ICCJ. Decizia nr. 4136/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 4136/2012
Dosar nr. 3486/62/2012
Şedinţa publică din 13 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 185/S din 18 iulie 2012, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosar penal nr. 3486/62/2012, în baza art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) alin. (2) C. pen. cu efectele prevăzute de art. 76 alin. (2) C. pen., s-a dispus, condamnarea inculpatului C.D., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. M1. din 19 martie 2012 emis de Tribunalul Braşov în dosarul penal nr. 2605/62/2012 la o pedeapsă de 7 (şapte) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de omor; cu aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută în continuare starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. din durata pedepsei aplicate a fost dedusă durata reţinerii şi arestului preventiv, din data de 19 martie 2012 la zi.
În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen., a fost admisă acţiunea civilă exercitată în numele minorei D.L.I., inculpatul fiind obligat să plătească în favoarea acesteia suma de 700 RON prestaţie globală cu titlu de despăgubiri civile, suma de 175 RON lunar, prestaţie periodică de la data de 18 iulie 2012 şi până la majoratul minorei D.L.I., născută la data de 08 octombrie 2003, sau până la finalizarea studiilor dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani; de asemenea, inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea părţii civile minore suma de 50.000 RON cu titlu de daune morale.
S-a constatat că părţile vătămate D.Ş.A., D.F., D.N., D.Ş.I. şi D.M. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
S-a constatat că briceagul (coletul 1) corp delict, aflat la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Braşov, are caracter de mijloc material de probă, astfel că rămâne ataşat cauzei. De asemenea, au character de mijloace materiale de probă şi păstrează acelaşi regim de mai sus şi următoarele: probe referinţă victimă (coletul 2), 5 urme biologice de culoare brun roşcată cu aspect de sânge (coletul 3) şi haine victimă, respectiv, geacă fâş neagră, bluză, tricou gri, pantaloni albaştri, pulover albastru, blugi albaştri (coletul 4), toate aflate la camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Braşov.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice pentru organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 RON, să fie suportat din fondurile Ministerului Justiţiei şi să fie inclus în cheltuielile judiciare.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 2.600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, s-a dispus trimiterea în judecată a inculptului C.D. pentru comiterea infracţiunii omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în data de 18 martie 2012, orele 17:30 – 18:00, pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi a unui conflict spontan iniţiat de acesta, a lovit victima D.N., cu un briceag în zona abdominală, cauzându-i decesul.
În cursul urmăririi penale, după declanşarea procedurii s-a efectuat cercetarea, la faţa locului, fiind încheiat procesul-verbaL aferent cu planşa foto. De la faţa locului a fost ridicat un cuţit tip briceag, corp delict în cauză.
De asemenea, ca urmare a decesului victimei D.N., au fost emise concluziile preliminare şi raportul de autopsie, medico-legal nr. M1. din 19 martie 2012, din cuprinsul cărora a reieşit că moartea victimei a fost violentă, aceasta s-a datorat şocului hemoragic, consecinţa unei plăgi înjunghiate abdominale penetrate cu lezarea venei cave inferioare şi cu hemoperitoneu masiv. Plaga s-a putut produce prin loviire cu corp tăietor-inţepător. Lovitura a fost de intensitate medie/mare, cu direcţia de producere a leziunilor dinspre anterior spre posterior şi uşor oblici de la stânga la dreapta, cu poziţia agresor-victimă în faţă. Între plaga înjunghiată abdominală şi deces există legătură de cauzalitate directă. S-a menţionat că sângele prelevat de la victimă conţine 1,25gr. ‰ alcool, iar data decesului a fost 18 martie 2012, orele 21:00. La dosarul cauzei au fost ataşate fotografii şi un CD.
În ceea ce priveşte probele testimoniale, în cursul procedurii iau fost audiaţi: C.A.E., fiica inculpatului şi reprezentantul legal al minorei D.L.I., parte civila în cauză; din cuprinsul declaraţiilor acesteia, a reieşit; că relaţia dintre victima (concubinul ei) şi tatăl ei, inculpat în cauză, era destul de tensionată, cauzată de atitudinea agresivă fizică şi verbală pe care victima o manifestase de-a lungul timpului faţă de inculpat; susnumita a mai declarat că victima, fostul ei concubin, era agresiv şi faţă de ea, a lovit-o de mai multe ori, în acest sens fiind depuse documente la dosarul cauzei. Susnumita nu a fost de faţă la incident, însă a aflat despre acesta după consumarea lui, astfel s-a deplasat la spital unde a reuşit să vorbească cu victima, aceasta spunându-i că s-a luat de tatăl ei, s-au certat şi nu a ştiut că acesta are un cuţit asupra sa; C.V., soţia inculpatului, care a consimţit să furnizeze declaraţii în cauză; din cuprinsul declaraţiilor acesteia, a reieşit că a avut o relaţie destul de bună; cu soţul ei, s-au mai certat şi uneori din cauza geloziei a mai şi lovit-o; referitor la relaţia inculpatului cu fiica sa, aceasta era destul de bună, inculpatul însă o mai certa datorită relaţiei pe care o avea cu concubinul ei, victima din dosar. Martora a mai arătat, că între soţul ei şi concubinul fiicei, victima din cauza, relaţiile erau tensionate, deoarece victima era agresivă faţă de inculpat, îi vorbea urât şi l-a lovit de multiple ori în trecut.
Referitor la incident, martora a arătat că în data de 18 martie 2012 pe la orele 18:30 victima a venit la ei la domiciliu pentru a lua nişte lucruri. Cei doi nu s-au certat, victima a consumat băuturi alcoolice, fiind în stare de ebrietate. Soţul ei a plecat la o înmormântare, iar când s-a întors a constatat că mirosea a alcool. Victima şi inculpatul au discutat, însă amiabil, iar la un moment dat au început să se certe, deoarece soţul ei i-a spus că va lăsa casa nepoatei lui, adică fiicei victimei, iar el şi fiica, lui nu mai au ce căuta la ei în curte.
Victima s-a enervat, a sărit pe soţul ei, l-a trântit pe colţar şi l-a lovit de multe ori cu pumnii în zona capului şi a stomacului, martora încercând să îi despartă, dar nu a reuşit deoarece era slabă şi scundă de înălţime. După ce l-a lovit, victima a ieşit din casă cu intenţia de a pleca, moment în care soţul ei, de teamă, dar şi din cauza băuturii, a luat un briceag din altă cameră şi i-a spus că dacă se va întoarce, îl va împunge cu cuţitul. Victima s-a întors după 5 minute, cum a intrat în bucătărie şi a deschis uşa, soţul ei l-a împuns cu briceagul în zona abdominală; crede că soţul său a reacţionat în felul acesta şi de frică. Nepoata sa era în curte, nu-şi aminteşte dacă a văzut ce s-a întâmplat, pentru că s-a speriat foarte tare. Victima a plecat, a ieşit în stradă ţinându-se de abdomen, martora a arătat că ea crede că nu a intrat toată lama briceagului şi crede că a fost doar o zgârietură. Când victima s-a întors în casă, nu a mai apucat să facă niciun gest fiind înjunghiată de soţul ei. Soţul ei nu a adresat cuvinte jignitoare victimei.
Din cuprinsul declaraţiilor martorului C.G. a reieşit că în ziua incidentului s-a întâlnit cu victima pe stradă, în apropierea casei inculpatului, acesta se ţinea cu mâna de burtă şi l-a rugat să îl ducă la spital. A fost de acord, astfel a transportat victima la spital, pe drum a constatat că acesta avea o tăietură mică de câţiva centimetri în zona abdominală şi nu îi curgea sânge. Pe drum victima i-a spus că s-a certat cu M. În drum spre spital, deşi au făcut doar 2 minute, starea victimei s-a înrăutăţit. Martorul a mai arătat că victima era în stare de ebrietate, deoarece prezenta halenă alcoolică.
În ceea ce priveşte declaraţiile inculpatului, atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii acesta a arătat că în data de 18 martie 2012, orele 17:30 -18:00 în timp ce se afla la domiciliul său, a avut o discuţie în contradictoriu cu concubinul fiicei sale, victima D.N. Victima i-a adresat injurii, a sărit peste el, l-a trântit şi l-a lovit de mai multe ori cu pumnii şi cu picioarele.
La un moment dat victima a plecat, el s-a înarmat cu un briceag, iar când victima s-a întors, de frică şi pe fondul consumului de alcool, l-a înjunghiat cu un briceag în zona abdominală.
Inculpatul a recunoscut şi regretat fapta comisă, a apreciat însă că a fost provocat de victimă.
Tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. şi nici cele referitoare la art. 44 C. pen. deoarece nu a existat o cauză de înlăturare a răspunderii penale prin legitimă apărare.
Astfel, s-a apreciat că nu se pot reţine în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., în sensul că inculpatul ar fi acţionat în maniera lovirii victimei cu cuţitul, deoarece, deşi anterior victima l-a lovit pe inculpat de multiple ori, în momentul în care inculpatul a înjunghiat victima, aceasta părăsise camera în care se afla inculpatul, iar în momentul revenirii în aceeaşi încăpere, fără a mai avea loc vreo discuţie sau vreun gest din partea victimei, astfel că în momentul lovirii, incidentul, dintre părţi era finalizat, astfel că nu s-a putut reţine că aceasta i-a cauzat inculpatului, prin modul de manifestare, o puternică tulburare sau emoţie prin violenţă, sau atingere gravă a demnităţii sau o altă acţiune ilicită gravă.
Inculpatul nu a acţionat pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust. Astfel cum s-a arătat mai sus, în momentul lovirii, victimei, aceasta nu mai, exercita nicio acţiune faţă de inculpat prin urmare atacul nu era iminent.
Faptul că victima a lovit inculpatul este incontestabil, aspectele de la cercetarea la faţa locului şi planşa foto care cuprinde şi fotografierea leziunilor suferite de inculpat, conduc la concluzia că victima a exercitat acte de violenţă asupra, inculpatului, aspect care i-a cauzat suferinţe.
De asemenea, astfel cum a reieşit din probatoriul cauzei, fiica şi soţia inculpatului au declarat că în trecut victima exercita acte de violenţă şi asupra inculpatului şi asupra concubinei acesteia ( martora C.A.E., fiica inculpatului). Acest aspect, alăturat conduitei victimei din ziua incidentului, au fost avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicata inculpatului.
Având în vedere cele de mai sus, s-a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de omor pentru, care inculpatul a fost trimis în judecată, elementul material al laturii obiective constând într-o acţiune de lovire cu un corp delict ascuţit tăietor tip briceag, acţiune care a avut ca urmare decesul victimei, între acestea existând o legătura de cauzalitate, iar sub aspectul laturii subiective este realizată intenţia indirectă, deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, nu l-a urmărit dar a acceptat producerea lui.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, au fost invocate circumstanţele reale ale faptei, împrejurările faptice, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului.
Astfel cum s-a prezentat mai sus, în ceea ce, priveşte dinamica incidentului, inculpatul a lovit victima pe fondul unor stări tensionate anterioare. Probatoriul cauzei a relevat că inculpatul a fost agresat fizic şi verbal de victimă, iar fiica inculpatului, concubina victimei a fost supusă de victimă la suferinţe fizice prin loviri repetate. Or această percepţie a inculpatului a situaţiei conflictuale anterioare, la care s-a adăugat conflictul din data de 18 martie 2012, împrejurare în care, pe fond etilic, victima a adresat numeroase injurii şi loviri inculpatului, de asemenea pe fond etilic acesta de teama şi surescitarea cauzată de victimă l-a împuns cu un briceag în zona abdominală. S-a apreciat că această atitudinea a victimei manifestată faţă de inculpat pe termen lung, dar şi în ziua incidentului nu îmbracă condiţiile legitimei apărări ori a provocării din partea victimei, însă reprezintă aspecte se impun a fi luate în vedere la individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului.
Inculpatul a recunoscut şi regretat profund comiterea faptei, a arătat că a apreciat că a fost provocat de victimă şi că l-a lovit din cauza temerii pe fondul consumului de băuturi, alcoolice. Martora C.V., soţia inculpatului, singurul martor ocular al incidentului, a confirmat faptul că victima l-a lovit pe inculpat de mai multe ori, în mod brutal, de altfel fotografiile efectuate asupra inculpatului imediat după incident au relevat că acesta prezenta urme de lovituri la buză, braţe şi coapse acestea fiind cauzate de victimă. Datorită fondului etilic, a stării de suferinţă şi de nervozitate, inculpatul a perceput întoarcerea victimei în domiciliu său ca fiinid gravă, astfel că în momentul pătrunderii în cameră l-a înjunghiat cu cuţitul în zona abdominală.
În ceea ce priveşte conduita socială a inculpatului, s-a reţinut că familia acestuia îl percepe în mod pozitiv, deşi a mai avut manifestări violente faţă de soţia sa, pe fondul consumului de alcool ce a determinat pe fondul geloziei schimbarea comportamentului cu reacţii violente. Organele de poliţie de la domiciliul inculpatului au comunicat că acesta a mai fost sancţionat contravenţional, la Legea nr. 61/1991 în cursul anilor 2007 şi 2009. Inculpatul nu are antecedente penale. Şi-a manifestat disponibilitatea de a despăgubi partea civilă minoră.
Referatul de evaluare întocmit în cauză a apreciat că anterior prezentei fapte inculpatul era integrat social, în prezent însă datorită faptei pentru care este cercetat penal, percepţia: colectivităţii este relativă. Inculpatul este susţinut de familia sa, aspect pozitiv în reinserţia sa socială.
Expertiza psihiatrică efectuată în cauză a relevat că inculpatul prezintă trăsături accentuate de instabilitate, este exploziv, abuzează de alcool, prezentând o toleranţă scăzută la frustrare, nu este perseverent în relaţiile sociale şi se conformează cu dificultate regulilor de conduită socială.
Prin urmare, având în vedere circumstanţele reale ale faptei dar şi pe cele personale ale inculpatului, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată sub minimul legal prevăzut de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa, fiind reţinute dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. a), b), c), alin. (2) C. pen. cu efectele prevăzute de art. 76 alin. (2) C. pen., dispunându-se reducerea minimului pedepsei cu trei ani, aceasta chiar dacă nu a fost urmată procedura judecăţii simplificate, pornind de la considerentele poziţiei procesuale a inculpatului, dar şi faţă de conduita victimei anterioară incidentului şi din ziua incidentului.
În ceea ce priveşte privarea de libertate a inculpatului, s-a constatat că acesta a fost reţinut iniţial pentru o perioadă de 24 de ore la data de 19 martie 2012, orele 19:10 şi ulterior, prin încheierea de şedinţă nr. 6 din data de 19 martie 2012, dosar penal nr. 2605/62/2012 al Tribunalului Braşov, a fost arestat preventiv pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 19 martie 2012 şi până la data de 17 aprilie 2012, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 20 din 19 martie 2012. După sesizarea instanţei de fond, succesiv la termenele acordate, în baza art. 300 C. proc. pen. şi art. 300 C. proc. pen. raportat la art. 160 alin. (1), (3) C. proc. pen. starea de arest a inculpatului a fost menţinută.
Instanţa de fond a apreciat ca temeiul care a stat la baza privării de libertate a inculpatului respectiv cel prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. subzistăm continuare, aceasta faţă de circumstanţele factuale, astfel că în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut în continuare starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., din durata pedepsei aplicate a fost dedusă durata reţinerii şi arestului preventiv, din data de 19 martie 2012 la zi.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, Ministerul Public prin reprezentantul său procuror de şedinţă a exercitat acţiunea civilă în numele minorei D.L.I. născută la data de 08 octombrie 2003, solicitând stabilirea unei prestaţii globale de la data de 18 martie 2012 şi până la data pronunţării prezentei sentinţe, cât şi a unei prestaţii periodice de la data pronunţării sentiinţei şi până la majoratul minorei sau până la finalizarea studiilor dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani, cu luarea în calcul a salariului minim pe economie, deoarece victima nu realiza venituri. Sub aspectul daunelor morale s-a solicitat obligarea inculpatului la plata şumei de 50.000 RON. Inculpatul a fost de acord cu despăgubirea părţii civile.:
Având în vedere cele de mai sus, îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale, dar şi principiul disponibilităţi, în baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen., acţiunea civilă exercitată în numele minorei a fost admisă.
În ceea ce priveşte corpul delict, briceag (coletul 1.) acesta, are caracter de mijloc material de probă, astfel că a rămas ataşat cauzei. De asemenea au caracter de mijloace materiale de prbbă şi păstrează acelăşi regim de mai sus şi următoarele probe referinţa victimă (coletul 2), 5 urme biologice de culoare brun roşcată cu aspect de sânge (coletul 3) şi haine victimă, respectiv geacă fâş neagră, bluză, tricoul gri, pantaloni albaştri, pulover albastru, blugi albaştri (coletul 4).
Având în vedere natura infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, în baza-art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice, pentru organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul încălcării - dispoziţiilor art. 65 alin. (2) C. pen. şi art. 118 lit. b) C. pen., precum şi al indicaţiei greşite a temeiului de drept privind circumstanţele atenuante.
În dezvoltarea motivelor de apel, procurorul a invocat faptul că prima instanţă a omis aplicarea pedepsei complementare, obligatorii în cauză, conform art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 174 alin. (1) C. pen.
De asemenea, nu au fost respectate dispoziţiile art. 118 lit. b) C. pen., având în vedere faptul; că din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul a lovit victima cu un briceag, pe care îl avea în locuinţă, obiect care a fost identificat în cursul urmăririi penale.
Apelantul a solicitat îndreptarea erorii strecurate în dispozitivul sentinţei în sensul menţionării art. 74 C. pen. şi nu a art. 64 C. pen. ca temei avut în vedere de instanţă pentru aplicarea circumstanţelor legale judiciare.
Prin decizia penală nr. 87/A din 11 septembrie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul C.D. s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov împotriva sentinţei penale nr. 185/S din 18 iulie 2012, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosar penal nr. 3486/62/2012, care a fost desfiinţată sub aspectul menţionării greşite a temeiului de drept, al circumstanţelor atenuante, al omisiunii de aplicare a pedepsei complementare şi a măsurii de siguranţă a confiscării speciale.
Prima instanţă a reţinut în mod corect starea de fapt, pe baza probatoriului, administrat atât în cursul urmăririi penale, cât şi, nemijlocit, în cadrul cercetării judecătoreşti, apreciind temeinic că fapta inculpatului C.D. constând în aceea că în data de 18 martie 2012, orele 17:30 - 18:00, pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi a unui conflict spontan, a lovit victima D.N. cu un briceag în zona abdominală, cauzându-i decesul, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.
La individualizarea pedepsei aplicate au fost avute în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., respectiv, gradul de pericol social al faptei, evaluat atât sub aspectul împrejurărilor concrete în care a fost comisă, cât şi al rezultatului produs (suprimarea vieţii unei persoane), precum şi datele care caracterizează persoana inculpatului, astfel cum rezultă din referatul întocmit în cauză de Serviciul de Probaţiurie de pe lângă Tribunalul Braşov.
Temeinic s-a apreciat că sunt incidente circumstanţe atenuante buna conduită anterioară, coroborată cu atitudinea adoptată de inculpat ulterior comiterii faptei, inclusiv disponibilitatea manifestată în despăgubirea părţii civile justifică aplicarea unei pedepse sub minimul special, cuantumul de 7 ani închisoare fiind de natură să răspundă scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat în cuprinsul art. 52 C. pen.
În mod eronat însă, Tribunalul Braşov a menţionat ca temei de drept al circumstanţelor atenuante dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. a) b), c), alin. (2) C. pen. în loc de art. 74 alin. (1) lit. a), b), c), alin. (2) C. pen.
Cum textul indicat în sentinţa apelată, are în vedere „interzicerea unor drepturi", hotărârea urmează a fi reformată sub acest aspect, astfel încât vor fi reţinute prevederile art. 74 alin. (1) lit. a), b), c), alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., iar pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată de o prima instanţă va fi menţinută.
Tribunalul Braşov deşi l-a condamnat pe inculpat pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 174 C. pen., a omis sa aplice acestuia şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prevăzută de art. . 64 C. pen.
Curtea reţine că, potrivit art. 174 alin. (1) C. pen. infracţiunea de omor este pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, iar potrivit art. 65 alin. (2) C. pen., aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede aceasta pedeapsă.
Aşa fiind, criticile apelantului; sub acest aspect sunt fondate, motiv pentru care, Curtea, rejudecând cauza sub acest aspect, în baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teză a II -a, lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, apreciind că fapta comisă îl face impropriu să exercite drepturile menţionate, indisolubil legate de o conduită şi probitate morală exemplară.
De asemenea, în mod nelegal, prima instanţă, deşi a reţinut că inculpatul s-a folosit în comiterea faptei de un briceag, ridicat în cursul urmăririi penale şi aflat la camera de corpuri delicte a instanţei, nu a făcut aplicarea dispoziţiilor privitoare la confiscarea specială, motiv pentru care, Curtea în baza art. 118, lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială în folosul statului, de la inculpatul C.D. a briceagului utilizat în comiterea infracţiunii de omor.
În baza art. 381 C. proc. pen., din pedeapsa aplicată intimatului - inculpat s-a dedus în continuare timpul arestării preventive începând din data de 18 iulie 2012 şi până în prezent, iar în baza art. 350 C. proc. pen., apreciind nemodificat temeiul aflat la baza privării de libertate [art. 148 lit. f) C. proc. pen.] va fi menţinută; măsura arestării prieventive.
Împotriva acestei-decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, care, a susţinut moţivele de recurs prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 din C. proc. pen., cu privire la faptul că în mod greşit nu s-a făcut aplicarea art. 64 lit. b) C. pen., inculpaţii, fiind bunic al copilului victimei, iar pededpsa aplicată, de 7 ani închisoare, nu îndeplineşte exigenţele art. 72 C. pen.
Analizând recurşul formulat, atât prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele, în temeiul disp. art. 385 alin. (3) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov este-nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru cele ce succed:
Instanţa de fond, uzând de argumentele factuale rezultate din probatoriul administrat şi cu o argumentare juridică pertinentă, a reţinut o corectă situaţie de fapt, stabilind o încadrare juridică adecvată stării de fapt prezentate în actul de inculpare şi dispoziţiilor legale aplicabile speţei, aspecte constatate şi întărite de instanţa de apel.
În ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., Înalta Curte reţine că în cauză s-au avut în vedere dispoziţiile părţii generale ale C. pen., limitele speciale ale pedepsei, gradul de pericol social al faptei comise - care este unul destul de ridicat, persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, buna conduită anterioară, coroborată cu atitudinea adoptată de inculpat ulterior comiterii faptei, inclusiv disponibilitatea manifestată în despăgubirea părţii civile.
Ca atare, se apreciază că, atât faţă de limitele speciale ale pedepsei, cât şi faţă de gradul concret de pericol social al faptei, apreciat prin raportare la contextul individual desăvârşire a acestuia şi de toate criteriile, conform celor anterior reţinute, având în vedere şi persoana recurentului inculpat, în vârstă de 60 de ani, precum şi cadrul familial de desfăşurare a evenimentelor, sancţiunea penală aplicată este aptă a asigura reeducarea şi realizarea scopului preventiv - educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen.
În ce priveşte critica cu privire la neaplicarea pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit e) C. pen., Înalta Curte reţine că, potrivit alin. (1) al acestui articol, nu numai că aceasta nu este cumulativă şi obligatoriu a fi aplicată alături de cele de la lit. a) - d), ci este la latitudinea instanţei aprecierea necesităţii şi respectiv, alegerii uneia sau alteia dintre aceste pedepse complementare, funcţie de criteriile prevăzute de alin. (1) al art. 65 C. pen. natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului şi bineînţeles, cu respectarea exigenţei prevăzute de alin. (2) al art. 64 C. pen.
Mai mult decât atât, tot faţă de circumstanţele speţei, rezultă că interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator nu este necesară, faţă de faptul că minorii au ocrotitor legal în persoana mamei lor, C.A.E.
Astfel, în raport de considerentele anterior reţinute, Înalta Curte apreciază că reidividualizarea pedepsei şi respectiv aplicarea pedepsei complementare nu se impun, pe cale de consecinţă, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmând a respinge, ca nefondat, recursul declarat de parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 87/A din 11 septembrie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul C.D.
În temeiul art. 38517 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată intimatului inculpat C.D., durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 martie 2012 la 13 decembrie 2012.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 87/A din 11 septembrie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul C.D.
Deduce din pedeapsa aplicată intimatului inculpat C.D., durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 martie 2012 la 13 decembrie 2012.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, 13 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3811/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 751/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
