ICCJ. Decizia nr. 4197/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4197/2012
Dosar nr. 105/57/2012
Şedinţa publică din 18 decembrie 2012
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 93 din 6 iulie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 105/57/2012 s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. achitarea inculpatului N.L.M. (fiul lui M. şi V., născut în mun. Sibiu, cetăţean român, studii superioare, ofiţer de poliţie judiciară în cadrul IPJ Sibiu, căsătorit, 2 copii minori, domiciliat în Sibiu, str. O., jud. Sibiu), de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prev. de art. 6 şi 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 C. pen.
În baza art. 11 alin. (2) lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S.M. (fiul lui N. şi V., în oraşul Măcin, jud. Tulcea, cetăţean român, studii superioare, administrator al SC P.T. SRL Turcoaia, jud. Tulcea, căsătorit, domiciliat în comuna Turcoaia, sat Turcoaia, str. T. jud. Tulcea), de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000.
A fost ridicată poprirea asigurătorie instituită asupra salariului şi altor drepturi băneşti cuvenite inculpatului N.L.M. dispusă prin Ordonanţa din 04 ianuarie 2012 şi s-a dispus restituirea sumelor încasate în temeiul ei.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
La data de 12 mai 2011 inculpatul S.M. a fost surprins în trafic în timp ce conducea autoturismul marca M., cu numărul de înmatriculare X1 pe DN1, între localităţile Sălişte şi Săcel, cu o viteză de 161 km/oră. Ca urmare a constatării săvârşirii contravenţiei, inculpatului i s-a întocmit procesul-verbal de sancţionare contravenţională din 12 mai 2011, de către IPJ Sibiu - Serviciul Rutier - Biroul Drumuri Naţionale.
Ajuns la domiciliu, inculpatul S.M. s-a întâlnit cu martorul C.D. - subofiţer în cadrul IPJ Tulcea Serviciul Rutiere, cu care era prieten şi i-a relatat că i-a fost suspendat permisul de conducere, depunând o plângere împotriva procesului-verbal de sancţionare contravenţională la Judecătoria Tulcea. Martorul i-a spus inculpatului că Judecătoria Tulcea nu este competentă să soluţioneze plângerea formulată şi i-a comunicat acestuia că trebuie să se adreseze cu o plângere instanţei în circumscripţia căreia a fost săvârşită contravenţia. Totodată a răspuns solicitării inculpatului şi a făcut demersuri pentru a obţine numele unei persoane competente din cadrul IPJ Sibiu. În acest scop a luat legătura cu martorul T.C.M., de la care a aflat că inculpatul N.L.M. îşi desfăşoară activitatea în cadrul IPJ Sibiu, şi a fost coleg de şcoală cu T. La solicitarea martorului C.D. martorul T.C.M. a comunicat acestuia numărul de telefon al inculpatului N.L.M.
În data de 19 mai 2011, inculpatul S.M. însoţit de martorul C.D. s-a deplasat în municipiul Sibiu şi l-a contactat pe inculpatul N.L.M.. Cu această ocazie a făcut cunoscut inculpatului N. că permisul de conducere al inculpatului S.M. a fost reţinut de către organele de poliţie ale IPJ Sibiu şi l-au întrebat dacă se mai află în posesia acestei instituţii.
În ce priveşte conţinutul discuţiilor purtate la această întâlnire poziţiile acuzării şi ale inculpaţilor sunt divergente.
Astfel, acuzarea susţine că inculpatul S.M. în prezenţa martorului C.D. a promis, cu această ocazie, inculpatului N.L.M., că în schimbul traficării influenţei pe lângă preşedintele Judecătoriei Sălişte în scopul anulării procesului-verbal de sancţionare contravenţională va suporta contravaloarea cazării pe o perioadă de 3 zile la hotelul R. din Mamaia. Se arată, în actul de acuzare, că inculpatul N.L. a şi întreprins în mod concret demersuri în vederea traficării influenţei apelându-l în acea zi, telefonic, pe preşedintele Judecătoriei Sălişte şi că cei doi nu au părăsit raza localităţii Sibiu decât după ce s-a realizat convorbirea între inculpatul N. şi preşedintele Judecătoriei. În acest sens este invocată harta relaţională din care rezultă că în data de 19 mai 2011, în intervalul orar 11.29.38 - 15.11.14, între inculpatul N. şi preşedintele Judecătoriei Sălişte au existat un număr de 4 convorbiri telefonice.
Inculpaţii S.M. şi N.L.M. au susţinut că, într-adevăr, a avut loc o întrevedere, la sediul Poliţiei Sibiu, între inculpatul N.L.M., inculpatul S.M. şi martorul C.D. însă conţinutul discuţiei nu a fost cel afirmat de acuzare. Se arată că inculpatul S.M. a solicitat relaţii inculpatului N.L.M. despre modalitatea în care poate să îşi recupereze permisul de conducere iar acesta din urmă i-a prezentat două alternative legale, respectiv cererea de reducere a duratei de sancţionare, urmată de susţinerea unui examen şi formularea unei plângeri contravenţionale. Inculpatul S.M. a optat pentru varianta formulării unei plângeri contravenţionale drept pentru care s-a deplasat, împreună cu martorul C.D., la Judecătoria Sălişte unde a înregistrat această plângere şi s-a reîntors cu certificatul de grefă la sediul IPJ Sibiu pentru a-şi ridica permisul de conducere. În timp ce inculpatul S.M. îndeplinea formalităţile legale necesare restituirii permisului de conducere, martorul C.D. a purtat o discuţie cu inculpatul N.L.M., în biroul acestuia, despre probleme comune de serviciu precum şi despre modul de petrecere a vacanţei. Reîntors, de la ghişeul de eliberarea a permiselor, inculpatul S.M. a asistat la o parte a discuţiei şi atunci când inculpatul N.L.M. a relatat că va merge în concediu în Deltă, la prietenul său T., a intervenit, întrebându-l dacă nu intenţionează să meargă cu aceeaşi ocazie şi la Marea Neagră, oferindu-se să îi recomande un hotel bun şi să îi facă rezervarea. Inculpatul N.L.M. a afirmat că nu depinde numai de el luarea deciziei astfel că nu ştie dacă va merge sau nu şi la mare. Cei doi au făcut schimb de numere de telefon pentru a comunica ulterior pe această temă. În acest sens sunt declaraţiile inculpaţilor şi a martorului C.D. date în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei de fond.
Parchetul, coroborând probele indirecte administrate a susţinut ca dovedite acuzaţiile aduse împotriva celor doi inculpaţi.
În ce privesc probele indirecte Curtea a reţinut următoarele: S-a susţinut că urmare a discuţiilor telefonice purtate în data de 19 mai 2011, inculpatul N.L.M. a convenit cu preşedintele Judecătoriei Sălişte ca acesta să pronunţe o soluţie de admitere a plângerii contravenţionale formulate de inculpatul S.M. Pentru a facilita pronunţarea unei soluţii favorabile contravenientului, inculpatul N.L.M. a alterat conţinutul casetei pe care era înregistrată imaginea video din momentul surprinderii în trafic a inculpatului astfel încât aceasta să fie neclară şi să indice o viteză mai mică decât cea înscrisă în procesul-verbal de sancţionare contravenţională.
În cauză s-a dovedit că într-adevăr au fost operate modificări pe caseta video ce constituia suportul probator şi că inculpatul N.L.M. a făcut demersuri pentru refacerea conţinutului acesteia atunci când caseta a fost solicitată de organele de cercetarea penală.
Dar instanţa de fond a reţinut că nicio probă de la dosar nu confirmă faptul că inculpatul N.L.M. a alterat conţinutul casetei. Martorii C.I., D.M.I., P.A. audiaţi în cursul cercetării judecătoreşti, au relevat că aceste casete erau depozitate într-un dulap nesecurizat, într-o încăpere în care aveau acces mai multe persoane.
Concluzia că inculpatul N.L.M. a fost cel care a alterat conţinutul casetei a fost prezumată de acuzare din faptul că acesta ar fi avut interes să altereze conţinutul procesului-verbal de contravenţie şi că, ulterior, prin manoperele de refacere a casetei a dorit să ascundă această alterare.
Prezumţiile acuzării nu sunt susţinute însă de celelalte probe. Astfel, dacă într-adevăr ar fi existat o înţelegere frauduloasă între cei doi inculpaţi şi preşedintele Judecătoriei Sălişte în scopul de a asigura succesul acţiunii în justiţie, sprijinită de inculpatul N.L.M. prin alterarea probelor, demersurile acestora ar fi trebuit să fie concordante. Respectiv inculpatul S.M. ar fi trebuit să formuleze o plângere contravenţională în care să conteste exactitatea celor înscrise în procesul-verbal de sancţionare sub aspectul înregistrării în privinţa identităţii autoturismului ori/şi a vitezei cu care acesta rula, inculpatul N.L.M. să altereze proba astfel încât aceasta să nu poată susţine acuzaţia contravenţională şi judecătorul cauzei să pronunţe o soluţie de anulare a procesului-verbal de contravenţie întemeiată pe injusteţea acuzaţiilor.
În speţă însă prin plângerea înregistrată la Judecătoria Sălişte la 19 mai 2011 contravenientul S.M. a solicitat "Admiterea plângerii în sensul înlocuirii amenzii cu avertisment (...)" iar în motivare a susţinut că "Arăt faptul că rulam pe un drum cu trafic lejer, drumul se afla în aliniament şi consider că viteza cu care am circulat nu am pus în pericol siguranţa celorlalţi participanţi la trafic."
Prin Sentinţa penală nr. 439/2011 pronunţată de Judecătoria Sălişte la 15 iunie 2011 în Dosar nr. 568/294/2011 s-a dispus înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a avertismentului, înlăturându-se sancţiunea complementară a suspendării dreptului de conducere cu motivarea, pe de o parte că petentul nu a contestat săvârşirea contravenţiei reţinute în sarcina sa şi, pe de altă parte, că nu s-a făcut dovada contrarie celor înscrise în procesul-verbal de contravenţie însă, fapta nu prezintă un grad ridicat de pericol astfel că este suficientă aplicarea sancţiunii amenzii.
Este necontestat în cauză că inculpatul N.L.M. a încercat să refacă conţinutul casetei care conţinea înregistrarea surprinderii în trafic a inculpatului S.M.
Din declaraţia martorului P.M. rezultă că inculpatul N.L.M. i-a prezentat o adresă a DNA Alba prin care se solicita Serviciului rutier să pună la dispoziţie mai multe înscrisuri legate de contestaţia în discuţie precum şi caseta video pe care se afla înregistrarea săvârşirii contravenţiei. Martorul s-a deplasat în biroul unde se aflau casetele, a luat-o pe cea în discuţie şi, din proprie iniţiativă, i-a vizionat conţinutul constatând că lipseşte un segment al filmării, segment din care el făcuse capturile foto ataşate în probaţiune la contestaţie. Martorul a adus acest lucru la cunoştinţă inculpatului precizând totodată că are pe un memory stick întreaga imagine salvată şi că s-ar putea reconstitui imaginea de pe casetă în forma iniţială. În acest context inculpatul a făcut ulterior demersuri pentru amânarea predării probatoriului şi reconstituirea casetei în forma iniţială, înainte de predarea sa organelor de anchetă, fără să precizeze acestora incidentul produs - declaraţia martorului P.M.
Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, s-a stabilit existenţa unei supraînregistrări pe bandă, confirmându-se astfel manoperele (de refacere) recunoscute şi de inculpatul N. însă nu s-au putut determina modificările operate pe caseta video înainte de supraînregistrare - în consecinţă proba ştiinţifică nu a confirmat în niciun fel conţinutul pretinsei alterări iar martorii audiaţi au relevat că supraînregistrarea a vizat câteva cadre a căror lipsă nu putea afecta în niciun fel probaţiunea în soluţionarea plângerii contravenţionale. Martorul H. a arăt că pe stick filmarea a arătat viteza autoturismului în sens descrescător de la 165 până la 161 în timp ce pe castă înregistrarea se oprea la viteza de 165". Martorul P.M. a arătat că s-a dus la inculpatul N., spunându-i ce a constatat, în sensul că lipseşte un segment de filmare.
În consecinţă nu numai că pretinsa acţiune a inculpatului N.L.M. de alterare a conţinutului casetei nu a fost dovedită în cauză dar nici nu a fost şi nu putea fi utilă soluţionării plângerii contravenţionale - raportat la faptul că petentul nu a contestat în niciun fel săvârşirea faptei. În plus modificarea operată pe casetă nu era de natură să conducă la netemeinicia sancţiunii contravenţionale în condiţiile în care la dosarul instanţei a fost depusă captura a două cadre în care viteza autovehiculului era în scădere de la 165 la 161 Km/h, iar aceste cadre au fost captate şi depuse anterior alterării conţinutului casetei, astfel cum s-a declarat de către martorul P. În aceste condiţii capturile de imagini depuse la dosarul cauzei erau de natură să susţină cele consemnate în procesul-verbal de sancţionare contravenţională -în care se precizează că autovehiculul a fost surprins în trafic rulând cu o viteză de 161 Km/oră.
Simplul fapt că inculpatul N.L.M. a întreprins demersuri pentru a readuce înregistrarea în forma iniţială, în condiţiile în care această alterare a fost lipsită de relevanţă în privinţa susţinerii probatorii a celor cuprinse în procesul-verbal de sancţionare contravenţională nu poate constitui o probă în sensul că acesta a alterat conţinutul înregistrării în scopul îndeplinirii pretinsei promisiuni ilicite.
La începutul lunii iunie inculpatul N.L.M. sa deplasat în concediu în Antalia iar apoi a plecat la Tulcea însoţit de 2 familii din Germania. În perioada 18 iunie 2011 - 21 iunie 2011, inculpatul şi cele două familii din Germania au fost cazaţi la Hotelul R. din Mamaia, rezervarea fiind făcută de soţia inculpatului S.M. Inculpatul N.L.M. a fost însoţit de către inculpatul S.M. şi soţia acestuia până la locaţia hotelului R. pentru efectuarea formalităţilor de cazare. La părăsirea hotelului inculpatul N.L.M. nu a achitat costul cazării şi nu a ridicat factura fiscală.
Acuzarea a susţinut că la momentul cazării inculpatului N.L.M. şi a prietenilor săi inculpatul S.M. s-ar fi angajat să achite toate costurile aferente iar neplata contravalorii serviciilor hoteliere de către inculpatul N.L.M. la momentul părăsirii hotelului reprezintă, coroborat cu celelalte probe indirecte, o prezumţie în sensul că a avut loc o cumpărare de influenţă de către inculpatul S.M. şi un trafic de influenţă din partea inculpatului N.L.M. În susţinerea acestei afirmaţii au fost invocate depoziţiile testimoniale ale martorilor B.G. şi B.R., proprietarii hotelului R. din Mamaia.
Cu privire la aceşti martori, instanţa de fond reţine că nu se coroborează cu alte probe, iar pe de altă parte, nu au mai fost menţinute în faza de cercetare judecătorească.
Pretinsa obligare a inculpatului S.M. ori a soţiei acestuia de a achita contravaloarea serviciilor hoteliere nu este confirmată nici de modul în care s-au derulat ulterior evenimentele.
Instanţa de fond reţine că inculpatul N. a părăsit hotelul la data de 21 iunie 2011, iar inculpatul S.M. nu a întreprins niciun demers pentru a achita costul facturii acestuia aşa cum se pretinde că a promis. Dimpotrivă, la 21 iulie 2011, inculpatul S.M. a fost apelat telefonic de către martorul B.G. care i-a comunicat costul cazării celor trei persoane. Din cuprinsul acestor discuţii nu rezultă că inculpatul S.M. s-ar fi angajat să plătească costul cazării şi nici că martorul ar fi pretins acest lucru.
Discuţia dintre cei doi s-a referit la alte afaceri ale acestora. În data de 22 iulie 2011, inculpatul S.M. însoţit de soţia sa au făcut o deplasare pe ruta Sibiu - Constanţa, fiindu-i remisă inculpatului N.L.M. factura fiscală în parcarea hotelului F.H.
La data de 27 iulie 2011 sa achitat de către inculpatul N.L., prin virament bancar contravaloarea facturii întocmită la data de 20 iunie 201 1.
Acuzarea a susţinut că inculpatul N.L.M. a primit de la inculpatul S.M. suma de bani necesară achitării facturii. Astfel se susţine că în data de 26 iulie 2011 inculpatul S.M. însoţit de martorul C.D. s-au deplasat la hotelul F.H. unde au ajuns la recepţie la ora 20:36:13. La ora 20:49:30 cei doi au părăsit incinta hotelului reîntorcându-se abia la ora 22:39:11, interval de timp în care s-au întâlnit cu inculpatul N.L.M., căruia i-au predat suma de bani.
Este necontestat în cauză că inculpatul S.M. însoţit de martorul C.D. s-au deplasat în data de 26 iulie 2011 la Hotelul F.H., unde s-au cazat întrucât a doua zi inculpatul S.M. era citat la Sibiu în vederea audierii.
Inculpatul S.M. şi martorul C.D. au contestat faptul că în intervalul de timp 20:49:30 - 22:39:11, au părăsit incinta hotelului şi s-au deplasat în vederea achitării sumei de bani inculpatului N.L.M., susţinând că nu a existat o astfel de întâlnire şi că toată această perioadă de timp a fost petrecută pe terasa hotelului unde cei doi au luat masa. La dosar nu există nicio probă din care să rezulte în mod direct, ori indirect existenţa unei întâlniri între cei doi inculpaţi şi cu atât mai puţin predarea vreunei sume de bani.
S-a susţinut în rechizitoriu că este dovedită predarea sumei de bani prin convorbirea telefonică purtată între inculpatul S.M. şi soţia sa la data de 26 iulie 2011 ora 22:33:00 -convorbirea debutează cu întrebarea martorei S.G. "Ce faci?" urmată de răspunsul inculpatului S.M.: "Uite, ce să fac, uite achităm nota de plată la (...)". Acuzarea a arătat că "achităm nota de plată la (...)" semnifică achitarea sumei de bani către inculpatul N.L.M., fără ca această afirmaţie să fie susţinută în vreun fel de probe directe ori indirecte. Distinct de acestea, în raport de momentul în care se poartă această discuţie, ora 22:33:00 şi momentul înregistrării revenirii inculpatului S.M. în holul hotelului, ora 22:38:41 (5 minute şi 41 secunde) este credibilă susţinerea inculpatului şi a martorului că discuţia a avut loc într-un moment apropiat achitării contravalorii consumaţiei, inculpatul aflându-se în incinta hotelului.
De altfel, instanţa de fond a reţinut că, şi dacă s-ar fi dovedit părăsirea hotelului de către inculpatul S.M. aceasta nu ar fi fost suficient pentru a putea susţine cu temei că sa realizat o întâlnire şi o predare de bani către inculpatul N.
Cu privire la rezervarea făcută şi neachitarea contravalorii serviciilor hoteliere la momentul de final al sejurului, inculpatul N.L.M. a susţinut că într-adevăr a apelat la serviciile inculpatului S.M. pentru ca acesta să-i facă o rezervare la hotelul recomandat, că a fost condus de către acesta şi soţia sa din jud. Tulcea până la hotel iar la hotel a fost însoţit de soţia inculpatului la recepţie pentru a face formalităţile de cazare. Inculpatul a precizat că la recepţia hotelului a constatat că preţurile de cazare erau mai mari decât şi le putea permite în acel moment dar întrucât era însoţit de familiile de prieteni din Germania şi toţi aveau copii mici a decis să nu refuze cazarea urmând să plătească ulterior, la 30 de zile, prin factură fiscală sens în care a solicitat recepţionerei să-i precizeze dacă este posibilă o asemenea modalitatea de plată. Întrucât recepţionera nu a oferit un răspuns clar a intervenit soţia inculpatului S.M. care a spus că se va ocupa ea de emiterea facturii. Încredinţat că factura va fi emisă în baza datelor din fişa de la cazare inculpatul nu s-a mai preocupat de această problemă. În data de 22 iulie 2011, când s-a întâlnit cu inculpatul S.M. şi soţia acestuia la hotelul F.H. i-a întrebat pe aceştia dacă nu i-au adus şi factura fiscală pentru a o achita.
S-a mai susţinut în argumentarea acuzaţiilor că sunt relevante următoarele probe indirecte:
I. - traficul convorbirilor telefonice şi conţinutul convorbirilor telefonice şi comunicărilor SMS;
II. - disimularea conţinutului convorbirilor telefonice după data începerii urmăririi penale;
III. - schimbarea frecventă a cartelelor telefonice şi a aparatelor telefonice.
Asupra acestora instanţa de fond a reţinut următoarele:
I. traficul convorbirilor telefonice şi conţinutul convorbirilor telefonice şi comunicărilor SMS;
1. Comunicările telefonice între N.L.M. şi preşedintele Judecătoriei Sălişte:
- s-a susţinut că frecvenţa şi conţinutul convorbirilor telefonice dintre cei doi relevă o relaţie apropiată de prietenie care permitea traficarea influenţei, în acest sens s-a arătat că numărul mare de comunicări telefonice şi apelativele folosite indică existenţa acestei relaţii.
Inculpatul N.L.M. şi învinuitul H.E.A. (preşedintele judecătoriei) au susţinut că relaţiile dintre cei doi erau de natură instituţională. Inculpatul N.L.M. a arătat că în vederea îndeplinirii atribuţiilor de serviciu a iniţiat relaţii de colaborare cu toate instituţiile a căror activitate relaţiona cu propria activitate, printre aceştia şi Judecătoria Sălişte. În acest sens au fost depuse adresele întocmite de IPJ Sibiu.
Cu privire la apelativele folosite, din conţinutul convorbirilor nu rezultă că inculpatul N.L.M., ar fi purtat discuţii colocviale cu preşedintele judecătoriei, dimpotrivă acesta se adresează constant preşedintelui la persoana a 2-a plural, marcă a formalismului în comunicare: "aţi ajuns", "vă deranjez" - convorbire din 20 iulie 2011.
Este adevărat că preşedintele judecătoriei îl apelează pe inculpat folosind prenumele acestuia însă o reală relaţie de prietenie apropiată presupune reciprocitate în forma comunicării.
Distinct de aceste consideraţii Curtea reţine că şi dacă ar fi fost pe deplin dovedită relaţia apropiată de prietenie între cei doi acesta nu ar fi fost un temei suficient pentru susţinerea acuzaţiilor formulate.
Totodată nici frecvenţa comunicărilor telefonice nu este de natură să conducă la concluzia unor înţelegeri ilicite între cei doi. Se susţine că în data de 19 mai 2011 între inculpat şi preşedintele judecătoriei au avut loc un număr de 4 convorbiri telefonice, la data de 11 iunie 2011 două comunicări SMS, în 14 iunie 2011 - 2 comunicări SMS, în data de 14 aprilie 2011 un număr de 8 comunicări telefonice.
În privinţa comunicărilor SMS a căror conţinut a putut fi transcris, s-a susţinut că:
A. - reflectă temerea inculpatului N.L.M. că demersul său pe lângă judecător nu are eficienţă - comunicare din 11 iunie 2011.
Comunicările din această zi au următorul conţinut:
- mesaj trimis de N.L. lui H.E.A.: "Scuze mi s-a descărcat telefonul, ajung marţi 14 iunie" - ora 2:14:01 p.m.
- mesaj trimis de N.L. lui H.E.A. "Suntem în Antalia, s-a întâmplat ceva?" - ora 4:42.32 p.m.
- mesaj trimis de H.E.A. lui N.L. "Nimic urgent, când te întorci"- ora 5:42:25.
Inculpatul a susţinut că primul său mesaj a fost consecinţa faptului că nu a răspuns apelului telefonic al învinuitului H. Succesiunea convorbirilor fac credibilă această afirmaţie şi nimic din conţinutul acestor convorbiri nu confirmă prezumţia emisă de acuzare.
B. - că este lipsită de sens în condiţiile în care învinuitul cunoştea că inculpatul este plecat din ţară - comunicare în data de 14 iunie 2011.
Comunicările din această zi au următorul conţinut:
- mesaj trimis de H.E.A. lui N.L. "Mâine eşti la serviciu ca de obicei" - ora 10:15:46
- mesaj trimis de N.L. lui H.E.A. "Sunt în avion, ajung azi, ne auzim" - ora 10:15:46
Cele două comunicări nu au nicio relevanţă sub aspect probator în cauză, faptul că învinuitul H. s-ar fi interesat de programul de serviciu al inculpatului a pentru a doua zi după revenirea în ţară nu poate avea nicio semnificaţie în raport de acuzaţiile aduse.
2. Convorbiri telefonice între martorul C.D. şi S.C.I. din data de 20 iulie 2011 ora 15:18:00
"C.D.: Dă-mi telefon când ajungi, neapărat, că e treaba nasoală cu chestia aia! Ştii?
S.C.I.: Cu care? De (...)
C.D.: Aia de (...) departe, de acolo!" în privinţa acestei convorbiri s-a afirmat că martorul a contactat pe colegul de serviciu pentru a-şi exprima îngrijorarea că s-a descoperit fapta penală săvârşită la Sibiu. Interpretarea dată de acuzare acestei convorbiri nu este susţinută de nicio argumentaţie. Nu este făcută nicio referire la o eventuală legătură a numitului S.C.I. cu pretinsa activitate infracţională şi nici motivul pentru care inculpatul ar fi ales să i împărtăşească acestuia pretinsele temeri. Martorul C.D. a susţinut că discuţia telefonică se referea la o chestiune personală din Delta Dunării.
II. - disimularea conţinutului convorbirilor telefonice după data începerii urmăririi penale.
Cercetările în prezenta cauză au fost demarate prin procesul-verbal de sesizare din oficiu, întocmit la data de 20 iulie 2011 iar începând cu aceeaşi dată ora 12, în mod autorizat, au fost interceptate comunicările telefonice şi au fost realizate înregistrările audio-video ambientale şi de imagini, localizarea sau urmărirea prin GPS ale inculpaţilor şi martorului C.D.
A. Se susţine astfel că după ce, la data de 20 iulie 2011 ora 14:13, învinuitul C.D. a fost citat în vederea audierii, la ora 14:40:24 a contactat pe învinuitul S.M. căruia i-a solicitat să se întâlnească urgent evitând să-şi facă cunoscut numele.
Din probele dosarului, procesul-verbal de redare rezumativă a convorbirilor telefonice, rezultă că martorul C.D. a fost apelat telefonic la data de 20 iulie 2011 ora 14:48:34 de către comisarul S.M. pentru a fi convocat în ziua de vineri pentru a da detalii în legătură cu fapta.
În aceeaşi dată, la ora 14:40:24, martorul C.D. apelează telefonic pe S.M.
Conţinutul convorbirii telefonice este următorul:
S.M. "Da!"
C.D. "Ce faci, mă?"
S.M. "Salut Doru"
C.D. "Nu îmi mai spune numele că-mi bag p (...) -n gura ta direct! Vino urgent la Tulcea!"
Este R. că martorul C.D. evită să i se facă cunoscută identitatea însă susţinerea parchetului în sensul că această atitudine a fost determinată de faptul că i s-a adus la cunoştinţă că va fi audiat în cauză nu este probată în condiţiile în care această convorbire telefonică are loc înainte cu 8 minute de a fi apelat în vederea audierii şi nu după convocare cum eronat susţine acuzarea.
În procesul-verbal întocmit la 20 iulie 2011 de către comisarul de poliţie M.S. se consemnează într-adevăr că la 20 iulie 2011, la ora 14.13 fiind la sediul Biroului Judeţean Anticorupţie Sibiu a luat legătura pe linia specială, STS, cu făptuitorul C.D. căruia i-a fost adus la cunoştinţă faptul că a fost citat pentru a se prezenta în ziua de 22 iulie 2011, ora 10,30 la sediul BAJ Sibiu. Această consemnare din procesul-verbal, referitoare la ora comunicării, este în vădită contradicţie cu cea care rezultă din înregistrarea autorizată a convorbirii telefonice. De asemenea Curtea constată că între acelaşi proces-verbal şi redarea rezumativă a convorbirii telefonice există contradicţie şi în ce priveşte ora convocării făptuitorului ora 10.30 în procesul-verbal, între orele 12 şi 13, în redarea rezumativă a convorbirii. Având în vedere exactitatea cu care sunt făcute operaţiunile de înregistrare a convorbirilor telefonice Curtea a acordat prevalenţă datelor înscrise în acestea, procesul-verbal putând să fie viciat de o eroare umană.
În consecinţă nu se susţine probator afirmaţia că martorul C.D. ar fi evitat să i se cunoască numele ca urmare a temerii determinate de citarea sa.
B. Acuzarea a arătat că în dorinţa de a-şi asigura protecţia, pe parcursul discuţiilor, inculpatul S.M. şi C.D. au folosit diferite expresii pentru a-şi comunica informaţiile.
În acest sens se susţine că pentru "DNA" se folosea termenul de "spital", pentru "Sibiu" - "departe" şi "microbuz" pentru autoturismul inculpatului S.M.
În privinţa sinonimiei "DNA" = "spital", "departe" = "Sibiu" şi "microbuz" = "autoturismul inculpatului S.M." - deduse din convorbirea telefonică purtată la 03 august 2011 între inculpatul S.M. şi martorul C.D., aceasta pare a fi într-adevăr reală, însă "informaţiile protejate": locul unde se vor deplasa şi mijlocul de transport sunt lipsite de relevanţă sub aspect probator în ce privesc acuzaţiile aduse. Reticenţa în a exprima anumite cuvinte cu conotaţie negativă pentru inculpat şi martor în condiţiile în care aceştia erau deja supuşi de o perioadă procedurii cercetării penale nu este neobişnuită şi nu semnifică în mod obligatoriu dorinţa de a ascunde ceva.
III. - schimbarea frecventă a cartelelor telefonice şi a aparatelor telefonice
S-a mai susţinut că inculpaţii şi martorul C.D. au schimbat folosit mai multe terminale mobile individualizate prin numere de apel şi coduri IMEI, astfel cum au fost prezentate în tabelul aflat la dosar.
Din analizarea tabelului se poate observa că inculpatul N.L.M. şi martorul C.D. au folosit două numere de apel şi anterior începerii cercetărilor în cauză de asemenea inculpatul S.M. a întrerupt folosirea unui IMEI înainte de începerea cercetărilor.
Schimbarea frecventă a terminalelor mobile poate avea semnificaţia dată de acuzare numai în măsura în care aceasta se coroborează şi cu celelalte probe, ori astfel cum s-a arătat celelalte probe administrate nu converg spre concluzia susţinută în actul de sesizare al instanţei.
În consecinţă, instanţa de fond a reţinut că probele administrate nu au înfrânt prezumţia de nevinovăţie, astfel că se impune achitarea inculpatului în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - Serviciul Teritorial Alba Iulia, solicitând casarea sentinţei şi, în rejudecare, condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunile reţinute în sarcina acestora în actul de sesizare a instanţei.
În susţinerea orală şi în motivele scrise de recurs, procurorul reţine, cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă săvârşită de inculpatul N.L.M., că acesta a acceptat şi primit un folos, materializat în sejurul de la Hotelul R.
Rezervarea a fost făcută de martora S.G., la solicitarea inculpatului S.M., după ce acesta a luat legătura cu inculpatul N.L.M., care i-a dat detalii despre procedura de urmat în vederea recuperării permisului de conducere. Toate detaliile despre sejur au fost discutate de familia S., inculpatul N. nefăcând altceva decât să se cazeze şi să părăsească hotelul fără a achita contravaloarea serviciilor.
Se face referire la declaraţiile martorului B.G. care a întocmit factura pe numele inculpatului N., adresându-se familiei S. pentru achitarea costurilor.
Numai după declanşarea anchetei, inculpatul S.M. a depus diligenţe pentru ca factura să ajungă în posesia inculpatului N.L. iar acesta să facă plata prin virament bancar.
Parchetul reţine că inculpatul N.L.M. a beneficiat de un folos de la inculpatul S., în schimbul influenţei pe care a lăsat să se înţeleagă că o are, asupra magistratului învestit cu judecarea cauzei ce a avut ca obiect o contestaţie formulată de inculpatul S.M. la Judecătoria Sibiu.
Reţine procurorul că, înainte de a-l îndruma pe inculpatul S.M. să înregistreze contestaţia la Judecătoria Sibiu, inculpatul N. a luat legătura cu preşedintele acestei instanţe, învinuitul H.A.E., contactându-l pe acesta în ziua premergătoare termenului fixat pentru soluţionarea cauzei.
Acceptarea promisiunii de cazare din partea inculpatului N., a avut loc înainte ca magistratul să pronunţe hotărârea favorabilă inculpatului S.M., astfel că, vinovăţia acestuia a fost dovedită, iar sentinţa pronunţată în cauză este rezultatul unei grave erori de fapt.
Cu privire la infracţiunea de cumpărare de influenţă, reţinută în sarcina inculpatului S.M., parchetul apreciază că probele administrate dovedesc vinovăţia acestuia.
Se face referire la conduita adoptată de inculpatul S.M. care denotă, fără echivoc, că a încercat obţinerea permisului de conducere cumpărând influenţa unei persoane din mediul judiciar. Pentru aceasta, inculpatul a apelat la martorul C.D. - ofiţer de poliţie - care la rândul său, a ajuns la inculpatul N.L.M., acesta având posibilitatea posibilitatea reală de a-l ajuta.
Inculpatul S.M. a luat legătura cu inculpatul N., ştiind că acesta exercită o funcţie de conducere în cadrul IPJ Sibiu - Serviciul rutier - şi că are legătură cu magistraţii Judecătoriei Sălişte, instanţă competentă a soluţiona plângerea sa contravenţională.
Folosul primit de inculpatul N., de la inculpatul S.M., în schimbul exercitării influenţei asupra magistraţilor Judecătoriei Silişte a constatat într-un sejur la Hotelul R., plata fiind făcută integral de familia inculpatului S.
Ca atare, parchetul a solicitat condamnarea inculpatului S.M., pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă.
Înalta Curte, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 379 C. proc. pen., constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Ca stare de fapt, Înalta Curte reţine că la data de 12 mai 2011, inculpatul S.M. a fost surprins în trafic, în timp ce conducerea autoturismul marca M.,. înmatriculat cu nr. x1 pe DN.1, între localităţile Silişte şi Săcel, rulând cu o viteză de 161 km/h. Acesta a fost surprins de organele de poliţie, astfel că IPJ Sibiu - Serviciul rutier - i-a întocmit procesul-verbal de contravenţie din 12 mai 2011, fiindu-i suspendat permisul de conducere.
Ajuns la domiciliu, inculpatul S.M. s-a întâlnit cu martorul C.D. - subofiţer în cadrul IPJ Tulcea - Serviciul rutier, cu care se afla în relaţii de prietenie, căruia i-a spus că i-a fost suspendat permisul de conducere de către IPJ Sibiu, depunând o plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie la Judecătoria Tulcea. În cadrul discuţiilor avute, martorul C.D. i-a spus inculpatului S.M. că nu Judecătoria Tulcea este instanţa competentă, ci Judecătoria Sălişte, instanţă în circumscripţia căreia a fost constatată contravenţia.
La rugămintea inculpatului S.M., martorul C.D. a acceptat să facă demersuri pentru a lua legătura cu un omolog de-al său din cadrul IPJ Sibiu, acesta fiind martorul T.C.M. de la care a aflat că inculpatul N.L. îşi desfăşoară activitatea în cadrul IPJ Sibiu, fiind coleg de şcoală cu martorul T.
La solicitarea martorului C.D., martorul T.C.M. a comunicat acestuia numărul de telefon al inculpatului N.L., iar la data de 19 mai 2011, inculpatul S.M., însoţit de martorul C. s-au deplasat la Sibiu şi l-au contactat pe inculpatul N.L.
I s-a adus la cunoştinţă inculpatului N. că permisul de conducere ia fost suspendat, organele de poliţie încheind proces-verbal pentru constatarea contravenţiei săvârşite de inculpatul S.M.
În cadrul discuţiilor purtate, inculpatul S.M. i-a oferit inculpatului N. - ofiţer de poliţie judiciară cu grad de comisar -, ca în schimbul traficării influenţei pe lângă preşedintele Judecătoriei Sălişte, instanţă competentă să se pronunţe asupra plângerii formulate de inculpatul S.M. împotriva procesului-verbal de contestaţie - să achite pentru familia inculpatului, contravaloarea cazării pe o perioadă de 3 zile (mai - iunie 2011) la Hotelul R. din Mamaia.
Inculpatul N.L. a acceptat propunerea inculpatului S. astfel că, în aceeaşi zi a luat legătura telefonică cu preşedintele Judecătoriei Sălişte pentru a întreprinde demersurile necesare obţinerii unei soluţii favorabile în Dosarul civil nr. 568/294/2011 ce avea ca obiect plângerea formulată de inculpatul S.M. împotriva procesului-verbal de contravenţie din 12 mai 2011 încheiat de IPJ Sibiu - Serviciul Rutier.
La discuţiile purtate între inculpatul S.M. şi N.L. a fost prezent şi martorul C.D., ofiţerul de poliţie afirmând că prin intermediul preşedintelui Judecătoriei Sălişte va obţine admiterea plângerii contravenţionale şi restituirea permisului de conducere.
La Judecătoria Sălişte a fost depusă, în aceeaşi zi, plângerea împotriva procesului-verbal de contravenţie şi în baza certificatului de grefă eliberat, s-a obţinut restituirea permisului de conducere.
Pentru obţinerea unei soluţii favorabile, inculpatul N.L.M. a alterat conţinutul casetei pe care era înregistrată imaginea video din momentul surprinderii în trafic a inculpatului, astfel ca aceasta să fie neclară şi să indice o viteză mai mică decât cea inserată în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.
Ulterior, la data de 15 iunie 2011, prin Sentinţa civilă nr. 439/2011, pronunţată de Judecătoria Sălişte în Dosarul nr. 568/294/2011 a fost admisă plângerea formulată de inculpatul S.M., dispunându-se înlocuirea amenzii contravenţionale cu cea a avertismentului, ridicându-se totodată, sancţionarea complementară a suspendării dreptului de conducere.
În considerentele hotărârii, instanţa reţine printre altele, faptul că petiţionarul nu a contestat săvârşirea contravenţiei reţinute în sarcina sa şi că nu sa făcut dovada contrarie celor înscrise în procesul-verbal, dar fapta nu prezintă un grad de pericol social ridicat.
După pronunţarea hotărârii de către Judecătoria Sălişte, în perioada 18 iunie 2011 - 21 iunie 2011, inculpatul N.L. s-a deplasat, cu alte persoane, în Staţiunea Mamaia, unde au fost cazaţi trei nopţi, în trei camere, iar la final inculpatul a părăsit hotelul fără să achite serviciile prestate, toate acestea fiind plătite de familia inculpatului S.M.
La data de 21 iulie 2011, inculpatul N.L. s-a întâlnit cu inculpatul S.M. şi soţia acestuia la Hotelul F.H., unde au discutat aproximativ două ore, iar a doua zi, inculpatul N. a primit de la inculpatul S. un exemplar al facturii fiscale emise pentru sejurul de la Mamaia, semnând pe exemplarul al doilea al acesteia.
În perioada 26 iulie - 27 iulie 2011, inculpatul S.M. şi martorul C.D. s-au deplasat la Sibiu unde s-au întâlnit cu inculpatul N., căruia i-au remis suma de bani necesară achitării contravalorii serviciilor hoteliere, iar la 28 iulie 2011, inculpatul N. a plătit, prin virament bancar, serviciile hoteliere.
Probele administrate în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti dovedesc vinovăţia inculpaţilor.
Este de necontestat faptul că inculpatul S.M. a condus în 12 mai 2011 autoturismul înmatriculat sub nr. x1 pe DN. 1 între localităţile Sălişte şi Sibiu, rulând cu o viteză de 161 km/h, întocmindu-se procesul-verbal de contravenţie din 12 mai 2011 de către IPJ Sibiu.
Întrucât i-a fost suspendat permisul de conducere şi fiind interesat de obţinerea acestuia cât mai repede, inculpatul a depus o contestaţie la Judecătoria Tulcea dar, în acelaşi timp a luat legătura şi cu martorul C.D., subofiţer în cadrul IPJ Tulcea.
Din declaraţiile martorului C.D. rezultă că inculpatul S. i-a spus că permisul de conducere i-a fost suspendat, îndemnându-l să depună contestaţie la Judecătoria Sălişte în raza căreia a fost comisă contravenţia.
Demersurile ilicite ale inculpatului S.M. sunt reflectate în declaraţiile martorului, acesta fiind de acord să-l însoţească pe inculpat la Sibiu şi să încerce identificarea unei persoane care iar putea facilita obţinerea permisului.
Martorul C. arată că în drum spre Sibiu a luat legătura cu un apropiat al său, întrebându-l dacă are cunoştinţe la poliţia rutieră din Sibiu, acesta din urmă indicându-l pe inculpatul N. Împreună cu inculpatul S. au intrat în biroul inculpatului N. şi "i-am solicitat să ne îndrume la instanţa competentă şi acesta ne-a spus că Judecătoria Sălişte este instanţa competentă".
Prezenţa inculpatului S. şi a martorului C.D. în biroul inculpatului N. nu a fost determinată de indicaţia instanţei competente - acest lucru fiind cunoscut de martorul C. care, de la început i-a spus inculpatului S. că nu Judecătoria Tulcea este instanţa competentă, ci judecătoria în raza căreia s-a săvârşit contravenţia -, ci găsirea unei modalităţi prin care inculpatul S. putea să-şi obţină în termen scurt, permisul de conducere.
Deşi inculpatul N. nu avea competenţa de a face verificări cu privire la permisul de conducere al inculpatului S., în timp ce acesta sa deplasat la Judecătoria Sălişte să înregistreze contestaţia, a făcut verificări pentru a stabili dacă permisul de conducere al inculpatului S. se află la IPJ Sibiu.
Urmare acestor demersuri, inculpatul N. i-a confirmat inculpatului S. că permisul de conducere se află la IPJ Sibiu, astfel că prezentând certificatul de grefă de la judecătorie, a primit permisul de conducere.
După ridicarea permisului, inculpatul S. şi martorul C. s-au dus, din nou, în biroul inculpatului N., unde inculpatul S. i-a spus acestuia că are nişte prieteni care au deschis un hotel şi că se poate ocupa de o rezervare pentru 3 sau 4 camere pentru inculpatul N. şi prietenii săi, cei doi făcând şi schimbul numerelor de telefon.
Cât priveşte motivul pentru care inculpatul S.S. fost sancţionat, martorii C.I. şi D.M. au arătat că, la cererea operatorului radar, au oprit autoturismul condus de inculpatul S., stabilindu-se că acesta rula cu o viteză de 160 km/h. Imaginile au fost receptate şi la ieşirea din serviciu, când ofiţerul de poliţie C.I. a extras caseta din aparat şi a depozitat-o într-un dulap, la sediul poliţiei, într-o încăpere nesecurizată.
Faptul că demersurile inculpatului N. nu au rămas doar la nivelul indicării instanţei competente, fiind interesat de rezolvarea favorabilă a contestaţiei depuse la judecătorie de inculpatul S. rezultă, pe de o parte, din declaraţiile martorilor R.M., F.R., respectiv, P.A. dar şi din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate cu preşedintele Judecătoriei Sălişte, după ce inculpatul S. a înregistrat plângerea.
Astfel, martorul P.A. arată că în cadrul IPJ Sibiu - Serviciul Rutier, exista un compartiment, denumit "compartiment abateri" coordonat de inculpatul N. unde erau evidenţiate contravenţiile la regimul rutier, care atrăgeau puncte de penalizare şi suspendarea permisului.
Prin urmare, inculpatul N. avea acces asupra documentelor ce se găseau în cadrul acestui compartiment, putând intra în posesia casetei pe care se aflau imaginile receptate care indicau faptul că inculpatul S. a circulat cu o viteză de 160 km/h.
Activitatea inculpatului, în acest sens, trebuie analizată prin prisma declaraţiilor celorlalţi martori cu care acesta a purtat discuţii în vara anului 2011, după ce Judecătoria Sălişte s-a pronunţat, admiţând contestaţia inculpatului S.
Astfel, martorul H.N. arată că la sfârşitul lunii iulie a fost contactat de inculpatul N., având asupra sa aparatul, o casetă şi un stik. Martorul a derulat imaginea, iar inculpatul i-a precizat ce modificări trebuie să facă, cerându-i să modifice viteza unui autoturism M. de la 165 km/h la 161 km/h. Caseta purta urme de modificare la aceeaşi secvenţă de imagine, cu viteza, iar pe stik nu s-a constatat vreo modificare a imaginii. Martorul a făcut modificarea dar nu a reuşit să realizeze conexiunea între aparate şi să realizeze transferul imaginii, astfel că împreună cu inculpatul N. s-au deplasat în oraşul Cisnădie, la martorul F.R.
Din declaraţiile acestuia rezultă că le-a spus celor doi că nu se mai ocupă de înregistrări, dar după aproximativ o oră, inculpatul N. s-a întors şi i-a cerut să-i împrumute un video record. A doua zi s-a prezentat la magazinul martorului F.R., numitul H.C. căruia i-a arătat cum să facă conexiunea de transmitere între un video şi un DVD.
Dacă inculpatul nu ar fi făcut modificări asupra casetei pe care erau înregistrate imagini cu maşina condusă de inculpatul S., atunci nu se poate justifica interesul său de refacere a casetei prin intermediul martorilor la care s-a făcut referire anterior. Or, inculpatul, conştient fiind de consecinţe, a încercat în acest fel să reintre în legalitate, prin refacerea casetei şi depunerea acesteia la compartimentul pe care-l conducea.
Relevante, sub acest aspect, sunt şi declaraţiile magistratului judecător învestit cu soluţionarea plângerii inculpatului S. în care arată că imaginile conţinute de către cele două fotografii nu le-a considerat relevante, deoarece erau ilizibile, autoturismul din fotografii neputând fi identificat pentru a se putea face coroborarea acestuia cu cel reţinut în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie".
Din analiza procesului-verbal de redare a convorbirilor telefonice, rezultă că în ziua în care inculpatul S. a înregistrat plângerea la judecătorie, acesta a discutat cu preşedintele instanţei de mai multe ori, fiind cunoscută relaţia apropiată dintre magistrat şi inculpatul N.. Potrivit locaţiei indicate de către telefoanele mobile ale inculpatului S. şi martorului C.D., rezultă că aceştia au înregistrat plângerea după ce inculpatul N. l-a contactat telefonic pe magistratul H.E.A. şi după această convorbire telefonică cei doi s-au deplasat la instanţa de judecată.
Deşi excede prezentei analize se apreciază că se impune a se reţine şi faptul că au fost încălcate dispoziţiile art. 95 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor privind repartizarea aleatorie a dosarelor, potrivit cu care, dosarele se înregistrează în ordinea sosirii la instanţă şi se repartizează în aceeaşi ordine. În ceea ce priveşte Dosarul civil nr. 568/294/2011 privindu-l pe contestatorul S.M., acesta a fost repartizat cu prioritate în condiţiile în care toate celelalte dosare, înregistrate cronologic anterior şi subsecvent acestui dosar, au fost repartizate ulterior.
Cauza a fost repartizată magistratului judecător H.E.A. care, prin Sentinţa civilă nr. 439/2011 din 15 iunie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 568/294/2011 a admis plângerea contestatorului S.M.
După pronunţarea hotărârii, în perioada 18 - 21 iunie 2011, inculpatul N. s-a deplasat în Staţiunea Mamaia unde a petrecut un sejur la Hotelul R., după care a plecat fără să plătească contravaloarea serviciilor.
Probele administrate dovedesc, fără putinţă de tăgadă, că plata a fost făcută de familia inculpatului S., iar ulterior, după declanşarea cercetărilor în prezenta cauză, inculpatul N. a făcut demersuri pentru a obţine o factură emisă pentru sejurul de la Mamaia, astfel că în data de 28 iulie 2011, acesta a plătit prin virament bancar serviciile hoteliere.
În raport de probele analizate anterior, Înalta Curte apreciază că soluţia de achitare este rezultatul unei grave erori de fapt, prezumţia de nevinovăţie fiind înlăturară pentru ambii inculpaţi.
Demersurile efectuate de inculpatul S. demonstrează voinţa acestuia de a cumpăra influenţa inculpatului N. - ofiţer de poliţie în cadrul IPJ Sibiu - care avea posibilitatea reală de ai facilita obţinerea permisului de conducere, respectiv, de a obţine o soluţie favorabilă în cauza înregistrată pe rolul Judecătoriei Sălişte. La rândul său, inculpatul N. a dat curs solicitării inculpatului S. La îndrumat să înregistreze plângerea la judecătorie, după ce în prealabil luase legătura cu magistratul judecător H.E. şi în aceeaşi zi a acceptat propunerea inculpatului S. de ai oferi un sejur la Hotelul R. făcând schimbul numerelor de telefon -, lăsându-l să înţeleagă că are influenţă asupra magistraţilor de la Judecătoria Sălişte, astfel că hotărârea ce urma a fi dată să fie una favorabilă.
Traficul de influenţă constă, în esenţă, în vânzarea, traficarea - realizată prin acţiunea de primire sau pretindere de bani sau de alte foloase, ori acceptarea promisiunii de daruri - a influenţei reale sau presupuse pe care făptuitorul o are sau lasă să se creadă că o are, pe lângă funcţionarul competent.
Cumpărătorul de influenţă plăteşte sau acceptă să plătească, în acest mod, prin traficantul de influenţă, serviciile funcţionarului pe care le doreşte, el nefiind interesat dacă banii sau alte foloase primite ori pretinse sunt destinate traficantului, ori altei persoane.
Prin acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase - cum este cazul în speţă - se înţelege atitudinea subiectului activ de a fi de acord, a consimţi, la propunerea de bani sau alte foloase, ce La fost făcută în schimbul serviciilor sale. Acceptarea poate fi expresă sau tacită, rezultată din comportarea, gestica subiectului activ, aceasta trebuind să fie neîndoielnică, în sensul că a acceptat promisiunea de mituire care i s-a făcut.
În această modalitate de săvârşire a elementului material al laturii obiective, funcţionarul acceptă promisiunea de bani sau alte foloase necuvenite.
În cauză, astfel cum s-a relevat, cumpărătorul de influenţă S.M. a oferit, a promis inculpatului N.L. - după ce l-a contactat prin intermediul martorilor C.D., respectiv, T.C.M., primind indicaţii cu privire la înregistrarea plângerii împotriva procesului-verbal de contravenţie, inculpatul purtând discuţii telefonice cu magistratul judecător învestit cu judecarea cauzei - un sejur de trei zile, la un hotel de pe litoral. Inculpatul nu a refuzat propunerea, nu a respins-o, dimpotrivă, au făcut schimb cu numerele de telefon şi mai apoi, după soluţionarea favorabilă a plângerii a fost cazat la hotelul indicat de inculpatul S., fără să achite contravaloarea serviciilor, acestea fiind suportate integral de soţia inculpatului S.
Diligentele depuse ulterior de inculpat, dându-şi seama de consecinţele faptei sale, prin întocmirea unei facturi fiscale, sunt lipsite de relevanţă, infracţiunea consumându-se aşa cum am arătat, în momentul acceptării promisiunii de foloase din partea inculpatului S.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva Sentinţei penale nr. 93 din 6 iulie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Va casa hotărârea atacată şi, în rejudecare, cu respectarea criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei, prev.de art. 72 C. pen., va aplica inculpatului N.L., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Având în vedere circumstanţele sale personale, lipsa antecedentelor penale, posibilitatea reinserţiei sociale, se vor aplica inculpatului dispoziţiile art. 861 C. pen., stabilindu-se un termen de încercare de 6 ani, cu obligaţia inculpatului de a respecta măsurile de supraveghere dispuse de instanţă.
Pentru inculpatul S.M., în temeiul dispoziţiilor art. 61 din Legea nr. 78/2000, instanţa va aplica o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Ambilor inculpaţi li se vor pune în vedere dispoziţiile art. 864 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Va fi menţinut sechestrul asigurător instituit de parchet prin Ordonanţa nr. 142/P/3 ianuarie 2012 asupra bunurilor inculpatului N.L. până la concurenţa sumei de 4721 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva Sentinţei penale nr. 93 din 6 iulie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, privind pe inculpaţii N.L.M. şi S.M.
Casează sentinţa atacată şi, în rejudecare:
I. În baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 condamnă pe inculpatul N.L.M. (fiul lui M. şi V., născut în mun. Sibiu, cetăţean român, domiciliat în Sibiu, str. O., jud. Sibiu), la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.
În baza art. 71 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În baza art. 861 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 862 şi art. 82 alin. (3) C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., dispune ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte trimestrial la judecătorul delegat cu supravegherea de la Tribunalul Sibiu;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.
II. În baza art. 61 din Legea nr. 78/2000 condamnă pe inculpatul S.M. (fiul lui N. şi V., născut în oraşul Macin, jud. Tulcea, cetăţean român, domiciliat în comuna Turcoaia, sat Turcoaia, str. T. jud. Tulcea), la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă.
În baza art. 71 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 861 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 862 şi art. 82 alin. (3) C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., dispune ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte trimestrial la judecătorul delegat cu supravegherea de la Tribunalul Tulcea;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 61 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 dispune confiscarea de la inculpatul N.L.M. a sumei de 4721 RON.
Menţine măsura asigurătorie a popririi instituită prin Ordonanţa nr. 142/P din 3 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba asupra salariului şi a celorlalte drepturi băneşti cuvenite inculpatului N.L.M. până la concurenţa sumei de 4721 RON.
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. obligă fiecare inculpat la plata sumei de câte 5.200 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat în fond.
Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu în recurs pentru intimaţii inculpaţi până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 75 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 decembrie 2012.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 1604/2012. Penal. Omorul deosebit de grav... | ICCJ. Decizia nr. 3769/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
