ICCJ. Decizia nr. 600/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 600/2012
Dosar nr.10062/1/2011
Şedinţa publică din 18 aprilie 2012
Asupra plângerii de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin plângerea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 20 decembrie 2011, C.B. a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de intimatul V.R.D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 6 din OUG nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, cu ocazia instrumentării dosarului nr. 247/P/2011.
În fapt, petentul la data de 14 martie 2011 a regizat un proces de judecată pe str. P. din municipiul Miercurea Ciuc, în care a jucat concomitent rolul judecătorului şi al călăului, proces ce a avut ca obiect judecarea şi condamnarea publică a lui Avram Iancu, pentru „omor calificat, tentativa de omor, instigare la ură şi genocid”. Avram Iancu a fost reprezentat printr-un manechin îmbrăcat în costum naţional, pedeapsa aplicată fiind moartea prin spânzurare.
Dosarul a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita sub nr. 224/P/2011, iar ulterior prin rezoluţia nr. 127/C3/2011 din 18 martie 2011 s-a dispus în temeiul art. 209 alin. (4) C. proc. pen. prelungirea acestui dosar de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Prin ordonanţa din 1 aprilie 2011 procurorul de caz V.R.D., a dispus faţă de petent luarea măsurii de a nu părăsi teritoriul României pe o perioadă de 30 de zile, măsură ce a fost prelungită succesiv până la 5 mai 2011.
În plângerea formulată petentul se arată nemulţumit de măsura dispusă de către intimatul V.R.D. Potrivit petentului „considerarea personajului istoric Avram Iancu, un revoluţionar în contextul unei comemorări a victimelor genocidului comis sub conducerea acestui personaj istoric, îndeplineşte condiţiile infracţiunii prevăzute de art.6 din OUG nr. 31/2002”.
Petentul a solicitat faţă de intimatul V.R.D. să se înceapă urmărirea penală pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 6 din OUG nr. 31/2002.
Prin rezoluţia nr. 366/P/2011 din 7 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus respingerea plângerii formulată de petentul C.B. ca fiind neîntemeiată, în cauză neexistând indicii în sensul săvârşirii de către intimatul magistrat menţionat a infracţiunii prevăzută de art. 6 din OUG nr. 31/2002, acesta îndeplinindu-şi în mod corect atribuţiile de serviciu, fără a cauza o vătămare a intereselor legale ale unei persoane.
În temeiul art. 278 C. proc. pen. petentul s-a adresat cu plângere instanţei competente, exprimându-şi nemulţumirea faţă de modul cum a fost soluţionată plângerea, considerând că nu s-au efectuat în cauză cercetări corespunzătoare.
Examinând plângerea formulată de petent, Înalta Curte reţine că în mod legal şi temeinic s-a adoptat o soluţie de neîncepere a urmăririi penale, intimatul efectuând acte şi adoptând măsuri procedurale cu respectarea dispoziţiilor legale şi a atribuţiilor de serviciu, neexistând temeiuri privind comiterea vreunei fapte infracţionale.
Pentru a se putea începe urmărirea penală sunt necesare două condiţiuni: una pozitivă şi alta negativă.
Condiţia pozitivă, neexprimată expres de art. 228 C. proc. pen. dar decurgând din reglementarea adiacentă, constă în existenţa acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârşit în mod cert o infracţiune.
Organul de urmărire penală poate deţine informaţiile fie direct din sesizarea făcută, fie din actele premergătoare desfăşurate ulterior sesizării.
Condiţia negativă necesară începerii urmăririi penale este înscrisă în art. 228 alin. (1) C. proc. pen. şi constă în inexistenţa cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzută de art. 10 C. proc. pen. cu excepţia celui prevăzut la lit. b)1 .
Intervenţia oricărui caz din cele menţionate rezultând fie din actele prin care a fost sesizat organul de urmărire penală, fie din actele premergătoare efectuate în urma sesizării, pot determina ca în locul începerii urmăririi penale să funcţioneze instituţia neînceperii urmăririi penale.
În mod corect s-a reţinut că susţinerile petentului nu sunt fondate.
Conform art. 6 din OUG nr. 31/2002 constituie infracţiune „negarea, contestarea, aprobarea sau justificarea prin orice mijloace în public a Holocaustului, genocidului sau a crimelor contra umanităţii ori a efectelor acestora”.
Ancheta penală în dosarul nr. 247/P/2011 a fost pronunţată împotriva lui C.B. nu pentru convingerile intime pe care acesta le are cu privire la rolul lui Avram Iancu în desfăşurarea revoluţiei din Transilvania de la 1848, ci pentru modalitatea în care acesta a înţeles să-şi exprime în public respectivele convingeri.
Magistratul V.R.D. a constatat că fapta comisă a avut drept consecinţă tulburarea ordinei publice, scandalul produs putând duce la apariţia unui naţionalism exacerbat, rezultat şi asumat de petent. Pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, cât şi pentru a împiedica sustragerea învinuitului de la urmărirea penală, avându-se în vedere totodată şi investigaţiile efectuate din care rezultă că acesta intenţiona să părăsească România, pregătind comiterea de noi acte de instigare la ură, a dispus obligarea acestuia de a nu părăsi ţara pe o durată de 30 de zile, fără încuviinţarea procurorului.
În cauză neexistând indicii în sensul săvârşirii de către intimat a faptelor reclamate şi de petent, acesta îndeplinindu-şi în mod corect atribuţiile de serviciu fără a cauza o vătămare intereselor legale ale unei persoane, în mod corect s-a respins ca nefondată plângerea petentului C.B. formulată împotriva soluţiei dispusă în dosarul nr. 366/P/2011 al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul C.B. împotriva rezoluţiei nr. 366/P/2011 din 7 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 619/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 577/2012. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
