ICCJ. Decizia nr. 675/2012. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 163 din 30 august 2011, Tribunalul Botoșani l-a condamnat pe inculpatul I.S.L. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 3201alin. (7) C. proc. pen.
A făcut aplicarea art. 71,art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în temeiul art. 861,art. 862_i art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale și a celei accesorii pe o durată de 8 ani, urmând ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani, la datele ce vor fi fixate de acest serviciu;
b) să anunțe în prealabil Serviciului orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice Serviciului și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice Serviciului informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
S-a constatat că inculpatul a achitat cheltuielile de spitalizare solicitate de partea civilă Spitalul Clinic de urgență "Prof. Dr. Nicolae Oblu" Iași.
S-a disjuns latura civilă a cauzei în ce privește pretențiile civile formulate de partea civilă C.E. și s-a fixat termen la data de 27 septembrie 2011.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile C.E. suma de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare și statului suma de 650 lei cu același titlu.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Botoșani a reținut că prin rechizitoriul nr. 1059/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului I.S.L., pentru săvârșirea infracțiunii de "loviri sau vătămări cauzatoare de moarte" prev. de art. 183 C. pen., constând în aceea că în ziua de 17 septembrie 2010, în jurul orei 21,00, fiind pe strada V. din municipiul Botoșani, inculpatul a lovit-o cu pumnul de două ori peste față, pe victima C.V., împrejurare în care aceasta a căzut, după care i-a mai aplicat două - trei lovituri cu picioarele în zona superioară a corpului, cauzându-i leziuni care au condus la deces.
înainte de începerea cercetării judecătorești, instanța i-a adus la cunoștința inculpatului modificările Codului de procedură penală aduse prin Legea nr. 202/2010, respectiv introducerea art. 320 C. proc. pen., privind judecata în cazul recunoașterii în totalitate a vinovăției, iar inculpatul, în prezența apărătorului ales, a arătat că recunoaște fapta reținută în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata laturii penale a cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Potrivit art. 320 alin. (4) C. proc. pen., instanța a constatat că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta inculpatului este stabilită și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.
Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța a reținut ca fiind temeinic dovedită următoarea situație de fapt:
Inculpatul I.S.L. și victima C.V. se cunoșteau bine, întrucât ambii obișnuiau să frecventeze Barul "Amigo" din spatele Parcului "Mihai Eminescu" din Botoșani.
în după-amiaza zilei de 17 septembrie 2010, în jurul orei 18,00, inculpatul a mers împreună cu prietena sa, martora C.L., la barul sus menționat unde a consumat băuturi alcoolice până în jurul orei 20,00. în acea după amiază, victima C.V. zis "C." nu a venit la bar.
în jurul orei 20,00, după ce a ieșit din bar și fiind însoțit de prietena sa, deplasându-se pe str. O., inculpatul a simțit o lovitură în spate și când s-a întors l-a văzut pe C.V., pe care l-a împins, victima căzând pe spate și lovindu-se cu capul de asfalt.
Potrivit declarației martorei C.L., victima s-a ridicat și a lovit din nou pe inculpat care, la rândul său, a lovit-o cu pumnul peste față de vreo două ori.
Martorul C.A. a arătat că a văzut cum inculpatul a lovit de 2-3 ori cu picioarele pe victima care era căzută, apoi a văzut victima ridicându-se și intrând în Parcul Mihai Eminescu, având cămașa pătată în zona pieptului de sânge.
S-a reținut că, a doua zi, inculpatul l-a sunat pe martorul D.F. și i-a povestit că în seara anterioară l-a lovit și bătut cu pumnii și picioarele pe C.V.. întrucât martorul avea o cheie de la apartamentul unde locuia victima, s-a deplasat într-o primă fază în jurul orelor 10,00 și i-a dus niște alimente victimei, însă nu a văzut-o, apoi, deoarece victima nu-i răspundea la telefon, a mers din nou la locuința acesteia în jurul orelor 17,00 și, găsind victima într-o stare gravă, a chemat ambulanța care a transportat-o la spital.
La internare victima prezenta diagnosticul "contuzie cerebrală medie, fractură bază de craniu etaj anterior, fractură piramidă nazală, epistaxis anterior bilateral tamponat, meningită postraumatică, bronhopneumonie, fractură claviculă dreapta, contuzie toraco-abdominală, mecanism neprecizat"
în dimineața zilei de 30 septembrie 2010, victima a decedat în urma unui stop cardio-respirator.
Potrivit raportului de necropsie nr. 1719 din 13 octombrie 2010 al IML Iași, moartea victimei C.V. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio - respiratorii acute consecutivă unui traumatism cranio - cerebral cu fractură de etaj anterior bază de craniu, contuzie cerebrală, complicat în evoluție cu leptomeningită purulentă și bronho-pneumonie. S-a concluzionat că între leziunile de violență și deces există o legătură indirectă de cauzalitate.
Situația de fapt descrisă mai sus a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu (f.l), raport de necropsie nr. 1719/D din 13 octombrie 2010 (f.7- 10), adresa nr. 1719 din 14 aprilie 2011 a IML Iași (f. 12), declarația părții civile C.E. (f. 17), declarațiile inculpatului (f.37-43, 69), declarațiile martorilor C.A. (f. 19, 61), A.C. (f.20- 24, 60), C.R. ( f.26-29,62), C.L.(f. 32,63) și D.F. (f. 57).
La individualizarea judecătorească a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 183 C. pen., instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), precum și dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. privind recunoașterea vinovăției.
Astfel, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, respectiv închisoare între 5 și 15 ani, care au fost reduse cu o treime, potrivit dispozițiilor art. 3201alin. (7) C. proc. pen. De asemenea, a fost avut în vedere gradul concret de pericol social al faptei, rezultând din împrejurările comiterii, modalitatea în care inculpatul a agresat victima, intensitatea și natura leziunilor produse, precum și persoana inculpatului, care a recunoscut fapta, nu prezintă antecedente penale, a avut o conduită corectă în familie și societate înainte de comiterea infracțiunii, astfel încât instanța a apreciat că se poate aplica o pedeapsă orientată spre limita minimă prevăzută de lege, redusă cu o treime, potrivit dispozițiilor art. 3201C. proc. pen. Totodată, instanța a considerat că, față de atitudinea nepăsătoare a inculpatului față de victimă (corect indicată de apărătorul părții civile ca o împrejurare în defavoarea inculpatului), nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante, care ar duce la aplicarea unei pedepse disproporționate față de gradul concret de pericol social al faptei.
în același timp, având în vedere toate elementele ce caracterizează persoana inculpatului, care nu prezintă antecedente penale, este cunoscut cu o bună conduită în societate, a arătat disponibilitate și pentru soluționarea laturii civile prin achitarea cheltuielilor de spitalizare și a conștientizat gravitatea faptei săvârșite, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare, în condițiile suspendării sub supraveghere conform art. 861și urm. C. pen.
Fiind întrunite și celelalte condiții prev. de art. 861C. pen., instanța de fond, având în vedere și prevederile art. 862din același cod, a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale și a celei accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 8 ani, stabilind în sarcina inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863C. pen.
Referitor la latura civilă a cauzei, s-a constatat că partea civilă C.E. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 35.000 lei despăgubiri civile. întrucât inculpatul a fost de acord cu despăgubirea părții civile, însă nu în cuantumul solicitat, ci în cel stabilit pe bază de probe, s-a procedat la disjungere conform art. 320l alin. (5) C. proc. pen.
împotriva acestei sentințe penale a declarat apel, în termenul legal, partea vătămată C.E., criticând-o pentru nelegalitate și ne temeinicie.
în motivarea apelului său, partea vătămată a arătat, în esență, că pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului este prea blândă față de fapta comisă.
Prin decizia penală nr. 83 din 24 octombrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de către partea civilă C.E. împotriva sentinței penale nr. 163 din 30 august 2011 a Tribunalului Botoșani.
A desființat, în parte, sentința penală apelată și, în rejudecare, a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 861,art. 862,art. 863_i art. 71 alin. (5) C. pen. în ceea ce îl privește pe inculpatul I.S.L., urmând ca acesta să execute pedeapsa de 4 ani închisoare în regim de detenție.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare deciziei.
Cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel au rămas în sarcina acestuia, din care suma de 50 de lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, avocat B.V., urmând a se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 371,art. 378 C. proc. pen., Curtea de apel a constatat că acesta este fondat, reținând că, în pofida celor susținute în apelul părții vătămate, sancțiunea penală stabilită a fost judicios individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prevăzute de art. 52 C. pen., neimpunându-se majorarea ei (în condițiile în care recurentul inculpat, o persoană tânără, nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut infracțiunea săvârșită și s-a arătat preocupat de despăgubirea părții vătămate).
Cu toate acestea, s-a apreciat că în mod greșit prima instanță a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate apelantului inculpat I.S.L., reținându-se că avertismentul dat de instanță, prin soluția de condamnare pronunțată, trebuie să fie de natură să-1 facă pe inculpat să conștientizeze pe viitor că legiuitorul ocrotește valorile sociale, că orice atingere adusă acestora este sancționată aspru și că el, ca destinatar al normelor de drept care îi sunt accesibile, are obligația de a le respecta întocmai.
Astfel, s-a avut în vedere împrejurarea că inculpatul a acționat cu o agresivitate extremă (din raportul IML Iași rezultând că au fost aplicate mai multe lovituri de intensitate ridicată victimei; unele dintre lovituri au fost aplicate după ce victima a căzut), că acțiunile agresive au fost îndreptate asupra unei persoane cunoscute lui - inculpatul și victima se cunoșteau deoarece frecventau același bar, împrejurarea că imediat după comiterea faptei, inculpatul a preferat să plece și nu s-a interesat dacă victima necesită vreun ajutor medical, împrejurarea că fapta a fost săvârșită pe fondul consumului de alcool, precum și împrejurarea că fapta sa antisocială a avut o urmare dintre cele mai grave (decesul unei persoane). Ca atare, s-a apreciat că simpla pronunțare a condamnării nu poate constitui un avertisment suficient pentru inculpatul apelant, care să inducă plauzibil ideea că și fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârși infracțiuni (nefiind îndeplinită astfel condiția prevăzută de art. 861alin. (1) lit. c) C. pen., chiar dacă formal, sunt îndeplinite și celelalte condiții pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei, prevăzute de art. 861alin. (1) lit. a) și b C. pen.
împotriva deciziei penale nr. 83 din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în termen legal, a declarat recurs inculpatul I.S.L., solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea deciziei atacate și menținerea sentinței instanței de fond, prin raportare și la circumstanțele personale ale inculpatului, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 6134/40/2011.
înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 3859alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că instanța de apel și instanța de fond au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare, respectiv cea prevăzută de art. 183 C. pen.
înalta Curte constată însă că recursul formulat de inculpatul I.S.L. este fondat, urmând a casa decizia penală atacată și a menține sentința penală nr. 163 din 30 august 2011 a Tribunalului Botoșani, pentru motivele care vor fi expuse în continuare.
înalta Curte reține că principiul individualizării sancțiunilor de drept penal privește deopotrivă stabilirea, cât și aplicarea acestor sancțiuni și adaptarea acestora în funcție de gradul de pericol social al faptei, al periculozității făptuitorului.
Pedeapsa, pe lângă funcția de constrângere ce o exercită asupra condamnatului, îndeplinește și funcția de exemplaritate și de reeducare a acestuia, fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului.
Funcția de exemplaritate a pedepsei se manifestă și decurge din caracterul ei inevitabil atunci când a fost săvârșită o infracțiune. Funcția de exemplaritate a pedepsi nu se poate restrânge la exemplaritatea pedepsei aplicate, în sensul de gravitate, ce ar viza maximul pedepsei prevăzute pentru respectiva infracțiune.
Individualizarea judiciară a pedepsei și modul ei de executare trebuie să aibă în vedere toate criteriile referitoare la dispozițiile dreptului penal general, limitele speciale ale pedepsei, gradul de pericol social al faptei comise, persoana infractorului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
La individualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatului instanța de fond a luat în considerare criteriile generale de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), precum și dispozițiile art. 3201C. proc. pen. privind recunoașterea vinovăției, aplicând o pedeapsă de 4 ani închisoare, care în mod corect a fost menținută de instanța de apel, astfel că nu se impune diminuarea cuantumului pedepsei.
S-a ținut cont și de pericolul social la faptei săvârșite, de urmarea produsă, de persoana inculpatului și de împrejurările comiterii faptei, respectiv că în ziua de 17 septembrie 2010, în jurul orei 21,00, aflându-se pe strada V. din municipiul Botoșani, inculpatul l-a lovit cu pumnul de două ori peste față pe numitul C.V., împrejurare în care cel din urmă a căzut cu capul de asfalt, iar după ce victima a căzut, inculpatul i-a mai aplicat lovituri cu picioarele în zona superioară a corpului; în dimineața zilei de 30 septembrie 2010, victima a decedat la spital în urma unui stop cardio-respirator, din raportul de necropsie nr. 1719 din 13 octombrie 2010 al IML Iași rezultând că moartea victimei C.V. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutivă unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de etaj anterior bază de craniu, contuzie cerebrală, complicat în evoluție cu leptomeningită purulentă și bronho-pneumonie, între leziunile de violență și deces existând o legătură indirectă de cauzalitate.
De altfel, inculpatul a recunoscut comiterea faptei în fața primei instanțe, solicitând să beneficieze de dispozițiile art. 3201C. proc. pen.
Existența uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen. sau a altora asemănătoare nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art. 74 C. pen. rezultă că recunoașterea unor astfel de împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată. în această apreciere se va ține seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, de urmările produse, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului.
Recunoașterea circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată, fiind deci lăsată la aprecierea acesteia.
în prezenta cauză, înalta Curte constată că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, cu consecința reducerii pedepsei, având în vedere gradul de pericol social sporit al faptei comise de inculpat, care rezultă din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, modul concret în care a fost derulată activitatea infracțională, precum și urmarea produsă - moartea victimei.
Ca atare, apreciind că în cauză nu se justifică reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., pedeapsa aplicată apare ca fiind temeinică și legală, circumstanțele personale ale inculpatului fiind deja avute în vedere de instanță cu prilejul aplicării sancțiunii.
în ceea ce privește însă modalitatea de executare a pedepsei, înalta Curte reține că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, ca mijloc de individualizare judiciară a pedepsei, poate fi acordată de către instanță dacă se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim privativ de libertate, ori în speță, având în vedere toate elementele ce caracterizează persoana inculpatului - lipsa antecedentelor penale, conduita corespunzătoare în societate, disponibilitatea manifestată pentru soluționarea laturii civile prin achitarea cheltuielilor de spitalizare, în mod corect instanța de fond a apreciat că inculpatul dovedește un comportament ce permite presupunerea că aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării sub supraveghere, conform art. 861_i urm. C. pen., ar fi suficientă pentru a se realiza reeducarea sa și prevenirea comiterii de noi infracțiuni, astfel încât în mod greșit instanța de apel a apreciat că sentința tribunalului este netemeinică sub aspectul individualizării judiciare a executării pedepsei aplicate, împrejurările relevate de instanța de prim control judiciar fiind luate în considerare cu prilejul stabilirii cuantumului pedepsei.
Astfel fiind, înalta Curte, în acord cu instanța de fond, apreciază că o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere, este aptă să răspundă scopului preventiv și de reeducare al pedepsei, consfințit prin disp. art. 52 C. pen., cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpatului, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 38515 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., înalta Curte va admite recursul declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 83 din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.
Va casa, decizia penală atacată și va menține sentința penală nr. 163 din 30 august 2011 a Tribunalului Botoșani.
în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 50 lei, pentru se va plăti din fondul Ministerului Justiției, conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 969/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 501/2012. Penal → |
|---|
