ICCJ. Decizia nr. 704/2012. Penal. Proxenetismul (art. 329 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012


R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 704/2012

Dosar nr. 3248/105/2010

Şedinţa publică din 13 martie 2012

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 27 din 20 ianuarie 2011 a Tribunalului Prahova au fost condamnaţi inculpaţii:

- V.C., la pedepsele de:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 323 C. pen. şi aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., (fapta din perioada 2006 - începutul anului 2009);

- 3 ani şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., (fapta din 2009-2010) ;

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., (fapta din perioada 2006 - 2010);

- 3 ani şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1). din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.;

- 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 23 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 656/2002, şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (fapta din perioada 2006- 2010);

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b). C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe perioada executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă perioada reţinerii şi arestării preventive de la 31 mai 2010 la zi.

- G.M.D. la pedepsele de:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 323 C. pen., şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (fapta din perioada 2006 - începutul anului 2009);

- 3 ani şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 392/2003, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., (fapta din 2009 -2010);

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (fapta din perioada 2006 - 2010);

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b). C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe perioada executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 31 mai 2010 la zi.

- O.I., la pedepsele de:

- 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74, 76 lit. c) C. pen., (fapta din 2009 -2010);

- 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,şi aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74, 76 lit. d) C. pen., (fapta din perioada 2009 - 2010);

- 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 .alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., şi art. 74, 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de .

- 500 lei amenda penala pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 328 C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., şi art. 74,76 lit. e) C. pen. (fapta din perioada 2009 - 2010);

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b). C. pen. s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe perioada executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatei, perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 31 mai 2010 la 08 iulie 2010.

În baza art. 38 C. pen., a fost disjunsă judecarea cauzei faţă de ceilalţi inculpaţi.

În baza art. 3201 alin. (5) C. proc. pen. a fost disjunsă soluţionarea acţiunii civile.

Au fost obligaţi inculpaţii la câte 1800 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

În perioada anului 2006 - începutul anului 2009, cât şi în perioada ulterioară, inculpaţii V.C. şi G.M.D., atât în cadrul grupării infracţionale în care au activat, precum şi împreună cu alte persoane, au acţionat în cadrul unui grup infracţional organizat.

Având experienţă în practicarea proxenetismului - activitate pe care a desfăşurat-o din perioada anterioara anilor 2000, inculpatul V.C. a desfăşurat acte de proxenetism în cadrul unei grupări constituite în anul 2006, alături de alţi proxeneţi printre care inculpatul G.M.D.

Două dintre prostituatele care desfăşurau acest tip de activitate infracţională au fost inculpatele C.I.C. şi A.O.L., cărora cei doi coinculpaţi le-au promis că se vor căsători cu ele, cu timpul ajungându-se astfel la o mai buna conlucrare.

Atât inculpata C.I.C., cât şi inculpata A.O.L., au declarat că practicau prostituţia de cel puţin patru ani, activitate a cărei desfăşurare a fost înlesnită de inculpaţii V.C. şi G.M.D.

În declaraţia dată la 01 iunie 2010, inculpata C.I.C. a precizat că îl cunoaşte pe V.C., zis „V." de aproximativ 5 ani, pentru o vreme fiind chiar concubinul său şi a locuit împreună cu acesta timp de aproximativ 4 ani. în perioada în care a locuit cu acesta şi ulterior, a practicat prostituţia în zona parcului industrial C.B., DN 72.

La aceeaşi dată, inculpata A.O.L. a relatat că la fel ca şi ea, inculpata C.I.C. practica prostituţia „la stradă", pe DN. 1, în zona Brazi, având această ocupaţie de aproximativ 5 ani.

Cele doua inculpate au practicat prostituţia în zona indicată, fiind „protejate" de inculpaţii G.M.D. şi V.C., aspect care rezultă şi din constatările efectuate de către lucrătorii de politie din cadrul I.P.J. Prahova.

Astfel, la data de 14 septembrie 2006, efectuând verificări pe linia combaterii prostituţiei şi proxenetismului în zona C.B., ofiţerii de politie le-au observat pe cele doua inculpate, racolând clienţi pentru practicarea de raporturi sexuale contra cost.

Observând apariţia ofiţerilor de politie, cele două prostituate au fugit, anunţându-şi telefonic „protectorii" despre incident.

În scurt timp, inculpaţii V.C. şi G.M.D. au ajuns în zonă, cerând explicaţii poliţiştilor şi manifestându-se agresiv.

S-a reţinut că inculpaţii au avut un comportament agresiv în întreaga activitate infracţională desfăşurată de aceştia, care au înţeles să înlăture eventualele „obstacole", utilizând mijloace violente.

Date despre existenţa grupării în această formă, a oferit şi inculpatul D.G., care, deşi a negat orice implicare a sa, a declarat la data de 31 mai 2010 că ştie încă din anul 2002, inculpaţii V.C. şi G.M.D. se ocupă de racolarea şi exploatarea sexuala a unor tinere, obţinând sume mari de bani.

Legăturile dintre membrii grupului infracţional s-au păstrat şi în perioada ulterioara anului 2009, aceştia făcând schimb de prostituate, vânzând sau cumpărând tinere în vederea exploatării, persoane pe care le desconsidera, tratându-le ca marfa.

Ulterior, după ce a aderat la grupul infracţional, iniţiat şi condus de inculpatul V.C., inculpata O.I. a utilizat acelaşi termen de „zdrenţe" pentru a defini celelalte prostituate.

Sumele obţinute din desfăşurarea acestor activităţi infracţionale au fost folosite de inculpaţi, pentru achiziţionarea de imobile şi autoturisme.

Din anul 2009 au fost recrutate şi alte tinere pentru practicarea prostituţiei, împrejurarea care le-a permis celor doua inculpate, A.O.L. şi C.I.C. şi ulterior, inculpatei O.I. să practice alături de prostituţie şi acte de proxenetism, întreaga activitate căpătând caracterul celei de tip organizat, a cărui iniţiator şi coordonator a fost, din 2009, inculpatul V.C.

Prima instanţă a reţinut că, existenţa grupului infracţional organizat, a legăturilor dintre membrii, a forţei pe care o reprezentau, este sugestiv surprinsă de către G.M.D. în convorbirea interceptată la data de 31 ianuarie 2010.

Iniţierea grupului infracţional organizat de inculpatul V.C. este situată la începutul anului 2009, când cei doi inculpaţi V.C. şi G.M.D. au recrutat şi alte tinere pentru practicarea prostituţiei sau pentru exploatare sexuală, împrejurare în care s-a creat necesitatea ca supravegherea acestora sa fie realizata de persoane de încredere, respectiv de către cele doua prostituate, C.I. şi A.O., potenţiale „soţii" ale inculpaţilor.

Gruparea astfel constituită s-a ierarhizat, inculpatul V.C. având rolul de lider, coordonând întreaga activitate, stabilind programul de lucru, preţurile,clienţii, ridicând banii şi împărţind o parte din aceştia, iar restul membrilor având atribuţii de supraveghere, control, transport sau ridicare a banilor.

De asemenea, instanţa de fond a reţinut că, rolul de lider al grupului infracţional organizat al inculpatului V.C. este dovedit atât de numeroasele convorbiri telefonice interceptate în cauza, cât şi de celelalte probe administrate.

Astfel, exercitându-şi atribuţiile de lider al grupului infracţional organizat, inculpatul V.C. stabilea clienţi şi preţuri fiindu-i comunicat permanent modul de desfăşurare a activităţii, fiind contactat telefonic de ceilalţi membrii au grupului, sau de prostituatele pe care le „proteja", pentru a i se aduce la cunoştinţă locul de acţiune, numărul clienţilor, sumele de bani încasate, precum şi pentru a stabili coordonatele următoarelor acte.

Inculpatul V.C. a recrutat, în mare parte, tinere care au practicat prostituţia sub protecţia sa, instanţa de fond apreciind că modalitatea de recrutare este sugestiv descrisă în discuţia dintre inculpata O.I. şi martorul R.L. Aurelian, interceptată la data de 18 decembrie 2009.

Prima instanţă a mai reţinut că, în declaraţia sa din data de 31 mai 2010, martorul R.L. Aurelian a relatat că inculpata O.I. i-a povestit că în martie-aprilie 2009 l-a cunoscut pe inculpatul V.C., zis „C." sau „V.", care i-a promis că o va lua de soţie şi că va avea grijă de ea. întrucât inculpata provenea dintr-o familie cu o situaţie materială foarte precară, neavând nici bani pentru transport pentru a merge la şcoală la Ploieşti, aceasta a acceptat să trăiască alături de „V.", în apartamentul situat vis-a-vis de Spitalul C.F.R.

Acelaşi martor a mai relatat că, tot de la inculpata O.I. a aflat că, de comun acord cu inculpatul V.C. au stabilit să se prostitueze pentru a avea bani în familie.

Totodată, s-a mai reţinut că, din materialul probator administrat în cauză rezultă că o alta persoană care a fost recrutată de inculpatul V.C. este inculpata M.A.M.

În declaraţia dată la 31 mai 2010, inculpata M.A.M. a relatat că o persoană numită „S.", a recomandat-o unui prieten de-al sau, pe nume C., despre care ulterior aceasta a aflat că are porecla „V." Aceasta.a mai arătat că a aflat de la „S.", şi de la „V." că acesta din urmă se ocupa cu proxenetismul, în sensul că are fete care se prostituează. în folosul lui. La scurt timp, inculpatul V.C. a invitat-o să meargă cu el la mare, în staţiunea Mamaia. La întoarcerea de la mare, neavând bani, la solicitarea inculpatului V.C., inculpata M.A.M. a fost de acord să meargă într-un apartament situat în Ploieşti, unde să se prostitueze împreună cu inculpata P.G.A.

Instanţa de fond a mai reţinut că, inculpatul V.C. a determinat-o pe partea vătămată minoră M.G., în vârsta de 16 ani la data recrutării, de a întreţine raporturi sexuale contra cost pe stradă, în zone din apropierea Ploieştiului. Profitând că aceasta întâmpină acute dificultăţi financiare în familie, că părinţii săi, fiind dependenţi de alcool, nu o puteau sprijini în niciun fel, de vulnerabilitatea şi naivitatea sa, de discernământul scăzut specific vârstei şi lipsei experienţei de viaţă, aspecte pe care le-a cunoscut sau le-a intuit, având capacitatea de a manipula persoanele din jurul sau, inculpatul V.C. i-a creat acesteia convingerea că poate obţine lesne câştiguri substanţiale, sub protecţia sa.

Aceasta împrejurare a fost descrisă de partea vătămată în deciaraţia sa din data de 31 mai 2010, precum şi de inculpatul V.C. într-o convorbire telefonică purtată la data de 13 ianuarie 2010 cu inculpata C.I.C.

Inculpatul V.C. a coordonat activitatea grupului în ansamblul său, atât direct, cât şi prin intermediul inculpaţilor G.M.D. şi O.I.

Printre atribuţiile sale, inculpatul V.C. avea şi pe cea a colectării banilor rezultaţi din practicarea prostituţiei. Aceasta se făcea zilnic, de regula dimineaţa. Au fost şi situaţii când această latura a activităţii a desfăşurat-o inculpatul G.M.D., om de încredere al inculpatului, alături de inculpata O.I.

Instanţa de fond a reţinut că, inculpatul V.C. face referire la acest aspect în discuţia telefonică purtată cu inculpata C.I.C. la data de 08 decembrie 2009 : „l-am zis eu, am discutat cu el, că a venit M. de dimineaţa, i-a adus banii."

Afirmaţii similare se regăsesc şi în declaraţia inculpatei M.A.M. la data de 31 mai 2010 : „Fac menţiunea că aveam cam patru-cinci clienţi pe zi, seara închideam telefoanele, iar banii câştigaţi îi puneam jumătate într-o cutie împreună cu G. Treceam sumele câştigate pe un caiet, pentru a tine o evidenta. Periodic, ori seara, ori dimineaţa, venea să ia banii V. sau M., un asociat al lui, aceste aspecte regăsindu-se şi în discuţia telefonica purtată intre inculpatul V.C. şi inculpata M.A.M. la data de 19 ianuarie 2010.

De asemenea, s-a mai reţinut că, inculpatul V.C. le-a recrutat atât pe inculpata C.I.C., cât şi pe inculpata O.I., făcându-le promisiuni că se va căsători cu ele, deşi acesta este căsătorit. în convorbirile telefonice pe care le purta cu cele doua membre ale grupului infracţional organizat, inculpatul simulează afecţiunea, convingând pe fiecare să câştige cât mai mulţi bani şi să-l ajute în activitatea de supraveghere şi îndrumare a tinerelor care obţineau bani ca urmare a practicării de raporturi sexuale contra cost.

Inculpata O.I. a primit, de asemenea, asigurări că se va casatori cu V.C., care-i comunică la data de 28 ianuarie 2010. „Nu este nevasta mea, ea. Nevasta mea tu eşti. Da. Aceste mijloace utilizate de inculpat le-a determinat pe cele doua prezumtive „soţii" să-şi execute atribuţiile cu conştiinciozitate.

Astfel, unul din actele importante executate de către inculpata O.I. a fost recrutarea părţii vătămate A.F., în vârstă de 16 ani, persoană cazată în imobilul închiriat de inculpatul V.C., spaţiu unde s-a realizat şi exploatarea sexuala a acesteia.

De asemenea, instanţa de fond a mai reţinut că, deşi inculpatul V.C. a negat că o cunoaşte pe A.F., poreclită de aceştia „M." victima a declarat că a fost cazată în imobilul în care locuia şi acesta, împreuna cu inculpata O.I., iar din convorbirile telefonice interceptate a rezultat că liderul grupului infracţional organizat a supravegheat şi coordonat şi activitatea acestei victime, personal sau prin intermediul inculpatei O.I., aspect ce rezultă din conţinutul unei convorbiri telefonice purtată între acaesta şi inculpatul V.C. la data de 09 februarie 2010 .

Fiind audiată, victima A.F. a descris modalitatea de recrutare şi exploatare executată de către inculpaţi : „ în cele din urma eu am acceptat şi timp de doua săptămâni am locuit în apartamentul închiriat de Ionela, întreţinând raporturi sexuale normale contra cost cu clienţii găsiţi de aceasta. Tariful era cel obişnuit, adică clientul pentru un raport sexual normal, simplu. Eu am avut zilnic clienţi găsiţi de I. Toţi banii rezultaţi din aceste raporturi sexuale erau păstraţi de I., care-i lăsa pe masa, de unde îi lua prietenul ei C., zis „V." Pe „V." l-am cunoscut la scurt timp după ce am rămas sa locuiesc acolo. Acesta venea seara şi pleca dimineaţa, luând toţi banii, atât cei câştigaţi de mine cât şi cel câştigaţi de I. I. mă ţinea toata ziua în casă, iar când ceream să plec la mama, care s-ar fi îngrijorat, aceasta era recalcitrantă, spunându-mi să nu plec, că o să ne bată V.C. pe amândouă.

De asemenea, instanţa de fond a mai reţinut că, o stare de temere similară a creat-o inculpatul V.C. şi victimei M.G., pe care a transportat-o de mai multe ori spre locul unde aceasta întreţinea raporturi sexuale contra cost.

Inculpatul V.C. a efectuat astfel nemijlocit acte de trafic de minori în momentul în care a recrutat-o pe M.G. (copil dintr-o familie dezorganizata, ai cărui părinţi erau dependenţi de alcool şi care aveau o situaţie materială, mai mult decât precară, circumstanţe, care expuse inculpatului i-au profitat) în vârsta la data respectiva de 16 ani, pe care a exploatat-o sexual în zona C. lui B. Acesteia, contra unei părţi a „onorariului" primit de la clienţi, i-a oferit protecţia şi a transportat-o spre şi de la zona unde practica prostituţia, insuflându-i totodată o stare de teama necesara menţinerii unui control.

Fiind audiată la data de 31 mai 2010, victima M.G. a declarat în prezenţa apărătorului ales :. „în prezent îmi este teamă de „V." datorită felului său de a fi, de a vorbi, având un temperament agresiv" Inculpatul 2. programa activitatea acesteia, stabilindu-i „orarul de lucru" în funcţie de perioadele în care celelalte prostituate, ieşeau pe strada, de necesitatea evitării unor eventuale intervenţii ale organelor de poliţie.

Sumele obţinute de membrii grupului infracţional organizat din comiterea infracţiunilor de prostituţie şi proxenetism sunt considerabile, fiind utilizate de aceştia şi în special de lider la achiziţionarea de imobile şi autoturisme.

Prima instanţă a mai reţinut că, în majoritatea convorbirilor se au în vedere următoarele obiective : numărul clienţilor, actele executate de fiecare prostituată, sumele obţinute de fiecare. Suplimentar, inculpatul V.C. dirijează activitatea pentru a obţine un profit mai mare, controlează „corectitudinea" prostituatelor sau a celor care, în lipsa sa supravegheau cele două victime, stabileşte tarife preferenţial, acordând uneori reduceri.

Liderul grupării, împreună cu inculpatul G.M.D. au supravegheat activitatea tinerelor, dar le-au şi asigurat „protecţia" atât faţă de concurenţi, cât şi faţă de ofiţerii de poliţie. în acest sens, instanţa de apel a reţinut cu titlu exemplificativ o parte din convorbirea telefonica purtată la data de 07 decembrie 2009 între inculpaţii V.C. şi M.A.M.

Constant, din anul 2009, alături de inculpate, sub directa coordonare a inculpatului V.C. şi-a desfăşurat activitatea şi inculpatul G.M.D.. Utilizând aceleaşi mijloace, acesta a recrutat mai multe tinere pentru practicarea prostituţiei, printre care inculpata A.O.L., devenită ulterior şi proxenet şi prostituată, (căreia inculpatul G.M.D. i-a promis se vor căsători), C.M. şi P.G.A.

Instanţa de fond a reţinut că, potrivit declaraţiei inculpatei P.G.A. din data de 31 mai 2010, aceasta a fost recrutată de către inculpatul G.M.D., persoană căreia îi comunica permanent numărul clienţilor şi sumele încasate. în depoziţia sa, aceeaşi inculpată a relatat următoarele: „pe la sfârşitul lunii august, ne-am întâlnit cu M., în Ploieşti, am discutat cu privire la apartament, după care ne­am întâlnit cu V.C., zis „C.", în apartament, iar în urma discuţiilor cu cei doi, ne-am înţeles că banii pe care noi îi obţinem să-i împărţim în mod egal, iar din partea lor sa plătească întreţinerea şi chiria „.

Inculpatul G.M.D., om de încredere al lui V.C., supraveghea, în lipsa liderului, activitatea unei părţi a prostituatelor (în special C.M. şi P.G.A.), coordona o parte din activitatea infracţională, personal sau prin intermediul inculpatei A.O.L., asigura transportul la şi de la zona unde prostituatele racolau clienţi, colecta banii rezultaţi din practicarea prostituţiei.

În acest sens s-a reţinut că, referitor la activitatea de transport, au fost interceptate mai multe convorbiri telefonice printre care cea din data de 07 decembrie 2009 purtată între inculpaţii V.C. şi G.M.D.

La data de 07 mai 2010, inculpatul G.M.D. i-a comunicat telefonic inculpatei C.I.C., aflată împreună cu alte două tinere, O. şi M., care se prostituau pentru membrii grupului: „Lasă că îl sun eu p-acela acum. Şi o iau p-aia în maşina şi o duc în partea ailaltă, să vină ăia încoace."

În condiţiile în care inculpatul G.M.D. nu putea realiza transportul, acesta era realizat de către inculpata A.O.L., membră a grupului infracţional organizat cu atribuţii de transport şi supraveghere a activităţii celorlalte prostituate.

De altfel, legătura dintre cei doi este atât de solidă, instanţa de fond apreciind în acest sens că nu se poate face un comentariu separat al activităţii desfăşurate de către inculpată.

Ca şi inculpaţii V.C., G.M.D., inculpata A.O.L. căuta clienţi, preţurile fiind stabilite de lider.

Totodată, instanţa de fond a mai reţinut că, au fost interceptate numeroase convorbiri telefonice purtate între inculpaţii A.O.L. şi G.M.D., care demonstrează indubitabil rolul fiecăruia în cadrul grupului infracţional organizat.

Astfel, la data de 19 ianuarie 2010 a fost interceptată o convorbire telefonică între inculpaţii A.O.L. şi G.M.D., acesta din urmă solicitându-i inculpatei să se grăbească.

La data de 14 mai 2010, inculpata C.I.C. i-a comunicat inculpatului G.M.D. sumele încasate, discuţie care se regăseşte şi în alte convorbiri telefonice interceptate autorizat.

Inculpata C.I. a relatat, de altfel, atât inculpatului V.C., cât şi inculpatului G.D. aspecte cu privire la incidentele din timpul desfăşurării „activităţii". Astfel, la data de 10 mai 2010, inculpata îi spune : „Asta a plecat acasă. A plecat acasă că se simte rău", iar la data de 12 mai 2010 discută cu inculpatul V.C. despre intervenţia unor lucrători ai Poliţiei.

Prima instanţă a reţinut că, din discuţia purtată între inculpatele A.O.L. şi C.I.C. interceptată la data de 02 februarie 2010, rezultă existenţa supravegherii permanente exercitată de liderul grupului infracţional organizat sau de G.D.

La data de 08 mai 2010 a fost interceptată o convorbire telefonică purtată între inculpaţii C.I. şi G.M., care atestă încă o atribuţie a inculpatului, aceea de a ţine o evidenţă strictă a clienţilor şi sumelor încasate.

Atribuţii similare celor exercitate de către inculpatul G.M.D., a avut în cadrul grupului infracţional organizat inculpata O.I., persoană care şi-a început activitatea ca prostituată în martie 2009, după care a avut o ascensiune rapidă, ajungând spre finalul perioadei să organizeze activitatea acestuia alături de lider.

Cu privire la acest aspect, s-a reţinut că inculpatul V.C. îi spune telefonic în convorbirea interceptată la data de 28 ianuarie 2010 „ î.Scumpa mea, o .vorbim . dar mie nu-mi place să vorbesc de faţă cu ea. Noi doi trebuie sa ne-nţelegem, eu ştiu cum e bine, că altfel, se duce dracu şi sa duce dracu şi banii noştri, mă-nţelegi".

Inculpata O.I. este persoana care câştiga sumele cele mai mari, dar şi care are veleităţi organizatorii, impunând, cu timpul, un program de lucru mai încărcat „colegelor sale", precum şi anumite „tehnici de lucru".

Cu. privire la veniturile substanţiale pe care inculpata le-a adus, instanţa de fond a exemplificat aspecte care rezultă din convorbirea interceptată la data de 18 decembrie 2009, purtată de inculpată cu martorul R.L.

Ca şi ceilalţi membrii ai grupului infracţional organizat şi inculpata O.I. îi comunica permanent liderului modului în care se desfăşoară activitatea, însă inculpata încerca să se impună treptat în modul de organizare

La data de 22 decembrie 2009, arătându-se nemulţumită de comportamentul inculpatelor M.A.M. şi P.G., inculpata O.I. le „instruieşte" relatându-i despre aceasta inculpatului V.C.

Prima instanţă a mai reţinut că, referiri cu privire la activitatea inculpatei O.I., s-au făcut pe tot parcursul materialului de urmărire penală, deoarece actele materiale executate de aceasta în cadrul grupului infracţional organizat sunt în strânsă legătură cu cele ale liderului, pe care îl numeşte, „soţul" şi căruia, treptat îi copiază comportamentul, atât faţă de membrii grupului, cât şi faţă de prostituate şi victime, aşa cum subliniază de altfel şi în convorbirea telefonică purtată cu prietenul său L., când îi spune : „ce să-i faci, când stai mai mult timp cu un om, devii ca el".

Comportamentul inculpatei s-a modificat treptat, devenind tot mai sigură pe sine şi din ce în ce mai agresivă, controlând activitatea celorlalte prostituate, „raportând" inculpatului V.C. desfăşurarea tuturor evenimentelor, încercând să-i impună acestuia o anumita conduită şi un alt stil de lucru.

Orientându-se spre un mod facil de a obţine bani, inculpata O.I. a recrutat-o pe minora A.F., pe care a cazat-o la locuinţa sa, închiriată de inculpatul V.C. şi pe care a exploatat-o sexual.

Partea vătămată A.F., era persoana care provenea dintr-o familie mono parentală, cu mulţi copii despre situaţia căreia inculpata a luat cunoştinţă de la prietena sa, sora victimei şi pe care a folosit-o pentru a o determina pe aceasta să rămână în locuinţa sa şi să întreţină raporturi sexuale contra cost cu clienţi găsiţi atât de inculpată, cât şi de liderul grupării. Toţi banii proveniţi din practicarea acestor raporturi sexuale erau păstraţi de inculpată şi zilnic daţi inculpatului V.C.

Astfel, în toamna anului 2009, timp de aproximativ două săptămâni, minora A.F. a locuit împreună cu O.I. şi V.C., întreţinând raporturi sexuale contra cost cu diverşi clienţi, pe care îi aducea O.I., persoană căreia îi revenea atribuţia de a o supravegherea în timpul zilei. Din banii obţinuţi de victimă, i-au fost daţi acestuia suma totala de 200 lei, din care 100 cu titlu de cadou pentru sora sa. Realizând că este folosită, A.F. a refuzat în cele din urmă să-şi continue activitatea, întorcându-se la familia sa. După ce a plecat, victima a mai fost căutată de O.I. pentru a o determina să. se prostitueze, însă a refuzat sub diverse motive.

Inculpata O.I. a căutat să-şi impună modul de a fi, atât faţă de partea vătămată D.R., cât şi faţă de partea vătămată A.F., persoane împreună cu care a locuit şi care au fost cazate de inculpatul V.C.. Astfel, referindu-se la D.R., în discuţia pe care o poartă la data de 15 ianuarie 2010 cu R.L., inculpata afirmă : „Am modelat-o, am corectat-o, am făcut-o cum am vrut eu. Deci aşa e R. Cum vreau eu, aşa e R."

Deşi inculpaţii au încercat să sugereze că inculpata O.I. ar fi avut ca „pasiune „ întreţinerea de raporturi sexuale şi că nu ar fi primit bani în schimb, numeroasele convorbiri telefonice interceptate infirmă aceste susţineri.

Ca şi ceilalţi membrii ai grupului infracţional organizat, inculpata C.I. i-a " comunicat permanent inculpatului V.C. aspecte legate de desfăşurarea activităţii, atât despre clienţi şi sumele încasate, atât de inculpată cât şi de prostituatele pe care le supraveghează.

Prima instanţă a apreciat că activitatea de prostituţie desfăşurată de către inculpatele O.I., C.I. şi A.O.L. a fost stabilita probator atât prin numeroasele convorbiri telefonice interceptate în cauză, cât şi prin verificările efectuate de ofiţerii de poliţie în cadrul I.P.J. Prahova - Serviciul de Investigaţii Criminale, privind sancţiunile contravenţionale aplicate acestora pentru atragerea de clienţi în vederea întreţinerii de raporturi sexuale contra cost.

S-a constatat astfel că, de la începutul anului 2009 şi până la momentul trimiterii în judecată inculpata O.I. a fost sancţionată contravenţional de 87 de ori, în aceeaşi perioadă inculpata A.O.L. de 133 ori, iar inculpata C.I.C. de 28 ori, aceste aspecte rezultând şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, clienţi care au „beneficiat" de serviciile prostituatelor.

Prima. instanţă a mai reţinut că, în faza de cercetare judecătorească inculpaţii V.C., G.M.D. şi O.I., au recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, în modalitatea reţinută în rechizitoriu, însuşindu-şi probatoriile administrate în faza de urmărire penală, motiv pentru care în faţa instanţei nu s-a procedat la administrarea de probe în privinţa acestora.

La individualizarea pedepselor inculpaţilor, instanţa de fond a ţinut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., de gradul de pericol social al faptelor, de modalitatea de săvârşirea acestora şi de perioada în care fiecare dintre membrii grupului infracţional a acţionat, de dispoziţiile art. 320 alin. (7) C. proc. pen., cu consecinţa reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de textele de lege incrirninatoare.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. . - Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpaţii V.C., G.D.M. şi O.I.

În apelul parchetului hotărârea primei instanţe a fost criticată sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor, considerând că acestea sunt prea reduse în cuantumul lor.

În acest sens, în motivarea apelului, parchetul a susţinut că, infracţiunile comise de cei trei inculpaţi prezintă un grad ridicat de pericol social, mai ales infracţiunea de trafic de minori cu consecinţe grave pentru victime, deoarece se pune în pericol dezvoltarea psiho-fizică a acestora, motiv pentru care şi legea a prevăzut pedepse aspre. Totodată, asemenea infracţiuni au început să ia amploare, cunoscând o recrudescenţă deosebită.

Faptele comise de inculpaţi sunt grave şi din punct de vedere al perioadei infracţionale, ei săvârşind infracţiunile în formă continuată şi faţă de un număr mare de persoane traficate, de pe urma cărora se obţineau sume considerabile şi care reprezenta principalul mijloc de existentă a inculpaţilor.

Totodată, parchetul a criticat hotărârea primei instanţe şi sub aspectul neconcordanţelor dintre pedepsele aplicate pentru infracţiunea de trafic de minori şi proxenetism, în sensul că cea din urmă prezintă"un grad mai redus de pericol social, dar pedeapsa este cu mult peste minimul special, redus datorită dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.

În motivarea orală a apelurilor, inculpaţii V.C. şi O.I., au susţinut că sunt nemulţumiţi de sentinţa apelată sub aspectul cuantumului pedepsei şi a modalităţii de executare.

În ceea ce priveşte pe inculpata O.I., apărătorul acesteia, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, deoarece aceasta a înţeles gravitatea faptei, se poate reintegra în societate, poate să-şi găsească un loc de muncă şi doreşte să-şi continue studiile.

Inculpatul V.C. a solicitat admiterea apelului şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., întrucât a avut o atitudine sinceră, regretă faptele şi cunoaşte consecinţele nerespectării obligaţiilor de supraveghere, a avut o contribuţie în legătură cu o faptă denunţată procurorului şi căreia i s-a dat curs, iar faţă de persoana respectivă s-a şi luat măsura arestării preventive.

Inculpatul G.D.M. a criticat, prin apărătorul său, sentinţa primei instanţe sub aspectul individualizării pedepsei, deoarece a avut o atitudine sinceră, are o situaţie familială şi materială bună şi se poate reintegra în societate.

Prin Decizia penală nr. 62 din 26 aprilie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admis apelul declarat de Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti împotriva sentinţei penale nr. 27 din 20 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Prahova.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa apelată şi în consecinţă:

- pentru inculpatul V.C. , în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare aplicată, în pedepsele componente.

Au fost majorate pedepsele aplicate inculpatului, astfel:

- de la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 323 C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (fapta din perioada 2006 - începutul anului 2009) la 4 ani închisoare;

- de la 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 392/2003, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.ă, (fapta din 2009 -2010) la 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- de la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. ( fapta din perioada 2006 - 2010) la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- de la 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1). din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., (fapta din 2009 -2010) la 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- de la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la 3 ani şi 6 luni închisoare;

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b). C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

- pentru inculpatul G.M.D. , în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare aplicată, în pedepsele componente.

Au fost majorate pedepsele aplicate inculpatului, astfel:

- de la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 323 C. pen., şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. 4 ani închisoare;

- de la 3 ani şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 392/2003, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. la 68 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.;

- de la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b). C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

- pentru inculpata O.I. , domiciliată în Ploieşti, judeţul Prahova, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente;

Au fost majorate pedepsele aplicate inculpatei, astfel:

- de la 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74,76 lit. c) C. pen., la 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- de la 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,şi aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74, 76 lit. d) C. pen., la 1 an şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- de la 2 ani închisoare pedepsei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., şi art. 74, 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- de la 500 lei amenda penala pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 328 C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., şi art. 74, 76 lit. e) C. pen. la 1.000 lei amendă penală.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b). C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Prin aceeaşi decizie au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi împotriva aceleiaşi decizii.

În baza art. 381 rap. la art. 350 C. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor V.C. şi G.M.D. şi s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 31 mai 2010 la zi, pentru ambii inculpaţi.

În baza art. 88 C. pen., s-a deus din pedeapsa aplicată inculpatei durata arestării preventive de la 31 mai 2010 la 08 iulie 201.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.

Au fost obligaţi inculpaţii V.C. şi G.M.D. la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu urmând a fi a avansată din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Prahova şi pe inculpata O.I. la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Examinând hotărârea atacată în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile invocate de apelanţi, dar şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 C. proc. pen., instanţa de apel a constatat că inculpaţii apelanţi au înţeles să uzeze de procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen., privind recunoaşterea faptelor imputate, motiv pentru care s-a procedat doar la verificarea condiţiilor cerute de aceste dispoziţii legale introduse prin Legea nr. 202/2010.

În aceste condiţii, instanţa de apel a analizat dacă prima instanţă s-a conformat prevederilor dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., întrucât aplicarea lor în cauză nu poate conduce la reţinerea unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută prin actul de sesizare.

Instanţa de apel a constatat că probele administrate în faza de urmărire penală au dovedit vinovăţia inculpaţilor cu privire la faptele pentru care au fost trimişi în judecată.

De asemenea, s-a mai reţinut, în esenţă că în sarcina inculpatului V.C. în perioada 2006 şi până la începutul anului 2009 împreună cu inculpaţii G.M.D., D.I.F. şi V.N. au constituit un grup specializat în comiterea infracţiunii de proxenetism, în cadrul căruia aceştia au recrutat tinere pentru practicarea prostituţiei şi au înlesnit desfăşurarea acestei activităţi infracţionale din care au obţinut profituri substanţiale.

În anul 2009, inculpatul V.C. a iniţiat şi ulterior a coordonat un grup infracţional organizat profilat pe comiterea infracţiunilor de trafic de minori şi proxenetism, grup din care fac parte G.M.D., O.I., C.I.C. şi A.O.L.

În cadrul acestei grupări, prin înşelăciune, inculpatul V.C. a recrutat persoane pentru practicarea prostituţiei şi a înlesnit această activitate, le-a transportat şi cazat pe minorele A.F. şi M.G.F., în vederea exploatării sexuale, fiind realizată efectiv această exploatare.

Banii obţinuţi sin săvârşirea infracţiunilor au fost folosiţi, în parte, la achiziţionarea unor imobile şi autoturisme, restul fiind deţinut de învinuit.

Cu privire la inculpatul G.D.M., instanţa de apel a apreciat că în mod corect a reţinut instanţa de fond că acesta, din anul 2006 şi până la începutul anului 2009, a aderat la un grup infracţional format din mai mulţi membrii, printre care V.C., D.I.F. şi V.N., grup specializat în comiterea infracţiunii de proxenetism, în cadrul căruia a recrutat tinere pentru practicarea prostituţiei şi a înlesnit desfăşurarea acestei activităţi infracţionale din care a obţinut profituri substanţiale. Acelaşi inculpat, din anul 2009, a aderat la un grup infracţional organizat profilat în comiterea infracţiunilor de trafic de minori şi proxenetism, grup iniţiat de către V.C., din care fac parte şi O.I., C.I.C. şi A.O.L.

În cadrul acestei grupări, inculpatul G.D.M. a recrutat persoane pentru practicarea prostituţiei şi a înlesnit această activitate, obţinând venituri substanţiale.

În ceea ce priveşte inculpata O.I., instanţa de apel a constat că în mod corect prima instanţă a stabilit că aceasta, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, acţionând în cadrul unui grup infracţional organizat, profilat pe trafic de minori şi proxenetism, iniţiat şi condus de către V.C., în perioada 2009-2010, a înlesnit practicarea prostituţiei de către C.M., P.G.A., D.R., M.A.M., iar din anul 2009, a recrutat şi cazat pe minora A.F. în vederea exploatării sexuale, exploatare realizată efectiv de către membrii grupării, şi, în acelaşi interval, a întreţinut raporturi sexuale, contra cost cu diverşi clienţi, obţinându-şi astfel principale mijloace de existentă.

Instanţa de apel a constatat că încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de inculpaţi, în infracţiunile de trafic de minori prevăzută de art. 13 din Legea nr. 678/2001, proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen., prostituţie prevăzută de art. 328 C. pen. şi grup organizat prevăzute de art. 7 şi 8 din Legea nr. 39/2003 fost corect reţinute de prima instanţă.

În ceea ce priveşte critica celor trei apelanţi inculpaţi în sensul că pedepsele aplicate sunt într-un cuantum prea mare, instanţa de apel a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, considerând justificată solicitarea procurorului de majorare a pedepselor.

Totodată, instanţa de apel a mai reţinut că, cei trei inculpaţi au fost trimişi în judecată:

- pentru săvârşirea unor infracţiuni de o gravitate deosebită, respectiv cea prev. de art. 7 şi 8 din Legea nr. 39/2003 privind crima organizată şi art. 13 din Legea nr. 678/2001 (trafic de minori), pedepsite cu închisoarea de la 5 la 20 de ani (art. 7 din Legea nr. 39/2003), de la 3 la 15 ani (art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen.) şi de la 5 la 15 ani (art. 13 din Legea nr. 678/2001).

- pentru infracţiunile de spălare de bani, proxenetism şi prostituţie, sancţionate cu pedeapsa de până la 12 ani închisoare (art. 23 din Legea nr. 656/2002), 10 ani închisoare (art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen.), 3 ani închisoare (art. 328 C. pen.).

Prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., pedepsele aplicate inculpaţilor pentru infracţiunile pentru care aceştia au fost trimişi în judecată au fost reduse cu o treime.

Instanţa de apel a apreciat că în conformitate cu disp. art. 72 C. pen. pedepsele aplicate inculpaţilor apelanţi sunt mult reduse.

În acest sens s-a avut în vedere că, cei trei inculpaţi au acţionat împreună în desfăşurarea activităţilor ilicite pe o perioadă considerabilă de timp, începând cu anul 2006 şi până la stoparea activităţii de către organele abilitate în anul 2010, rezultînd o perseverenţă infracţională pe acelaşi gen de infracţiuni şi care reprezenta principalul lor mijloc de existenţă.

S-a mai reţinut că, din probatoriul administrat mai rezultă că inculpaţii aveau şi o atitudine violentă, atât în faţă de victimele traficului de persoane, cât şi faţă de organele de poliţie, în momentele în care persoanele care practicau prostituţia erau depistate şi sancţionate contravenţional.

De asemenea, s-a mai apreciat că faptele inculpaţilor apelanţi prezintă şi o gravitate deosebită, aceştia acţionând şi profitând de vulnerabilitatea persoanelor minore datorită situaţiei materiale şi pregătirii intelectuale.

Traficarea acestor persoane se soldează cu consecinţe iremediabile asupra dezvoltării psiho-fizice, lucru de care inculpaţii nu au fost interesaţi, fiind atraşi doar de câştigurile cu orice preţ aduse de minore, faţă de care aveau şi o atitudine violentă.

S-a mai avut în vedere că inculpaţii apelanţi au dat dovadă de o periculozitate sporită, pe lângă agresivitatea manifestată faţă de victime, întrucât s-au organizat, iniţial sub forma unui grup (2006-2009), după care sub forma unui grup organizat (2009-2010), tocmai pentru a pune mai bine la punct această activitate ilegală aducătoare de câştiguri considerabile şi cu consecinţe nocive pentru victime şi societate.

În aceste condiţii, instanţa de apel a apreciat că nu poate fi primită decât critica procurorului referitoare la greşita individualizare a pedepsei în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen., apelul acestuia urmând să fie admis, cu consecinţa majorării pedepselor.

În legătură cu solicitarea inculpaţilor V.C. şi O.I. privind aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea din 2001, instanţa de apel a apreciat că acestea nu pot fi reţinute în condiţiile în care, din adresa D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Ploieşti, rezultă că cei doi au formulat denunţuri pentru infracţiuni de trafic de droguri, iar cauzele formate ca urmare a acestor sesizări s-au soluţionat cu neîncepere a urmăririi penale faţă de făptuitori, iar într-o altă cauză inculpatul V.C. a fost audiat doar în calitate de martor, declaraţia sa nefiind esenţială la soluţionarea cauzei (fila 104 dosar apel).

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii G.M.D., V.C. şi O.I. solicitând admiterea căii de atac exercitate, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi prin acordarea unei eficiente mai mari dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., reducerea pedespelor aplicate, iar ca modalitate de executare, să se dispună suspendarea sun supraveghere, în temeiul art. 861 C. pen.

Examinând recursurile în raport de motivele invocate de inculpaţi, care se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., dar şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen., care stabileşte criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului penal, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acestuia, trebuie individualizate în aşa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea săvârşirii altor fapte penală.

Potrivit dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.

La termenul de judecată, instanţa întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, procedează la audierea acestuia şi apoi acordă cuvântul procurorului şi celorlalte părţi

Conform art. 3201 alin. (4) C. proc. pen., instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

Pe de altă parte, conform alin. (8) al aceluiaşi articol, instanţa respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, iar în acest caz instanţa continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun,

Din conţinutul art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. rezultă că, în cazul aplicării acestei proceduri, instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsa prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii

Raportând cauzei aceste consideraţii teoretice, se reţine că în mod corect instanţa de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 3201 alin. (4) C. proc. pen., întrucât din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpaţi.

În declaraţiile date de inculpaţi în faţa instanţei de fond, aceştia au arătat că doresc aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., având în vedere că recunosc săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare al instanţei şi au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cererile acestora fiind admise.

Se constată că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor pe baza materialului probator administrat în faza de urmărire penală, care constau din declaraţiile părţilor vătămate; planşe foto şi procesele-verbale întocmite cu ocazia efectuării de recunoaştere după fotografii; procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate autorizat în cauză, în copie certificată, declaraţii de martori, toate coroborate cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor, atât la urmărirea penală cât şi în instanţă.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor V.C., G.D.M. şi O.I., instanţa de apel a dat eficienţă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiilor generale ale C. pen., limitele de pedepsă fixate în partea specială a aceluiaşi cod şi în legile speciale, reduse cu Vz ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., modalitate şi împrejurările comiterii faptelor, aceştia au acţionat, împreună, în realizarea aceluiaşi scop privind obţinerea unor venituri ilicite prin exploatarea sexuală a unor persoane minore, perioadă îndelungată de timp în care aceştia au desfăşurat activitatea infracţională, valorile sociale ocrotite de lege şi anume, onoarea şi demnitatea, libertatea, inviolabilitatea sexuală, viaţa, integritatea corporala şi sănătatea persoanelor.

În operaţiunea de individualizare a pedepselor, instanţa de apel a avut în vedere şi datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, care nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, au recunoscut şi regretat faptele comise, dar şi de contribuţia pe care fiecare dintre ei au avut-o la desfăşurarea activităţii infracţionale a grupului organizat.

Din materialul probator administrat în cauză rezultă că în anul 2009, inculpatul V.C. a iniţiat şi ulterior a coordonat un grup infracţional organizat profilat pe comiterea infracţiunilor de trafic de minori şi proxenetism, grup din care fac parte G.M.D., O.I., C.I.C. şi A.O.L., în sarcina sa reţinându-se săvârşirea unui număr de cinci infraţiuni. Exercitându-şi atribuţiile de. lider al grupului infracţional organizat, inculpatul stabilea clienţi şi preţurile, fiindu-i comunicat permanent modul de desfăşurare a activităţii, fiind contactat telefonic de ceilalţi membrii au grupului, sau de prostituatele pe care le „proteja", pentru ca acestea să-i aducă la cunoştinţă locul de acţiune, numărul clienţilor, sumele de bani încasate, precum şi pentru a stabili coordonatele următoarelor acte.

Totodată, în cadrul acestei grupări, inculpatul V.C. a recrutat persoane pentru practicarea prostituţiei şi a înlesnit această activitate, le-a transportat şi cazat pe minorele A.F. şi M.G.F., în vederea exploatării sexuale, fiind realizată efectiv această exploatare. Banii obţinuţi din săvârşirea infracţiunilor au fost folosiţi, în parte, la achiziţionarea unor imobile şi autoturisme, restul fiind păstraţi de inculpat.

Inculpatul G.D.M. a aderat la un grup infracţional format din mai mulţi membrii, printre care V.C., D.I.F. şi V.N., grup specializat în comiterea infracţiunii de proxenetism, în cadrul căruia a recrutat tinere pentru practicarea prostituţiei şi a înlesnit desfăşurarea acestei activităţi infracţionale din care a obţinut profituri substanţiale în sarcina sa fiind reţinute săvârşirea a unui număr de trei infracţiuni.

Activitatea infracţională pe care inculpata O.I. a desfăşurat-o, a constat în aceea că, în perioada 2009-2010, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a acţionat în cadrul unui grup infracţional organizat, profilat pe trafic de minori şi proxenetism, iniţiat şi condus de inculpatul V.C., a înlesnit practicarea prostituţiei de către C.M., P.G.A., D.R., M.A.M., iar din anul 2009, a recrutat şi cazat pe minora A.F. în vederea exploatării sexuale, exploatare realizată efectiv de către membrii grupării şi, în acelaşi interval, a întreţinut raporturi sexuale, contra cost cu diverşi clienţi, obţinându-şi astfel principale mijloace de existenţă.

Înalta Curte constată că pedesele aplicate inculpaţilor V.C., G.D.M. şi O.I., sub aspectul cuantumului, sunt între limitele legale prevăzute de textele incriminatoare, neexistând temeiuri pentru reducerea lor.

Sub aspectul modalităţii de executare a pedepselor, se constată că, în raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor comise şi de modul în care au conceput şi realizat activitatea infracţională, reeducarea inculpaţilor în vederea reintegrării lor în comunitatenu este posibilă, decât prin executarea pedepselor principale prin privare de libertate.

Înalta Curte, în baza propriului examen, apreciază că pedepsele rezultante de: 6 închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. aplicată inculpatului V.C.; 6 închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. aplicată inculpatului G.D.M. şi 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., aplicată inculpatei O.I., reflectă o justă şi completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., cuantumul acestora fiind apt să conducă la formarea unei atitudini pozitive a inculpaţilor faţă de ordinea de drept, de regulile de convieţuire socială şi principiile morale şi răspund principiului proporţionalităţii în raport cu gradul concret de pericol al faptelor şi cu datele personale ale acestora, fiind adecvate şi suficiente pentru realizarea scopului de prevenţie specială, de coerciţie şi de reeducare, astfel cum acesta este definit de art. 52 alin. (1) C. pen.

Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză nu este incident cazul de casare invocat, respectiv cel prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.M.D., V.C. şi O.I. împotriva Deciziei penale nr. 62 din 26 aprilie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, apreciind hotărârea pronunţată de instanţa de apel ca fiind legală şi temeinică.

În temeiul art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor G.M.D. şi V.C. timpul reţinerii şi arestării preventive de la 31 mai 2010 la 13 martie 2012.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., ba obliga Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, a recurenţilor inculpaţi până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.M.D., V.C. şi O.I. împotriva Deciziei penale nr. 62 din 26 aprilie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor G.M.D. şi V.C. timpul reţinerii şi arestării preventive de la 31 mai 2010 la 13 martie 2012.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, a recurenţilor inculpaţi până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitiva.

Pronunţată, în şedinţă publică, cm. 13 martie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 703/2012. Penal  ICCJ. Decizia nr. 705/2012. Penal. Tăinuirea unui bun provenit... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 704/2012. Penal. Proxenetismul (art. 329 C.p.). Recurs