ICCJ. Decizia nr. 3933/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 3933/2012
Dosar nr. 2984/40/2012
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 172 din 28 iunie 2012, Tribunalul Botoşani a condamnat pe inculpatul M.G. pentru săvârşirea infracţiurlttor de:
- tentativă de viol, prev. şi ped. de art. 20 rap. la art. 197 alin. (1) şi (2) lit. b1) şi alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b), d) şi e) C. pen. (fapta din perioada 20 februarie-10 martie 2011);
- tentativă de viol, prev. şi ped. de art. 20 rap. la art. 197 ali. (1) şi (2) lit. b1) C. pen., cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b), d) şi e) C. pen. (fapta din 28 martie 2012);
- tentativă de incest, prev. şi ped. de art. 20 rap. la art. 203 C. pen., cu aplic. art. 3201alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare şi 6 luni închisoare (fapta din perioada 20 februarie-10 martie 2011);
- tentativă de incest, prev. şi ped. de art. 20 rap. la art. 203 C. pen., cu aplic. art. 3201alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare şi 6 luni închisoare (fapta din 28 martie 2012).
În temeiul art. 33, art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b), d) şi e) C. pen.
S-a făcut în cauză aplic. art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), d) şi e) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 5 aprilie 2012, la zi.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii vătămate M.l.M. suma de 10.000 RON daune morale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani nr. 160/P/2012 din data de 26 aprilie 2012, inculpatul M.G. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de viol, prev. şi ped. de art. 20 rap. la art. 197 alin. (1) şi (2) lit. b1) şi alin. (3) C. pen. (fapta din perioada 20 februarie-10 martie 2011), tentativă de viol, prev. şi ped. de art. 20 rap. la art. 197 alin. (1) şi (2) lit. b1) C. pen. (fapta din 28 martie 2012), tentativă de incest, prev. şi ped. de art. 20 rap. la art. 203 C. pen. (fapta din perioada 20 februarie-10 martie 2011) şi tentativă de incest, prev. şi ped. de art. 20 rap. la art. 203 C. pen. (fapta din 28 martie 2012), cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., fapte constând în aceea că la sfârşitul lunii februarie, începutul lunii martie 2011, într-o seară, în timp ce se afla la domiciliul său din sat D., comuna R., judeţul Botoşani, inculpatul, prin întrebuinţarea de constrângeri fizice şi morale, a încercat să întreţină raporturi sexuale normale cu fiica sa, M.l.M., care la acea dată avea vârsta de 14 ani, iar în ziua de 28 martie 2012, în jurul orei 18,00 în timp ce se întorceau spre casă, trecând pe lângă o lizieră de salcâmi, în zona denumită „R.", prin întrebuinţarea de constrângeri fizice şi morale, inculpatul a încercat din nou să întreţină raporturi sexuale normale şi anale cu fiica sa, M.l.M., care la acea dată avea vârsta de 15 ani.
Înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul a declarat că recunoaşte în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte.
În temeiul art. 18 alin. (2) C. proc. pen., procurorul a exercitat din oficiu acţiunea civilă şi a solicitat a fi obligat inculpatul să plătească părţii vătămate suma de 10.000 RON daune morale, despăgubire cu care inculpatul a fost de acord.
Potrivit art. 3201 alin. (4) C. proc. pen., instanţa a constatat că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, astfel încât a admis cererea, trecând la dezbateri conform alin. (6) al aceluiaşi articol, atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la acţiunea civilă.
Instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt descrisă, în baza următoarelor mijloace de probă: sesizarea numitei M.V.D., raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 13 aprilie 2012 privind pe inculpatul M.G., efectuat de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Botoşani, procesul-verbal de conducere şi indicare în teren a locului comiterii faptei şi planşe foto, procesele-verbale de examinare criminalistică a bunurilor ridicate de la locul faptei şi a articolelor cu care erau îmbrăcaţi partea vătămată şi inculpatul, planşele foto, raportul de constatare medico-legală din 04 aprilie 2012 privind pe partea vătămată M.l.M., efectuat de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Botoşani, raportul de evaluare psihologică a părţii vătămate M.l.M. efectuat de Serviciul Comunitar Specializat destinat Protecţiei Copilului, declaraţiile părţii vătămate M.l.M., declaraţiile martorilor M.V.D., M.A.D., G.l., precum şi declaraţiile inculpatului M.G., care, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, a recunoscut faptele aşa cum au fost descrise mai sus.
Aşa fiind, instanţa a reţinut vinovăţia inculpatului în comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în încadrarea juridică dată prin actul de sesizare, procedând la condamnarea sa, constatând, totodată că acesta beneficiază, ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei, de prevederile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., în sensul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de art. 21 C. pen. referitor la pedepsirea tentativei.
La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul concret ridicat de pericol social al infracţiunilor, rezultând din raportul dintre părţi - tată/fiică, împrejurările şi modalitatea de comitere, urmările de natură psihică asupra victimei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum şi persoana inculpatului, fără antecedente penale, cu o comportarea sinceră în cursul procesului penal.
Chiar dacă acesta a recunoscut faptele şi a fost de acord să despăgubească partea vătămată, s-a apreciat că nu sunt date condiţiile reţinerii unor circumstanţe atenuante şi a coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, care a fost redus cu o treime şi că reeducarea inculpatului se poate realiza doar prin aplicarea unei pedepse situate intre limitele de pedeapsă aşa cum au fost reduse, cu executare în regim de detenţie, întrucât o scădere mai substanţială a pedepsei sau stabilirea altei modalităţi de executare ar duce la ineficienta acesteia în raport cu faptele şi persoana inculpatului.
În ce priveşte latura civilă a cauzei, deşi partea vătămată minoră, în prezenţa reprezentantului legal, a precizat în instanţă că nu înţelege să se constituie parte civilă în cauză, având în vedere dispoziţiile art. 18 alin. (2) C. proc. pen., procurorul a exercitat din oficiu acţiunea civilă pentru aceasta, iar instanţa a apreciat că se justifică acordarea de daune morale pentru a compensa suferinţa fizică şi psihică a acesteia ca urmare a faptei inculpatului, astfel că în temeiul art. 14 raportat art. 346 C. proc. pen., l-a obligat să-i plătească suma de 10.000 RON cu acest titlu.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat apel inculpatul.
Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 81 din 22 august 2012, a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpat.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus durata executată la zi.
Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpatul a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei aplicate.
Recursul inculpatului nu este fondat, pentru considerentele următoare:
Având în vedere materialul probator şi starea de fapt reţinută în rechizitoriu şi faţă de criteriile reglementate în dispoziţiile art. 72 C. pen., instanţa de recurs apreciază că pedeapsa rezultantă cu închisoarea în cuantum de 5 ani închisoare este aptă să conducă la realizarea scopurilor sancţiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate în dispoziţiile art. 52 C. pen.
În raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi realizat infracţiunile de tentativă la viol şi tentativă la incest (prin constrângere fizică şi morală, inculpatul a încercat să întreţină raporturi sexuale normale şi anale cu fiica sa, M.l.M., care avea vârsta de 15 ani) şi de consecinţele faptei asupra părţii vătămate (care a suferit traume psihice), precum şi de datele ce caracterizează persoana acestuia, rezultă că instanţele au individualizat în mod just cuantumul pedepsei aplicate, acordând eficienţă criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.
La stabilirea cuantumului pedepsei aplicate în prezenta cauză, pe care urmează să o execute în final inculpatul M.G., de 5 ani închisoare, se constată că instanţele au dat eficienţă în mod corect dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., de reducere a limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunile comise cu o treime, însă au avut în vedere şi împrejurările concrete de săvârşire a faptelor inculpatul perseverând în acelaşi tip de infracţiuni.
Raportat la criteriile mai sus-menţionate, Înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate inculpatului, cu un cuantum orientat spre minimul special au fost just individualizate şi nu se impune reducerea acestora, fiind de natură a realiza scopul preventiv şi educativ cerut de art. 52 C. pen. şi de a contribui la reeducarea inculpatului.
Examinând hotărârea recurată şi în raport de alte temeiuri care pot fi luate în considerare din oficiu şi constatând că nu există nici unul dintre acele temeiuri care impun casarea din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 81 din 22 august 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 81 din 22 august 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 aprilie 2012 la 29 noiembrie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3932/2012. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 3945/2012. Penal → |
|---|
