ICCJ. Decizia nr. 4191/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Infracţiuni la alte legi speciale. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4191/2012
Dosar nr. 3695/116/2011
Şedinţa publică din 17 decembrie 2012
În baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 4 din 17 ianuarie 2012, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia penală, în baza art. 2961 alin. (1) lit. 1) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 – art. 76 C. pen., a fost condamnată inculpata A.E., la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 – art. 76 C. pen., a fost condamnată inculpata A.E. la pedeapsa 6 luni închisoare.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpata A.E. să execute pedeapsa cea mai grea respectiv 6 luni închisoare.
În baza art. 81 – art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatei A.E., stabilindu-se un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatei A.E. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii.
În baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul I.V., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2961 lit. l) din Legea nr. 571/2003 şi art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005.
În baza art. 181 raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat inculpatului I.V. o amendă administrativă îh cuantum de 1000 lei.
A fost admisă cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă A.N.A.F.
S-a luat act că inculpatul I.V. a achitat integral prejudiciul produs A.N.A.F. în valoare totală de 12.932 lei (din care 9799 lei accize şi 3133 lei TVA).
A fost obligată inculpata A.E. către A.N.A.F. la plata sumei de 19.847 lei (din care 15.520 lei accize şi 4327 lei TVA).
S-a luat act că inculpata a achitat din acest prejudiciu suma de 3000 lei, rămânând de plată un rest de 16.847 lei, sumă la care se vor calcula dobânzi până la plata integrală a debitului.
În baza art. 118 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpata A.E. a cantităţii de 2.374 pachete ţigări mărcile Viceroy, MT, Winston, Doina şi More, aflate la Camera de Corpuri delicte a I.P.J. Călăraşi cu dovada seria H nr. 0039375 din 7 februarie 2011.
În baza art. 118 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul I.V. a cantităţii de 1499 parchete ţigări marca Winston Blue aflate la Camera de corpuri delicte a IPJ Călăraşi conform dovezii seria H nr. 0039372 din 3 februarie 2011.
A fost obligat fiecare inculpat către stat la plata sumei de 300 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 31 ianuarie 2011, în jurul orelor 20,15, un echipaj al Poliţiei Municipiului Călăraşi, aflat în serviciul de patrulare cu autoturismul din dotare, la intersecţia străzilor Cornişei cu Bulevardul Nicolae Titulescu a constatat că un autoturism, marca Logan de culoare albastră, la vederea echipajului a mărit viteza şi s-a deplasat pe bulevardul Nicolae Titulescu spre Prelungirea Bucureşti.
Întrucât manevra a părut suspectă, echipajul de poliţie a pornit în urmărirea autoturismului, punând în funcţiune semnale luminoase şi acustice, însă conducătorul auto le-a ignorat şi fără a se asigura a pătruns pe strada Prelungirea Bucureşti, intrând în coliziune cu două autoturisme care se deplasau regulamentar.
Fiind legitimat conducătorul autoturismului care a comis accidentul a fost identificat în persoana inculpatului I.V., iar în portbagajul maşinii sale au fost găsite 1499 pachete ţigări marca Winston Blue, având aplicate pe ele timbre din Republica Moldova, bunuri care au fost ridicate.
Procesul-verbal de sesizare din oficiu, autorizaţia de percheziţie emisă de Judecătoria Călăraşi, procesul-verbal de percheziţie domiciliară şi dovada seria H nr. 0039375 din 7 februarie 2011, au confirmat faptul că la data de 2 februarie 2011 la domiciliul inculpatei A.E. au fost găsite 2374 pachete de ţigări mărcile Viceroy, MT, Winston, Doina si More, bunuri accizabile achiziţionate în afara antrepozitului fiscal cu ascunderea bunului sau a sursei impozabile sau taxabile.
Procesul-verbal de sesizare din oficiu, autorizaţia de percheziţie emisă de Judecătoria Călăraşi, procesul-verbal de constatare din data de 31 ianuarie 2011 şi procesul-verbal de percheziţie domiciliară şi dovada seria H nr. 0039372 din 3 februarie 2011, au confirmat faptul că la data 31 ianuarie 2011 inculpatul I.V. a deţinut 1499 pachete de ţigări marca Winston Blue, bunuri accizabile achiziţionate în afara antrepozitului fiscal cu ascunderea bunului sau a sursei impozabile sau taxabile.
În faţa instanţei, inculpaţii I.V. şi A.E. au recunoscut săvârşirea infracţiunilor în modalitatea reţinută în actul de inculpare si au solicitat judecarea cauzei în baza dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., referitoare la recunoaşterea vinovăţiei.
Inculpatul I.V. a achitat după primul termen de judecată prejudiciul integral motiv pentru care a solicitat prin apărător achitarea în baza dispoziţiilor art. 181 C. pen., susţinând că fapta săvârşită nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni.
Inculpata A.E. a achitat şi ea o parte din prejudiciu respectiv suma de 3000 lei susţinând că în fiecare lună va achita câte o sumă întrucât veniturile ei şi ale familiei sunt foarte mici, având şi soţul bolnav de o boală gravă.
Prima instanţă a apreciat că probele administrate în cauză dovedesc cu certitudine şi fără putinţă de tăgadă vinovăţia inculpaţilor si săvârşirea infracţiunilor de către aceştia, motiv pentru care a fost admisă cererea formulată de inculpaţi de judecată în baza dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., cu consecinţa reducerii cu o treime a limitelor pedepselor prevăzute de lege.
Din fişele de cazier judiciar ale inculpaţilor A.E. şi I.V. instanţa de fond a constatat că aceştia nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatei A.E., instanţa de fond a avut în vedere circumstanţele personale ale acesteia, respectiv persoană în vârstă de 59 ani, fără antecedente penale, fără ocupaţie, cu o situaţie materială precară şi bolnavă, împrejurările reale ale comiterii faptei, natura infracţiunilor săvârşite, gradul concret de pericol social al faptei, valoarea redusă a prejudiciului produs din care a achitat parţial o sumă, poziţia sinceră de recunoaştere şi regret a faptelor, urmarea produsă.
S-a apreciat că toate aceste circumstanţe impun aplicarea dispoziţiilor art. 74 – art. 76 C. pen., cu consecinţa coborârii pedepsei sub limita specială prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită.
Ca modalitate de executare a pedepsei, prima instanţă a apreciat că suspendarea condiţionată este în măsură să asigura reeducarea inculpatei si să îndeplinească scopul preventiv si educativ al pedepsei astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.
Cu privire la inculpatul I.V., prima instanţă a constatat că-acesta a achitat integral prejudiciul, dar după primul termen de judecată, făcând inoperabile dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 care permitea instanţei aplicarea unei amenzi administrative, în raport de faptul că prejudiciul este sub 50.000 euro.
Totuşi, având în vedere faptul că inculpatul este tânăr, în vârstă de 26 ani, fără antecedente penale, valoarea prejudiciului este redusă, că a achitat integral prejudiciul produs, că a avut o poziţie sinceră de recunoaştere şi regret, s-a apreciat că fapta săvârşită de acesta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, motiv pentru care s-a dispus achitarea acestuia, în baza art. 181 C. pen., cu consecinţa aplicării unei amenzi administrative, sancţiune care de altfel ar fi fost permisă şi de legea specială dacă inculpatul achita prejudiciul mai din timp.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a constatat că A.N.A.F. s-a constituit parte civilă după cum urmează:
Pentru inculpata A.E. cu suma de 19.847 lei din care 15.520 lei accize si 4.327 lei TVA;
I.V. cu suma de 12.932 lei din care 9.799 accize si 3.133 lei TVA.
Urmează a admite cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă A.N.A.F.
S-a luat act că inculpatul I.V. a achitat integral prejudiciul produs A.N.A.F. în valoare totală de 12.932 lei (din care 9799 lei accize şi 3133 lei TVA).
Inculpata A.E. a fost obligată să achite A.N.A.F. suma de 19.847 lei (din care 15.520 lei accize şi 4327 lei TVA).
S-a luat act că inculpata a achitat din acest prejudiciu suma de 3000 lei, rămânând de plată un rest de 16.847 lei, sumă la care se vor calcula dobânzi până la plata integrală a debitului.
În baza art. 118 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpata A.E. a cantităţii de 2.374 pachete ţigări mărcile Viceroy, MT, Winston, Doina şi More, aflate la Camera de Corpuri delicte a IPJ Călăraşi cu dovada seria H nr. 0039375 din 7 februarie 2011 şi de la inculpatul I.V. a cantităţii de 1499 parchete ţigări marca Winston Blue aflate la Camera de corpuri delicte a IPJ Călăraşi conform dovezii seria H nr. 0039372 din 3 februarie 2011.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, criticând-o ca fiind netemeinică, motivând că faptele comise de inculpatul I.V., în raport de circumstanţele reale în care au fost comise, de prejudiciul cauzat şi de persoana acestuia, prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi a solicitat condamnarea acestuia, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 lit. c) C. pen., la o pedeapsă rezultantă de 6 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării acesteia.
Prin decizia penală nr. 172/ A din 5 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II- a penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi împotriva sentinţei penale nr. 4 din 17 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia penală.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de câte 200 lei pentru fiecare inculpat, s-a dispus să fie suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa de apel, examinând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor din dosar, în raport de motivele de apel invocate, dar şi din oficiu conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a reţinut următoarele:
Instanţa de fond a manifestat rol activ în cauză, a stabilit corect situaţia de fapt şi a reţinut judicios vinovăţia inculpatului în concordanţă cu probele administrate şi poziţia procesuală adoptată de acesta, care a recunoscut şi regretat faptele comise.
În raport de circumstanţele reale în care inculpatul a comis faptele, scopul urmărit, de urmarea produsă şi conduita acestuia care a acoperit integral prejudiciul şi a recunoscut şi regretat faptele reţinute în sarcina sa, s-a constatat că în mod judicios instanţa de fond a' reţinut că acestea nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi în mod legal i-a aplicat inculpatului o amendă administrativă.
Împotriva hotărârilor pronunţate în cauză a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 172/ A din 5 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II- a penală, privind pe intimatul inculpat I.V., solicitând admiterea căii de atac exercitate, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi rejudecând, condamnarea inculpatului I.V. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2961 lit. l) din Legea nr. 571/2003 şi art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005, întrucât în mod greşit instanţele de fond şi instanţa de apel a apreciat că acestea nu prezintă gradul de pericol social specific unei infracţiuni, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
În motivarea recursului, parchetul a arătat că, în mod greşit instanţa de fond a dat o prea mare eficienţă pretinselor circumstanţe personale ale inculpatului I.V., considerând în mod neîntemeiat că lipsa antecedentelor penale, că după primul termen de judecată a achitat prejudiciul, dar şi că ar fi avut o poziţie sinceră, fac ca faptele săvârşite să nu prezinte gradul de pericol social specific unei infracţiuni şi nu a avut în vedere circumstanţele reale ale comiterii faptelor.
S-a mai arătat că, instanţa de fond, în motivarea hotărârii, se referă doar la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, fiind omisă infracţiunea de deţinere ilegală în afara antrepozitului fiscal de produse accizabile, prevăzută de art. 2961 lit. 1) din Legea nr. 571/2003, în raport de care nu şi-a motivat soluţia de achitare, aspect pe care instanţa de apel l-a omis de asemenea atunci când a respins apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi.
Înalta Curte, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate care se înscriu în cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi 18 C. proc. pen., a materialului probator administrat dar şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de recurs reţine că, potrivit art. 181 alin. (1) C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Alin. (2) al aceluiaşi articol, prevede că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce.
Potrivit art. 2 C. proc. pen., care consacră principiul legalităţii incrirninării, „Legea penală prevede care fapte constituie infracţiuni, pedepsele ce se pot aplica infractorilor şi măsurile ce se pot lua în cazul săvârşirii acestor fapte”.
Răspunderea penală este un mijloc juridic de apărare a intereselor generale ale societăţii, aceasta fiind instituită pentru acea categorie de fapte care prezintă un grad mai mare de pericol social.
Potrivit art. 17 C. pen., „infracţiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală. Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale”.
Instanţa de recurs constată că, potrivit art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, evaziunea fiscală presupune ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Infracţiunea are ca situaţie premisă existenţa unei obligaţii legale de a plăti taxe sau impozite pentru anumite activităţi prestate sau bunuri deţinute.
Elementul material al laturii obiective al acestei infracţiuni constă în neîndeplinirea obligaţiunilor fiscale prin ascunderea bunului sau a sursei impozabile. Această acţiune de ascundere implică întreprinderea unor măsuri pentru a face ca bunul sau sursa impozabilă să nu fie cunoscută da autorităţile fiscale.
Urmarea imediată a acestei infracţiuni constă în crearea unei stări de pericol cu privire la încasarea integrală, de la cei obligaţi potrivit legii a sumelor reprezentând obligaţii fiscale către stat.
Raportând cauzei aceste consideraţii teoretice, se constată că achiziţionarea de către inculpat a unei număr de 1400 pachete de ţigări se putea realiza, doar în scopul de revânzare.
Mai mult decât atât, această activitate de achiziţionare a ţigărilor nu a fost evidenţiată în contabilitatea vreunei societăţi comerciale, ceea ce a însemnat că inculpatul a ascuns sursa impozabilă sau taxabilă pentru a nu se achita de obligaţiile datorate bugetului statului, această faptă întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.
În ceea ce priveşte cantitatea de ţigări identificată asupra inculpatului şi provenienţa acesteia, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 142 şi art. 199 C. fisc., o persoană fizică poate intra pe teritoriul U.E. fără a avea obligaţia plăţii accizelor şi TVA, cu 200 ţigări sau 40 ţigarete, fiecare din cantităţile menţionate reprezentând, în sensul alin. (4) al art. 8 Directiva 2007/74/C.E., 100% din totalul admis pentru produsele din tutun.
Prin menţionarea acestor cantităţi maxime admise a fi introduse pe teritoriul României, fără plata accizelor aferente şi TVA, legiuitorul a instituit o prezumţie legală, potrivit căreia cantităţile deţinute în plus faţă de maximul admis, sunt contrare dispoziţiilor legale.
În autoturismul condus de inculpat a fost identificată o cantitate de 1400 de ţigări cu privire la care inculpatul nu a prezentat niciun document justificativ care să ateste posesia legală a produselor, respectiv documentul administrativ prevăzut de Titlul VII secţiunea 9 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. şi nici nu s-a făcut dovada plăţii accizelor sau a importului în România.
Aşadar, inculpatul ar fi trebuit să cunoască faptul că deţinerea unei cantităţi care depăşeşte de 140 ori cantitatea maximă admisă a fi introdusă în ţară, fără dovada plăţii accizelor, constituie infracţiune, iar pe de altă parte, faţă de normele restrictive, acesta ar fi trebuit să cunoască faptul că o asemenea cantitate nu poate fi introdusă în ţară decât cu ocolirea prevederilor legale, prin contrabandă.
Or, cantitatea foarte mare de ţigări identificată asupra inculpatului, imposibilitatea acestuia de a prezenta documente justificative care să ateste posesia legală a produselor respectiv, documentele prevăzute de Codul fiscal pentru transportul acestor produse, dovedesc faptul că acesta â săvârşit infracţiunea de evaziune fiscală cu intenţia directă, încercând să se sustragă de la plata accizelor aferente celor 1400 pachete ţigări, către bugetul statului.
Instanţa de recurs constată că, art. 2961 alin. (1) lit. 1) C. fisc. [(Legea nr. 571/2003 publicată în M. Of. nr. 927/23.12.2003, cu modificările şi completările ulterioare)] incriminează deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit Titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 gr., 200 ţigări de foi mai mari de 3 gr., peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri, sancţionând-o, conform alin. (2) lit. a) a aceluiaşi articol, cu pedeapsa închisorii de la un an la 4 ani.
Cum din procesul-verb al de constatare din data de 31 ianuarie 2011 încheiat de lucrătorii de poliţie din cadrul Poliţiei Municipiului Călăraşi, procesul-verbal de percheziţie domiciliară şi dovada seria II nr. 0039372 din 03 februarie 2011, calculul prejudiciului raportat TVA-ului prezentat de Garda Financiară Călăraşi coroborate cu declaraţia de recunoaştere a faptelor de către inculpat, confirmă că la data de 31 ianuarie 2011, acesta a deţinut 1499 pachete de ţigări marca Winston Blue, fără marcaje fiscale legale, în afara antrepozitului fiscal peste limita prevăzută de lege şi a ascuns bunul ori sursa impozabilă sau taxabilă întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de deţinere în afara antrepozitului fiscal sau comercializare pe teritoriul României a produselor accizabile, supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător, ori cu marcaje false peste limita de 10.000 de ţigarete, prevăzute de art. 2961 C. pen. şi de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.
Înalta Curte constată că faptele săvârşite de inculpatul I.V., contrar opiniei instanţei de fond şi instanţei de apel, prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, raportat la modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, de scopul urmărit, de împrejurările în care faptele au fost comise, de cantitatea mare de ţigări deţinută de inculpat, respectiv 1400 pachete, valoarea mare a prejudiciului produs bugetului de stat prin neplata accizelor şi TVA/ului, care conform adresei Gărzii Financiare, secţia Călăraşi, este în suma de 12932 lei, precum şi relaţiile sociale lezate şi anume, cele privitoare la stabilirea corectă şi exactă a stării de fapt fiscale, colectarea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor precum şi îndeplinirea obligaţiilor fiscale stabilite în sarcina contribuabililor sau a altor persoane, la urmarea imediată care constă în crearea unei stări de pericol social cu privire la încasarea sumelor de bani reprezentând obligaţii fiscale, persoana inculpatului care conform fişei de cazier judiciar nu este cunoscut cu antecedente penale, dar a mai fost amendat contravenţional.
Totodată, instanţa de recurs mai are în vedere că pretinsa atitudine sinceră a inculpatului nu s-a datorat iniţiativei acestuia, ci urmarea probelor evidente care îl incriminau.
În acest sens se reţine că, inculpatul a refuzat să oprească autoturismul la semnalul poliţiştilor. în cele din urmă, inculpatul a oprit autoturismul pe care îl conducea, ca urmare a coliziunii cu două autovehicule.
Aşa cum rezultă din procesul-verbal de constatare din data de 31 ianuarie 2011,întocmit de lucrătorii de poliţie din cadrul Poliţiei Municipiului Călăraşi, în urma verificării portbagajului autoturismului care aparţinea inculpatului, au fost găsite 1.499 pachete de ţigări marca Winston Blue, timbrate în Republica Moldova, acesta fiind şi motivul pentru care inculpatul nu a oprit autoturismul la solicitarea echipajului de poliţie.
Totodată, se reţine că inculpatul I.V. nu a avut o atitudine procesuală sinceră la momentul în care a fost depistat că transportă o cantitate mare de ţigări, din declaraţia dată la data de 31 ianuarie 2011, rezultând încercarea sa de a induce în eroare organele de poliţie, susţinând că pachetele de ţigări le-ar fi găsit la gunoi şi că intenţiona să le predea la poliţie, refuzând să relateze circumstanţele în care a intrat în posesia celor 1.499 pachete de ţigări.
Atunci când instanţa de fond şi instanţa de apel au apreciat asupra atitudinii inculpatului înainte de comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză, s-a dat o prea mare importanţă lipsei antecedentelor penale şi nu s-a avut în vedere faptul că acesta nu era la prima abatere de acest fel.
Deşi inculpatul a susţinut în faţa organelor de poliţie că niciodată nu a mai transportat şi comercializat ţigări, nici cele găsite asupra lui, se constatat că la data de 12 noiembrie 2010 la locuinţa sa au fost găsite, cu ocazia unei percheziţii domiciliare, un număr de 60 pachete de ţigări marca MT, timbrate în Republica Moldova, în legătură cu care a acesta a susţinut că le-a cumpărat de la o persoană necunoscută cu intenţia de a le revinde.
La acel moment, având în vedere numărul ţigaretelor pe care le deţinea în mod ilegal, a fost sancţionat doar contravenţional, conform art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, iar ţigările i-au fost confiscate.
Aşadar, inculpatul a perseverat în comiterea unor fapte similare, trecând din domeniul contravenţional, în cel infracţional, într-un interval de timp de mai puţin de un an de zile, rezultând că acesta se îndeletnicea cu astfel de activităţi ilegale.
Toate aceste elemente au fost ignorate de instanţa de fond şi de instanţa de apel, în momentul în care s-a apreciat că faptele comise nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel limitându-se doar la aspectul că inculpatul a achitat integral prejudiciul, acest aspect fiind insuficient pentru a se considera că faptele nu prezintă gradul de pericol social specific unei infracţiuni.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că faptele săvârşite de inculpatul I.V. prezintă pericolul social al unei infracţiuni, întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor de deţinere în afara antrepozitului fiscal sau comercializare pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita de 10.00 de ţigarete, faptă prevăzută de art. 2961 alin. (1) din Legea nr. 571/2004 privind Codul fiscal şi evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005.
Din examinarea actelor dosarului, se reţine că la termenul de judecată din 10 noiembrie 2011, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, în faţa instanţei de fond, inculpatul I.V. a declarat că recunoaşte săvârşirea faptelor şi doreşte ca judecata cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală fără administrarea de alte probe noi, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Înalta Curte are în vedere că, potrivit art. 3201 alin. (1), (2) şi (4) C. proc. pen., pentru aplicarea procedurii simplificate de judecată se impune îndeplinirea cumulativă a trei condiţii, respectiv, cererea inculpatului să intervină până la începerea cercetării judecătoreşti, în primă instanţă, să existe din partea inculpatului o recunoaştere totală şi necondiţionată a tuturor faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei, iar probele administrate în faza de urmărire penală să fie suficiente şi de natură să permită stabilirea unei pedepse.
Pe de altă parte, conform alin. (8) al aceluiaşi articol, instanţa respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, iar în acest caz instanţa continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun,
Totodată, din conţinutul art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., rezultă că, în cazul aplicării acestei proceduri, instanţa inculpatul care îşi recunoaşte vinovăţia beneficiază de reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute cu o treime şi în ipoteza existenţei altor circumstanţe, fie atenuante, fie agravante, efectul acestora se raportează la limitele de pedeapsă astfel reduse.
Acest beneficiu acordat persoanei care este judecată în baza acordului de vinovăţie, trebuie reflectat în pedeapsa aplicată, având în vedere că durata procedurii este redusă considerabil, nu se mai administrează alte probe, prin urmare, celeritatea procedurii este accentuată.
În baza examenului propriu, în raport de materialul probator amplu administrat în cauză, din care rezultă că, în perioada 31 ianuarie 2011 - 02 februarie 2011, a deţinut 1499 pachete de ţigări fără marcaje fiscale legale, în afara antrepozitului fiscal, peste limita prevăzută de lege şi a ascuns bunul ori sursa impozabilă sau taxabilă, Înalta Curte constată că situaţia de fapt este corect stabilită, iar vinovăţia inculpatului I.V., este pe deplin dovedită, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., pentru aplicarea acestor dispoziţii şi anume că, probele administrate în cursul urmăririi penale sunt suficiente pentru a stabili că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpat, iar acesta a solicitat până la începerea cercetării judecătoreşti ca judecata să aibă loc în procedura simplificată.
Totodată, Înalta Curte are în vedere că, potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate in aşa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea săvârşirii altor fapte penale.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2961 lit. (1) din Legea nr. 571/2003 pedepsită cu închisoare de la un an la 4 ani şi a infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005 pedepsită cu închisoarea de la 2 ani la 8 ani.
La stabilirea şi aplicarea pedepselor inculpatului, instanţa recurs are în vedere probele administrate şi starea de fapt reţinută în rechizitoriu, precum şi criteriile reglementate de dispoziţiile art. 72 C. pen., respectiv, dispoziţiile Părţii generale a acestui cod, limitele de pedeapsă prevăzute de legile speciale, respectiv a modalităţii şi împrejurării comiterii lor, natura şi gravitatea faptelor comise, urmarea produsă şi anume, crearea unei stări de pericol în legătură cu încasarea sumelor reprezentând obligaţii fiscale către stat, valoarea mare a prejudiciului cauzat prin săvârşirea faptelor.
Totodată, în operaţiunea de individualizare a pedepselor se va ţine seama de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care a recunoscut şi regretat comiterea faptelor, urmând să beneficieze de aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., nu este cunoscut cu antecedente penale, situaţie ce rezultă din fişa de cazier judiciar, iar chitanţele aflate la dosarul instanţei de fond confirmă faptul că inculpatul a depus toate diligentele pentru achitarea integrală a prejudiciul cauzat, elemente faţă de care se apreciază că în cauză sunt îndeplinite condiţiile reţinerii în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen.
Totodată, Înalta Curte apreciază că aplicarea unor pedepse de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2961 alin. (l) lit. 1) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 C. pen. şi de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 C. pen., sub aspectul cuantumului lor sunt în măsură să asigure atingerea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., respectiv reeducarea sa şi prevenirea comiterii de noi infracţiuni
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanţa de recurs reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 81 C. pen., instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate persoanei fizice, dacă sunt întrunite următoarele condiţii: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amendă; b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38; c) se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Suspendarea condiţionată a executării pedepsei poate fi acordată şi în caz de concurs de infracţiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani şi sunt întrunite condiţiile prevăzute în alin. (1) lit. b) şi c).
Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu este un drept al persoanei condamnate, iar simpla îndeplinire a condiţiilor referitoare la cuantumul sancţiunii, nu conduce la aplicarea în mod obligatoriu a acestor dispoziţii.
Totodată, suspendarea condiţionată a executării pedepsei este o măsură bazată pe încrederea în posibilităţile de îndreptare a infractorului fără executarea efectivă a pedepsei, aplicate şi supunerea lui la încercare în acest scop, prin această măsură se evită dezavantajele privaţiunii de libertate, respectiv scoaterea condamnatului din mediul familia şi social obişnuit.
Raportând cauzei aceste consideraţii teoretice, Înalta Curte apreciază că faţă de natura şi gravitatea faptelor, circumstanţele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, înainte de comiterea faptelor a avut o conduită de respect faţă de lege şi de regulile de convieţuire socială, pe parcursul desfăşurării procesului penal a avut o atitudine sinceră şi cooperantă, contribuind la soluţionarea cu celeritate a cauzei şi a depus diligente pentru achitarea în integralitate a valorii prejudiciului, în cauză sunt îndeplinite toate condiţii instituite de lege cu privire la posibilitatea acordării inculpatului a beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei, acesta având posibilitatea reală şi efectivă de a conştientiza gravitatea faptelor comise, astfel că realizarea în mod eficient a scopului preventiv şi educativ al pedepsei şi reeducarea şi reintegrarea lui socială, pot fi garantate şi fără executarea propriu-zisă a pedepselor.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 172/ A din 5 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II- a penală, privind pe intimatul inculpat I.V.
Va casa, în parte, atât decizia penală atacată, cât şi sentinţa penală nr. 4 din 17 ianuarie 2012 a Tribunalului Călăraşi, secţia penală şi rejudecând:
În baza art. 2961 alin. (l) lit. 1) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 C. pen., va condamna pe inculpatul I.V. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 C. pen., va condamna pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul I.V. urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
În baza art. 81 - art. 82 C. pen., va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni aplicată inculpatului, pe o durată de 2 ani şi 6 luni ce constituie termen de încercare, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II- a şi lit. b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., va dispune suspendarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariul parţial, în sumă de 50 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat I.V., până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 172/ A din 5 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II- a penală, privind pe intimatul inculpat I.V.
Casează, în parte, atât decizia penală atacată, cât şi sentinţa penală nr. 4 din 17 ianuarie 2012 a Tribunalului Călăraşi, secţia penală şi rejudecând:
În baza art. 2961 alin. (1) lit. 1) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 C. pen., condamnă pe inculpatul I.V. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul I.V. urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
În baza art. 81 - art. 82 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni aplicată inculpatului, pe o durată de 2 ani şi 6 luni ce constituie termen de încercare, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II- a şi lit. b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., dispune suspendarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariul parţial, în sumă de 50 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat I.V., până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4036/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 648/2012. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
