ICCJ. Decizia nr. 3977/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin decizia penală nr. 278/R din 16 februarie 2012 Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul C.S. împotriva deciziei penale nr. 1255 din 17 august 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara și l-a obligat la cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotăra astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut, în esență următoarele:
Prin sentința penală nr. 2179 din 08 noiembrie 2010 Judecătoria Timișoara a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petenții C.S. și C.M., împotriva referatului din 13 septembrie 2010, emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara.
S-a reținut ca, prin ordonanța din 14 septembrie 2010 prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, a admis plângerea petenților, a infirmat referatul atacat de către petenți cu nr. 105/VIII/1/2010 din data de 13 septembrie 2010 și a dispus efectuarea de cercetări față de Consiliul Local al Municipiului Timișoara sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 277 și 278 C. muncii.
S-a mai reținut ca potrivit art. 2781alin. (1) C. proc. pen., potrivit cu care se poate face plângere doar în ipoteza în care prim procurorul a respins plângerea ce i-a fost adresată conform art. 275-278 C. proc. pen., precum și împrejurarea că, plângerea petenților a fost admisă de prim procuror, plângerea este inadmisibilă, având în vedere că remediul procesual urmărit prin intermediul art. 2781C. proc. pen., a fost realizat prin soluția prim-procurorului.
împotriva sentinței judecătoriei a formulat recurs petentul C.S.
Prin decizia penală nr. 179/R din 02 martie 2011 Tribunalul Timiș a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul petent C.S. și l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat motivat de faptul că plângerea adresată judecătorului, formulată în temeiul art. 2781C. proc. pen., împotriva unui referat al procurorului este inadmisibilă, deoarece conform acestor dispoziții legale numai rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată pot forma obiectul controlului judiciar în procedura reglementată prin acest text.
împotriva acestei decizii penale a formulat recurs petentul C.S.
Prin decizia penală nr. 1255 din 17 august 2011 Curtea de Apel Timișoara, a respins ca inadmisibil recursul declarat de petentul C.S.
Curtea de Apel Timișoara a constatat că recursul apare ca inadmisibil, în raport de faptul că petentul a folosit această cale de atac împotriva unei decizii definitive, ceea ce nu este posibil având în vedere normele procesuale aflate în vigoare.
împotriva deciziei penale nr. 1255 din 17 august 2011 a Curții de Apel Timișoara a formulat contestație în anulare petentul C.S.
Prin decizia penală nr. 1865/R din 21 noiembrie 2011 Curtea de Apel Timișoara a respins ca inadmisibilă contestația în anulare întrucât nu se întemeiază pe vreunul dintre cazurile limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire petentul C.S. care prin decizia penală nr. 278/R din 16 februarie 2012 Curtea de Apel Timișoara a respins-o ca inadmisibilă, întrucât a fost formulată împotriva unei hotărâri care nu vizează fondul cauzei.
De asemenea, s-a avut în vedere și decizia nr. 60/2007 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii potrivit căreia cererile de revizuire care se întemeiază pe alte temeiuri decât cele expres prevăzute de lege sunt inadmisibile.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuientul C.S.
Recursul este inadmisibil.
Examinând hotărârea recurată, astfel cum impun dispozițiile art. 3856 alin. ultim C. proc. pen., înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurentul revizuient este inadmisibil, având în vedere că decizia pronunțată de Curtea de Apel Timișoara e definitivă.
înalta Curte reține că, inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Dispozițiile art. 3851C. proc. pen. enumera hotărârile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs, respectiv:
a) sentințele pronunțate de judecătorii în cazurile prevăzute de lege;
b) sentințele pronunțate de tribunalele militare în cazul infracțiunilor contra ordinii și disciplinei militare, sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;
c) sentințele pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară de Apel;
d) sentințele pronunțate de secția penală a înaltei Curți de Casație și Justiție;
d1) sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
e) deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de Apel;
f) sentințele pronunțate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum și cele privind reabilitare.
De asemenea potrivit art. 417 C. proc. pen., "hotărârea instanței de recurs rămâne definitivă la data pronunțării acesteia când:
a) recursul a fost admis și procesul a luat sfârșit în fața instanței de recurs, fără rejudecare;
b) cauza a fost rejudecată de către instanța de recurs, după admiterea recursului;
c) cuprinde obligarea la plata cheltuielilor judiciare, în cazul respingerii recursului".
Mai mult potrivit art. 407 C. proc. pen., hotărârile instanței de revizuire, sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile la care se referă revizuirea, iar deciziile date în apel sunt supuse recursului.
Pe cale de consecință, înalta Curte reține că hotărârea prin care a fost respinsă cererea de revizuire a dobândit caracter definitiv, soluția pronunțată nemaifiind susceptibilă de a fi atacată pe calea recursului.
Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat în art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor din art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații identice.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Dispozițiile art. 3851C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești nedefinitive, fiind indicate expres și limitativ hotărârile care sunt supuse recursului.
în speță, revizuientul a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 278/R din 16 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, hotărâre care, însă, este definitivă.
Astfel, dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuientul C.S. împotriva deciziei penale nr. 278/R din 16 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3976/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3974/2012. Penal → |
|---|
