ICCJ. Decizia nr. 428/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.428/2012
Dosar nr. 5978/91/2010
Şedinţa publică din 15 februarie 2012
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 77 din 4 aprilie 2011a Tribunalului Vrancea, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) şi art. 10 lit. i) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului S.E. pentru infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 republicată.
În baza art. 741 alin. (2) teza a II-a C. pen. şi art. 91 C. pen. s-a aplicat inculpatului 500 RON amendă administrativă.
S-a constatat acoperit prejudiciul cauzat părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin consemnarea la C. Bank a sumei de 3.474 RON.
S-a dispus transferul sumei de 3.474 RON din contul x RON cod IBAN y deschis la Sucursala F. /392 pe numele S.E. în contul părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
S-a constatat achitat onorariul de avocat din oficiu, în sumă de 200 RON.
A fost obligat recurentul la 150 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, s-au reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1143/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea a fost trimis în judecată inculpatul S.E. pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 republicată constând în faptul că s-a sustras de la plata sumei de 3.474 RON reprezentând impozit pe venit ca urmare a exercitării activităţii neautorizate de construcţie şi ascunderii sursei impozabile sau taxabile.
În cursul judecăţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului şi a SC „G.L." SRL Răstoaca, la plata sumei de 23.969 RON compusă din 10.957 impozit pe profit şi 13.012 RON TVA plus majorările de întârziere calculate la data plăţii, reprezentând prejudiciul adus bugetului statului.
La termenul din 14 martie 2011 când procedura cu părţile a fost legal îndeplinită, inculpatul S.E. a recunoscut în totalitate infracţiunea comisă, aşa cum a fost reţinută rechizitoriu, şi-a însuşit probele efectuate în cauză, la urmărirea penală şi a fost de acord ca judecata să aibă loc în baza acestora. De asemenea, a fost de acord să achite prejudiciul stabilit prin expertiza tehnică efectuată în cursul urmăririi penale.
Deliberând asupra cauzei în raport de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, Tribunalul a reţinut că la data de 24 octombrie 2009 inculpatul S.E. a încheiat în numele SC „G.L." SRL, deşi nu mai era angajat al acesteia, un contract de antrepriză cu partea vătămată B.T. pentru construirea unei locuinţe.
În baza contractului, B.T. a plătit inculpatului valoarea contractului de 19.000 euro în 4 rate, în perioada 24 octombrie 2000 - 1 decembrie 2009. Manopera pentru lucrările executate la construcţie, conform devizelor de lucrări este de 21.716 RON restul până la 81.495 RON (echivalentul a 19.000 euro reprezentând cheltuieli cu materiale, utilaje, transport). Prin urmare, pentru venitul realizat (manoperă) inculpatul datorează bugetului de stat impozit pe venit (16%) în sumă de 3.474 RON.
Nedeclarând veniturile realizate din activitatea desfăşurată fără autorizaţie, inculpatul S.E. a comis fapta de evaziune fiscală în forma prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, republicată.
S-a arătat că situaţia de fapt rezultă din declaraţiile părţii vătămate B.T., procesele-verbale de efectuare a plăţilor către inculpat din 24 octombrie 2009, 9 noiembrie 2009, 23 noiembrie 2009 şi 1 decembrie 2009 contractul de antrepriză coroborate cu declaraţiile inculpatului şi cu expertiza tehnică efectuată la urmărirea penală.
Raportul de expertiză a fost înaintat cu adresa nr. 6642 din 17 noiembrie 2010 Agenţia Naţională de Administrare Fiscală reprezentată prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vrancea care prin adresa nr. 9669 din 29 noiembrie 2010 a învederat organului de urmărire penală că nu are obiecţiuni de formulat, însuşindu-şi astfel prejudiciul în sumă de 3.474 RON.
S-a menţionat că prejudiciul este imputabil inculpatului S.E. ca persoană fizică neautorizată şi nu SC „G.L." SRL întrucât, la data încheierii contractului de antrepriză şi, ulterior, la data efectuării plăţilor, inculpatul nu mai era angajat al SC „G.L." SRL, prin Decizia de desfacere a contractului de muncă încetând raporturile de muncă cu respectiva societate. Ca urmare acestei situaţii, plăţile efectuate de partea vătămată B.T., n-au intrat la societatea comercială, care în mod legal, nu le-a evidenţiat în contabilitate ci în mâna inculpatului. Aşa fiind, s-a apreciat că SC „G.L." SRL nu datorează impozit pe venit şi TVA bugetului de stat pentru sumele încasate de inculpat.
S-a arătat că existenţa infracţiunii de evaziune fiscală este dovedită, însă în favoarea inculpatului operează dispoziţiile art. 741 C. pen. introduse prin Legea nr. 202/2010 potrivit cărora plata prejudiciului care nu depăşeşte 50.000 euro până la soluţionarea cauzei în primă instanţă, atrage aplicarea unei sancţiuni administrative.
S-a precizat că aceasta constituie o cauză de nepedepsire în sensul art. 10 lit. i1) C. proc. pen., a cărui aplicare instanţa de fond a făcut-o în cauză prin raportare la dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.
La stabilirea cuantumului sancţiunii administrative s-a avut în vedere modul în care inculpatul a acţionat, lipsa de antecedente penale a acestuia precum şi prejudiciul cauzat.
Referitor la cuantumul prejudiciului s-a arătat că acesta este cel stabilit în expertiza tehnică la care partea civilă a achiesat în timpul urmăririi penale şi care a fost calculat în raport de venitul realizat de inculpat, ca urmare a scăderii cheltuielilor efectuate pentru ridicarea construcţiei.
Prejudiciul a fost acoperit de inculpat prin consemnarea la C. Bank a sumei de 3.474 RON şi transferul sumei la partea civilă.
Apelul declarat de partea civilă, prin care solicită majorarea prejudiciului la cuantumul sumei cu care s-a constituit parte civilă, de 23.969 RON, plus majorările de întârziere calculate până la data achitării debitului, a fost respins de către Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 190/A din 05 septembrie 2011.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal a declarat recurs Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vrancea, în esenţă, reiterând critica din apel, referitoare la faptul că s-a stabilit cuantumul prejudiciului numai la suma plătită de inculpat, neacordându-se suma solicitată de partea civilă, în cuantum de 23.060 RON, plus majorările de întârziere, calculate la data achitării debitului.
Recursul este este nefondat.
Expertiza contabilă, aflată în dosarul cauzei, întocmită de expert contabil P.R., expertiză la care, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vrancea, cu adresa nr. 9669 din 29 noiembrie 2010, a comunicat Inspectoratului Judeţean de Poliţie, că nu are obiecţiuni, arată clar cuantumul prejudiciului, care este de 3.474 RON şi nu de 23.969 RON, cum pretinde partea civilă.
Aşa fiind, urmează a se reţine, contrar susţinerilor părţii civile, că atât hotărârea fondului cât şi cea pronunţată în apel, sunt temeinice şi legale, sub aspectul rezolvării laturii civile, încât recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice, va trebui privit ca nefondat şi respins ca atare, menţinându-se hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vrancea, împotriva deciziei penale nr. 190/A din 5 septembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul S.E.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 429/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 418/2012. Penal → |
|---|
