ICCJ. Decizia nr. 4067/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4067/2012
Dosar nr. 8999/2/2011/a8
Şedinţa publică din 10 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 05 decembrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 8999/2/2011 (3490/2011), Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, pe rol fiind judecarea cauzei penale privind pe inculpaţii:
1. A.V., P reşedinte al Comisiei Centrale a Arbitrilor din cadrul Federaţiei Române de Fotbal, trimis în judecată în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută şi pedepsită de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură directă cu o infracţiune de corupţie, faptă prev. şi ped. de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
2. Ţ.S.I., trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
3. I.N., trimis în judecată în stare de libertate pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită în formă continuată şi complicitate la infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prevăzute şi pedepsite de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 26 C. pen. raportat la 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), totul cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.;
4. C.V.C., trimis în judecată în stare de libertate pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită şi complicitate la infracţiunea de luare de mită, prevăzute şi pedepsite de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi art. 26 C. pen. raportat la 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, totul cu aplicarea art. 33 lit. b) C.pen;. şi
5. P.A., avocat în cadrul Baroului Giurgiu, trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârşirea instigării la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi favorizarea infractorului, fapte prev. şi ped. de art. 25 C. pen. raportat la 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 264 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. a) teza a ll-a din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., a luat in discu ţie cererile de modificare a controlului judiciar formulate în cauză.
Apreciindu-se cererea formulat ă de inculpatul Ţ.S.I. ca fiind întemeiată, întrucât persoana inculpatului prezintă suficiente garanţii că va respecta şi în continuare dispoziţiile instanţei, printre altele, s-a admis cererea formulată de acest inculpat şi în baza art. 1603C. proc. pen. s-a modificat controlul judiciar instituit în sarcina inculpatului Ţ.S.I. prin decizia penală nr. 4072 din 21 noiembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-a încuviinţat ca inculpatul Ţ.S.I. să poată părăsi localitatea de domiciliu în perioada 10 decembrie 2012 - 11 noiembrie 2013, pentru a merge în diverse localităţi din ţară, precum şi în Germania.
Împotriva sus-menţionatei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie solicitând admiterea acestuia, casarea, în parte, a încheierii atacate, şi, rejudecând, respingerea cererii de modificare a controlului judiciar formulată de inculpat.
În sus ţinerea recursului, procurorul a invocat disp. art. 1603 C. proc. pen., în raport de care instanţa poate modifica controlul judiciar sau îl poate ridica pentru motive temeinice, însă a apreciat că motivele invocate de inculpat nu constituie motive temeinice, parte din acestea fiind invocate şi la alte termene, când Înalta Curte a admis recursul Parchetului.
În acest sens s-a sus ţinut că inculpatul a solicitat modificarea controlului judiciar pentru părăsirea localităţii de domiciliu în perioada 10 decembrie 2012 - 01 martie 2013, iar admiterea cererii pe această perioadă ar echivala cu ridicarea controlului pe 2 luni de zile.
În cererea formulată inculpatul a motivat că societatea la care este administrator are contracte în vigoare pe perioada noiembrie 2012 - martie 2013, pe de o parte, iar pe de altă parte în aceea şi perioadă a arătat că se impune efectuarea unui circuit în ţară şi str ăinătate, motivul deplasării în Germania fiind o eventuală negociere a încheierii unor contracte cu parteneri străini.
Or, inculpatul nu a f ăcut dovada în acest sens, iar societatea are mai mulţi asociaţi, motivarea invocată în cererea sa nefiind justificată.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 136 alin. (2) C. proc. pen., scopul măsurilor preventive poate fi realizat şi prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune.
Cu referire la motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că la data de 21 noiembrie 2012, inculpatul Ţ.S.I. a formulat cerere de modificare a controlului judiciar instituit în sarcina sa, solicitând ridicarea măsurii obligaţiei de a nu depăşi limita teritorială a localităţii de domiciliu şi posibilitatea părăsirii localităţii în perioada 21 noiembrie 2012 - 15 martie 2013 şi ridicarea măsurii obligaţiei de a nu depăşi limita teritorială a localităţii de domiciliu şi posibilitatea părăsirii ţării pentru realizarea de contracte cu parteneri străini în beneficiul SC S. SA.
În motivarea cererii s-a arătat că societatea al cărei preşedinte al Consiliului de Administraţie are încheiate mai multe contracte de prestări servicii pentru perioada următoare, precum şi faptul că este necesară deplasarea în Germania şi America pentru unele contracte necesare bunului mers al firmei.
Instan ţa de fond, la data de 05 decembrie 2012, constatând că inculpatul Ţ.S.I. a mai beneficiat de modificări ale controlului judiciar şi a respectat întrutotul decizia instanţei, neîmpiedicând în niciun fel desfăşurarea activităţii de judecată, a admis cererea formulată de acesta şi în baza art. 1603 C. proc. pen. a modificat controlul judiciar instituit în sarcina inculpatului Ţ.S.I. prin decizia penală nr. 4072 din 21 noiembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a încuviinţat ca inculpatul Ţ.S.I. să poată părăsi localitatea de domiciliu în perioada 10 decembrie 2012 - 11 noiembrie 2013, pentru a merge în diverse localităţi din ţară, precum şi în Germania.
Înalta Curte constată c ă, în fapt, prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. au fost trimişi în judecată mai mulţi inculpaţi, printre care şi inculpatul A.V. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art. 245 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură directă cu o infracţiune de corup ţie, faptă prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, inculpatul Ţ.S.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 255 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi inculpatul P.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi favorizarea infractorului, ambele în legătură directă cu o infracţiune de corupţie, prev. de art. 25 rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 264 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 78/2000.
S-a re ţinut în sarcina inculpatului A.V. că, la data de 21 mai 2011, cu ocazia exercitării atribuţiilor de serviciu ca supervizor la meciul de fotbal Fotbal Club Municipal T.M. - Universitatea C., din cadrul etapei a 34-a a Ligii I, a primit de la coinculpatul Ţ.S.I., prin intermediul inculpaţilor I.N. şi C.V.C., suma de 19.000 euro, precum şi un transport gratuit cu elicopterul pe ruta Bucureşti - Târgu Mureş şi retur, în scopul delegării unor arbitri agreaţi din echipa de fotbal Fotbal Club Municipal T.M., la jocurile ediţiei de campionat 2011-2012.
În sarcina inculpatul Ţ.S.I. s-a reţinut că, la data de 21 mai 2011, cu ocazia desfăşurării partidei de fotbal Fotbal Club Municipal T.M. - Universitatea C., din cadrul etapei a 34-a a Ligii I, a remis inculpatului A.V., prin intermediul inculpaţilor I.N. şi C.V.C., suma de 19.000 euro, precum şi un transport gratuit cu elicopterul pe ruta Bucureşti - Târgu Mureş şi retur, în scopul delegării unor arbitri agreaţi din echipa de fotbal Fotbal Club Municipal T.M., la jocurile ediţiei de campionat 2011-2012.
În sarcina inculpatului P.A. s-a re ţinut că, la data de 26 septembrie 2011, în calitate de apărător ales al inculpatului A.V., cercetat în stare de arest preventiv în dosarul penal nr. 150/P/2011 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, i-a înmânat acestuia spre semnare un exemplar neconform realităţii al Hotărârii nr. 05 din 21 ianuarie 2011 a Biroului Executiv al Comisiei Centrale de Arbitraj, în scopul constituirii unor probe neveridice şi îngreunării urmăririi penale.
Instan ţa de recurs, abordând calea de atac promovată de Ministerul Public, organism ce reprezintă interesele generale ale societăţii şi apară ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor [art. 131 alin. (1) din Constituţia României], constată incidenţa cauzei juridice ce ţine de exigenţa derulării unui proces echitabil, în sensul că motivele invocate de către inculpat în cererea de modificare a controlului judiciar nu sunt de natură a determina instanţa a dispune această modificare.
Potrivit disp. art. 1603C. proc. pen., controlul judiciar poate fi oric ând modificat sau ridicat, în total sau în parte, pentru motive temeinice. Ca atare, trebuie să existe o situaţie excepţională, fiind necesar ca inculpatul să facă dovada că a intervenit o anumită împrejurare care impune modificarea ori revocarea uneia sau mai multor obligaţii stabilite de instanţa de judecată care a dispus liberarea provizorie sub control judiciar.
Ori, inculpatul a depus la dosar xerocopii de pe mai multe contracte încheiate la SC S. SA cu diverse firme din România, precum şi invitaţii şi propuneri din partea unor parteneri germani pentru punerea în practică a unor proiecte, ce urmează a profita societăţii SC S. SA şi implicit se va răsfrânge asupra situaţiei sutelor de angajaţi.
Toate acestea însă, nu sunt suficiente, conving ătoare şi hotărâtoare pentru modificarea controlului judiciar impus de către instanţă, cu atât mai mult cu cât încheierea contractelor şi negocierea acestora se pot realiza şi prin alte modalităţi care nu impun prezenţa inculpatului.
Nu în ultimul r ând, Înalta Curte constată că prin decizia penală nr. 4072 din 21 noiembrie 2011, printre altele s-a impus în sarcina inculpatului Ţ.S.I. şi obligaţia de a nu lua legătura direct sau indirect, printre alţii şi cu martorii din rechizitoriu.
Or, în acest moment procesual, instanţa de fond a repus cauza pe rol întrucât a apreciat că este necesară suplimentarea probatoriului, prin audierea martorei D.I. şi reaudierea martorilor C.A.C., M.I.D., O.I., G.F., V.I., D.P., D.A. şi C.S.F.
Aşa fiind se constată că cercetar ă judecătorească nu s-a finalizat, motiv pentru care pentru asigurarea desfăşurării procesului penal în bune condiţii, se impune menţinerea controlului judiciar astfel cum a fost stabilit de instanţa supremă prin decizia penală nr. 4072 din 21 noiembrie 2011.
În raport de toate argumentele prezentate, Înalta Curte urmeaz ă a admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva încheierii din data de 05 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 8999/2/2011 (3490/2011), a casa încheierea penală atacată şi a dispune potrivit diapozitivului prezentei decizii.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva încheierii din data de 05 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 8999/2/2011 (3490/2011) privind pe inculpatul Ţ.S.I.
Casează în parte încheierea recurată şi, rejudecând:
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul Ţ.S.I. privind modificarea controlului judiciar instituit în sarcina acestuia prin decizia penală nr. 4072 din 21 noiembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii atacate.
Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 25 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3962/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 4076/2012. Penal → |
|---|
