact cu inculpatul M.V. Faptele şi împrejurările relevate de probele administrate demonstrează că inculpata H.I. a acţionat din dorinţa ca fostul său soţ, precum şi ceilalţi deţinuţi să se bucure de facilităţi la locul de deţinere. Aceasta nu a avut un folos material propriu din activitatea infracţională ci doar a intermediat primirea banilor în vederea retransmiterii lor, relevantă fiind şi împrejurarea că inculpata punea uneori bani de la ea, urmând a fi recuperaţi ulterior de la rudele deţinuţilor.
În acest fel, inculpatul M.V. urmărindu-şi scopul propriu, al asigurării efective a foloaselor injuste pentru sine, ca mod de suplimentare, pe această cale, a veniturilor obţinute din realizarea funcţiei publice.
Inculpatul H.A.I. a urmărit pentru sine asigurarea statutului de persoană de încredere a condamnatului, care îi conferea, în grupul deţinuţilor, rolul de lider, dominant. Prin urmare, nu se poate spune că între cei trei inculpaţi a existat o coeziune psihică comună, o voinţă comună de a acţiona pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită de către inculpatul M.V. şi nici nu se poate reţine că au existat acţiuni de execuţie specifice unei asociaţii de tipul celei incriminate în art. 323 C. pen., neexistând relaţii între toţi cei trei inculpaţi ci doar între inculpatul M.V. şi inculpatul H.A.I. pe de o parte şi inculpatul H.A.I. şi inculpata H.I., pe de altă parte.
De altfel, în conceperea ca „funcţională" a activităţii infracţionale, inculpatul M.V. a apelat şi la alte persoane, deţinuţi ori rude ale acestora, prin intermediul cărora primea banii (din convorbirea telefonică interceptată la 24 noiembrie 2011, ora 19.06:28 rezultă că inculpatul M.V. comunică direct cu martorul I.L., fratele deţinutului I.A.N. şi cu martorul I.R.l., vărul acestuia).
Relevantă este şi discuţia purtată între inculpatul M.V. şi inculpatul H.A.I., la data de 05 decembrie 2011 (proces-verbal de redare) în care inculpatul M. îi spune inculpatului H.: „(...) Să-mi dai numărul lui nevastă-ta, că nu-l mai am. Tu-I ştii?".
Prin urmare, Curtea constată că fapta prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. reţinută în sarcina inculpaţilor M.V., H.A.I. şi H.I. nu întruneşte obiectiv şi subiectiv trăsăturile acestei infracţiuni, impunându-se o soluţie de achitare potrivit art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În cauză, nu se poate reţine nici circumstanţa agravantă legală a comiterii faptei de trei sau mai multe persoane împreună, prev. de art. 75 lit. a) C. pen. întrucât, dată fiind natura infracţiunilor comise (luarea de mită şi darea de mită), care sunt infracţiuni de consumare anticipată, nu ne aflăm în privinţa efectuării, în comun, a actelor de executare în săvârşirea infracţiunii, în modalitatea reţinută, a primirii, urmare a pretinderii, de bani şi alte foloase.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor pentru infracţiunile comise pentru care inculpaţii M.V., H.A.I. şi H.I. au fost găsiţi vinovaţi, Curtea a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. precum şi scopul prev. de art. 52 C. pen., ţinând seama de imperativele impuse de politica penală actuală ce vizează luarea unor măsuri corespunzătoare împotriva infracţiunilor de corupţie, infracţiuni cu grad ridicat de pericol social.
Astfel, tratamentul penal urmează a fi adecvat gravităţii, în sine, a faptelor pentru care inculpaţii trebuie traşi la răspundere penală, dar şi la persoana acestora şi la posibilităţile de îndreptare, prin pedeapsă.
În acest context, Curtea observă gradul de pericol social ridicat al infracţiunii de luare de mită comisă de inculpatul M.V. în participatie penală, în calitatea avută de subcomisar de penitenciar, şef de secţie în cadrul Penitenciarului Rahova, funcţie publică importantă şi care a fost deturnată de către inculpat, din cupiditate, de la menirea de a asigura legea într-un mediu specific, determinat exclusiv de prescripţiile legii penale şi menit să conducă, esenţial, la reinsertia socială a persoanelor private de libertate la o modalitate organizată de obţinere, în mod injust, cu caracter de repetabilitate, a unor sume de bani necuvenite.
Gravitatea faptei comisă de inculpatul M.V. este semnificativă în condiţiile în care acesta avea îndatoriri speciale specifice funcţiei - ca lider al grupului social de bază al cadrelor din secţia a Vl-a, aflat în afara gratiilor şi ţinut să contribuie la formarea persoanelor private de libertate în sensul reeducării lor şi al redobândirii respectului faţă de lege. De asemenea, Curtea reţine mobilul şi scopul urmărit - obţinerea cu caracter de repetabilitate şi continuitate de sume de bani ce reprezintă contraechivalentul conduitei sale ilicite, contrare atribuţiilor de serviciu.
Pe de altă parte, la gradarea pedepsei, Curtea a ţinut seama de împrejurarea că dintr-un spaţiu al autorităţiijn afara gratiilor, inculpatul va trece într-un spaţiu propriu comunităţii deţinuţilor, anonimi şi privaţi de prestigiu, aflată în spatele graţiilor.
Aceasta pentru că privarea de libertate efectivă a inculpatului este văzută ca necesară pentru exemplaritatea pedepsei şi proporţională cu gravitatea faptei, astfel cum s-a arătat.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului H.A.I., Curtea a avut în vedere, conform art. 27 C. pen., contribuţia efectivă avută la comiterea infracţiunii de luare de mită de către inculpatul M.V. şi corelativ, la infracţiunea de dare de mită de către mituitorii deţinuţi, contribuţie ce a făcut posibilă asigurarea de către inculpatul M.V. a banilor şi foloaselor necuvenite, reţinând că inculpatul a acceptat, în mod facil, în beneficiul propriu, să acorde ajutor inculpatului M.V., pentru a se bucura de un statut privilegiat şi de asemenea, a implicat-o activ şi pe inculpata H.I. în activitatea infracţională.
Pentru fapta de dare de mită comisă de către inculpat, Curtea a aplicat de asemenea, o pedeapsă, întrucât inculpatul a dat banii pentru a-şi asigura calitatea de lider în grupul deţinuţilor, o anumită autoritate şi libertate de mişcare, inclusiv posibilitatea de a comunica nestingherit, la telefon, pentru reuşita activităţii infracţionale concepută de inculpatul M.V.
Aşa fiind, în raport cu gravitatea concretă a contribuţiei inculpatului, durata şi importanţa acţiunilor întreprinse de inculpat în beneficiul material, imediat, al inculpatului M.V. şi în propriul beneficiu pe alt plan decât cel material, dar şi cu persoana inculpatului, aflat sub o măsură preventivă privată de libertate şi nevoit să acţioneze conform unor noi valori apreciate de sine ca fiind în concordanţă cu noua împrejurare în care s-a aflat - plasarea în spaţiu închis - Curtea a aplicat acestuia pedeapse situate la nivelul minimului special redus cu 1/3, potrivit art. 320 alin. (7) C. proc. pen., iar pedeapsa finală stabilită conform art. 33 lit. b), art. 34 lit. a) C. pen., va fi în regim de detenţie, resocializarea viitoare, pozitivă, a inculpatului nefiind posibilă decât prin privare efectivă de libertate.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei H.I., Curtea a ţinut seama, de asemenea, de art. 27 C. pen. respectiv de contribuţia efectivă avută la comiterea infracţiunilor, complicitatea concomitentă a inculpatei, importanţa contribuţiei avute în asigurarea aproprierii foloaselor injuste de către inculpatul M.V., împrejurarea că inculpata nu a avut un beneficiu material ori moral pentru sine de pe urma activităţii infracţionale precum şi de persoana acesteia.
Cu privire la cuantumul pedepselor, a ţinut seama că inculpata şi-a recunoscut vinovăţia în condiţiile art. 3201 C. proc. pen., apreciind că aplicarea unor pedepse situate la minimul special redus cu o treime, potrivit art. 320 alin. (7) C. proc. pen., iar pedeapsa finală va fi stabilită conform art. 33 lit. b), art. 34 lit. a) C. pen. fără adăugarea vreunui spor, ţinând seama de circumstanţele factuale reţinute şi persoana inculpatei.
Inculpata beneficiază de un grad de instruire superioară fiind absolventă a Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei - specializarea Asistenţă socială, promoţia 2009, este integrată social, desfăşurând o activitate cu caracter permanent, remunerată, ca asistent social-educator în cadrul Centrului de Plasament H. circumstanţe personale din care se poate deduce că resocializarea acesteia, viitoare, pozitivă, este posibilă fără privare efectivă de libertate, în condiţiile art. 861 C. pen.
În cazul inculpatei, modalitatea de suspendare sub supraveghere a pedepsei pe durata unui termen de încercare, stabilit în condiţiile art. 862 C. pen. se apreciază ca, prin sistemul de obligaţii impuse conform art. 863 lit. a) – d) C. pen., reprezintă o garanţie a îndreptării inculpatei şi corespunde exigenţelor art. 52 C. pen.
În privinţa inculpaţilor trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunii de dare de mită, prev. şi ped. de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 -încadrare juridică prin aplicarea art. 334 C. proc. pen., Curtea reţine următoarele:
Pentru inculpatul S.F., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prev. şi ped. de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 constând în aceea că, fiind deţinut pe secţia Vl-a din cadrul Penitenciarului Rahova, aflat în executarea unei pedepse de 14 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2000 şi art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 a dat inculpatului M.V., şeful secţiei, în mod indirect, suma de 100 RON, pentru ca acesta să îi aprobe o cerere la vizită fără dispozitiv de separare, în decembrie 2011, Curtea reţine că sunt probe de vinovăţie.
Astfel, inculpatul S.F. a fost trecut pe lista întocmită de inculpatul M.V. după discuţiile purtate în prealabil, cu inculpatul H.A.I., listă prezentată spre aprobare comisarului şef. Din discuţiile dintre inculpatul M.V. şi inculpatul H.A.I. rezultă, fără dubiu, că inculpatul S.F. este, potrivit afirmaţiilor inc. H., dintre persoanele puse de acesta pe listă, care dă bani pentru aprobarea vizitei". (...) Care i-am pus eu, ăştia dau. Toţi dă. MV: Care i-ai pus? H.A.I.: M. dă, Ş. dă, S.F. dă"(...) (proces-verbal de redare).
Din declaraţia inculpatului H.A.I., iniţială, dată în cursul urmăririi penale şi care potrivit principiului liberei aprecieri a probelor urmează a fi reţinută întrucât se coroborează cu conţinutul informativ al convorbirii interceptate, rezultă că inculpatul S.F. a dat pentru aprobarea vizitei un cartuş de ţigări K. care, aşa cum s-a reţinut, reprezintă o monedă de schimb în mediul penitenciar, având o valoare de 130 RON.
Inculpatul S.F. a negat că a dat prin intermediari suma de 100 RON, pentru aprobarea vizitei fără dispozitiv de separare, aspect confirmat de documentele obţinute de la Poşta Română.
În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul S.F. a avut posibilitatea să îl confrunte, în mod direct, pe inculpatul H.A.I., care a declarat diferit, că a trebuit să pună el banii în locul lui, inculpatul S. urmând să îi dea înapoi când va fi posibil, lucru ce nu s-a mai întâmplat.
Această declaraţie va fi înlăturată după criteriul nesincerităţii dedus din necoroborarea ei cu probele administrate, astfel cum s-a arătat, ştiut fiind că declaraţiile date de inculpaţi în cauză sunt divizibile. De asemenea, precizarea făcută de inculpatul H. la întrebarea, directă, a inculpatului S. trebuie interpretată ca o încercare de a-l deculpabiliza pe acesta, făcută urmare a faptului că pentru deconspirarea sa şi trimiterea în judecată inculpatul H.A.I. şi-a reluat poziţia egală, în grupul deţinuţilor, pierzând orice avantaj.
Nu aceeaşi este situaţia inculpatului P.T.A. care s-a prelevat, în tot cursul procesului penal de dreptul la tăcere.
Potrivit procesului verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii, din data de 14 decembrie 2011, faţă de numitul P.T.A. s-a dispus începerea urmăririi penale prin rezoluţia din 13 decembrie 2011 pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 constând în aceea că, la începutul lunii decembrie 2011, în urma pretindem sumei de 100 RON de către inculpatul M.V. prin intermediul lui H.A.I., cu scopul de a-i aproba o vizită fără dispozitiv de separare, a trimis prin intermediari această sumă lui H.I., iar aceasta a expediat banii în data de 09 noiembrie 2011 prin trimitere poştală lui G.G. care, la rândul lui, i-a predat inculpatului M.V.
În actul de sesizare s-a reţinut că banii au fost daţi în numele inculpatului şi cu ştiinţa sa, de către R.D., aşa cum a precizat acesta în declaraţia dată, susţinere ce a fost confirmată de către inculpatul H.A.I.
La rândul lui, inculpatul R.D. a fost pus sub urmărire, în baza procesului-verbal din aceeaşi dată, 14 decembrie 2011, pentru dare de mită (autorat şi complicitate -trei acte materiale) constând în fapt, în aceea că, la 05 decembrie 2011 prin intermediul fratelui său, R.T., a remis suma de 400 RON inculpatului M.V. pentru ca acesta să creeze un regim preferenţial la locul de detenţie, pentru el şi alţi trei deţinuţi.
Inculpatul R.D. a fost trimis în judecată pentru darea sumei de 400 RON, mită, pentru el şi alţi trei deţinuţi, inculpatului M.V., faptă descrisă la pct. 6 din rechizitoriu.
Potrivit discuţiei dintre inculpatul M.V., purtată în mod direct cu inculpatul R.D., la data de 05 decembrie 2012, după ce acesta şi-a arătat nemulţumirea că a uitat să trimită banii, inculpatul deţinut R.D. a afirmat: „acum dacă se duce, în 20 de minute e rezolvată", iar inculpatul M.V. a replicat: „Bine".
Din conţinutul informativ al convorbirii interceptate purtată, ulterior între inculpatul M.V. şi H.A.I., la aceeaşi dată, 05 decembrie 2011, rezultă, în mod cert, că inculpatul R.D. a beneficiat de facilităţi (cameră şi saltele) în schimbul sumei de 400 RON: M.V. „Deci i-am dat şi cameră, l-am făcut cameră (...). Am luat şi saltele (...) le-am dat şi vizite la masă şi mi-a zis că pune 4 milioane (...). Şi le-am dat la patru inşi, îţi dai seama (...) Şmecherie!”.
Inculpatul R.D. a precizat că recunoaşte în totalitate fapta pentru care a fost trimis în judecată şi îşi însuşeşte probele administrate, susţinând că a dat mită inculpatului M.V. suma de 400 RON pentru el, pentru l.V. şi P.T.A., pentru apcobarea vizitei fără dispozitiv de separare din luna decembrie.
În cauză este cert dovedit că suma de 400 RON a fost dată de inculpatul R.D. pentru obţinerea unor facilităţi, la data de 05 decembrie 2011, existând trimiterea poştală efectuată de fratele inculpatului, martorul R.T., în valoare de 400 RON, către G.G.
Prin urmare, Curtea reţine că inculpatul R.D. a dat mită suma de 400 RON, prin intermediul fratelui său, inculpatului M.V. urmărind realizarea unui interes „actual", al obţinerii, în mediul penitenciar în care era închis, a unei camere corespunzător dotate.
Curtea mai reţine că, în această cameră, inculpatul R.D. ocupa funcţia de responsabil (şef) de cameră şi era deţinut împreună cu alţi 8 deţinuţi printre care l.V., P.A., P.T.A. (l.V. a fost scos de sub urmărire penală în considerarea art. 18 C. pen., iar P.A. pentru lipsă de probe).
Nu există nici o probă care să dovedească cu certitudine că inculpatul P.T.A. a dat suma de 100 RON pentru aprobarea vizitei în decembrie, faptă pentru care a fost trimis în judecată ci doar declaraţia dată de inculpatul R.D. constând în simpla afirmaţie că a dat banii şi pentru inculpatul P. (deşi acest lucru îl incriminează o dată în plus, ca şi complice).
Totodată, inculpatul H.A.I. susţine în declaraţia dată, iniţial, în cursul urmăririi penale, că R.D. a dat suma de 355 RON cu numele lui şi al lui P.T.A. şi în numele lui l.V. pentru aprobarea vizitei din decembrie însă nu pentru această faptă a fost pus sub acuzaţie şi trimis în judecată astfel că instanţa nu se poate considera legal sesizată cu această faptă.
La data de 09 decembrie 2012, fratele inculpatului R.D. efectuează o trimitere poştală, cu suma de 355 RON pe numele inculpatei H. astfel cum rezultă din documentele Poştei. Aceasta nu dovedeşte că inculpatul P.T.A. a dat mită, în mod indirect.
Prezumţia de nevinovăţie a inculpatului nu a fost înfrântă prin probe singure, certe, de vinovăţie.
Ca atare, Curtea va reţine că fapta nu a fost comisă de inculpat, existând impedimentul prev. de art. 10 lit. c) C. proc. pen. ce impune o soluţie de achitare.
Cât priveşte situaţia inculpaţilor T.V., T.G., S.A., M.M., C.M., S.F., trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, constând în aceea că, au dat mita pretinsă de inculpatul M.V. prin intermediul inculpatului H.A.I. pentru a beneficia, în luna decembrie, de o vizită fără dispozitiv de separare, iar inculpatul R.D., în acelaşi mod, a dat 400 RON pentru alte facilităţi, Curtea reţine că fapta acestora este dovedită, inculpaţii T.V., T.G., S.A., M.M., C.M., R.D., recunoscându-şi vinovăţia în condiţiile art. 3201 C. proc. pen.
Pentru inculpatul R.D., Curtea reţine că a dat mită suma de 400 RON, pentru a beneficia de dotarea camerei de deţinere, nefiind dovedit, sub aspectul laturii subiective, că ceilalţi doi deţinuţi, colegi de cameră, au urmărit, personal, obţinerea acestor facilităţi şi nici că, personal, au dat şi ei bani, prin intermediul inculpatului R., sugestivă fiind afirmaţia inculpatului M. -,,Şmecherie" din care se deduce că a înţeles că a fost păcălit de inculpatul R. (astfel cum rezultă din situaţia de fapt reţinută la pct. 6).
Toţi inculpaţii mituitori au dat sume de la 100 la 200 RON pentru aprobarea unei vizite fără dispozitiv de separare, sens în care au fost trecuţi pe acest tabel care, s-a întocmit, la propunerea şefului de secţie, inculpatul M.V., iar din verificările efectuate, potrivit adresei transmisă de directorul Penitenciarului Rahova pentru toţi cei propuşi, existau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 38 alin. (4) lit. a) şi b) din H.G. nr. 1897/1995 respectiv zi de naştere, stimularea persoanelor private de libertate care au conduita corespunzătoare şi participă activ la activităţi lucrative şi educative. Aceeaşi este şi situaţia inculpatului R.D. care a dat 400 RON, pentru obţinerea unor saltele.
Apărarea inculpaţilor mituitori a avansat teza existenţei constrângerii la darea de mită, solicitând achitarea acestora, fapta fiind săvârşită în condiţiile art. 255 alin. (2) C. pen.
Chiar dacă a existat o pretindere şi aceasta a fost formulată de inculpatul M.V. care avea funcţia de şef al secţiei a Vl-a din cadrul Penitenciarului Rahova, mediu închis unde se aflau plasaţi în stare de arest preventiv ori în executarea unor pedepse (inculpaţii S.A. şi S.F.) nu se poate reţine că inculpaţii mituitori au acţionat sub imperiul constrângerii.
Astfel, potrivit art. 255 alin. (2) C. proc. pen. darea de mită nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mită.
Această cauză specială de excludere a caracterului penal al faptei presupune ca cerinţe esenţiale existenţa unei constrângeri, prin orice mijloace din partea celui care a luat mită, cu caracter real, de natură să suprime sau să restrângă libertatea de autodeterminare a persoanei asupra căreia este exercitată, să o forţeze la o conduită ilicită impusă de funcţionarul corupt iar constrângerea trebuie să fie anterioară dării foloaselor.
Aceste condiţii nu sunt îndeplinite în speţă. Aşa cum s-a arătat, din probele administrate a rezultat că exista deja instituit un sistem care făcea ca pretinderea să nu mai fie explicită, taxele impuse fiind fixe şi acceptate cu facilitate de deţinuţi în schimbul beneficierii de condiţii favorabile, a unor camere dotate corespunzător, a posibilităţii de a sta în cameră cu cine doresc şi potrivit unor relaţii interpersonale bazate fie pe afecţiune, fie pe colaborare, prietenie ori familie,absolut necesare în mediul penitenciar unde acţionează alte norme sociale ce ţin strict de valorile specifice ale spaţiului penal, închis.
Această dorinţă a deţinuţilor „de mai bine" a fost speculată de inculpatul M.V. reprezentantul „la vârf" al grupului advers, al cadrelor din penitenciar, grup aflat în afara gratiilor.
Prin urmare, inculpaţii au dat banii pentru a obţine beneficii, neputându-se susţine că au fost constrânşi să dea mită în aşa fel încât vina lor să poată fi anulată.
„Riscul" inculpaţilor mituitori de a nu primi „beneficiile" vizate respectiv dreptul la o vizită fără dispozitiv de separare, deşi îndeplineau condiţiile legale ori de a avea o cameră mai bună decât celelalte, cu saltele, nu întruneşte condiţiile constrângerii morale şi în consecinţă, nu înlătură caracterul penal al faptei prev. de art. 255 alin. (1) cu referire la ar. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
Pe de altă parte, având în vedere condiţia specială a mituitorilor, de persoane private de libertate, obiectul mitei, de valoare redusă, scopul urmărit - obţinerea unei vizite fără dispozitiv de separare, într-o lună a sărbătorii în familie, luna decembrie (în cazul inculpatului R. obţinerea unei camere corespunzătoare), ţinând seama de împrejurarea că voinţa de a fi moral într-un mediu penitenciar nu primeşte sprijin decât din partea cadrelor precum şi de faptul că dorinţa de a obţine un beneficiu este mai mare decât cea de a fi moral atunci când actul în sine este motivat de obţinerea unei situaţii favorabile.
Curtea consideră că fapta deţinuţilor de dare de mită nu se cuvine a fi tratată în condiţiile legii penale fiind întrunite toate cerinţele prev. de art. 181 C. pen. astfel încât se impune achitarea lor cu consecinţa unei amenzi administrative, în cuantumuf maxim prevăzut de lege.
Curtea are în vedere, totodată, că unora dintre învinuiţii aflaţi într-o situaţie absolut similară ori în situaţii mult defavorabile cefor care au fost trimişi în judecată li s-a aplicat aceleaşi tratament, fiind scoşi de sub urmărire penală pentru cazul prevăzut de art. 10 lit. b) C. proc. pen. (situaţia învinuiţilor D.F., M.V., D.H., B.M.), iar alţii pentru cazul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen. deşi împotriva lor existau probe de vinovăţie pentru dare de mită (învinuitul l.V.).
Ca atare, va aplica fiecăruia dintre inculpaţii deţinuţi mituitori T.V., T.G., S.A., S.F., M.M. şi C.M., R.D., conform art. 91 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. câte o amendă administrativă, în cuantum de 2000 RON, urmare a achitării pe temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., art. 18 C. pen.
Cu privire la măsurile asigurătorii:
În cursul urmăririi penale, prin ordonanţa din data de 2 februarie 2011 Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bucureşti a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra sumei de 5600 RON aflată în contul deschis pe numele inculpatului M.V., măsura asigurătorie fiind luată în vederea confiscării speciale.
Potrivit art. 254 alin. (3) C. proc. pen. banii, valorile sau oricare alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă aceştia nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului în bani.
În speţă, este dovedit că inculpatul a pretins şi a primit banii (şi alte foloase) cu titlu de contraechivalent pentru îndeplinirea sau neîndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, în cuantum de 5400 RON.
Curtea a dispus confiscarea din suma de 5600 RON consemnate la Banca C. SA - Sucursala Ş.V., a sumei de 4900 RON, întrucât, dat fiind că M.S. şi K.R. au denunţat fapta în condiţiile art. 255 alin. (3) C. pen. se impune restituirea către aceştia a sumelor date, 300 RON şi respectiv 200 RON.
De asemenea, a dispus restituirea sumei de 200 RON către inculpatul M.V., faţă de soluţia dispusă prin rechizitoriu, de scoatere de sub urmărire penală pentru infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpaţii M.V., H.I. şi H.A.I.
Parchetul a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., criticând soluţiile de achitare dispuse în cauză, precum şi individualizarea pedepsei aplicate inculpatului M.V.
Inculpaţii M.V., H.I. şi H.A.I. au invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., criticând cuantumul şi modalitatea de executare a pedepselor stabilite de instanţa de fond.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, a cazurilor de casare invocate, dar şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., cu referire la soluţiile de achitare dispuse de prima instanţă, Curtea reţine următoarele:
Asocierea pentru săvârşirii de infracţiuni, incriminată în art. 323 C. pen., presupune existenţa unei structuri organizate, care există pentru o anumită perioadă de timp şi acţionează coordonat, după reguli bine stabilite, iniţiată sau constituită de inculpaţi ori la care aceştia să fi aderat sau pe care să o fi sprijinit şi în cadrul căreia fiecare inculpat să aibă un rol prestabilit.
Pluralitatea constituită nu se confundă cu participaţia penală, ci se deosebeşte de aceasta tocmai prin existenţa unui nucleu cu un scop bine determinat (săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni grave), care prezintă prin el însuşi pericol social, distinct de cel ce derivă exclusiv din săvârşirea faptei penale.
Prin urmare, contribuţia unei persoane la săvârşirea unei infracţiuni, chiar dacă aceasta are un caracter repetabil, nu este suficientă pentru a reţine în sarcina sa şi infracţiunea prev. de art. 323 C. pen., fiind necesar a se stabili consensul prealabil neechivoc stabilit între participanţi de a acţiona pentru săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni.
În speţă, este indubitabil că între inculpaţi a existat o înţelegere în baza căreia sumele de bani date de deţinuţii din penitenciarul Rahova au ajuns în posesia inculpatului M., însă acest acord de voinţă nu a depăşit limitele unei pluralităţi ocazionale, fiind vorba în realitate despre o modalitate de comitere a infracţiunii de luare de mită impusă de inculpatul M. pentru a îngreuna sau chiar zădărnici stabilirea unei legături între persoana care dădea sumele respective (sau în beneficiul căreia acest fapt se realiza) şi cea care era destinatarul acestora.
Cu alte cuvinte, beneficiarul principat al întregii activităţi infracţionale era inculpatul M., în timp ce avantajele proprii urmărite de ceilalţi participanţi fie nu existau (cazul inculpatei H.I.), fie depindeau într-o oarecare măsură de inculpatul M. (calitatea de lider printre deţinuţi, în cazul inculpatului H.A., care îi asigura acestuia o mai mare libertate de mişcare), situaţie în care nu poate fi stabilită coeziunea psihică specifică infracţiunii prev. de art. 323 C. pen.
Este adevărat că inculpaţii H.A. şi H.I. au solicitat în faţa instanţei de fond aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 3201 C. proc. pen., recunoscând în materialitatea lor faptele expuse în rechizitoriu, însă încadrarea lor juridică, întrunirea sau nu a elementelor constitutive ale infracţiunilor deduse judecăţii, reprezintă o operaţiune distinctă, lăsată la atitudinea organului judiciar, nefiind aşadar o contradicţie între manifestarea de voinţă a inculpaţilor şi soluţia pronunţată de instanţa de fond.
În consecinţă, Curtea constată că soluţia de achitare a inculpaţilor M.V., H.I. şi H.A.I. este temeinică şi legală, astfel încât sub acest aspect recursul Parchetului este nefondat.
De asemenea neîntemeiat este critica referitoare la soluţia de achitare a inculpatului P.T.A. pentru infracţiunea prev. de art. 255 C. pen.
În acest sens, esenţial a se stabili era faptul dacă acest inculpat şi-a manifestat voinţa de a remite o sumă de bani inculpatului M. pentru ca acesta să aprobe o cerere de vizită fără dispozitiv de separare în luna decembrie 2011.
Din cuprinsul actului de sesizare rezultă pe de o parte că la data de 05 decembrie 2011 inculpatul R.D. a dat inculpatului M. suma de 400 RON, pentru sine şi pentru deţinuţii P.A., P.T.A. şi l.V., pentru ca inculpatul să le asigure condiţii favorabile la locul de detenţie, faptă pentru care a fost inculpat exclusiv inculpatul R.
În acelaşi timp, în rechizitoriu se mai face referire la o sumă de 355 RON, trimisă inculpatului M. (via inculpata H.I.) prin mandat poştal în data de 12 decembrie 2011 şi destinată a acoperi „taxa" pentru aprobarea vizitei fără dispozitiv de separare pentru inculpaţii R., P. şi numitul l.V.
În privinţa inculpatului P., acesta a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, reţinându-se că a fost trimis, prin intermediari, suma de 100 RON inculpatului M. pentru ca acesta să-i aprobe o cerere de vizită fără dispozitiv de separare în luna decembrie 2011.
Curtea constată că probatoriul administrat în legătură cu această faptă este contradictoriu şi insuficient, neputând dovedi vinovăţia inculpatului.
Astfel, deşi se invocă în sprijinul acuzaţiei declaraţia inculpatului R., Curtea constată că acesta se referă la suma de 400 RON trimisă inculpatului M. în data de 05 decembrie 2011, însă potrivit celor expuse anterior această sumă reprezintă obiectul material al infracţiunilor pentru care inculpatul R. a fost trimis în judecată, acesta nefăcând referire şi la suma de 355 RON.
Singura referire la această din urmă sumă este în declaraţia inculpatului H.A., care face precizarea că respectiva sumă ar fi fost dată de inculpatul R. în numele lui, al lui P. şi a lui l.V., aspecte care (probabil) au rezultat din discuţia cu inculpatul R.
În altă ordine de idei, Curtea constată că fată de alte persoane aflate într-o situaţie similară cu inculpatul P. (numiţii l.V. şi T.l.D., pentru care inculpatul R. ar fi avansat o sumă de bani pentru aprobarea vizitei fără dispozitiv de separare, fără ca aceştia să fi cunoscut acest lucru), s-a dispus prin acelaşi rechizitoriu scoaterea de sub urmărire penală pentru infracţiunea de dare de mită, întrucât din cercetările efectuate în cauză nu a rezultat că acestea au săvârşit respectiva infracţiune.
Or, în condiţiile în care inculpatul P. s-a prevalat de dreptul de a nu da declaraţii în cauză, probatoriul administrat pe parcursul procesului penal nu dovedeşte vinovăţia acestuia, astfel încât legal şi temeinic s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea dedusă judecăţii.
În fine, nu poate fi primită nici critica Parchetului ce pune în discuţie soluţia de achitare dispusă faţă de inculpaţii T.V., T.G., S.A., S.F., M.M., C.M. şi R.D. în temeiul art. 10 lit. b1) C. proc. pen.
În acest context, Curtea constată mai întâi că procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen. nu este incompatibilă cu pronunţarea unei soluţii de achitare întemeiată pe disp. art. 181 C. proc. pen., căci aceasta presupune o apreciere asupra gradului de pericol social al faptei ce a fost reţinută prin actul de sesizare în sarcina inculpatului şi recunoscută ulterior de către acesta.
În al doilea rând, pe fondul criticii, Curtea reţine că instanţa de fond a apreciat în mod corespunzător că, ţinând seama de particularităţile cauzei, faptele imputate acestor inculpaţi sunt în mod vădit lipsite de importanţă şi nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
În acest sens, chiar dacă nu se poate susţine ideea că aceşti inculpaţi ar fi acţionat sub imperiul unei constrângeri, Curtea constată pe de o parte raportul de inferioritate, de dependenţă în care aceştia se aflau faţă de inculpatul M., iar pe de altă parte faptul că în cvasitotalitatea cazurilor (singura excepţie fiind cea a inculpatului R., care a dat mită pentru condiţii mai bune în camera de penitenciar), sumele de bani au fost date pentru a beneficia de un drept ce li se cuvenea legal (obţinerea unei vizite fără dispozitiv de separare), fiind vorba despre fapte izolate, iar nu regulate.
Ţinând seama de aceste circumstanţe reale, de obiectul mitei, ca şi de conduita procesuală a inculpaţilor, Curtea reţine ca fiind pe deplin justificată soluţia de achitare dispusă de prima instanţă, astfel încât şi sub acest aspect recursul Parchetului este neîntemeiat.
În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că sunt deopotrivă nefondate criticile Parchetului şi ale inculpaţilor.
La individualizarea pedepselor instanţa de fond a avut în vedere toate criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, contribuţia concretă a fiecărui inculpat la săvârşirea acestora, scopul urmărit şi foloasele obţinute, dar şi datele care caracterizează persoana inculpaţilor, ca şi conduita adoptată de ei pe parcursul procesului penal.
În funcţie de aceste circumstanţe reale şi personale, pedepsele aplicate inculpaţilor răspund necesităţilor de constrângere şi reeducare înscrise în art. 52 C. pen., neexistând motive care să justifice agravarea sau atenuarea acestora, atât în ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare.
Faţă de toate aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Curtea va respinge ca nefondate toate recursurile declarate în cauză.
Văzând şi disp. art. 88 C. pen., precum şi art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpaţii M.V., H.I. şi H.A.I. împotriva sentinţei penale nr. 198 din 14 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.V., durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 decembrie 2011 la 29 noiembrie 2012.
Constată că inculpaţii T.G., S.A., S.F., R.D., P.T.A., M.M. şi C.M. sunt arestaţi în altă cauză.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorilor din oficiu pentru intimaţii inculpaţi: T.G., S.A., S.F., R.D., P.T.A., M.M. şi C.M. în sumă de câte 400 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul parţial pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat T.V., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4015/2012. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3886/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
