ICCJ. Decizia nr. 1604/2012. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012


R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1604/2012

Dosar nr. 5121/62/2009

Şedinţa publică din 16 mai 2012

Asupra recursului penal de faţă:

Analizând actele şi lucrările din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 270/S din 10 iunie 2010, Tribunalul Braşov a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul Z.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, 176 lit. d) C. pen., tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen. şi distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen.

S-a constatat că partea vătămată H.M. nu s-a constituit parte civilă.

S-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv comuna Şercaia.

Au rămas ataşate dosarului cauzei reprezentând mijloace materiale de probă:

- bunurile ridicate de la domiciliul victimei M.M.: ţeavă metalică, 2 cutii de chibrituri, 3 beţe de chibrit, dispozitiv închidere casetă de tacâmuri, sârmă ghimpată, portmoneu, şnur pungă plastic, fermoar geantă bej, clanţă exterioară, borsetă de culoare neagră (obiecte ce au fost ambalate în colete numerotate 1, 3, 7, 9, 11, 12, 13, 15, 16, 19 sigilate cu sigiliu MAI nr. 30531);

- probele de referinţă ADN aparţinând victimei M.M. şi inculpatului Z.G. (ambalate în plicuri 32 bis şi 7 bis sigilate cu sigiliul MAI nr. 16889);

- obiectele de îmbrăcăminte ridicate de la inculpatul Z.G. respectiv două pulovere, o pereche blugi de culoare albastră "J.O.", o pereche blugi de culoare albastră "W.", o şosetă PNA gri, o şosetă albă, o şapcă material textil culoare neagră (ambalate în saci de hârtie şi plicuri toate sigilate cu sigiliul MI 16889), ce au făcut obiectul investigaţiilor ştiinţifice efectuate de INM Mina Minovici - laborator genetică Bucureşti, aflate la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov din data de 01 iunie 2009, a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul Z.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 176 lit. d) C. pen., tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen. şi distrugere prev. de art. 217 alin. (1) şi 4 C. pen., infracţiuni săvârşite în concurs real şi în stare de recidivă post-condamnatorie.

S-a reţinut în actul de sesizare că inculpatul s-a deplasat în după amiaza zilei de 22 noiembrie 2008, în jurul orelor 17,00, la locuinţa numitei M.M., întrucât poarta de acces era închisă, iar inculpatul cunoştea configuraţia locului, a pătruns în curtea acesteia prin şura anexă de unde a luat o ţeavă pe care a lăsat-o la intrarea în locuinţă şi a pătruns în locuinţă uşa fiind descuiată. Ajuns în încăperea în care se afla aceasta i-a solicitat banii datoraţi pentru munca prestată anterior, însă aceasta i-a spus că nu are bani pentru a-l plăti. Inculpatul s-a enervat şi a lovit-o cu pumnul în zona feţei astfel încât aceasta a căzut pe podeaua din bucătărie de pe scaunul pe care se afla, însă, s-a ridicat şi s-a aşezat din nou pe acelaşi scaun. În această stare de nervozitate, pe fondul tulburării de personalitate de tip mixt exploziv-impulsiv, cu acte antisociale, inculpatul a luat ţeava metalică lăsată lângă uşă şi a lovit-o cu aceasta de mai multe ori în cap, în zona extremităţii cefalice, astfel încât victima a căzut pe podea. Prin loviturile aplicate inculpatul a cauzat victimei traumatism cranio-cerebral cu hemoragie meningee şi decelări cerebrale care i-au cauzat moartea. Inculpatul, văzând victima în stare de inconştienţă, a intrat în sufragerie şi a căutat banii în cele două dulapuri şi cele două noptiere din camera respectivă. Într-un dulap cu cărţi, lângă care se aflau şi căni de porţelan, inculpatul a găsit un portmoneu de culoare neagră din care a luat suma de 50 RON şi întrucât alţi bani nu a mai găsit a lăsat portmoneul la locul respectiv. A revenit în bucătărie unde a constatat că victima decedase. În acel moment a realizat inculpatul gravitatea faptelor comise şi pentru a nu fi depistat, în scopul de a ascunde săvârşirea faptelor, a aprins cu chibriturile aflate asupra lui o bluză din material textil pe care a lăsat-o arzând în sufragerie, după care, folosindu-se de aceleaşi chibrituri a dat foc patului din bucătărie. Inculpatul a părăsit locuinţa victimei şi a plecat la domiciliul său din comuna Şercaia, pe acelaşi traseu pe care a ajuns la locuinţa victimei, cu bicicleta pe care o lăsase lângă cimitir.

În aceeaşi seară, inculpatul a schimbat bancnota de 50 de RON sustrasă în bancnote de câte 10 RON la un bar din apropierea locuinţei sale şi s-a întors la domiciliul său unde a mâncat, după care a plecat din nou la acelaşi bar şi a cheltuit pe băutură banii sustraşi.

Fiind sesizaţi cu izbucnirea incendiului la imobilul în cauză, pompierii din cadrul Formaţiei de Pompieri Voluntari Şercaia şi respectiv cei din cadrul ISU "Ţara Bârsei"s-au deplasat la locul incidentului înainte ca acesta să se extindă şi la celelalte încăperi, distrugerile fiind astfel limitate în incinta locuinţei respective.

Urmărirea penală:

În data de 22 noiembrie 2008 în jurul orelor 20,30, organele de cercetare penală au fost sesizate de telefonic de dispeceratul IPJ Braşov cu privire la faptul că în cursul zilei de 22 noiembrie 2008, în jurul orelor 18,18 a izbucnit un incendiu pe strada P. din satul Şercaia, comuna Şercaia fiind găsită decedată numita M.M., în vârstă de 53 de ani, ce prezenta urme de violenţă de nivelul capului.

Echipa operativă s-a deplasat la locul faptei şi a efectuat cercetarea la faţa locului în prezenţa a doi martori asistenţi S.G. şi C.N. Despre modul de desfăşurare a cercetării la faţa locului ce a avut loc pe parcursul a două zile s-au încheiat procese-verbale. Cercetarea la faţa locului a început la ora 22,00 în data de 22 noiembrie 2008 (întreruptă la ora 2,30) şi s-a finalizat la data de 23 noiembrie 2008 ora 13,00.

În procesul-verbal de cercetare la faţa locului se consemnează aspecte identificate în curtea imobilului, în grădină şi pe terenul din spatele grădinii, relevanţă prezentând cărările de urme de încălţăminte orientate dinspre uşa anexei spre aleea deszăpezită (lungimea tălpii de 30 cm, lăţimea de 11 cm, talpa şi toc compacte fără glenc) şi cea aflată la 50 cm de zidul anexelor ce duce la uşa de acces în şură, cărările de urme din grădină ce urmează acelaşi traseu - uşa de acces a şurii în grădină spre gardul împrejmuitor din spatele grădinii, precum şi cele care prezintă aceleaşi caracteristici (lungime, lăţime, lungimea pasului) identificate în spatele grădinii dincolo de grad, una ce delimitează grădinile imobilelor de pe str. O. de terenul arabil şi alta care vine din aceeaşi direcţie. Cărările de urme au continuitate pe acest ultim aliniament indicat până la o distanţă de 300 de metri unde în stratul de zăpadă s-a constatat o topire circulară pe o suprafaţă de 10 cm pătraţi ce prezenta culoare gălbuie pe margine cu aspect de urmă (urme prelevate pe tampon steril). Au fost de asemenea identificate două urme de rulare de pneuri de bicicletă pe acelaşi aliniament, până în drumul agricol. Pe alocuri s-au constatat urme de rulare pneuri auto până în zona str. O. Din intersecţia cu strada O., pe acelaşi aliniament cu drumul agricol s-au identificat urme de rulare pneuri bicicletă ce duc aproximativ 25 de metri pe acest aliniament după care se întorc pe strada O. Cu acea ocazie au fost ridicate impresiunile urmelor de încălţăminte şi urmele anvelopelor de bicicletă.

A fost efectuată şi cercetarea imobilului în interior, a fost consemnată poziţia cadavrului victimei astfel cum a fost găsit acesta la momentul deplasării echipei operative, precum şi aspectul lucrurilor în interior cu indicarea focarelor incendiului cu menţiunea că în câmpul infracţional la locul faptei s-au produs mai multe modificări până la sosirea echipei operative datorită intervenţiei pompierilor voluntari şi militari, a echipajului medical de la Staţia de Ambulanţă Braşov, modificări care constau în forţarea porţii de acces în curtea imobilului, spargerea geamurilor, deschiderea acestora şi a obloanelor, modificarea poziţiei victimei, aceasta fiind trasă din bucătăria locuinţei până lângă uşa din holul de acces.

Principalele aspecte au fost fotografiate şi fixare pe suport de hârtie.

După finalizarea cercetării la faţa locului, în data de 23 noiembrie 2008 orele 16,30 - 18,00 s-a realizat conducerea în teren a învinuitului Z.G. faţă de declaraţia dată de acesta, pentru a fi lămurită starea de fapt şi modalitatea în care acesta a acţionat. Conducerea în teren s-a efectuat în prezenţa martorilor asistenţi E. şi V., care au şi semnat procesul-verbal întocmit.

Potrivit procesului-verbal, conducerea în teren s-a realizat în prezenţa martorilor asistenţi E.P. şi V.A., învinuitului cerându-i-se să indice traseul urmat şi activităţile desfăşurate în după amiaza zilei de 22 noiembrie 2008.

Se consemnează în procesul-verbal că învinuitul a condus echipa operativă pentru început la domiciliul său de unde au fost ridicate o pereche de adidaşi uzaţi de culoare gri cu talpa striată - întrucât învinuitul a afirmat că a purtat această încălţăminte în după amiaza zilei precedente şi o bicicletă cu cadru de culoare gri, având la portbagaj un coş metalic, cu care susţine că s-a deplasat pe o porţiune din traseul către casa victimei. Învinuitul a condus echipa pe podul Şercaia, pe strada O., până la intersecţia din dreptul cimitirului săsesc, apoi pe un drum agricol, situat la dreapta în sensul de mers, pe lângă gardul cimitirului săsesc pe un drum agricol, aproximativ 150 de metri, la dreapta pe lângă zidul din spatele cimitirului pe o distanţă de aproximativ 50 de metri, până la un loc cu vegetaţie uscată unde acesta susţine că a lăsat bicicleta şi de unde a continuat deplasarea pe jos. Apoi a fost parcurs la indicaţia învinuitului un drum de aproximativ 700 m pe aliniamentul grădinilor, a indicat locul în care a urmat,apoi pe o cărare de 300 m pe lângă gardul de împrejmuieşte grădina din spatele imobilului, aparţinând victimei, şi care delimitează acest imobil de grădina vecinului din stânga, a indicat locul prin care a escaladat gardul de sârmă pentru a-şi continua deplasarea spre uşa de acces în şură.

S-a constatat în acelaşi proces-verbal că, învinuitul a condus organele de cercetare pe acelaşi drum, ce coincide cu cărarea de urme constatată în noaptea de 22 noiembrie 2008 şi care a fost urmată de câinele de urmă.

În continuare, învinuitul a declarat că uşa de acces în şură era închisă dar neasigurată. În şură, acesta a indicat un loc situat la aproximativ 50 de cm lateral de uşa de acces, ca fiind locul din care a luat o ţeavă metalică, după care a continuat traseul prin şură, până în dreptul uşii de acces din şură prin curte pe care a găsit-o deschisă potrivit propriei declaraţii. În curte parcurge drumul până la uşa de acces în locuinţă, apoi în holul imobilului şi a afirmat că în stânga se află bucătăria, iar în faţă o cameră în care a pătruns. În continuare se consemnează că învinuitul a indicat un scaun pe care ar fi fost aşezată victima pe care a lovit-o cu pumnul, acesteia i-au căzut ochelarii şi apoi a lovit-o cu ţeava metalică pe care o avea asupra sa, în urma loviturii aceasta a căzut şi a rămas cu faţa în jos. Învinuitul a precizat că a căutat şi în sufragerie în interiorul bibliotecii, dar nu a putut oferi amănunte din cauza stării de panică în care se afla. Apoi a intrat în bucătărie unde a incendiat patul cu chibriturile care se aflau asupra lui. Învinuitul nu a putut preciza ce a făcut ţeava metalică, ci doar a afirmat că a părăsit imobilul deplasându-se pe acelaşi traseu parcurs la venire.

Conducerea în teren a fost filmată şi fixată pe suport magnetic, principalele aspecte fiind fixate prin fotografiere şi expuse pe suport de hârtie.

De menţionat că, de la faţa locului, au fost ridicate urme papilare care fiind însă examinate de către serviciul criminalistic, rezultatul a fost negativ raportat la modele de comparaţie (se ataşează dosarului adresa din 23 februarie 2009).

Au fost întocmite următoarele acte procesuale:

- prin ordonanţa procurorului din data de 22 noiembrie 2008, s-a dispus delegarea lucrătorilor de poliţie din cadrul IPJ Braşov Serviciul de Investigaţii Criminale al Poliţiei Municipiului Făgăraş şi postul de Poliţie Şercaia.

În baza ordonanţei de delegare au fost luată o primă declaraţie olografă făptuitorului Z.G., au fost audiaţi C.I.M. care în jurul orelor 18,00 împreună cu L.I., S.G. şi D.W. au intrat în imobilul cu numărul 198 din care ieşea fum pe la geamuri, a găsit-o pe M.M. căzută pe podea; L.I., S.G., personalul ambulanţei ce s-a deplasat la faţa locului, D.W., R.E. vânzătoarea de la magazinul situat în apropierea imobilului în care locuia victima şi care a declarat că a cunoscut-o pe aceasta, dar nu cunoaşte alte amănunte, H.S. vânzătoare la magazinul aparţinând SC R. SRL din Şercaia care a declarat că nu îşi aminteşte dacă l-a servit în acea zi pe Z.G. dar că magazinul este supravegheat de camere de luat vederi; C.G. care a preluat apelul telefonic cu privire la incendiul produs la imobilul M.M., fiica victimei H.M.M. care a declarat că la un moment dat a dorit a-şi interna mama întrucât aceasta prezenta tulburări psihice, că nu era vizitată de multe persoane şi că nu-şi aminteşte dacă Z.G. a lucrat vreodată la mama sa, precum şi soţul acesteia, H.H.L., care a arătat că relaţiile cu soacra sa erau bune, dar că starea psihică a acesteia s-a deteriorat în urma decesului soţului şi a pierderii unei părţi din imobilul în care locuia în urma unui proces,precizând că nu cunoaşte dacă solicita în sat zilieri care să o ajute la lucru.

- prin rezoluţia procurorului din data de 23 noiembrie 2008 ora 13,45 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de A.N relativ la comiterea infracţiunilor prev. de art. 174 C. pen. art. 217 alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. S-a reţinut că în data de 22 noiembrie 2008, în intervalul orar 16,00 - 17,30, A.N a pătruns în locuinţa victimei M.M., situată în comuna Şercaia, str. P., jud. Braşov şi a lovit-o pe aceasta cu ţeavă metalică în mod repetat în zona capului cauzându-i leziuni în urma cărora a survenit decesul acesteia şi a incendiat imobilul respectiv.

- în prezenţa a doi martori asistenţi E.P. şi V.A.,organele de cercetare penală au solicitat lui Z.G. să declare tot ce ştie relativ la infracţiunile pentru care se începuse urmărirea penală faţă de autor necunoscut, poziţia acestuia fiind consemnată în declaraţia olografă de la dosar, declaraţie care nu a fost scrisă sau semnată de cel audiat, despre acesta încheindu-se proces-verbal în care s-a consemnat că cel audiat nu ştie să scrie (declaraţia apare ca fiind dată în calitate de făptuitor);

- la aceeaşi dată se încheie proces-verbal de confirmare a actelor premergătoare, respectiv proces-verbal de cercetare la faţa locului, audiere de martori, conducere în teren;

- prin rezoluţia procurorului din data de 23 noiembrie 2008 ora 19,00, s-a dispus începerea urmăririi penale relativ la infracţiunile mai sus expuse, faţă de Z.G. reţinându-se că din actele de cercetare efectuate rezultă probe şi indicii temeinice că în data de 22 noiembrie 2008, în intervalul orar 16,00 - 17,30, a pătruns în locuinţa victimei M.M., situată în comuna Şercaia, str. P., jud Braşov şi a lovit-o pe aceasta cu ţeavă metalică în mod repetat în zona capului cauzându-i leziuni în urma cărora a survenit decesul acesteia şi a incendiat imobilul respectiv.

- prin ordonanţa procurorului din data de 23 noiembrie 2008 s-a dispus reţinerea învinuitului Z.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de omor şi distrugere prevăzute de art. 174 C. pen. şi art. 217 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pe durata a 24 de ore, cu începere din data de 23 noiembrie 2008 ora 16,00 până la data de 24 noiembrie 2008 ora 16,00.

- învinuitul este audiat de procuror în data de 23 noiembrie 2008 în intervalul orar 23,55 - 02,44, în prezenţa unui apărător desemnat din oficiu. În declaraţia dată în calitate de învinuit în faţa procurorului, în prezenţa apărătorului din oficiu, Z.G. descrie aceeaşi stare de fapt pe care a prezentat-o în declaraţia olografă consemnată de organele de poliţie şi cu ocazia conducerii în teren, cu menţiunea că de această dată s-a insistat pe amănunte legate de numărul loviturilor aplicate, zona vizată, locul în care a învinuitul a lăsat ţeava (deşi cu ocazia conducerii în teren nu şi-a adus aminte), locul în care a căutat bani, aspecte relative la portmoneul din care a luat banii, modul în care a incendiat imobilul şi traseul urmat la întoarcere. Cu privire la acest din urmă aspect, inculpatul a declarat că ulterior s-a deplasat la domiciliu, a dat de mâncare la animale, apoi s-a deplasat la barul din apropierea casei sale unde a consumat 5 beri şi 200 ml de rachiu, timp în care au venit acasă şi tatăl şi fratele său. Învinuitul a revenit ulterior şi a arătat că prima dată a schimbat bancnota de 50 RON sustrasă la barul menţionat în bancnote de 10 RON, apoi a plecat acasă, că tatăl său l-a găsit acasă, au mâncat împreună, apoi l-au trimis să cumpere napolitane şi eugenia. După ce s-au culcat ai lui a cheltuit 20 RON şi de 5 RON a luat un pachet de ţigări, restul sumei de 25 RON ascunzându-i sub un casetofon de culoare neagră aflat la domiciliul său.

- la data de 23 noiembrie 2008, se solicită SJML Braşov întocmirea raportului de autopsie cu precizarea cauzei şi felului morţii victimei M.M., leziunile suferite de victimă, modalitatea de producere a fiecărei leziuni, precum şi cea care are caracter tanato-generator, obiectul folosit, dacă victima a inhalat fum şi ora decesului. Concluziile SJML au exprimate în raportul întocmit la data de 23 noiembrie 2008 şi sunt în sensul că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei meningee şi dilacerării cerebrale consecutive unui traumatism cranio-cerebral, leziuni produse prin loviri directe şi repetate cu un corp dur asupra extremităţii cefalice cu intensitate foarte mare. Nu a fost precizată ora decesului.

- în data de 24 noiembrie 2008 procurorul solicită Serviciului Judeţean de Medicină Legală examinarea din punct de vedere psihic a învinuitului Z.G., serviciu care în raportul de expertiză medico-legală psihiatrică opinează că acesta prezintă tulburare de personalitate de tip mixt exploziv-impulsiv cu acte antisociale. Învinuitul a fost expertizat în urma internării în spitalul de psihiatrie şi neurologie Braşov.

- prin rezoluţia procurorului din 26 noiembrie 2009 se dispune internarea medicală a învinuitului în scopul efectuării unui supliment de expertiză medico-legală. Serviciul judeţean de medicină-legală concluzionează că învinuitul suferă de tulburare de personalitate de tip impulsiv-exploziv cu acte antisociale şi a avut discernământul păstrat la data comiterii faptei.

- prin ordonanţa procurorului din data de 26 noiembrie 2008 sunt delegate organele de cercetare penală în vederea strângerii de probe.

- în data de 27 noiembrie 2008 se efectuează o percheziţie domiciliară în baza autorizaţiei de percheziţie emisă de Tribunalul Braşov în baza Încheierii nr. 23/P din 26 noiembrie 2008, la domiciliul învinuitului Z.G. care nu a fost prezent la percheziţie întrucât se afla internat în spital. În procesul-verbal întocmit se menţionează că nu au fost identificate şi ridicate obiecte care să intereseze cauza.

- prin ordonanţa procurorului din data de 09 decembrie 2008 s-a dispus efectuarea expertizei biocriminalistice a obiectelor ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului urmărindu-se identificarea profilului genetic al învinuitului şi ale victimei M.M. ale căror probe biologice de referinţă au fost sigilate şi înaintate INML Mina Minovici, dacă pe ţeava metalică ridicată din bucătăria locuinţei victimei sunt evidenţiate urme de natură biologică umană apte a fi supuse analizei genetice şi în caz afirmativ dacă acestea corespund profilului genetic al victimei şi dacă la capătul opus sunt evidenţiate celule epiteliale apte a fi supuse analizei genetice şi în caz afirmativ dacă acestea corespund profilului genetic al învinuitului Z.G.

- prin ordonanţa procurorului din data de 02 martie 2009 s-a dispus internarea medicală a învinuitului Z.G. în scopul expertizării medicale, respectiv al completării Raportului de expertiză efectuat nr. 4332/E din 24 noiembrie 2008. Prin adresa din data de 12 martie 2009 SJML comunică procurorului faptul că Z.G. suferă de tulburare de personalitate de tip impulsiv-exploziv cu acte antisociale, că acesta nu suferă de o boală psihică gravă şi nu se impune luarea vreunei măsuri de siguranţă dintre cele prev. de art. 113, 114 C. pen.

- prin ordonanţa procurorului din 11 martie 2009 s-a dispus extinderea cercetărilor penale şi începerea urmăririi penale faţă de învinuitul Z.G. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit b) şi alin. (21) lit. c) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi profanare de morminte prev. de art. 319 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi schimbarea a încadrării juridice din infracţiunea de omor prev. de art. 174 C. pen. În infracţiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 176 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., respectiv din infracţiunea de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. în art. 217 alin. (4) C. pen. Prin ordonanţa procurorului din aceeaşi zi s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpat pentru infracţiunile mai sus menţionate.

Cu acea ocazie este audiat Z.G. în calitate de inculpat în prezenţa unui apărător desemnat din oficiu, poziţia sa procesuală fiind aceeaşi de recunoaştere a săvârşirii faptei. De precizat este faptul că în această declaraţie se menţionează amănunţit modul în care inculpatul susţine că a pătruns în locuinţa victimei, împrejurarea că deşi era întuneric a simţit că obiectul pe care l-a luat în mână era o ţeavă şi nu altceva "am simţit că era rece pentru că nu aveam mănuşi", modalitatea în care a lovit victima " am intrat direct în bucătărie unde am găsit-o pe tanti M. (...) mi-a spus că nu are de unde să-mi plătească, fapt pentru care m-am enervat foarte tare deoarece aveam nevoie de bani, situaţie în care am lovit-o cu pumnul în zona feţei (...) fiind sub stăpânirea nervilor am luat ţeava metalică, am început să o lovesc în zona capului de mai multe ori, însă nu pot spune de câte ori anume (...) prima lovitură i-am dat-o în partea din faţă a capului şi cred că încă două sau trei în aceeaşi zonă, deoarece nu am lovit-o pe la spate şi era faţă în faţă cu mine în timp ce o loveam", motivul pentru care se susţine că inculpatul ar fi dat foc: "m-am gândit în acel moment că victima putea să fi murit şi în această situaţie trebuia să fiu pedepsit pentru o faptă deosebit de gravă, astfel că am hotărât să fac ceva pentru a nu fi prins şi înainte de a ieşi din cameră, având asupra mea un chibrit, am aprins o bluză (...), am revenit în bucătărie, am aruncat portofelul din care am luat banii, pe podea, (...) am dat foc patului din bucătărie", precum şi ceea ce s-a întâmplat ulterior, în seara respectivă, consemnându-se că inculpatul a declarat că a băut astfel încât părinţii săi să nu vadă că îi era frică.

- în data de 12 martie 2009, inculpatul a fost prezentat instanţei cu propunere de arestare preventivă, faţă de inculpat luându-se măsura arestării preventive prin încheierea de şedinţă nr. 6 din 12 martie 2009, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 12 martie 2009 şi până la data de 09 aprilie 2009 inclusiv. Măsura arestării preventive a fost prelungită pe o durată de 30 de zile, respectiv de la 10 aprilie 2009 la 09 mai 2009 şi apoi cu încă 30 de zile de la 10 mai 2009 şi până la data de 08 iunie 2009 inclusiv.

Măsura arestării preventive s-a dispus şi menţinut faţă de inculpat până la data de 30 noiembrie 2009, cu respectarea condiţiilor cerute de art. 136 C. proc. pen., respectiv cu scopul acesteia, în sensul că, la acel moment procesual s-a impus privarea de libertate a inculpatului existând indicii temeinice referitoare la faptele pentru care se începuse cercetarea. Inculpatului i-au fost respectate drepturile şi garanţiile procesuale şi de asemenea, se constată că au fost respectate şi dispoziţiile art. 5 paragraful 1 lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care prevăd ca o condiţie prealabilă a oricărei detenţii preventive, reţinerea unor motive verosimile de a bănui că o persoană care urmează să fie privată de libertate a săvârşit o infracţiune. De altfel, într-o decizie de speţă Curtea europeană s-a pronunţat în sensul că se poate dispune privarea de libertate a celui cercetat penal în vederea strângerii de probe în susţinerea învinuirii de se aduce acestuia. În interpretarea probelor şi indiciilor temeinice în vederea stabilirii bănuielii rezonabile, Curtea europeană permite judecătorului naţional să adopte o interpretare mai largă a acestora cu precizarea că probele strânse până la momentul aprecierii nu trebuie să aibă caracterul unor probe pe care trebuie să se sprijine hotărârea asupra fondului.

- prin rezoluţia procurorului din data de 30 martie 2009, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice de către specialiştii Serviciului Criminalistic din cadrul IPJ Braşov, având drept obiective:

- natura şi caracteristicile urmelor de încălţăminte ridicate cu ocazia conducerii în teren realizată la data de 23 noiembrie 2008, a cărărilor de urme, mecanismul de producere, tipul de încălţăminte care a creat urmele şi dacă acestea au fost create de încălţămintea care a fost ridicată de la inculpat la data de 24 noiembrie 2008 (potrivit procesului-verbal s-au ridicat o pereche de pantofi sport din înlocuitor de piele de culoare neagră, cu şirete, o pereche de cizme de culoare kaki cu talpă din acelaşi material de culoare galbenă), dacă cărarea de urme a fost produsă de inculpat, natura urmelor de pneuri, tipul, marca şi anul de fabricaţie, dacă urmele de pneuri au fost create de pneurile bicicletei ridicate de la locuinţa inculpatului.

- la data de 04 mai 2009, INML "Mina Minovici" Bucureşti - laboratorul de genetică, a înaintat raportul de expertiză medico-legală examen ADN ale cărui concluzii sunt în sensul că analiza prin teste de identificare rapidă a microurmelor biologice evidenţiate la nivelul eşantioanelor prelevate de pe interiorul şi exteriorul barei metalice - capătul cu câlţi a pus în evidenţă prezenţa sângelui de natură umană şi că acesta aparţine victimei M.M., în timp ce la nivelul eşantioanelor de sârmă ghimpată rezultatul a fost negativ. De asemenea caracterele genetice din profilul de referinţă al lui Z.G. nu se evidenţiază la nivelul celor două probe genotipate. Se precizează că la nivelul urmelor prelevate de pe celelalte corpuri delicte nu s-a pus în evidenţă ADN de natură umană (cu referire la toate obiectele ridicate de la locul faptei - 2 cutii de chibrituri, 3 beţe de chibrit, dispozitiv închidere casetă de tacâmuri, sârmă ghimpată, portmoneu, şnur pungă plastic, fermoar geantă bej, clanţă exterioară, borsetă de culoare neagră).

- la data de 06 mai 2009, IPJ Braşov - Serviciul Criminalistic, cu Adresa nr. 728/2008 a comunicat raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 28 aprilie 2009, care a concluzionat că nu se poate stabili tipul de încălţăminte care a creat urmele analizate întrucât acestea nu prezintă desen antiderapant bine conturat, iar urmele nu conţin elemente individuale ce pot conduce la stabilirea încălţămintei care le-a creat; nu se pot stabili caracteristicile urmelor analizate şi nu se poate identifica persoana care le-a creat; urmele de pneuri sunt inapte pentru determinări analitice.

- la dosarul de urmărire penală au fost depuse copii ale unor acte de cercetare întocmite în Dosarul penal nr. 398/P/2008, dosar în care s-au efectuat cercetări relativ la săvârşirea unui omor deosebit de grav asupra victimelor K.V. şi K.I. domiciliate în Şercaia, jud Braşov, al căror deces a survenit în noaptea de 31 martie 2008/01 aprilie 2008, în condiţiile unui incendiu ce a cuprins două dintre camerele imobilului în care acestea locuiau. Rezultă că Z.G. a fost/este suspectat (nu rezultă dacă a fost începută urmărirea penală sau care a fost soluţia adoptată în dosar) de săvârşirea infracţiunilor menţionate, suspiciune fundamentată în special pe similitudinea existentă între modul de operare în privinţa comiterii faptelor descrise mai sus şi prezentele fapte.

- prin rezoluţia procurorului din data de 04 martie 2009 s-a dispus în dosarul menţionat, efectuarea unei constatări de către un psiholog din cadrul IPJ având ca scop relevarea profilului psihologic al numitului Z.G., cu sondarea sentimentului de vinovăţie a subiectului relativ la săvârşirea infracţiunilor de săvârşirea cărora era suspectat, stabilirea existenţei comportamentului simulat/duplicitar cu privire la atitudinea manifestată faţă de fapte precum şi a eventualelor manifestări de mitomanie în sensul examinării posibilităţii recunoaşterii unor fapte pe care nu le-a comis, stabilirea unui eventual mobil pentru săvârşirea faptelor, identificarea unor aspecte ce ţin de modul de operare pe care nu le poate cunoaşte decât de subiectul, ca autor al faptelor; în cazul în care s-ar fi stabilit o legătură între cele două fapte, urma a se analiza existenţa elementelor de personalitate ale unui criminal în serie în ceea ce îl priveşte pe subiect, caracteristicile psihologice ale piromanului şi dacă Z.G. prezintă aceste caracteristici. La data de 12 martie 2009 s-a întocmit raportul de evaluare psihologică subiectului Z.G. care a concluzionat: - un profil psihologic al subiectului Z.G. poate fi conturat în forma şi pe direcţia existenţei incestului, omorului, piromanului şi a mitomanului; nu se conturează existenţa unui sentiment de vinovăţie, subiectul autoidentificându-se cu un justiţiar, revendicându-şi anumite drepturi băneşti pe fondul unei crize de identitate; nu există o simulare în sensul clasic al conceptului, subiectul conferind şi atribuind mitomaniei un conţinut real, pentru că dacă mitomanul nu minte, subiectul în cauză transformă minciuna într-un mod de adaptare şi supravieţuire în social; nu s-a conturat un mobil al faptei şi se arată că acest ar putea deriva din relaţia incestuoasă cu mama sau eventualele pretenţii financiare faţă de muncile prestate la victime, afecţiunea şi degradarea psiho-mentală a subiectului nu permit şi nu pot contura existenţa unui criminal în serie, subiectul este identificat în zona piromanului, dar de regulă piromanul nu omoară.

Cercetarea judecătorească

Cauza a fost înregistrată la tribunal la data de 02 iunie 2009 sub numărul 5121/62/2009.

Inculpatul a consimţit a declara cu privire la fapta ce se reţine în sarcina sa în prezenţa apărătorului ales.

În declaraţia sa inculpatul a arătat că nu este adevărat ce se reţine în sarcina sa, că nu a săvârşit infracţiunile de care este acuzat. Arată că nu a fost niciodată în curtea victimei şi nu a văzut-o niciodată pe aceasta. Relativ la propriile activităţi din ziua aceea (22 noiembrie 2008) declară că a stat acasă, a curăţat la animale, a intrat în casă şi s-a uitat la televizor până când a venit tatăl său, s-a deplasat în sat numai să cumpere napolitane pentru care fratele său i-a dat 10 RON, nu îşi aduce aminte ora, apoi s-a întors acasă şi s-a culcat, nu a vorbit cu nimeni în ziua aceea. Despre trecutul său infracţional declară că a mai fost condamnat anterior pentru că a dat foc la o căpiţă de fân justificând acţiunea prin aceea că a lucrat şi persoana respectivă nu i-a plătit. Întrebat fiind de ce a recunoscut săvârşirea faptei, inculpatul a arătat că a fost bătut de poliţişti, chiar şi atunci când a fost prezentat instanţei cu propunere de arestare preventivă. Menţionează că nu i-a fost citită declaraţia "pe care a pus degetul", că a spus avocatului că nu este vinovat.

Referatul de evaluare întocmit de serviciul de probaţiune, nu expune factorii favorizanţi ai comportamentului infracţional al inculpatului, în condiţiile în care inculpatul nu recunoaşte săvârşirea faptelor astfel cum sunt descrise în rechizitoriu. În ceea ce priveşte personalitatea inculpatului se arată că acesta, nu este orientat temporal, nu poate oferi informaţii cu caracter general cum ar fi adresa unde locuieşte sau ce vârstă are, nu reuşeşte să dateze evenimente importante din viaţa lui, nu a urmat un traseu educaţional, este analfabet, dar în programul său de viaţă, anterior stării de arest preventiv, se regăseau activităţi productive dezirabile care îi ocupau aproape tot timpul.

Tribunalul a reaudiat martorii menţionaţi în actul de sesizare, martori care unii au participat la cercetarea la faţa locului respectiv, S.G. şi C.N., alţii la conducerea în teren, la luarea declaraţiei în calitate de învinuit lui Z.G. (23 noiembrie 2008), respectiv E.P. şi V.A., precum şi parte din cei care au sesizat incendiul la locuinţa victimei, au intrat în casă până la sosirea pompierilor militari, precum şi martori care îl cunosc pe inculpat cum este M.I., M.C.A., membri ai familiei, martorele H.S. - vânzătoare la un magazin al SC R. SRL situat pe aceeaşi stradă pe care se afla şi casa victimei, pe parte opusă, R.R. căreia i-a aparţinut magazinul (chioşc) care se afla situat pe aceeaşi stradă cu locuinţa inculpatului (în prezent desfiinţat).

A fost efectuată o expertiză psihiatrică inculpatului care a concluzionat că acesta prezintă tulburare mixtă de personalitate cu manifestări antisociale, intelect de limită prin deficit sever instructiv educativ. Evaluarea nivelului intelectual al inculpatului a concluzionat că acesta prezintă deficite medii în funcţionarea adaptivă socială, dificultăţi în recunoaşterea şi respectarea convenţiilor sociale, are un fond noţional informaţional foarte sărac, rudimentar, rostire defectuoasă, în plan cognitiv situându-se la nivelul retardului mediu.

Examinând probatoriul administrat în cauză instanţa constată că starea de fapt a fost reţinută în actul de sesizare exclusiv pe baza declaraţiilor inculpatului, a concluziilor cercetării la faţa locului şi a procesului-verbal de reconstituire întocmit după reţinerea inculpatului.

Cu ocazia cercetării la faţa locului au fost identificate în curtea imobilului, în grădină şi pe terenul din spatele grădinii, cărări de urme de încălţăminte orientate dinspre uşa anexei spre aleea deszăpezită (lungimea tălpii de 30 cm, lăţimea de 11 cm, talpa şi toc compacte fără glenc) şi cea aflată la 50 cm de zidul anexelor ce duce la uşa de acces în şură, cărări de urme din grădină ce urmează acelaşi traseu-uşa de acces a şurii în grădină spre gardul împrejmuitor din spatele grădinii, precum şi cele care prezintă aceleaşi caracteristici (lungime, lăţime, lungimea pasului) identificate în spatele grădinii dincolo de grad, una ce delimitează grădinile imobilelor de pe str. O. de ternul arabil şi alta care vine din aceeaşi direcţie. Cărările de urme au continuitate pe acest ultim aliniament indicat până la o distanţă de 300 de metri unde în stratul de zăpadă s-a constatat o topire circulară pe o suprafaţă de 10 cm pătraţi ce prezenta culoare gălbuie pe margine cu aspect de urmă (urme prelevate pe tampon steril). Au fost de asemenea identificate două urme de rulare de pneuri de bicicletă pe acelaşi aliniament,până în drumul agricol. Pe alocuri s-au constatat urme de rulare pneuri auto până în zona str. O. Din intersecţia cu strada O., pe acelaşi aliniament cu drumul agricol s-au identificat urme de rulare pneuri bicicletă ce duc aproximativ 25 de m pe acest aliniament după care se întorc pe strada O. Cu acea ocazie au fost ridicate impresiunile urmelor de încălţăminte şi urmele anvelopelor de bicicletă. În interiorul imobilului, s-a constatat care era poziţia cadavrului victimei astfel cum a fost găsit acesta la momentul deplasării echipei operative, precum şi aspectul lucrurilor în interior cu indicarea focarelor incendiului cu menţiunea că în câmpul infracţional la locul faptei s-au produs mai multe modificări până la sosirea echipei operative datorită intervenţiei pompierilor voluntari şi militari, a echipajului medical de la Staţia de Ambulanţă Braşov, modificări care constau în forţarea porţii de acces în curtea imobilului, spargerea geamurilor, deschiderea acestora şi a obloanelor, modificarea poziţiei victimei, aceasta fiind trasă din bucătăria locuinţei până lângă uşa din holul de acces.

Din declaraţiile martorilor care au participat la stingerea incendiului de la locuinţa victimei M.M. rezultă că poarta de acces în imobil era încuiată, că pătrunderea în casă s-a făcut cu dificultate din cauza fumului, că victima era căzută lângă uşa de la bucătărie astfel că L.I. a forţat uşa de la bucătărie încercând să intre însă nu a putut, că ambele camere erau cuprinse de incendiu. Martorul C.G.V. care a făcut parte din grupul pompierilor voluntari, plasează izbucnirea incendiului în jurul orelor 18,00.

Au fost ridicate de la faţa locului diferite obiecte din interiorul locuinţei victimei, amprentele urmelor de încălţăminte, a urmelor de anvelope de bicicleta, urmele cu aspect de urma din locul în care se presupune ca ar fi urmat inculpatul.

Constatările tehnico-ştiinţifice efectuate în cauză nu au relevat amprente ori urme de ADN uman pe obiectele ridicate din interiorul locuinţei, precum şi pe bucata de sârma din gard decupată din locul în care se susţine că inculpatul ar fi sărit gardul, în afara microurmelor biologice evidenţiate la nivelul eşantioanelor prelevate de pe interiorul şi exteriorul barei metalice-capătul cu câlţi a căror analiză a pus în evidenţă prezenţa sângelui de natură umană ce aparţine victimei M.M. Tot astfel, la data de 06 mai 2009, IPJ Braşov - Serviciul Criminalistic, cu Adresa nr. 728/2008 a comunicat raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 28 aprilie 2009, care a concluzionat că nu se poate stabili tipul de încălţăminte care a creat urmele analizate (cu referire la urmele de încălţăminte identificate în curtea, grădina şi pe terenul din spatele grădinii locuinţei victimei) întrucât acestea nu prezintă desen antiderapant bine conturat, iar urmele nu conţin elemente individuale ce pot conduce la stabilirea încălţămintei care le-a creat, că nu se pot stabili caracteristicile urmelor analizate şi nu se poate identifica persoana care le-a creat iar urmele de pneuri sunt inapte pentru determinări analitice.

S-a arătat în cursul urmăririi penale că inculpatul, s-ar fi reîntors după săvârşirea faptelor la magazinul situat pe aceeaşi stradă pe care se află locuinţa victimei dar pe partea opusă, magazin aparţinând SC R. SRL. Despre prezenţa inculpatului în jurul orelor 18,00 în acel loc a fost audiată martora H.S. vânzătoare, care a declarat iniţial că nu l-a văzut pe Z.G. în ziua de 22 noiembrie 2008, însă ulterior văzând înregistrarea de pe camerele de supraveghere, menţionează că, potrivit înregistrării, Z.G. a intrat în magazin îmbrăcat cu o geacă de blugi până în talie, blugi şi o pereche de cizme de cauciuc, în jurul orelor 18,00, a cumpărat un pachet de ţigări şi napolitane.

Inculpatul a arătat constant că într-adevăr a fost în acel magazin în jurul orelor 18,00, întrucât a fost trimis de fratele său la cumpărături.

Prezenţa inculpatului la ora aceea în magazinul respectiv nu poate conduce la concluzia că inculpatul s-a întors la locul faptei, cu privire la acesta născându-se doar o prezumţie simplă care nu poate fi coroborată cu nicio altă probă.

Tot astfel, s-a reţinut în starea de fapt expusă în rechizitoriu, că imediat după săvârşirea faptelor, inculpatul s-ar fi deplasat la barul din apropierea casei sale, unde ar fi schimbat suma de 50 RON sustrasă în bancnote de câte 10 RON. Afirmaţia nu are suport probator. Martora R.R. (declaraţia din cursul urmăririi penale) a arătat că l-a văzut pe inculpat în data de 22 noiembrie 2008 în jurul orelor 11,00 şi chiar a vorbit cu el surprinzându-l într-o ceartă cu nepoţii lui pe care îi acuza de furtul unei biciclete. Aceasta arată cu siguranţă că aceste lucruri nu s-au petrecut seara. Singura declaraţie este aceea a inculpatului în care s-a consemnat " am schimbat banii la R., în bancnote de câte 10 lei (...) după ce ai mei s-au culcat, am plecat înapoi la barul d-nei Rodica,unde am început să beau (...) am cheltuit 20 de RON, iar de 5 RON am cumpărat un pachet de ţigări. Restul de 25 de RON i-am pus la mine în cameră sub un casetofon de culoare neagră". Nici această ultimă afirmaţie nu este confirmată de alte probe.

Activitatea inculpatului pe parcursul zilei de 22 noiembrie 2008 a încercat a fi lămurită şi prin audierea membrilor familiei inculpatului.

Z.G. nu a putut oferi informaţii relativ la activitatea inculpatului între orele 11 - 18.30, respectiv între momentul în care a plecat împreună cu tatăl său la locul de muncă şi cel al reîntoarcerii acasă. Martorul declară că şi-a găsit fratele acasă şi că la trimis la magazinul alimentar să cumpere napolitane.

Aceasta stare de fapt este confirmată de tatăl inculpatului care, în declaraţia dată la urmărire penală, arată că în aceea zi, a plecat la locul de muncă cu fiul său G., inculpatul rămânând acasă cu mama sa. Nu cunoaşte ce s-a petrecut între orele 11 şi 18.30 - 19,30. Menţionează că, reîntorşi de la lucru, au constatat că inculpatul era acasă, l-au chemat la masă, au mâncat şi apoi l-au trimis pe acesta să cumpere napolitane din banii daţi de fratele său. Martorul îşi aminteşte că fiul său era încălţat cu o pereche de cizme de cauciuc. Despre comportamentul fiului şi modul în care reacţionează, martorul declară că acesta oscilează astfel că este greu de perceput dacă acesta spune adevărul sau minte.

În cursul judecăţii martorul a relatat aceleaşi împrejurări cu menţiunea că în ceea ce priveşte ora întoarcerii acasă a precizat că aceasta putea fi 17.55 - 18,00. Arată că soţia sa sosit acasă în jurul orelor 20,00. Precizează de asemenea ca acasă fiind, l-a văzut pe inculpat venind dinspre camera în care locuia (situată în curte).

Mama inculpatului a declarat atât în cursul urmăririi penale cât şi la instanţă, că a fost acasă cu fiul ei până în jurul orelor 16.00 când a plecat la lucru şi nu cunoaşte ce a făcut fiul ei până când a sosit acasă soţul său. Declară că fiul ei are un handicap serios astfel că "nu prea ştie ce vorbeşte".

Despre modul cum era cunoscut în sat inculpatul martorul M.C.A. într-o primă declaraţie a arătat ca inculpatul era violent atunci când consuma băuturi alcoolice şi uneori agresa consătenii fără un motiv anume. Acesta a arătat că în urma cu doi ani de zile, inculpatul a lucrat la el dar l-a dat afara nefiind mulţumit de prestaţiile sale. Locul i-a fost luat de un văr al inculpatului pe care acesta l-a ameninţat că va da foc la grajdul unde lucra, fapt care s-a şi întâmplat după cca o oră de la cearta lor. Martorul a arătat în faţa instanţei că, a doua zi, după eveniment inculpatul i-a spus ca el a dat foc dorind să se răzbune pe vărul său, deşi nu îl văzuse nimeni făcând acest lucru. Mai arată că a auzit în sat, după moartea victimei, dar nu poate preciza împrejurările, că inculpatul ar fi lucrat la M.M. în urmă cu câţiva ani. Martorul a întocmit şi o caracterizare a inculpatului pe care a depus-o la dosarul instanţei în care îl caracterizează pe inculpat ca fiind un om harnic, blând, nonviolent şi nu are cunoştinţă ca acesta să se fi bătut cu cineva.

Martorul M.I. îl cunoaşte pe inculpat de mai multă vreme potrivit propriilor declaraţii, de când acesta avea 10 ani. În declaraţia sa, dată în faţa procurorului acesta a arătat în esenţă că inculpatul a lucrat la ferma lui, că în general îşi îndeplinea îndatoririle, dar că, din cauza retardului mintal câteodată se comporta ciudat şi exemplifică amintind o situaţie în care a fost nevoit să îl scoată afară din casă, întrucât era violent verbal, dar cu toate acestea s-a întors la lucru în seara respectivă. A menţionat martorul că inculpatul a mai lucrat la diverse persoane în sat, că a locuit chiar în curtea unei femei unde martorul amenajase un grajd, dormind lângă animale, dar că niciodată nu a avut un comportament violent faţă de aceasta. În cursul judecăţii, relativ la modul cum l-a perceput pe inculpat, martorul a declarat: "este un om redus mintal, nu cunoaşte zilele săptămânii, nici lunile anului sau cifrele, nu ştie să citească nici orele de pe ceas. În general, comportamentul lui era determinat de retardul mintal, însa era un om blând, iubea animalele şi ţinea la locul lui de muncă. Distingea răul de bine, dar era uşor influenţabil. Mentalitatea lui era aceea de a recunoaşte orice fapta chiar dacă era rea, cu gândul că dacă recunoaşte scapă de bătaie şi tatăl său rezolvă (...) erau situaţii în care îşi susţinea cu tărie nevinovăţia (...) inculpatul inventa de multe ori lucruri astfel că nu puteai fi sigur niciodată de vorba lui ci numai de fapte", martorul punând pe seama acestui comportament relatările inculpatului.

Din relatările ulterioare ale martorului reiese faptul că acesta se raliase curentului de opinie favorabil inculpatului, format în urma evidentelor discuţii purtate ulterior morţii M.M., între locuitorii unei comunităţi restrânse cum este comuna Şercaia, în sensul că inculpatul nu poate fi autorul crimelor de care este bănuit. Anumite aspecte legate de topografia locului au fost expuse de asemenea de martor care a arătat că intre casa victimei şi cea a inculpatului este o distanta de 2,5 km.

Analizând probele administrate în cele două faze ale procesului penal, reţine Tribunalul Braşov că prezumţia de nevinovăţie nu a fost răsturnată.

Se apreciază că probele administrate în cauză nu au făcut dovada, în mod indubitabil, a vinovăţiei inculpatului sub aspectul comiterii infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

Se apreciază că simpla recunoaştere a inculpatului nu este suficientă pentru a fundamenta o hotărâre de condamnare în condiţiile în care nu se coroborează şi cu alte probe administrate în cauză.

De asemenea, se reţine că probele strânse de organele judiciare s-a făcut cu încălcarea principiului legalităţii, cât timp prima declaraţie a inculpatului a fost luată de către poliţişti în noaptea de 22/23 noiembrie 2008, aşa cum rezultă din rezoluţia existentă pe declaraţie, însă nu rezultă că în momentul consemnării declaraţiei olografe mai era şi o altă persoană de faţă.

Declaraţia şi procesul-verbal au fost semnate de cei doi poliţişti şi martorii asistenţi mult mai târziu de momentul redactării acestora.

Din declaraţiile martorilor asistenţi E.P. şi V.A., rezultă că aceştia nu au participat efectiv la luarea declaraţiei inculpatului consemnată olograf, iar la reconstituirea faptei au participat parţial.

Reţine prima instanţă că inculpatul este neştiutor de carte, nu poate citi sau semna, împrejurări în raport de care, pentru a înlătura orice suspiciune, era necesară prezenţa a doi martori asistenţi la momentul audierii sale de către poliţişti, care să certifice că cele afirmate de inculpat sunt expresia propriei sale voinţe şi nu rodul constrângerii.

Nu în ultimul rând, reţine Tribunalul Braşov că, reconstituirea a fost filmată şi principalele momente au fost fotografiate, însă se poate observa cu uşurinţă starea psihică în care se afla inculpatul şi anume, se exprimă cu greutate şi răspundea afirmativ la întrebările puse de anchetatori care conţineau deja răspunsul, iar cu privire la martorii asistenţi, deşi au semnat procesul-verbal, niciunul dintre ei nu poate certifica decât parţial că ceea ce s-a consemnat s-a petrecut şi în realitate, în sensul că ceea ce a reprodus inculpatul este rodul faptelor petrecute cu o zi înainte, sau starea lui psihică şi retardul avansat nu i-au permis decât să răspundă afirmativ la întrebări care conţineau răspunsul, derivate dintr-o situaţie cunoscută deja de anchetatori care participaseră la cercetarea la faţa locului.

Apreciind că în sfera declaraţiilor de recunoaştere ale inculpatului, nicio altă probă nu îl încriminează, Tribunalul Braşov a dispus achitarea inculpatului Z.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 174, art. 176 lit. d) C. pen., art. 211 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) şi art. 21 lit. c) C. pen. şi, respectiv art. 217 alin. (1) şi 4 C. pen.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, criticând-o pentru netemeinicie, arătând că prima instanţă nu a realizat o justă apreciere a probelor ce au fost administrate în cauză.

În esenţă, în motivele de apel, Parchetul a adus următoarele critici:

- declaraţia de recunoaştere a inculpatului din faza de urmărire penală nu este singurul mijloc de probă aşa cum a reţinut prima instanţă, ci aceasta se coroborează cu alte mijloace de probă ce au fost administrate în cauză, respectiv, procesul-verbal de conducere în teren, cel în care se consemnează rezultatele cercetării la faţa locului, declaraţiile martorilor asistenţi care au participat la audierea inculpatului în faza de urmărire penală, dar şi la reconstituire şi cercetare la faţa locului.

- s-au criticat totodată constatările făcute de către prima instanţă, în sensul că, în mod eronat a statuat prima instanţă că mijloacele de probă nu au fost administrate în mod legal în faza de urmărire penală.

- s-a solicitat de către Parchet să se coroboreze în cauză toate mijloacele de probă şi să se constate că inculpatul Z.G. este autorul infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

În faţa instanţei de apel s-a efectuat un raport de expertiză medico-legală ADN - supliment de expertiză -, având în vedere că din actele şi lucrările dosarului, cu precădere expertiza medico-legală - ADN - efectuată în faza de urmărire penală, a rezultat faptul că nu au fost supuse unui examen medico-legal urmele de urmă ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului. Acest mijloc de probă administrat în faţa instanţei de apel nu a adus lămuriri suplimentare în cauză deoarece potrivit concluziilor acestei expertize, analiza genetică a urmelor prelevate din câmp pe un suport de tifon nu a pus în evidenţă material genetic de natură umană, cel mai probabil datorită absenţei sau degradării acestuia în condiţiile expunerii la factorii din mediu.

Prin Decizia penală nr. 97/Ap din 16 septembrie 2011, Curtea de Apel Braşov a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov împotriva Sentinţei penale nr. 270/S din 10 iunie 2010 a Tribunalului Braşov pe care a desfiinţat-o şi rejudecând:

1. În baza art. 174, 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul Z.G. (fiul lui G. şi V., născut în municipiul Făgăraş, judeţul Braşov, dom. în comuna Şercaia, str. P., judeţul Braşov) la o pedeapsă de 20 de ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav.

2. În baza art. 211 alin. (1), (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 16 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

3. În baza art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată acestui inculpat prin Sentinţa penală nr. 395 din 12 noiembrie 2003 a Judecătoriei Făgăraş, rămasă definitivă la data de 2 decembrie 2003 şi s-a adăugat pedeapsa de 3 ani închisoare la fiecare din pedepsele principale stabilite mai sus, rezultând astfel pedepsele de 23 de ani închisoare, 19 ani închisoare şi 13 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului Z.G. în pedeapsa cea mai grea şi s-a dispus ca inculpatul Z.G. să execute pedeapsa de 23 de ani de închisoare şi pedeapsa complementară de 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei pronunţate reţinerea şi arestarea preventivă din 23 noiembrie 2008 şi începând din data de 12 martie 2009 până la 30 noiembrie 2009 inclusiv.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul Z.G. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a condamnării.

În baza art. 113 C. pen., s-a aplicat inculpatului măsura de siguranţă a obligării la tratament medical, ce s-a executat în condiţii de ambulatoriu, prin reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

Următoarele obiecte existente la camera de corpuri delicte a Tribunalului Braşov, potrivit procesului-verbal, au constituit mijloace materiale de probă şi au rămas ataşate dosarului cauzei: bunurile ridicate de la domiciliul victimei M.M.: ţeavă metalică, 2 cutii de chibrituri, 3 beţe de chibrit, dispozitiv închidere casetă de tacâmuri, sârmă ghimpată, portmoneu, şnur pungă plastic, fermoar geantă bej, clanţă exterioară, borsetă de culoare neagră (obiecte ce au fost ambalate în colete numerotate 1, 3, 7, 9, 11, 12, 13, 15, 16, 19 sigilate cu sigiliu MAI nr. 30531); probele de referinţă ADN aparţinând victimei M.M. şi inculpatului Z.G. (ambalate în plicuri 32 bis şi 7 bis sigilate cu sigiliul MAI nr. 16889); obiectele de îmbrăcăminte ridicate de la inculpatul Z.G., respectiv, două pulovere, o pereche blugi de culoare albastră "J.O.", o pereche blugi de culoare albastră "W.", o şosetă PNA gri, o şosetă albă, o şapcă material textil culoare neagră (ambalate în saci de hârtie şi plicuri toate sigilate cu sigiliul MI 16889), ce au făcut obiectul investigaţiilor ştiinţifice efectuate de INM Mina Minovici - Laborator genetică Bucureşti, aflate la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov.

În baza art. 346 C. proc. pen., art. 998, 999 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile H.M.M. suma de 2.738,34 RON cu titlu de daune materiale şi s-a respins restul pretenţiilor formulate de această parte civilă.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 7.600 RON reprezentând cheltuieli judiciare, sumă ce a inclus cheltuielile judiciare efectuate în cursul urmăririi penale - în cuantum de 7000 RON - şi în cursul judecăţii - suma de 600 RON.

În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Braşov a sumei de 200 RON, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat în apel, sumă ce s-a inclus în cheltuielile judiciare avansate de stat.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această decizie reţine Curtea de Apel Braşov că probele administrate în cauză fac dovada indubitabilă a vinovăţiei inculpatului sub aspectul comiterii infracţiunilor ce i se reţin în sarcină.

Astfel, declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului în care acesta descrie în mod amănunţit modul în care a săvârşit faptele se coroborează cu menţiunile procesului-verbal de cercetare la faţa locului, în acest din urmă act fiind descrise modul în care s-a pătruns în locuinţa victimei, locul unde a fost găsită victima, precum şi alte amănunte legate de modul de săvârşire. Este vorba de faptul că inculpatul a pătruns prin grădină în curtea locuinţei victimei, că s-a deplasat cu bicicleta până în acest loc, că înainte de a intra în casa victimei a mers mai întâi în şură de unde a luat o ţeavă de fier. În cuprinsul acestui proces-verbal sunt descrise toate aceste urme de bicicletă şi de încălţăminte lăsate de către inculpat.

Menţiunile din acest proces-verbal concordă cu declaraţia inculpatului şi în ceea ce priveşte poziţia victimei şi hainele pe care aceasta le purta: victima a fost găsită căzută cu capul în jos, obiectele de îmbrăcăminte (purta pantaloni şi avea ochelari a declarat inculpatul), obiectele din locuinţa victimei în care inculpatul a declarat că a umblat: borsetă neagră de unde a luat banii.

Aspectele constatate în procesul-verbal de cercetare la faţa locului, sunt confirmate şi de planşele foto ataşate acestuia la dosar urmărire penală, potrivit dispoziţiilor art. 131 alin. (3) C. proc. pen.

De asemenea declaraţia inculpatului se coroborează şi cu menţiunile procesului-verbal de conducere în teren, ocazie cu care inculpatul a descris în prezenţa martorilor asistenţi, a procurorului şi apărătorilor modul pe unde a pătruns în locuinţa victimei şi cum a săvârşit infracţiunile, aceste aspecte fiind înregistrate şi video de către anchetator, tocmai în ideea de a spori garanţiile procesuale pentru inculpat.

Declaraţia inculpatului (din data de 22 noiembrie 2008 dată într-adevăr în calitate de suspect) în care a arătat că a lovit victima cu o ţeavă de fier în cap se coroborează cu menţiunile din procesul-verbal de cercetare la faţa locului, această ţeavă fiind descoperită de către anchetatori după ce inculpatul a dat prima declaraţie, respectiv în data de 23 noiembrie 2008. Prin urmare, inculpatul a relatat o activitate derulată de el, singura persoană care ştia obiectul cu care fusese lovită victima (acest obiect fiind descoperit a doua zi de către anchetatori, iar confirmarea ştiinţifică a faptului că victima a fost lovită cu această ţeavă a venit abia în data de 4 mai 2009 când s-a efectuat raportul de expertiză medico-legală -examen ADN).

Încă de la primele sale declaraţii date în cursul urmăririi penale, inculpatul a arătat că a lovit de mai multe ori victima cu ţeava de fier în cap şi acest aspect fiind confirmat de un alt mijloc de probă, respectiv raportul de constatare medico-legală din 23 noiembrie 2008 care confirmă faptul că victimei i-au fost aplicate mai multe lovituri în zona capului cu un corp dur, intensitatea loviturilor fiind foarte mare.

Declaraţia inculpatului în sensul că a încercat să intre în locuinţa victimei pe poarta principală, dar aceasta era închisă, se coroborează cu declaraţiile martorilor care au intrat imediat în curtea victimei când au văzut incendiul (martorul S.G.).

Acest aspect nu putea fi cunoscut de către anchetatori (în sensul că inculpatul a găsit poarta principală încuiată), deoarece la momentul sosirii organelor de cercetare aceasta fusese deja deschisă, de către martori şi pompieri.

Prin urmare, sunt detalii date de către inculpat în declaraţiile sale, detalii care nu puteau fi cunoscute decât de către acesta, în calitate de autor al infracţiunilor, dar care capătă relevanţă penală, în sensul angajării răspunderii penale a acestuia, tocmai datorită faptului că, sunt coroborate cu alte mijloace de probă, legal obţinute aşa cum am arătat anterior.

La dosarul urmărire penală există un proces-verbal încheiat de către organele de poliţie care arată că un câine special dresat a indicat pornind de la mirosul unei urme traseul pe care l-a efectuat autorul infracţiunilor atunci când a părăsit locul faptei şi până la o distanţă de 1800 metri şi care corespunde cu traseul descris de către inculpat.

Declaraţia inculpatului în sensul că a dat foc atât la o bluză în sufragerie, dar şi în bucătărie unde se afla victima, este confirmată atât de pozele efectuate cu ocazia cercetării la faţa locului, dar şi de adresa Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă din 24 noiembrie care arată că au fost într-adevăr două focare ale incendiului.

Declaraţiile inculpatului în sensul că a dat foc în ambele încăperi, deci existenţa a două focare de incendiu, se coroborează cu declaraţiile martorului C.I.M., martor care a intrat în locuinţa victimei imediat după incendiu şi care a sesizat în mod clar că erau două focare ale incendiului.

Trebuie avute în vedere condiţiile concrete în care s-au derulat cercetările şi ridicate urmele de la faţa locului, respectiv faptul că suntem în prezenţa unui loc al faptei ce a fost incendiat de către inculpat, iar în câmpul infracţional au pătruns foarte multe persoane tocmai în încercare de a scăpa victima şi a stinge incendiul. Toate aceste aspecte justifică faptul că expertiza medico-legală - examen ADN - nu a identificat profilul genetic al inculpatului la nivelul urmelor şi mijloacelor de probă ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului.

Declaraţia inculpatului dată în faţa primei instanţe este nesinceră, fiind contrazisă de celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

În această din urmă declaraţie, inculpatul a arătat faptul că "nu mi-a citit nimeni declaraţia pe care am pus degetul, procurorul a inventat tot ce s-a scris în declaraţie", aspect contrazis de către declaraţiile martorilor asistenţi, care aşa cum am arătat anterior au precizat faptul că inculpatului i-au fost citite declaraţiile de 3 ori iar acesta nu a avut nimic de obiectat, inculpatul fiind cel care a relatat procurorilor modul de săvârşire al infracţiunilor. În acest sens, este declaraţia martorului E.P. luată nemijlocit de către prima instanţă, acest martor arătând "am fost de faţă tot timpul pe parcursul luării declaraţiei. Doamna procuror întreba şi Z.G. răspundea. Nu am observat niciun moment ca cineva să-i sugereze inculpatului vreo întrebare sau vreun răspuns". În acelaşi sens, este şi declaraţia martorului asistent V.A.

Mai mult, în jurul orelor 18, în data de 22 noiembrie 2008, data săvârşirii faptelor, inculpatul s-a aflat potrivit declaraţiei martorei H.S. în magazinul alimentar aparţinând SC R. SRL, situat vizavi de casa victimei M.M. Prezenţa inculpatului în acest magazin la ora arătată anterior este una certă şi exactă ca interval de timp, potrivit înregistrărilor video realizate la acest magazin. Această martoră a mai declarat faptul că inculpatul locuia foarte departe de acest din urmă magazin şi că în apropierea casei acestuia era la data săvârşirii infracţiunilor un magazin alimentar.

Declaraţia inculpatului, relativ la intervalul de timp în care a comis infracţiunile se coroborează cu declaraţia martorei H.S., dar şi cu declaraţia martorului C.G.V., acest din urmă martor arătând că incendiul în locuinţa victimei a izbucnit în jurul orelor 18,00.

Apreciază Curtea de Apel Braşov că declaraţia de recunoaştere ale inculpatului din faza de urmărire penală şi cea dată în faţa judecătorului se coroborează cu mai multe mijloace de probă administrate legal pe parcursul procesului penal şi fac dovada faptului că inculpatul Z.G. este autorul infracţiunilor prev. de art. 174 - art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 211 alin. (1), (2) lit. b) şi art. 21 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 217 alin. (1) şi 4 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Pentru argumentele prezentate Curtea de Apel Braşov a dispus condamnarea inculpatului Z.G. la pedeapsa închisorii la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., cu precădere, gravitatea excesivă a faptelor săvârşite de inculpat, urmările acestor infracţiuni, respectiv moartea unei persoane, incendierea locuinţei, scopul pentru care a incendiat locuinţa şi anume pentru a ascunde semnele infracţiunii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal de 10 zile, prev. de art. 3853 C. proc. pen., inculpatul Z.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând a se reţine că instanţa de apel a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare, cât timp din probele dosarului nu rezultă vinovăţia sa.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru a asigura apărarea inculpatului a formulat şi critici de netemeinicie a pedepsei aplicate inculpatului, solicitând a se reţine concluziile expertizei psihiatrice din care rezultă că inculpatul prezintă tulburări de personalitate.

În susţinerea recursului se invocă cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen.

Criticile aduse sunt fondate.

Analizând legalitatea şi temeinicie deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen., cât şi din perspectiva disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., reţine Înalta Curte că recursul declarat de inculpat este întemeiat urmând a fi admis ca atare pentru considerentele ce urmează.

Potrivit prevederilor art. 3 şi art. 4 C. proc. pen., în desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului, organele de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să aibă rol activ în desfăşurarea procesului penal, iar în conformitate cu disp. art. 62 şi art. 65 C. proc. pen., în vederea stabilirii adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, sarcina administrării probelor revenind organului de urmărire penală, respectiv instanţei de judecată.

Potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Fiind sesizată cu soluţionarea cauzei, instanţa de fond, în condiţii de oralitate, nemijlocire şi contradictorialitate, cu respectarea principiului rolului activ a procedat la readministrarea probei testimoniale, reaudiind martorii indicaţi în rechizitoriu, a martorilor a căror audiere s-a solicitat de către apărare în completarea probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Astfel, cu respectarea disp. art. 63 alin. (2) C. proc. pen., prima instanţă şi-a format convingerea în urma examinării tuturor probelor şi a reţinerii ca relevantă a celor care s-au coroborat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza propriului examen asupra cauzei, consideră că în mod corect prima instanţă, într-un proces de analiză şi sinteză asupra materialului probator administrat, a stabilit nevinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în raport de situaţia de fapt reţinută.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că, procedând la soluţionarea apelului declarat de parchet, Curtea de Apel Braşov a comis o gravă eroare de fapt ce a avut drept consecinţă greşita condamnare a inculpatului Z.G.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă adică, pe de o parte să fi influenţat asupra soluţiei cauzei, iar pe de altă parte, să fie vădit neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu priveşte dreptul de apreciere a probelor, ci discordanţa între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente, care au avut drept consecinţă pronunţarea altei soluţii decât cea pe care materialul probator o susţine.

În cauză, soluţia pronunţată de instanţa de prim control judiciar este greşită aspectele reţinute în motivarea hotărârii fiind în discordanţă cu conţinutul real al probelor.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, în mod corect reţinând că prezumţia de nevinovăţie nu a fost înlăturată în ceea ce îl priveşte pe inculpatul Z.G.

În Codul de procedură penală român, prezumţia de nevinovăţie este înscrisă în regulile de bază ale procesului penal, în art. 52, stabilindu-se că orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă.

La pronunţarea unei condamnări, instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea asupra vinovăţiei inculpatului pe bază de probe sigure, certe şi să nu lase loc îndoielii şi nesiguranţei în privinţa vinovăţiei inculpatului, în acest caz impunându-se a se da eficienţă regulii potrivit căreia, orice îndoială este în favoarea inculpatului (in dubio pro reo).

Regula in dubio pro reo este o componentă a prezumţiei de nevinovăţie, un principiu indubitabil care reflectă modul în care principiul aflării adevărului consacrat în art. 3 C. proc. pen. se regăseşte în materia probaţiunii.

Ea se explică prin aceea că în măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autorităţile judecătoreşti penale nu-şi pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi de aceea ele trebuie să concluzioneze în sensul achitării inculpatului.

În cauză, apreciază Înalta Curte că prezumţia de nevinovăţie nu a fost răsturnată în ceea ce îl priveşte pe inculpatul Z.G., probele administrate în cauză nu sunt decisive complete şi sigure şi nu sunt în măsură să contribuie la formarea convingerii instanţei de judecată că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

Singurele probe în sensul vinovăţiei inculpatului sunt declaraţiile acestuia şi procesul-verbal de conducere în teren, însă apreciază Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că sunt insuficiente pentru a forma convingerea instanţei asupra vinovăţiei inculpatului.

Recunoaşterea inculpatului nu poate constitui singura probă pe care să se întemeieze soluţia de condamnare dacă nu se coroborează şi cu alte probe administrate în cauză.

Este adevărat că inculpatul, în faza de urmărire penală a recunoscut comiterea infracţiunii, însă în faţa instanţei de judecată a negat constant comiterea faptei.

Faptul că inculpatul a revenit asupra poziţiei iniţiale negând comiterea faptei, fără a prezenta un motiv întemeiat în acest sens nu prezintă relevanţă în măsura în care există probe certe de vinovăţie, însă nu trebuie să omitem şi starea de sănătate a inculpatului, constatată prin expertiza psihiatrică efectuată în cauză.

Astfel din concluziile expertizei rezultă că inculpatul prezintă tulburare mixtă de personalitate cu manifestări antisociale, intelect de limită prin deficit sever instructiv educativ. Evaluarea nivelului intelectual al inculpatului a concluzionat că acesta prezintă deficite medii în funcţionarea adaptivă socială, dificultăţi în recunoaşterea şi respectarea convenţiilor sociale are un fond naţional informaţional foarte sărac, vorbire defectuoasă, în plan cognitiv situându-se la nivelul retardului mediu.

Chiar dacă inculpatul Z.G. a recunoscut fapta în faza de urmărire penală, în cauză nu au fost identificate alte elemente care să confirme situaţia prezentată de inculpat.

Instanţa de fond a realizat o analiză foarte amplă şi obiectivă asupra tuturor probelor administrate în cele două faze ale procesului penal, analiză însuşită şi de Înalta Curte şi corect a reţinut că prima declaraţie dată de inculpat în ziua de 22 noiembrie 2008 nu respectă condiţiile prevăzute de lege.

Participarea celor doi martori asistenţi E.P. şi V.A. la luarea primei declaraţii a inculpatului este pusă sub semnul îndoielii în condiţiile în care cei doi martori declară în faţa primei instanţe că au participat la luarea declaraţiei de către "doamna procuror în data de 23 noiembrie 2008", fără a menţiona că au participat la audierea inculpatului de către poliţişti în data de 22 noiembrie 2008.

Prezenţa martorilor asistenţi era necesară cât timp inculpatul este neştiutor de carte, nu ştie să scrie şi să citească, astfel încât nu poate fi verificat faptul dacă cele declarate corespund adevărului şi dacă exprimă voinţa sa liberă.

Mai mult decât atât, deficienţele instrucţiei penale rezultă şi din încălcarea disp. art. 73 C. pen., potrivit cărora "declaraţiile învinuitului sau inculpatului se consemnează în scris. În fiecare declaraţie se vor consemna totodată ora începerii şi ora încheierii ascultării învinuitului sau inculpatului. Declaraţia scrisă se citeşte acestuia, iar dacă cere, i se dă să o citească. Când este de acord cu conţinutul ei, o semnează pe fiecare pagină şi la sfârşit".

Din înscrisurile existente la dosar nu rezultă că aceste cerinţe legale au fost respectate de organul de urmărire penală.

Declaraţia din 22 noiembrie 2008 nu conţine ora începerii audierii şi nici ora încheierii audierii şi în condiţiile în care martorii presupuşi asistenţi au declarat că nu au participat la audiere, rezultă cu certitudine că declaraţia luată inculpatului la data de 22 noiembrie 2008 încalcă condiţiile prevăzute de lege, existând dubii că aceasta exprimă voinţa celui audiat.

Modul în care a fost audiat inculpatul Z.G. prezintă deficienţe suficiente de natură să aducă atingere drepturilor conferite de lege celui acuzat, existând dubii asupra existenţei unei anchete efective şi obiective în acelaşi timp.

Nici reconstituirea efectuată în faza de urmărire penală nu este concludentă şi nu poate conduce la concluzia fermă că inculpatul este autorul infracţiunilor de omor şi tâlhărie.

Reconstituirea a fost filmată şi principalele momente au fost fotografiate.

Înalta Curte reţine că atitudinea psihică în care se afla inculpatul era una de mirare, de nedumerire, uşor de influenţat, răspunsurile date de acesta fiind afirmative la întrebările anchetatorilor, care în majoritatea lor exprimau şi răspunsul.

Aceiaşi martori asistenţi E.P. şi V.A., participanţi la reconstituire au declarat că în ziua respectivă s-au aflat la un bar şi au fost invitaţi de către un poliţist să participe la o reconstituire.

Ambii martori declară că nu au stat tot timpul în locuinţa victimei şi nu au asistat la întreaga procedură, fiind momente când au ieşit şi afară, împrejurări care, de asemenea, pun sub semnul îndoielii modalitatea de desfăşurare a anchetei penale.

Chiar şi în aceste condiţii, proba nu este relevantă în stabilirea vinovăţiei inculpatului, modalitatea de interogare a inculpatului adresarea unor întrebări care conţineau şi răspunsul, rolul inculpatului fiind doar acela de a confirma răspunsul, toate aceste deficienţe dublate şi de intelectul redus al inculpatului şi dificultate de vorbire şi exprimare, fiind de natură a pune la îndoială corectitudinea acestei probe sub aspectul modului de administrare.

Nicio probă ştiinţifică nu stă la baza acuzării inculpatului, nicio probă ADN nu confirmă prezenţa acestuia la locuinţa victimei şi nici faptul că a ajutat-o pe victimă.

Au fost ridicate de la faţa locului diferite obiecte din interiorul locuinţei victimei, amprentele urmelor de încălţăminte, a urmelor de anvelope de bicicletă, urmele cu aspect de urmă din locul în care se presupune că ar fi urmat inculpatul.

Constatările tehnico-ştiinţifice efectuate în cauză nu au relevat amprente ori urme de ADN rămase pe obiectele ridicate din interiorul locuinţei, precum şi pe bucata de sârmă din gard decupată din locul în care se susţine că inculpatul ar fi sărit gardul, în afara microurmelor biologice evidenţiate la nivelul eşantioanelor prelevate de pe interiorul şi exteriorul barei metalice - capătul cu câlţi a căror analiză a pus în evidenţă prezenţa sângelui de natură umană care aparţinea victimei M.M.

Au fost analizate şi urmele de încălţăminte identificate în curte, grădină şi pe terenul din spatele grădinii, însă nu s-a putut stabili tipul de încălţăminte care a creat urmele analizate, întrucât urmele nu conţin elemente individuale şi nu se poate identifica persoana care le-a creat, iar urmele de pneuri sunt inapte pentru determinări analitice.

Întrucât în faţa primei instanţe nu s-a dat niciun răspuns cu privire la proba de urmă ridicată de la locul în care se presupune că ar fi urmat inculpatul, acest aspect a fost suplinit în faţa instanţei de prim control judiciar care a administrat această probă, iar din expertiza efectuată în cauză a rezultat că analiza genetică a urmelor prelevate din câmp pe un suport de tifon nu a pus în evidenţa material genetic de natură umană, cel mai probabil datorită absenţei sau degradării acestuia în condiţiile expunerii la factorii de mediu.

Ca atare, aşa cum am precizat anterior nicio probă ştiinţifică administrată în cauză, probe care prezintă o importanţă deosebită în stabilirea cu exactitate a participanţilor în cazul comiterii unor infracţiuni contra vieţii, nu a identificat prezenţa inculpatului în locuinţa victimei şi nici nu l-au identificat pe inculpat ca fiind autorul infracţiunii de omor contra victimei M.M.

Faptul că inculpatul a fost cercetat în cadrul acestui dosar penal dedus judecăţii a fost determinat de împrejurarea că inculpatul Z.G. este suspect a fi autorul infracţiunilor de omor deosebit de grav, violare de domiciliu şi distrugere relativ la decesul numitelor K.V. şi K.I. survenit în noaptea de 31 martie 2008/1 aprilie 2008, în contextul unui incendiu ce a cuprins două dintre camerele imobilului în care acestea locuiau.

Înalta Curte consideră că acest aspect nu poate conduce la stabilirea vinovăţiei inculpatului cu privire la fapta dedusă judecăţii, cu atât mai mult cu cât, în cauza privind decesul numitelor K.V. şi K.I. nu a fost adoptată nicio soluţie până în prezent fiind tot în faza de urmărire penală.

Apreciază Înalta Curte că probele administrate în cauza dedusă judecăţii, nu au răsturnat prezumţia de nevinovăţie, astfel încât reţine că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică şi urmează a o menţine ca atare.

Celelalte probe administrate în cauză şi cărora instanţa de prim control judiciar le acordă o forţă probantă superioară, respectiv prezenţa inculpatului în magazinul aflat în vecinătatea casei victimei, cât şi procesul-verbal încheiat de organele de poliţia care arată că un câine dresat a indicat, pornind de la mirosul unei urme, traseul pe care l-a efectuat autorul infracţiunilor când a părăsit locul faptei şi până la o distanţă de 1800 metri şi care corespunde cu traseul indicat de inculpat, nu sunt determinate în a reţine că inculpatul Z.G. este autorul infracţiunilor de omor deosebit de grav, tâlhărie şi distrugere în formă calificată şi ca atare Înalta Curte nu împărtăşeşte punctul de vedere adoptat de instanţa de apel.

Pentru toate argumentele prezentate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să admită recursul declarat de inculpat, va casa decizia penală şi va menţine sentinţa primei instanţe.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul Z.G. împotriva Deciziei penale nr. 97/Ap din 16 septembrie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală atacată şi menţine Sentinţa penală nr. 270/S din 10 iunie 2010 a Tribunalului Braşov, secţia penală.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 mai 2012.

Procesat de GGC - NN

← ICCJ. Decizia nr. 1129/2012. Penal. Propunere de arestare...  ICCJ. Decizia nr. 4197/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1604/2012. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Recurs