ICCJ. Decizia nr. 628/2012. Penal. Vătămarea corporală gravă (art. 182). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 628/2012

Dosar nr. 4529/99/2009

Şedinţa publică din 29 februarie 2012

Asupra recursurilor de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 202 din 13 aprilie 2010 a Tribunalului Iaşi s-a hotărât:

În baza disp. art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare al instanţei, din tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea disp. art. 73 lit. b) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. cu aplicarea disp. art. 73 lit. b) C. pen.

A condamnat inculpatul C.V. studii - 10 clase şi şcoală profesională, ocupaţia-şofer, căsătorit, necunoscut cu antecedente penale pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. cu aplicarea disp. art. 73 lit. b) C. pen. cu referire la disp. art. 76 lit. d) C. pen., în dauna părţii vătămate R.N.V., la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare.

Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a-II-a, lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului C.V. prin prezenta sentinţă pe o durată de 3 ani şi 8 luni, care a constituit termen de încercare potrivit disp. art. 82 C. pen., iar conform art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicată acestuia pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

A atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.

A condamnat inculpatul C. (fost B.) C.M. cu ultimul domiciliu stabil cunoscut în Iaşi str. A.R., fără ocupaţie, recidivist, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., în dauna părţii vătămate C.V., la pedeapsa de 3 luni închisoare;

- ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de disp. art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea disp. art. 37 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare, ambele cu aplicarea disp. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza disp. art. 34 lit. b) a contopit pedepsele aplicate inculpatului C.C.M. prin prezenta sentinţă în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A condamnat inculpatul R.N.V. domiciliat în Iaşi, studii - 8 clase, fără ocupaţie, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. cu aplicarea disp. art. 74 lit. a) C. pen. cu referire la disp. art. 76 lit. f) C. pen., în dauna părţii vătămate C.V., la pedeapsa de 100 RON amendă penală;

- ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de disp. art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea disp. art. 74 lit. a) C. pen. cu referire la disp. art. 76 lit. d) C. pen. la pedeapsa de 6 luni închisoare, ambele cu aplicarea disp. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza disp. art. 34 lit. d) a contopit pedepsele aplicate inculpatului R.N.V. prin prezenta sentinţă în pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului R.N.V. prin prezenta sentinţă pe o durată de 2 ani şi 6 luni, care a constituit termen de încercare potrivit disp. art. 82 C. pen., iar conform art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicată acestuia pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

A atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.

În baza disp. art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. coroborat cu disp. art. 998 C. civ. a obligat inculpatul C.V. în solidar cu partea responsabilă civilmente Regia Autonomă de Transport Public Iaşi, cu sediul în Iaşi, str. S. nr. 5 să plătească părţii civile - inculpat R.N.V., suma de 20.000 RON cu titlu de despăgubiri civile constând în daune morale precum şi suma de 189 de RON lunar, începând cu data de 04 februarie 2009 până la încetarea stării de incapacitate adaptativă de 50% constatată prin Expertiza medico-legală nr. 8283 din 22 ianuarie 2010 completată prin Adresa nr. 8283 din 04 martie 2010, cu titlu de prestaţie periodică.

A respins celelalte pretenţii formulate de partea civilă R.N.V.

În baza disp. art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. coroborat cu disp. art. 998 C. civ. coroborat cu disp. art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 actualizată a obligat inculpatul C.V. în solidar cu partea responsabilă civilmente Regia Autonomă de Transport Public Iaşi să plătească părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţe "Prof. Dr. N.O." Iaşi suma de 3078,054 RON, părţii civile Serviciul Judeţean de Ambulanţă Iaşi, suma de 142,8 RON, iar părţii civile Spitalul Clinic de Psihiatrie Iaşi suma de 567,217 RON cu titlu de despăgubiri civile".

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 4 februarie 2009, în jurul orei 15:00 inculpatul C.V. - în calitate de conducător auto - a condus microbuzul de persoane în direcţia Metrou, iar în apropierea staţiei P., banda de circulaţie era blocată de un autoturism P.P., acesta a început să claxoneze insistent, în cele din urmă fiind lăsat să depăşească maşina staţionată neregulamentar de către conducătorul unei maşini care venea pe banda a doua de circulaţie.

Trecând pe lângă maşina lui S.L., inculpatul i-a reproşat blocarea benzii afectate mijloacelor de transport în comun, între cei doi având un schimb de replici.

Iritată de atitudinea inculpatului, S.L. a urmărit cu maşina sa microbuzul condus de învinuit până la rondul C. «ERA», notându-şi numărul de înmatriculare şi nr. de inventar al microbuzului, după care a telefonat soţului său, S.V., iar acesta a sunat la rândul său la ora 15:11 la Dispeceratul pentru Apeluri de Urgenţe «112», reclamând o «agresiune în trafic», conform Adresei nr. 310865 din 16 martie 2009 a STS - Direcţia pentru Apel Unic de Urgenţă.

Lui S.V. i s-a recomandat să comunice soţiei că trebuie să depună o plângere scrisă la Secţia a II-a Poliţie Iaşi (pe raza căreia a avut loc incidentul), dacă aceasta a considerat că a fost insultată şi ameninţată de către C.V.. S.L. a depus plângerea respectivă abia a doua zi, 05 februarie 2009.

Inculpatul şi-a continuat traseul făcând o cursă completă la Târgu Cucu, apoi a intrat în următoarea cursă pe acelaşi traseu. În jurul 17 se deplasa spre Târgu Cucu, când inculpatul a oprit înaintea trecerii de pietoni din staţia Blocuri Păcurari (care era blocată cu două autobuze staţionate), în microbuz având câţiva pasageri. Constatând că nu doreşte să coboare nicio persoană, inculpatul a intenţionat să pună microbuzul în mişcare, moment în care a văzut doi pietoni ce au traversat pe marcajul pietonal făcându-i semn cu mâna. Inculpatul a oprit microbuzul deschizând portiera pentru a permite accesul celor doi în maşină. Imediat ce au urcat, inculpatul O.C. a început să aplice inculpatului C.V. lovituri cu pumnii şi palmele, timp în care, prin spatele primului, inculpatul R.N. încercând să-l lovească cu piciorul. Reuşind să se ridice de pe scaunul şoferului şi să se împingă în cei doi agresori, pentru a-i determina să coboare din microbuz, inculpatul C. a coborât după aceştia, luând din cutia de lângă uşă un obiect învelit în ziar (respectiv cotiera de la unul din scaunele din microbuz defectă). În momentul când a coborât din microbuz, inculpatul R.N.V. i-a pulverizat în faţă două jeturi de spray iritant după care s-a întors cu spatele să plece, împrejurare în care inculpatul C.V. l-a lovit cu cotiera la nivelul capului, R.N. căzând la pământ. Partea vătămată - inculpat R.N.V. a fost ridicat de inculpatul O.C. cu care a plecat din zona respectivă, acesta conducându-l cu autoturismul la Spitalul de Neurochirurgie Iaşi.

Inculpatul a aruncat cotiera, ce nu a mai fost găsită de organele de urmărire penale. Lângă microbuz, C.V. a primit o sticlă cu apă de la o femeie, cu care s-a spălat pe faţă şi a mai rămas câteva minute pentru a trece efectele gazului iritant şi a-şi recăpăta vederea, timp în care alţi călători au deschis geamurile laterale şi trapa maşinii pentru a aerisi interiorul acesteia.

După ce şi-a revenit, inculpatul s-a urcat la volan, deplasându-se cu microbuzul pe traseul obişnuit pe direcţia Tg. Cucu.

Faţă de această situaţie de fapt vinovăţia inculpaţilor a fost dovedită, însă raportat la modalitatea de săvârşire a actelor materiale infracţionale de fiecare inculpat în parte, obiectul folosit, intensitatea loviturilor, rezultatul produs şi urmărirea producerii acestuia - a rezultat o delimitare certă între infracţiunea de tentativă de omor (cuprinsă în rechizitoriu) şi infracţiunea de vătămare corporală gravă (rezultată probator).

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, inculpaţii R.N.V. şi O.C.M., partea responsabilă civilmente Regia Autonomă de Transport Public Iaşi şi partea civilă Spitalul de Psihiatrie Socola Iaşi.

Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de vătămare corporală gravă privind pe inculpatul C.V.

Partea responsabilă civilmente Regia Autonomă de Transport Public Iaşi a invocat netemeinicia soluţiei de condamnare şi neintroducerea în cauză a asiguratului S.C. O. S.A.

Partea civilă Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola Iaşi a criticat hotărârea sub aspectul despăgubirilor acordate.

Inculpaţii R.N.V. şi O.C.M. au criticat nelegalitatea şi netemeinicia soluţiei de condamnare, solicitând să se dispună achitarea acestora.

Instanţa de apel a apreciat criticile nefondate, constatând că probele administrate au condus la stabilirea vinovăţiei celor trei inculpaţi.

Sub aspectul încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului C.V. s-a apreciat ca nefondată critica parchetului.

S-a motivat că circumstanţele lovirii părţii vătămate, agresor, de către inculpat, în dorinţa de a-i îndepărta pe cei doi atacatori, într-o stare de puternică tulburare, în condiţiile în care vederea îi era afectată de substanţa iritantă, pulverizată, exclud existenţa intenţiei, chiar indirecte de ucidere a părţii vătămate.

În ceea ce priveşte latura civilă s-a reţinut că asigurătorul, în mod corect, nu a fost introdus în cauză, contratul de servicii încheiat cu acesta având alt obiect, iar despăgubirile acordate au fost corect evaluate.

În consecinţă, Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 203 din 9 decembrie 2010, a respins ca nefondate toate apelurile formulate.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, inculpaţii R.N.V., O.C.M. şi partea responsabilă civilmente Regia Autonomă de Transport Public Iaşi.

Parchetul a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., criticând greşita schimbare a încadrării juridice dată faptei săvârşite de inculpatul C.V., solicitând condamnarea acestuia pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat.

Inculpaţii R.N.V. şi O.C.M. au invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 şi 14 C. proc. pen., solicitând în principal, achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 321 C. pen. şi, în subsidiar, reducerea pedepsei.

Partea responsabilă civilmente Regia Autonomă de Transport Public Iaşi a reiterat criticile formulate în apel, invocând netemeinicia soluţiei de condamnare a inculpatului C.V. şi neintroducerea în cauză a asiguratului S.C. O. S.A.

Înalta Curte, analizând hotărârile pronunţate în cauză, atât prin prisma criticilor formulate de recurenţi, cât şi conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., apreciază ca fiind întemeiat doar recursul declarat de parchet şi ca neîntemeiate celelalte recursuri declarate în cauză.

Critica parchetului circumscrisă cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. este fondată, Înalta Curte apreciind că în mod greşit instanţele au procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpatul C.V. din tentativă la infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de vătămare corporală gravă.

Pentru a dispune schimbarea încadrării juridice, instanţele au considerat ca inculpatul C.V. nu a acţionat cu forma de vinovăţie a intenţiei indirecte în ceea ce priveşte acţiunea de ucidere, ci a acţionat cu intenţie doar în ceea ce priveşte acţiunea de lovire a părţii vătămate, rezultatul mai grav produs-punerea în primejdie a vieţii - datorându-se culpei.

Înalta Curte constată că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel, au reţinut în mod greşit o serie de împrejurări nereale şi neconforme probatoriului administrat în cauză.

Sub un prim aspect, instanţele au apreciat greşit latura subiectivă raportat la zona vizată de inculpat, şi anume, zona capului, zonă vitală şi sensibilă, a cărei lovire cu corpuri contondente şi cu intensitatea cu care a lovit inculpatul determină neîndoielnic punerea în primejdie a vieţii.

Obiectul vulnerant a fost privit ca singular, în afara contextului faptic, importanţa acestuia fiind redusă în viziunea celor două instanţe de judecată.

Inculpatul a lovit capul victimei cu un obiect contondent, apt de a ucide - o cotieră a unui scaun al microbuzului, cotieră ce era prevăzută cu un capăt metalic.

Nu în ultimul rând, la stabilirea formei de vinovăţie (cea a intenţiei indirecte în ceea ce priveşte tentativa la omor), trebuie să fie avută în vedere violenţa, forţa deosebită cu care inculpatul a lovit capul victimei, forţa ce rezultă din concluziile raportului de expertiză medico-legală. Conform actului medico-legal evocat, în urma loviturii, partea vătămată, pe lângă plaga cranio-cerebrală, contuzia hemoragică cerebrală a prezentat şi o lipsă de substanţă osoasă de aproximativ 11 cm.

Pentru a prezenta astfel de leziuni este evident faptul că inculpatul a acţionat cu o intensitate deosebită asupra capului victimei, aceste leziuni neputând fi provocate de o lovitură haotică, aplicată la întâmplare de către inculpat, astfel cum au reţinut ambele instanţe.

În legătură cu ultimul aspect evocat, pentru a dispune schimbarea de încadrare juridică, instanţele au reţinut împrejurări nereale, care nu au nicio legătură cu situaţia de fapt ce se desprinde din probele administrate în cauză. Astfel, instanţele reţin în mod greşit faptul că inculpatul C.V. a lovit partea vătămată (aceasta fiind înarmată cu cotieră respectivă), în momentul în care inculpatul a reuşit să-i dea jos pe cei doi agresori, aceştia din urmă pulverizându-i în ochi o substanţă lacrimogenă; instanţa reţine şi arată că acţiunea de lovire a părţii vătămate s-a produs haotic, în încercarea inculpatului de a scăpa de cei doi agresori, având simţul văzului afectat de substanţa pulverizată, în aceste condiţii, inculpatul putând lovi oriunde partea vătămată.

Situaţia de fapt reţinută de instanţe este greşită şi contrară cu probatoriul administrat, probatoriu din care rezultă, dimpotrivă, faptul că cei doi agresori (unul fiind partea vătămată), după incidentul iniţial cu inculpatul C.V., s-au îndepărtat de microbuz, după care inculpatul s-a înarmat cu cotiera aflată în lada de scule, i-a urmărit pe cei doi agresori, lovind în final capul părţii vătămate cu cotiera ce o avea asupra sa.

În acest sens, în declaraţia dată de inculpatul C.V. în faţa organelor de poliţie, acesta arată că, după ce a reuşit să-i împingă din maşină jos pe cei doi agresori, aceştia i-au dat cu o substanţă lacrimogenă în ochi, după care au fugit spre fundaţie. Deşi inculpatul nu vorbeşte despre lovirea părţii vătămate, din această declaraţie se desprinde un alt aspect important, şi anume faptul că, după incidentul iniţial, care s-a desfăşurat în interiorul maşinii, partea vătămată s-a depărtat în grabă de microbuzul condus de inculpat, Dacă am admite varianta prezentată de inculpat, şi care a fost reţinută de către instanţa de judecată, şi anume, faptul că inculpatul a lovit partea vătămată lângă microbuz, imediat ce i-a dat jos pe cei doi agresori, este greu de crezut că partea vătămată, prezentând leziunile descrise mai sus - plagă cranio-cerebrală urmată de hemoragie şi lipsa de substanţă osoasă - mai putea să se îndepărteze în fugă, aşa cum a arătat inculpatul. Mai mult, partea vătămată R.N. arată în declaraţiile date, că după lovitură nu ţine minte cu cine şi cu ce a ajuns la spital, aspecte ce înlătură din start posibilitatea ca acesta să fi putut fugi după ce a primit lovitura în cap.

Varianta prezentată de inculpat este contrazisă şi de partea vătămată R.N., din care rezultă că, după incidentul avut cu inculpatul C.V. în microbuz, acesta s-a îndepărtat de lângă microbuz împreună cu inculpatul C., la un moment dat observând că inculpatul C.V. a coborât din microbuz, urmărindu-i, fiind în final lovit în cap de inculpat. Şi în declaraţiile date în faţa instanţei de judecată, partea vătămată R.N. arată că s-a îndepărtat de microbuz împreună cu inculpatul C., că a fort urmat îndeaproape de către inculpatul C.V. şi, în final, a fost lovit în cap.

Situaţia de fapt prezentată de partea vătămată R.N. este susţinută şi de declaraţia inculpatului C. dată în faţa organelor de poliţie, declaraţie din care rezultă că acesta împreună cu R.N., după incidentul iniţial, au plecat de lângă microbuz. Inculpatul C. arată faptul că, la un moment dat s-a uitat înapoi şi a văzut cum şoferul (inculpatul C.V.) vine spre ei înarmat cu cotiera de la scaun. În aceeaşi declaraţie, inculpatul C. arată modalitatea în care inculpatul C.V. i-a ajuns, aplicând cu cotiera o lovitură în capul părţii vătămate R.N.

Se observă astfel că instanţele de fond şi apel au stabilit eronat situaţia de fapt, bazându-se exclusiv pe declaraţiile inculpatului C.V., înlăturând în mod nejustificat declaraţiile părţii vătămate R.N., ale inculpatului C. şi chiar pe cele date, în primă fază, de către inculpatul C.V. Acesta pe tot parcursul procesului penal, a avut o atitudine oscilantă.

Astfel, în primă fază, inculpatul C.V. a negat lovirea părţii vătămate R.N. pentru ca, ulterior, acesta să încerce să se disculpe, arătând că nu ştia că în ziarul pe care l-a luat din trusa de scule se afla cotiera. În final, inculpatul C.V. revine şi arată că l-a lovit pe R.N. în încercarea sa de a scăpa de cei doi agresori.

Faţă de toate aceste aspecte menţionate, Înalta Curte constată că inculpatul C.V. nu a lovit-o întâmplător şi haotic pe partea vătămată R.N., ci dimpotrivă, fiind înarmat cu cotiera menţionată, l-a urmărit pe acesta după ce s-a îndepărtat de microbuz şi a aplicat o lovitură în cap cu cotiera, aspect care, coroborat cu zona în care s-a aplicat lovitura, intensitatea loviturii şi obiectul folosit în agresiune demonstrează faptul că inculpatul C.V. a acţionat cu intenţie indirectă în ceea ce priveşte tentativa la omor.

Sub acest aspect, Înalta Curte va înlătura schimbarea de încadrare dispusă de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel şi va reţine în sarcina inculpatului C.V. săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, dispunând condamnarea acestuia.

În ceea ce priveşte recursurile declarate de inculpaţii R.N.V. şi O.C.M., Înalta Curte apreciază ca nefondate criticile acestora.

Primul caz de casare, invocat în principal de ambii inculpaţi este prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Întrucât însă ambii inculpaţi susţin că fapta acestora nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 321 C. pen., solicitând achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte constată că, astfel cum e formulată, critica se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., dar nu este fondată.

Inculpaţii susţin că fapta nu a fost săvârşită în loc public şi nu a atras indignare şi revolta unei colectivităţi, însă materialul probator administrat în cauză contrazice susţinerile acestora.

În fapt, s-a reţinut că cei doi inculpaţi au urcat în microbuzul RATP Iaşi condus de C.V., în timp ce acesta staţiona în staţie, ori microbuzul, chiar dacă aparţinea unei companii private, era în mod evident accesibil publicului şi, în acelaşi timp, la săvârşirea faptelor au asistat şi călătorii ce se aflau în microbuz şi în staţia de autobuz "Blocurile Vechi".

Faptele celor doi inculpaţi, de a-l lovi cu pumnii peste cap şi cu genunchiul pe şofer şi de a-i pulveriza spray iritant în faţă au produs panică printre călători şi persoanele aflate în staţie, având o stare generală de disconfort prin împrăştierea gazului iritant în interiorul microbuzului, fiind necesară staţionarea un timp îndelungat a acestuia pentru aerisire şi perturbând circulaţia normală a mijlocului de transport în comun.

În acest mod, sănătatea celor din jur a fost afectată, a fost creată o stare de pericol general, de panică şi disconfort a colectivităţii prezente, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tulburare a liniştii publice prev. de art. 321 C. pen.

Înalta Curte apreciază că nici critica subsidiară a inculpaţilor R.N.V. şi O.C.M., privind individualizarea pedepsei (caz de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.) nu este fondată.

Pedepsele aplicate inculpatului R.N.V. au fost coborâte sub minimul special ca efect al reţinerii circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., făcându-se aplicarea art. 81 C. pen. şi dispunându-se suspendarea condiţionată a pedepsei rezultate, astfel că Înalta Curte constată că instanţele au acordat eficienţa cuvenită tuturor circumstanţelor reale şi personale ale acestui inculpat.

În ceea ce priveşte situaţia inculpatului O.C.M., având în vedere circumstanţele în care acesta a săvârşit fapta, respectiv în stare de recidivă prev. de art. 37 lit. b) C. pen., faptul că este fără ocupaţie, cunoscut de organele de poliţie ca făcând parte din cercurile interlope, cu mai multe condamnări date de instanţe din Iaşi, Paşcani şi Suceava, care s-a sustras urmăririi penale, în mod corect instanţele au pronunţat o pedeapsă cu executare în regim de detenţie.

Recursul declarat de partea responsabilă civilmente Regia Autonomă de Transport Public Iaşi este, de asemenea, nefondată.

Prima critică vizează latura penală a cauzei, respectiv greşita condamnare a inculpatului C.V.

În analiza recursului declarat de parchet, Înalta Curte a evocat probele administrate în cauză ce au dovedit că inculpatul C.V. se face vinovat de săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, astfel că aceste argumente nu vor mai fi reluate.

În ceea ce priveşte critica privind neintroducerea în cauză a asigurătorului S.C. O. S.A., Înalta Curte constată că şi sub acest aspect hotărârile pronunţate în cauză sunt legale şi temeinice.

Recurenta invocă împrejurarea că instanţa de fond nu s-a pronunţat pe solicitarea sa de introducere în cauză a asigurătorului, ceea ce s-ar circumscrie cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen.

Critica nu este fondată, întrucât prin Încheierea de şedinţă din 11 ianuarie 2010 a Tribunalului Iaşi s-a respins, în mod explicit, cererea formulată de partea responsabilă civilmente de introducere în cauză a asigurătorului S.C. O. S.A. - Sucursala Iaşi.

Soluţia adoptată a avut, în mod corect, în vedere conţinutul Contractului de servicii nr. 7607 din 31 decembrie 2008, încheiat între RATP Iaşi şi S.C. O. S.A. - Iaşi, de unde rezultă că asigurătorul nu are nicio obligaţie în cauză.

Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi va casa în parte decizia şi sentinţa penală pronunţată în cauză.

Rejudecând, se va înlătura aplicarea art. 334 C. proc. pen. şi se va dispune condamnarea inculpatului C.V. pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

La individualizarea pedepsei va fi reţinută circumstanţa atenuantă a provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., circumstanţă atenuantă reţinută, de altfel, şi de instanţele de fond şi apel şi care nu a făcut obiectul criticii parchetului.

În aceste condiţii, Înalta Curte va coborî pedeapsa ce urmează a fi aplicată inculpatului sub minimul special prevăzut de textul incriminator, apreciind, în acelaşi, timp, că o suspendare sub supraveghere a executării acesteia, în condiţiile art. 86¹ şi urm. C. pen., va fi în măsură să asigure scopul preventiv şi educativ al pedepsei.

Înalta Curte are în vedere persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut un comportament bun în societate anterior comiterii faptei, a recunoscut săvârşirea acesteia, chiar dacă a contestat încadrarea juridică, aspect ce îndreptăţeşte aplicarea art. 86¹ C. pen. şi impunerea unor măsuri de supraveghere prev. de art. 86³ C. pen.

Se va face aplicarea art. 86⁴ C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., faţă de pedepsele accesorii aplicate, conform art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.

În baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii R.N.V. şi O.C.M., precum şi ale părţii responsabile civilmente RATP Iaşi, cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare statului, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., incluzând şi onorariile apărătorilor din oficiu ce se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul C.V., în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, împotriva Deciziei penale nr. 203 din 9 decembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia recurată şi Sentinţa penală nr. 202 din 13 aprilie 2010 a Tribunalului Iaşi, secţia penală şi, rejudecând:

Înlătură aplicarea art. 334 C. proc. pen. privind schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpatul C.V.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. condamnă pe inculpatul C.V. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat.

Face aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei şi fixează termen de încercare pe o durată de 6 ani, conform art. 86² C. pen.

Pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere, prevăzute de art. 86³ alin. (1) C. pen.:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă;

Pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii R.N.V., O.C.M. şi de partea responsabilă civilmente Regia Autonomă de Transport Public Iaşi împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă recurenţii inculpaţi R.N.V. şi O.C.M. la plata sumei de câte 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenta parte responsabilă civilmente Regia Autonomă de Transport Public Iaşi la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C.V., în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 februarie 2012.

Procesat de GGC - AM

← ICCJ. Decizia nr. 546/2012. Penal. Luare de mită (art. 254...		ICCJ. Decizia nr. 682/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

Vezi şi alte speţe de drept penal: